M-am referit până acum la efectul Legii 217/2015 asupra încercărilor de condamnare a autorilor genocidului
comunist şi a celor care au împiedicat pedepsirea vinovaţilor după 1989
– protejând moştenitorii criminalilor care s-au îmbogăţit din
pradă. Conex, am vorbit de efectul asupra încercărilor de recunoaştere
şi reparare (măcar morală) a daunelor cauzate victimelor (sau eroilor
înfruntării ocupantului sovietic), de faptul că pedepsirea
„antisemiţilor”, „naziştilor”, „fasciştilor”, „legionarilor” s-a făcut
deja prin genocid juridic şi deci ni se impune azi să criminalizăm pe
cei care îşi declară simpatia pentru nişte români vinovaţi (în
majoritate zdrobitoare...) doar de patriotism activ/jertfelnic.
Am
semnalat că legea încalcă flagrant Constituţia nu numai la nivelul
individual al libertăţii de opinie, exprimare şi asociere, dar şi la
acela colectiv al independenţei României democratice – condiţie
incompatibilă cu dictarea legilor din afara cetăţii.
Pentru
a nu periclita numitorul comun al revoltei faţă de încălcarea
drepturilor cetăţeneşti şi interesului naţional, am lăsat deoparte până
acum latura politică a problemei, potenţial generatoare de polemici.
Dar, ca să nu creadă adepţii prezentului fără adâncime că această
dezbatere nu-i priveşte, trebuie abordată şi această latură, fără
timidităţi impuse de corectitudinea politică pe cale de a depăşi în
eficienţă teroarea practicată de regimul comunist.
Este
important să cercetăm care idei, atitudini şi fapte ar putea fi
reprimate în numele acestei legi, prin etichetarea lor ca „fasciste” sau
„legionare” – ca să intuim un foarte posibil scop secund al legii, pe
lângă acela de a impune agenda condamnării Holocaustului în dauna
aceleia a pedepsirii genocidului comunist. Aparenţa obsesiilor faţă de
trecut camuflează agenda care ne vizează frontal prezentul şi viitorul.
Pericolul real pentru alianţa răpitorilor ţării noastre este să adoptăm
atitudini neconvenabile faţă de cotropitorii externi, combinaţi cu
uzurpatorii interni ai statului român.
Sesizând
riscul ca naţionalismul să determine rezistenţă faţă de procesul
colonizării devastatoare a României, inginerii coştiinţelor masei
încearcă să ne intimideze, delegitimând/paralizând etosul naţional,
instinctul comunitar, reflexul anticorpic. Umbra legionarilor e doar o
ţintă aparentă – adevăratul scop este combaterea acelor idei care ar
putea deranja ocupaţia actuală a României, în numele faptului că sunt
similare cu concepţii care au dus la tragedii – în interbelic.
Ca să revelăm această manevră a legiuitorilor, să pornim de la extrase din textul legii:
„(...) Art.2 () prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob
„(...) Art.2 () prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob
(...) Art.3 a)
prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se
înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi
desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării
ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau
xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau
religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora,
antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru
schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice,
naţionalismul extremist.
(...)
Art.5 () Şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine
fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor
drepturi. (...)
Art.6 () (3)
Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui
sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 5 ani.”
Atenţie maximă la fragmentul „schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist”.
E un fel de lapsus, care trădează plenar intenţiile liberticide. Nu e
vorba deci numai de combaterea xenofobiei şi urii etnice – obiectiv
umanitar care ar fi de înţeles (deşi nu cu forcepsul trebuie apărat). Ci
de cuminţirea plebei din colonie, ca şi cum lanţurile normelor
existente nu ajungeau.
Dacă ne vom opune
mafioţilor sau ocupanţilor care ne subjugă, satelizează, distrug sau
umilesc vom dovedi eventual naţionalism extrem, prin trimitere la
atitudinile similare ale legionarilor (manifestate într-un context
istoric puţin înţeles de cei ce nu l-au studiat). Analogia cu prezentul
putând fi considerată cum vrea de către fiecare, inclusiv de judecătorii
care vor decide cine trebuie închis pentru un anume tip de fapte şi
idei.
Să ne amintim deci câteva dintre ideile
celor care sunt astăzi declaraţi în bloc criminali, împreună cu toate
ideile lor, pentru că e foarte posibil ca de-abia unele dintre aceste
idei să fie ţinta vie a promotorilor din umbră a legii:
1. Ideea că resursele ţării (pământul, în primul rând) nu trebuie sa cadă în mâna străinilor
şi că naţionalităţile conlocuitoare (îndeosebi cele venite de curând şi
neasimilate) nu trebuie să domine viaţa socială, economică, culturală,
politică. Aceasta fiind motivaţia principală a antisemitismului din
epocă, legionarii declanşând un fel de război civil pentru această
cauză. Şi l-au pierdut, cu mari pierderi pentru toate părţile
beligerante.
