Mintea cea de pe urmă a Europei?

Europenii trăiesc de câteva luni în mijlocul unui haos geopolitic. În fiecare zi Bruxelles-ul a anunţat altceva, Uniunea Europeană a luat-o într-altă direcție, atunci când a fost vorba de confruntarea cu această nenorocită de invazie maritimă şi terestră a Europei în plin secol 21. Sute de mii de oameni ajunşi aici, unii de teama războaielor, dar cei mai mulți din motive economice, toţi au venit să se scalde în râurile de lapte şi miere ale continentului.

Zăpăceala a fost sublimă. S-au înălţat garduri înfricoşătoare de sârmă ghimpată la frontiere. Apoi s-au făcut în ele găuri de trecere, largi. S-a spus, solemn, că principiul frontierelor deschise ale Spaţiului Schengen trebuie onorat. Imediat acelaşi principiu a fost ignorat. Reglementările de la Dublin privind repatrierea forţată a migranţilor ilegali au fost scoase, ameninţător, din sertare. Au fose puse la loc, două sertare mai jos. În cea mai mare măsură, fie că a fost vorba de atitudinea, protestele şi faptele Ungariei, sau ale Bulgariei, ale germanilor şi francezilor de rând etc., în spatele lor s-a aflat o Angelă Merkel buimacă şi depăşită de situaţie.

De partea cealaltă s-au aflat lideri sătui până-n gât de ce se petrece. Robert Fico, premierul demnei Slovacii, a pus piciorul în prag. A avertizat că ţara sa va abandona şi „ideea stupidă şi periculoasă” a unei UE unite, şi Uniunea însăşi, dacă nu se va găsi grabnic o soluţie comună pentru a se pune capăt celui mai mare dezastru demografic abătut asupra Europei după al Doilea Război Mondial. Curajos, premierul slovac a respins ideea cotei obligatorii de invadatori pentru ţara sa, la fel Cehia, Ungaria şi România s-au situat pe aceeaşi poziţie, de data aceasta vocea Raţiunii s-a auzit din estul, şi nu din vestul Europei. Cu un curaj demn de toată admiraţia, Fico a spus că, atâta vreme cât el va fi prim-ministru, nici un aşa-zis azilant extra-european trimis de Bruxelles sau de Luxemburg nu va pune piciorul pe pământul Slovaciei. Că Slovacia a fost şi rămâne o ţară suverană, chiar şi în cadrul Uniunii Europene. Naţionalismul lui Fico se bizuie, în primul rând, pe faptul că este inadmisibil să se impună unei ţări creştine să accepte stabilirea pe teritoriul ei a unui grup de oameni de altă religie, că aceasta ar constitui sămânţa unor conflicte viitoare de proporţii incalculabile.

Ce anume a scos la iveală disputa micuţei şi curajoasei Slovacii cu guvernanţii UE este că această criză a migranţilor ilegali potenţează şi mai mult riscurile deja existente, de colaps al UE. Că a forţa vreo ţară membră să accepte şi să voteze pentru cotele de migranţi ilegali ar putea fi picătura care ar umple paharul lichidării Uniunii.

Pe de altă parte, intervenţia militară energică a Rusiei în Siria împotriva ISIS, succesele rapide obţinute de alianţa Moscovei cu Damascul, Iranul şi Hezbollahul, dar şi escaladarea masivă a luptelor şi perspectiva deschiderii unor noi fronturi de luptă, în perioada imediat următoare, toate acestea indică posibilitatea imediată a apariţiei unui alt val de refugiaţi în direcţia Europei. De data aceasta un val gigantic, de circa trei milioane de oameni, iar atunci, dacă europenii vor refuza să-i primească, vor fi criticaţi şi arătaţi cu degetul de toţi ipocriţii de pretutindeni. Sau, aşa cum spunea recent Donald Tusk, preşedintele Consiliului Europei, „statele teocrate ne vor ţine predici despre ce înseamnă toleranţa religioasă, dictatorii ne vor povesti ce înseamnă democraţia, iar cei care stârnesc acest exod îngrozitor ne vor învăţa cum să ne purtăm cu invadatorii”.

Aşa după cum se cunoaşte, la începutul lunii octombrie a.c., liderii europenilor s-au regăsit întrucâtva, au făcut un pas serios pentru a stăvili atât invazia migranţilor, cât şi cea a ipocriziei internaţionale, extra-europene, au reconciliat poziţia corectă a celor din Est, cu slăbiciunile şi ezitările celor mari din Vest, Germania şi Franţa – însăşi Angela Merkel, spăşită, a recunoscut într-un interviu acordat presei britanice, că Europa unificată are nevoie urgentă de un alt sistem de guvernare comunitară. Şi, împinşi la zid de invazia ilegală, liderii amintiţi (şi smintiţi) au dovedit, cum spune o vorbă veche a românilor, că Dumnezeu le-a dat mintea cea din urmă. Că, poate, tot răul ultimei invazii islamice a fost spre bine.

Spre trezirea cetăţii asediate Europa. Miniştri din cele 28 de state membre ale UE, reuniţi la Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne de la Luxemburg, au căzut unanim de acord în ce priveşte repatrierea migranţilor ilegali, în primul rând economici (pakistanezi, majoritatea celor africani şi musulmani etc.), adică cei care nu pot primi statutul de refugiat şi azil în spaţiul comunitar. Şi ce anume a fost cel mai important la reuniunea de acolo este că miniştrii europeni de interne şi-au afirmat energic voinţa de a lua măsuri pentru gestionarea comună a controlului tuturor frontierelor UE, terestre, maritime şi aeriene, inclusiv cele din extremitatea estică a Uniunii.

Aşa să fie.

Citiți și:
Mediterana, cimitirul idealului european
SUA se află la originea problemei imigranţilor din Europa

yogaesoteric
20 decembrie 2015