În timp ce România este realmente împovărată de probleme stringente, deosebit de grave, legate de situația generală a minorelor, autoritățile și mass-media sunt de-a dreptul obsedate de prinderea și pedepsirea lui Gregorian Bivolaru, condamnat pentru o relație cu o minoră. Pasivitatea cu care statul român tratează, pe de o parte, cazurile minorelor în ansamblu, și, pe de cealaltă parte, agresivitatea cu care este abordat sistematic cazul Gregorian Bivolaru, reflectă o discrepanță evidentă, care vorbește de la sine.
România este țara cu cele mai multe mame minore din Europa
Una dintre cele mai grave probleme pe care statul român o administrează extrem de superficial de mulți ani este cea a mamelor minore. România se plasează într-un clasament al țărilor codașe la rezolvarea acestei chestiuni pe locul întâi în Europa. Știrile de anul trecut arătau că „10% dintre mamele din România sunt minore”. De asemenea, presa mai informa recent că, potrivit studiilor demografice realizate de UNICEF, la nivel mondial România se situa în ultimii ani - în același tip de clasament - la egalitate cu state precum Chile, Insulele Mauritius şi Filipine.
Situația este deosebit de îngrijorătoare dacă avem în vedere că astfel de tinere sunt complet nepregătite fizic, psihic și adeseori chiar material pentru a deveni mame. Psihologii arată că din aceste motive „Riscul suicidal poate sa crească de până la șapte ori la o adolescentă care este însărcinată. Probabilitatea ca această mamă să crească și să atingă un nivel de împlinire social și emoțional este mică."
Principala cauză a acestui fenomen, spun specialiștii, este în primul rând lipsa educației sexuale, acasă și la școală. Este de reținut în această privință că România este unul dintre puținele state europene care nu prevede niciun fel de lecții în programa şcolară referitoare la educaţia sexuală.
Cinci milioane de euro pentru a înscena un scandal cu o minoră
Deși statul român afirmă că nu sunt bani pentru astfel programe, constatăm, însă, în mod paradoxal, ce eforturi extrem de costisitoare au făcut totuși autoritățile din România doar pentru a ajunge la concluzia că o persoană ar fi avut o relație amoroasă cu o minoră de 17 ani, în anul 2004. S-au cheltuit cinci milioane de euro pentru anchete de foarte mare anvergură în cazul lui Gregorian Bivolaru, în care au fost implicate, pe față, inclusiv serviciile secrete. Singura finalitate a risipirii acestor resurse a fost aceea că fondatorul MISA a fost condamnat pentru așa-zisa lui relație cu minora Mădălina Dumitru. Este necesar să utilizăm sintagma „așa-zisa relație” deoarece atât Gregorian Bivolaru, cât și presupusa sa victimă, Mădălina Dumitru, au contestat vehement fapta. Cu alte cuvinte, statul „o apără” pe fosta minoră, chiar dacă ea se opune! Ca o culme a ironiei, să mai amintim că așa-numita „parte vătămată” chiar a dat în judecată statul român la CEDO pentru că a fost supusă la grave abuzuri și folosită împotriva voinței sale de către procurori pentru a îl acuza pe nedrept pe Gregorian Bivolaru.
Cu toate acestea, ca să îl „pedepsească exemplar” pe Bivolaru pentru presupusa relație cu minora, statul român a anunțat public în februarie 2005, inclusiv prin televiziunea națională (TVR), că oferă 50 de milioane de lei recompensă oricui dă informații care să ajute la capturarea acestuia, fapt unic în România, care amintește de practicile vestului sălbatic de acum 200 de ani. Deoarece Suedia i-a acordat ulterior lui Gregorian Bivolaru statutul de refugiat politic, România nu a precupețit niciun efort și a cerut apoi de trei ori extrădarea sa. Apelând la Interpol și Europol pentru a îl prinde pe „cel mai căutat român din ultimii 10 ani”, despre care s-a repetat până la saturație la știrile din 2013 că este căutat în peste 190 de țări, România l-a declarat în cele din urmă, anul acesta, a fi și „cel mai periculos infractor din Europa”!
Toată această hăituire a profesorului român de yoga a fost prezentată extrem de tendențios în mass-media. În acest sens, se poate observa cu ușurință că în mod sistematic mass-media evită să menționeze câteva date esențiale. De exemplu faptul că în conformitate cu o decizie oficială a Tribunalului București din anul 2011, Gregorian Bivolaru a fost persecutat de Securitate încă din perioada regimului comunist și că toate condamnările sale din acea vreme - inclusiv internarea forțată la un ospiciu și declararea sa ca fiind „lipsit de discernământ” - au reprezentat abuzuri flagrante ce au fost caracterizate oficial ca având un „caracter politic”.
Un alt lucru pe care jurnaliștii din România îl ascund cu obstinație este acela că „victima” Mădălina Dumitru nu l-a acuzat cu nimic pe Gregorian Bivolaru, ci a fost constrânsă să semneze o declarație ilegală împotriva lui. Autoritățile i-au interzis apoi să-și mai anuleze declarația, în pofida faptului că fosta minoră a făcut tot ce a depins de ea pentru a reclama înscenarea la care a fost supusă.
Dimpotrivă, autoritățile și media au prezentat adesea, foarte viclean, în rolul de victimă a lui Gregorian Bivolaru o cu totul altă persoană. Este vorba de o persoană de etnie romă, Agnes Arabella, față de care Bivolaru a fost în realitate achitat.
De asemenea, ignorând hotărârile judecătorești pronunțate oficial, autoritățile și mass-media prezintă și acum cazul mentorului MISA atribuindu-i acestuia acuzații mult mai grave decât cea pentru care a fost condamnat. Printre acestea, minciuna cel mai des folosită este aceea că el ar fi fost condamnat pentru „trafic de persoane”, chiar dacă el a fost achitat de această acuzație de mai multe instanțe.
Autoritățile și presa închid ochii la traficul real de minore din România
Un alt paradox concludent pe care merită să-l constatăm comparativ cu prezentarea în media a cazului Bivolaru este cel al fenomenului prostituției din rândul minorelor din România. Postul de televiziune american Al Jazeera America informa în august anul trecut că „Potrivit unui Departament de stat al SUA care a publicat un raport asupra traficului de persoane din 2014, o treime dintre victimele traficului de persoane din România sunt minore”. Agenția americană mai sublinia că „Raportul Eurosat pe 2015 evidenția că România era una dintre primele cinci țări de proveniență pentru victimele traficului de ființe umane din Europa”. Se mai arăta de asemenea că „Încă de la aderarea sa din 2007 la UE, România a devenit o locație majoră a pieței sexuale din Europa”. Rapoartele la care face referire publicația americană mai precizează că „Reacția României la traficarea tinerelor este printre cele mai slabe din Uniunea Europeana.” Sursa citată notează, de exemplu, că poliția locală este deseori implicată efectiv în traficul unor tinere (fiind de multe ori vorba despre minore), fetele neavând nicio protecție din partea autorităților. Al Jazeera America menținează că Poliția română a evitat să acorde un răspuns oficial la cererile de interviu care i-au fost solicitate.
Remarcăm deci că până și rapoartele internaționale semnalează existența reală a traficului de minore în România. Cu toate acestea, Statul român ascunde adevărul despre aceste realități, ba mai mult, încearcă să recurgă în fața autorităților internaționale la un circ de prost gust în care aparent admit că ar exista trafic de minore în România, dar caută să îl scoată țap ispășitor pentru aceasta pe... Gregorian Bivolaru! Astfel, chiar dacă mai multe instanțe judecătorești au stabilit că el nu s-a făcut vinovat de trafic de minore, autoritățile și mijloacele media se încăpățânează să ignore aceste decizii și susțin cu încrâncenare, de ani de zile, că în România ar exista o rețea de trafic de minore condusă de Bivolaru!
Cazul fondatorului MISA, condamnat pentru o relație amoroasă cu o tânără de 17 ani, a fost prezentat opiniei publice în cele mai bombastice și instigatoare modalități, el fiind descris ca inamicul public nr.1 din România! În realitate, reamintim, până și singura „parte vătămată” desemnată (ilegal!) de o instanță, Mădălina Dumitru, a afirmat de nenumărate ori (de exempluaici) că declarația ei inițială, în urma căreia a fost considerată victimă a lui Gregorian Bivolaru, este absolut nulă întrucât i-a fost smulsă cu forța, în condiții abuzive. În pofida acestei situații revoltătoare, din 2004 au fost publicate mii de articole și reportaje televizate extrem de virulente, fiind alocate resurse uriașe pentru a îl expune pe fondatorul MISA unei campanii ce a ieșit demult din sfera deontologiei profesionale. După cum au subliniat autoritățile din Suedia care i-au acordat azilul politic, cât și numeroși activiști ai unor organizații de apărare a drepturilor omului, aceste atacuri pline de minciuni și de o evidentă rea-voință, reprezintă o dovadă în sine a campaniei de denigrare și a linșajului mediatic la care este supus în România Gregorian Bivolaru.
Ca exemple pentru atitudinea fățarnică și duplicitară a autorităților și a presei din România, prezentăm în continuare și alte cazuri, care în comparație cu cel al lui Gregorian Bivolaru devin cu atât mai semnificative.
Traficul de minore este ignorat cu nonșalanță de justiția din România
Potrivit unor informații difuzate în presă, în anul 2010 numele fostului prim-ministru Victor Ponta a apărut într-un dosar de prostituție. O tânără de 17 ani a recunoscut că a avut relații sexuale contra-cost cu acesta. Există și o înregistrare audio a unei interceptări telefonice. După câteva zile de la întocmirea dosarului, când presa a început să afle că sunt mai multe nume de politicieni implicate, numele lui Ponta a dispărut brusc din rechizitoriu. Nici vorbă de scandal ultra-mediatizat, ca în cazul Bivolaru! Făcând abstracție de numele lui Ponta, unele ziare (cum ar fi Evenimentul zilei sau Napoca News) au făcut totuși publice câteva nume din dosarul respectiv, ce a fost supra-numit „Sex cu fotomodele”. Dosarul a evidențiat că sub paravanul unei agenţii de fotomodele erau „livrate” unor politicieni din PSD tinere fete, multe dintre ele minore, pentru întreținerea de relații sexuale pe bani. În dosar au rămas numele unor politicieni precum deputații PSD Robert Negoiţă şi Nicolae Băniciou. Aceștia nici măcar nu au negat în faţa judecătorilor că au făcut sex cu minorele, dar au spus că au făcut aceasta în calitate de... „bărbaţi liberi". De altfel, ei au fost audiați doar în calitate de martori, nefiind nicidecum puși sub vreo acuzare. La puțin timp după aceste evenimente, deputatul Nicolae Bănicioiu a fost numit în funcţia de ministru al Sportului și Tineretului. Pentru că deși sport nu prea făcea, la tineret dovedise deja că se pricepe...
Un alt exemplu, de-a dreptul șocant, a fost prezentat în presă în februarie anul acesta sub numele de „Minore pentru VIP-uri”. Ziarul Evenimentul zilei a dezvăluit că un judecător timișorean exploata sexual minore, pe care le și bătea pentru a-şi satisface fanteziile bolnave. Mai mult, magistratul sadic și pervers și-a turnat toți colegii de orgii. S-a aflat că participanții plăteau mii de euro pentru petreceri în care se consumau și droguri, iar fetele exploatate erau minore, eleve de liceu, racolate de un polițist, Ovidiu Gîțan. În pofida acestor fapte, judecătorul a fost lăsat liber, fiind făcut scăpat cu suspendare de la o pedeapsă care oricum prevedea doar doi ani de închisoare!
Cazul nu a fost singular. Într-un alt dosar ce a fost prezentat în presă, intitulat „Prostituate pentru VIP-uri”, a fost identificată o grupare de criminalitate organizată. Conform Agerpres, membrii grupării au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire/sprijinire a unui grup infracțional organizat, proxenetism, trafic de persoane, trafic de minori, șantaj etc. Potrivit procurorilor, printre clienții fetelor care au fost obligate de proxeneți să se prostitueze s-au aflat și politicieni locali, profesori universitari, medici. Au fost identificate peste 20 de fete care practicau prostituția în folosul membrilor grupării, printre care și 10 minore. În mod surprinzător, unul dintre membrii activi ai organizației, fost ofițer al Serviciului de Informații Externe și al Serviciului Român de Informații (Claudiu Vulpe, zis Fox) a primit doar 3 ani de închisoare cu suspendare. O pedeapsă extrem de blândă având în vedere gravitatea faptelor, care în plus a beneficiat și de o foarte convenabilă discreție în presă.
Merită să mai amintim și un caz deosebit de grav, ce a fost de asemenea prezentat în mass-media. Doi polițiști din Călărași au violat o tânără de 15 ani, pe care fuseseră de fapt trimiși să o protejeze. Faptele au fost probate dincolo de orice dubiu întrucât chiar cei doi și-au filmat „încântați” isprava și, în plus, au fost surprinși de un martor. Cu toate acestea, ei au fost lăsați în libertate...
Să menționăm și câteva cazuri de profesori, întrucât autoritățile și presa din România au insistat foarte mult pe ideea că Gregorian Bivolaru ar trebui, chipurile, pedepsit foarte dur pentru că era profesorul Mădălinei Dumitru. Deși acest fapt nu este adevărat, vă oferim spre comparație următoarele exemple.
În urmă cu un an și jumătate, un ziar din Giurgiu anunța că în vara lui 2010 profesorul giurgiuvean de geografie, Ion Velicu (55 de ani) a fost reţinut şi acuzat de relaţii sexuale cu minore. Profesorul a recunoscut pentru ziarul „Adevărul de Seară” că a întreținut relații sexuale cu o elevă a lui, în vârstă de 15 ani. Cazul a ajuns în instanță, însă după cel de-al doilea recurs al procesului, magistraţii au decis că profesorul nu reprezintă pericol public şi l-au lăsat în libertate!
Să mai remarcăm și cazul profesorului de sport Dan Octavian Vişan, care a violat o fată din clasa a XI-a. Lucrurile au fost foarte clare: eleva a depus plângere, iar profesorul a recunoscut fapta. Ca urmare, profesorul de sport a primit în anul 2011 doar o condamnare de trei ani ... cu suspendare.
Într-un alt caz, profesorul de istorie Kurt Treptow a fost condamnat pentru că a întreţinut acte sexuale cu mai mulţi copii având vârste cuprinse între 7 şi 14 ani. Pentru aceste fapte incomparabil mai grave decât cea pentru care a fost condamnat Gregorian Bivolaru, Treptow a primit în anul 2003 o pedeapsă de 7 ani închisoare, adică aproape la fel ca liderul MISA, care a primit șase ani în urma unui proces absurd, în care propriu-zis nu a existat o victimă!
Credem că aceste cazuri au fost suficient de revelatoare pentru a indica într-un mod comparativ, dincolo de orice dubii, ipocrizia de care dau dovadă autoritățile și presa din România în cazul lui Gregorian Bivolaru. După cum s-a văzut, s-a urmărit sistematic, încă de pe vremea comunismului, ca opinia publică să fie temeinic sugestionată că Bivolaru a fost condamnat într-un dosar de drept comun. Pentru orice observator lucid, acuzațiile și demersurile făcute sunt însă lamentabil de false.
Pentru ce a fost atunci condamnat Gregorian Bivolaru?
Vom răspunde la această întrebare citându-l pe scriitorul și cercetătorul Marius Mioc, din articolul acestuia Ideologia Statului Maximal în acțiune: Apărarea victimelor împotriva voinței victimelor:
„Pentru bărbaţii care, dintr-un motiv sau altul, au deranjat serviciile secrete, devine primejdios să facă sex. Oricând pot fi acuzaţi că au abuzat (vezi cazul Assange – Wikileaks), iar dacă femeia refuză să acuze, și se încăpățânează chiar și după 10 ani să pretindă că n-a fost niciun abuz, birocrații Statului tot pot considera asta ca dovadă despre cât de malefic și manipulator este bărbatul respectiv. Domnilor, dacă totuşi vă culcaţi cu vreo femeie, fiţi cât mai mitocani cu ea, ca nu cumva aceasta, chiar și după 10 ani, să-și mențină față de voi «o relație de dependență mentală, afectivă, sexuală», fiindcă asta e dovada de netăgăduit a abuzului. Să recunoaștem: în relațiile dintre sexe se întâmplă manipulări, noroc cu Statul care ne apără!”
yogaesoteric
22 martie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu