Parodie

Nu se cunoaște autorul ...

(Parodie după "Acuarela" lui Ion Minulescu)

"SIC TRANSIT GLORIA MUNDI..."

 

În metropola din care, am plecat pe-a vieții cale,

Cetățenii pe trotuare merg încet, pășind agale.

La costum şi la cravată, îmbrăcați de sărbătoare,

Trecătorii, cu mirare, se întreabă: „Cine-s oare?”

 

Este floarea cea vestită, toți cu câte-o facultate,

Adunând de-atunci încoace șaptezeci de ani etate.

Hotărâți sa se-întâlnească, cam în fiecare an,

Până când n-o mai rămâne decât unul... în final.

 

Am venit din toată țara, unii chiar din larga lume,

La-ntâlnirea cu colegii, să ne ținem iar de glume!

Am fost prieteni buni la școală, şi-așa am rămas mereu,

Dorul de-a-i vedea la față ne apasă tot mai greu.

 

Pupături, strângeri de mână, glume, vorbe amicale,

Amintiri din tinerețe, când nu prea aveam parale,

Dar aveam o calitate: eram veseli, geniali,

Hotărâți şi noi s-ajungem... ingineri sau... generali...

 

Ne uităm unii la alții, ne-ntrebăm chiar cu mirare:

Cum a fost, măicuță, oare, o atare transformare?

Am plecat cu toți-n viață, tineri, veseli şi frumoși

Şi ne-ntoarcem în postură ... cu par alb sau chelioși.

 

După ani de trudă multă, am ajuns cum ne e scris,

Să acumulăm, firește, bogății de nedescris:

Pe la tâmple-avem argintul, aurul pus de dentist,

Plumb atârnă la picioare, pietre scumpe-n colecist...

 

La Snagov nu avem vile, nu avem nici șase case,

N-am făcut nimic pe pile, precum alții fără oase,

N-am avut şi n-avem firme, intrate în insolvență,

N-am intrat la pușcărie... niciunul din intendență!

 

Însă mergem înainte, nu ne dăm deloc bătuți,

Căci avem umor şi farmec, chiar şi oarece bănuți.

Şi acum, la vârsta-aceasta, ne mai ținem de femei,

...Să ne-ajute-a trece strada sau să nu cădem pe-alei...