Acestea sunt roadele sinistre ale austerității – Grecia riscă să dispară

 

Din 2009, de când a explodat criza datoriilor şi până în prezent, despre Grecia se vorbeşte în felul următor: copii care leşină la şcoală, pentru că sunt subnutriţi, familii care nu au ce să le dea de mâncare, clasa de mijloc este dezmembrată şi pe cale de dispariţie. Elemente dramatice care riscă să fie însă doar vârful unui aisberg. Deoarece adevărata problemă nu este doar supravieţuirea actuală, ci faptul că Grecia, la sfârşitul planurilor Troicii care a lăsat-o fără vlagă, riscă să nu mai aibă creiere şi minţi lucide pentru a o lua de la capăt. Diaspora elenă cuprinde trei tineri din zece. Iar cei care pleacă nu sunt doar şomerii şi muncitorii, ci şi studenţii şi profesioniştii, scrie Il Giornale.

Grecia se goleşte

Emigraţia celui de-al treilea mileniu, în Europa, este diferită de cea a perioadei postbelice. Italia şi Grecia mai ales exportau forţă de muncă, uşurau povara şomajului intern, dar îşi păstrau profesioniştii şi muncitorii calificaţi. Astăzi este contrariul. Nu numai Grecia, dar, în general, în toate ţările din sudul UE, cei care pleacă sunt tinerii care, după terminarea studiilor şi specializărilor din țara lor, contribuie la creşterea intelectuală şi economică a altor naţiuni europene.

În Grecia, acest fenomen este foarte puternic. De exemplu, se estimează că sistemul german de asistenţă medicală poate conta pe 35.000 de medici greci, în timp ce spitalele din Grecia au probleme în a găsi personal. Această situație se datorează faptului că reducerile făcute în ultimii ani dezactivează la propriu cele mai importante sectoare ale unei ţări care vrea să meargă pe propriile picioare. Se reduc fondurile destinate spitalelor, formării profesionale, se investeşte puţin în lucrări importante şi în sectoarele profesionale. Un medic din Grecia este nevoit să suporte sarcini extenuante, plătite de trei sau patru ori mai puţin decât salariile medii ale colegilor săi germani. Cu condiţia, evident, să găsească o slujbă într-un spital elen, având în vedere că angajările şi concursurile sunt blocate.

Acelaşi aspect este valabil şi pentru arhitecţi, profesori, ingineri: puterea intelectuală şi profesională a Greciei riscă să fie anulată. Şi, dacă acest fenomen se petrece şi în Italia, cu cifre alarmante, deoarece din ce în ce mai mulţi absolvenţi italieni fug în străinătate, în Grecia el a căpătat proporţii îngrozitoare. Dacă lucrurile vor continua să meargă în acest fel, Grecia riscă să nu mai aibă, în următorii 20 de ani, oameni calificaţi. Nici medici, nici arhitecţi, nici profesori: acum, criza este devastatoare şi efectele pe termen scurt sunt semnificative pentru multe familii; pe termen lung, Grecia ar putea asista la o autentică deşertificare socială. Fără profesionişti nu poate exista dezvoltare. Ţara şi-ar putea reveni exploatând resursele care, în aceşti zece ani, au permis insulelor şi zonelor interioare să supravieţuiască: turismul şi agricultura. Dar, fără profesionişti capabili să planifice, să acorde asistenţă, Grecia, de una singură, nu are nicio posibilitate să-şi repornească economia.

Unde emigrează grecii

Germania, Regatul Unit, dar şi Canada, SUA şi Australia. Acestea sunt ţările în care pleacă grecii. Aceleaşi din diaspora postbelică, numai că, de data aceasta, aşa cum am menţionat, cei care pleacă sunt oameni calificaţi. În cuvinte simple, riscul pentru următoarea generaţie este ca Grecia să nu poată conta pe suficient capital uman pentru a supravieţui. Şi aceasta este o problemă şi mai gravă decât actuala criză economică. Un moment de dificultate poate fi depăşit, însă, fără oameni instruiţi şi în serviciul comunităţii, criza poate doar să devină cronică. Şi să conducă la eşecul social al unei întregi naţiuni.

Grecii încep să-şi dea seama de toate aceste aspecte, chiar şi sub forma vieţii simple de zi cu zi: un tânăr care tocmai a absolvit universitatea, pentru a vorbi cu prietenii săi, este nevoit să folosească Whatsapp sau Skype. Aceasta este de fapt adevărata tragedie a Greciei: o diasporă care distruge grupuri, familii, comunităţi şi care răspândeşte în cele mai bogate ţări capitalul uman al leagănului civilizaţiei euro-mediteraneene.

În 2019, ţara este chemată de trei ori la urne: la 26 mai sunt programate alegerile europene, în toamnă, cele politice şi o serie de runde administrative importante. Alegeri importante, unde alegătorii ar fi necesar să respingă actualul partid de guvernământ şi acţiunea prim-ministrului Tsipras. Numai că, în realitate, grecii nu mai tolerează întregul sistem politic şi economic, deoarece ţara iese cu oasele rupte din ultimul deceniu de devastare a Troicii. Şi riscă să nu aibă instrumentele necesare pentru a-şi vindeca rănile.

yogaesoteric
11 mai 2019