Nu ştiu cât mai contează dacă le
dăm sau nu (în vreo măsură) dreptate – pentru ce au gândit sau făcut
atunci. Întrebarea actualizantă este: cui foloseşte azi ca ideologia
naţionalistă să fie pusă la stâlpul infamiei (orice putând susţine că a
devenit „extremistă”), ca „antisemitismul” să fie condamnat în Bucureşti
în timp ce „antiromânismul” nu este (şi nici pomeneală să fie
incriminat la Tel Aviv)?
2. Ideea că
pătura politică a timpului era fatal coruptă, că lucra pentru interese
proprii sau străine şi nu pentru cei pe care pretindea că-i reprezintă, deci că democraţia era o farsă.
Să
presupunem că legionarii s-ar fi înşelat în evaluarea situaţiei din
perioada interbelică, că politicienii români cu care s-au războit atunci
au fost nişte patrioţi, pe care legionarii nu i-au înţeles, încât i-au
deranjat funest ctitorirea României Mari. Înseamnă asta că, pentru ca a
fost legionară, e veşnic greşită (azi, de exemplu?) ideea că
democraţia/reprezentarea devine uşor farsă, că trebuie incriminată teza
că politicienii capturează/uzurpă statul, pentru a controla eficace
populaţia prinsă în capcană – în interesul păturii
exploatatoare/profitoare?
3. Ideea că românii trebuie să fie sudaţi într-un stat organic, să definească un corp naţional coerent,
sub polarizarea unui interes comun dominant, pentru a putea rezista
disoluţiei şi cotropirii. Putem respinge această viziune ca gregară sau
totalitară – mai ales dacă suntem adepţii libertăţii, alterităţii,
nonconformismului (cum sunt eu, de exemplu). Dar interzicerea unei
astfel de viziuni „integriste” nu poate decât conveni celor care ar dori
dispariţia organismului românesc în magma „europeana” sau mondială.
Culmea fiind că denunţăm „fascismul” într-o epocă în care dominaţia
absolută a statelor asupra populaţiilor-victimă a devenit normă de
civilizaţie...
4. Ideea că românul adevărat este obligatoriu creştin şi statul trebuie să susţină activ o credinţă
de referinţă poate deranja pe aceia care vor să fie trataţi
camaradereşte de concetăţeni, indiferent de orientarea lor religioasă.
Dar cine poate judeca – în contextul unei epoci rămase în urmă –
aspiraţia la omogenitate metafizică a unui neam supus atâtor
vicisitudini morale şi unei presiuni „progresiste” distrugătoare de
identitate? Denunţarea „fundamentalismului creştin” de către cei care
susţin „excepţionalismul evreiesc” fiind incongruentă şi dubioasă. Cine
are interesul să stârnească antisemitism cenzurând cultul martirilor în
bisericile în care românii îşi caută azi sensul/refugiul?
5.
Ideea că marile cauze trebuie plătite cu sacrificii, că puterea trebuie
înfruntată bărbăteşte, că eliberarea cere luptă, atunci când acţiunea
antisistem se loveşte de aparatul juridico-represiv. Oricine
poate deplânge/condamna ca inoportună/nocivă ridicarea legionarilor
împotriva puternicilor vremii lor. Dar, dacă însăşi ideea de război
contra uzurpatorilor statului, de mişcare de eliberare este pusă la
stâlpul infamiei, atunci aşa-zisul reglaj al conturilor cu istoria are
alt scop: criminalizarea revoltei faţă de mafiile care acaparează
statul. Acesta este evident rostul pentru care în această lege este
penalizată „recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii
constituţionale sau a instituţiilor democratice” – o atitudine pe care
legionarii ar fi compromis-o în veci.
6. Ideea că România trebuie să se alăture imperiilor în ascensiune, aparent câştigătoare,
aparent purtătoare a unor valori similare celor considerate benefice
pentru noi. S-a dovedit deja cât a fost ea de perdantă – faţă de
Germania lui Hitler sau URSS-ul lui Stalin. A incrimina azi acest tip de
poziţie vasală ar însemna să nu ne mai gudurăm josnic pe lângă imperiul
american – noul nostru stăpân vremelnic.
Cine
vrea să prelungim capitularea din 1944, asumând în continuare, fără
crâcnire propaganda învingătorilor noştri (până la pragul de a nu-i
deranja, reproşându-le genocidul comunist) şi agenda lor imperialistă,
trebuie să o lase mai moale cu aplecarea nazistă sau fascistă a
legionarilor, zdrobiţi de un Antonescu – aliat cu Hitler şi apoi de un
PMR/PCR – aliat cu Stalin.
7. Ideea muncii voluntare/patriotice, deşi grav compromise de regimul comunist, nu poate nici ea să fie incriminată
– ca principial nocivă. Poate că e mai demn să munceşti un timp gratis
decât să fii taxat sau inflat continuu. Pledoaria pentru disciplina
excesivă ne poate irita, dar nu putem nega eficacitatea ei în gestiunea
unor proiecte. Ca să nu mai vorbim de ideea cultivării muncii şi cinstei
– drept criterii de promovare în societate, pe care aş vrea să văd cine
o va declara vinovată.
Şi mai sunt multe „idei legionare”, cum ar fi denunţarea individualismului, mercantilismului, speculei – care sunt manifest adecvate actualităţii – deci ar fi greu de justificat onorabil interzicerea lor.
Şi mai sunt multe „idei legionare”, cum ar fi denunţarea individualismului, mercantilismului, speculei – care sunt manifest adecvate actualităţii – deci ar fi greu de justificat onorabil interzicerea lor.
8. În fine, „deasupra deasuprelor”, să incriminăm poziţia consecventă a legionarilor faţă de comunism, plătită atât de scump?
Nici pe acest subiect nu putem spune că au avut dreptate? Să dăm
satisfacţie urmaşilor celor care i-au măcelărit pe legionari, pentru că
au opus rezistenţă instalării comunismului? Pentru ce, pentru cine?
Interesele pe care le putem presupune în spatele unei astfel de
răsturnări a adevărului ne dau fiori.
Aşadar...
Păpuşarii
lumii de azi încearcă să ne dicteze trecutul ca să nu scăpăm către un
alt viitor. Cei care recomandă supuşilor să adere la ideologia
stăpânilor pot fi presupuşi agenţi ai acestora.
Aş
dori să ni se explice care sunt ideile legionare ce trebuie eradicate,
încât să nu poată fi actualizate – pentru că sunt socialmente nocive (şi
nu pentru că ar deveni arme contra sistemului care ne degradează
patologic). Explicitarea concepţiilor, ideilor şi faptelor incriminabile
– ca legionare – este strict necesară nu numai pentru predictibilitatea
juridică, ci şi pentru predictibilitate politică. Trebuie să ştim ce
fel de concepţii, idei şi fapte doresc de la noi cei care au puterea să
ne dicteze legile. Şi pentru a ne putea conforma precis şi pentru a ne
putea opune precis.
***
Preotul
Calistrat Chifan, de la Mânăstirea Vlădiceni, Iaşi, este binecunoscut
pentru fermitatea cu care vorbește credincioșilor, acest lucru făcându-l
foarte popular pe internet. Părintele nu s-a dezminţit nici cu ocazia
Prohodului Maicii Domnului, vorbind credincioşilor despre aşa-zisa Lege
antilegionară. Acesta le-a cerut enoriaşilor să ia atitudine şi să lupte
pentru „ţară, neam, istorie şi popor”.
„Astăzi
se doreşte să se demonstreze că românii care cred în Andronescu,
Stăniloaie, Radu Gyr, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu şi în valorile lor
sunt antisociali. Nu există aşa ceva. Avem vecini de orice fel, îi
respectăm. Dar nu vine cineva să ne spună ce să citim şi pe cine să nu
citim. În cine să credem şi în cine să nu credem. Pe cine să aruncăm din
istorie şi pe cine să păstrăm în istorie.
Trebuie
să fiţi vrednici mărturisitori, pentru că nu vor putea politicienii să
bage în puşcărie 22 de milioane de români o dată, deoarece cred în
poezia românească, în poezia închisorilor. Citiţi mărturiile lui Dumitru
Bordeianu, Paul Goma, ale lui Iustin Fârvu, ale lui Arsenie Papacioc,
ale lui Ogoranu, ale lui Marcel Petrişor. Veţi vedea că au luptat pentru
libertatea ţării, nu ca să ucidă pe cineva.
Trebuie
să fim strâns uniţi în jurul corectitudinii şi omeniei. Trebuie să ne
apăram ţara, neamul, istoria şi poporul. Şi atunci Maica Domnului şi
acoperământul ei vor rămâne peste noi. Dacă vom fi leneşi şi nepăsători
şi ne vom mulţumi să privim la televizor, vom rămâne cu televizorul”, a afirmat părintele Calistrat.
de Ioan Roşca
Sursa: activenews.ro
Sursa: activenews.ro
Citiţi şi:
Legea 217 reîntemeiază instrumentele de presiune şi cenzură. Scrisoare deschisă a numeroşi oameni de cultură
Datorită Legii 217/2015 Stalin a înviat din morţi «cu moartea pre moarte călcând»
Despre securiștii de ieri și de azi (I)
Legea 217 reîntemeiază instrumentele de presiune şi cenzură. Scrisoare deschisă a numeroşi oameni de cultură
Datorită Legii 217/2015 Stalin a înviat din morţi «cu moartea pre moarte călcând»
Despre securiștii de ieri și de azi (I)
yogaesoteric
30 noiembrie 2015
30 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu