În 2008, populația capitalei Islandei, adică două treimi din populația țării, a ieșit în stradă cerând încetarea profanării tradițiilor strămoșilor și eliminarea oricăror procente cămătărești – cu alte cuvinte au spus tare, clar și categoric NU dobânzii.
Bancherii au început să fluture documente cu sigilii ale guvernului, la care populația a răspuns printr-o simplă declarație: „Cine v-a dat aceste garanții? Iată, de la ei să le și cereți înapoi, și lăsați poporul în pace”.
Drept urmare, guvernul care acoperea băncile a căzut, premierul Geir Haarde a fost judecat pentru trădarea intereselor populației, iar în aprilie 2013, la putere în Islanda a venit Sigmundur Gunnlaugsson, de 38 de ani, care a naționalizat băncile și a anulat procentele ipotecare pentru cetățenii țării.
După o luptă de 3 ani între populația indigenă și bancherii sioniști străini, populația a câștigat. Pe parcursul celor trei ani de luptă, piața bursieră speculativă a Islandei s-a prăbușit cu 90%, PIB-ul a scăzut cu 10%, devalorizarea coroanei islandeze a fost de aproape 50% (de la 131 de coroane pe euro în 2007, la 240 de coroane pe euro în 2014), iar bugetul a fost suplinit, în principal, datorită ajutorului acordat de țările scandinave. În ciuda a toate acestea, începând cu anul 2011, scăpând de dominația bancherilor internaționali evrei, în țară a început o perioadă de prosperitate economică fără precedent.
Ocupând locul 132 în lume după mărimea PIB, în 2017 țara intra ferm în topul celor mai bogate douăzeci de țări din lume: a 13-a în ceea ce privește indicele dezvoltării umane și a 19-a după PIB-ul pe cap de locuitor. Ca referință, Rusia după acești indicatori se situează pe locul 49 și, respectiv, pe locul 69.
Islanda a refuzat să plătească creditorilor din întreaga lume datoriile umflate, a dat jos guvernul și a naționalizat resursele naturale.
S-a discutat foarte mult, mai ales în mijloacele de presă alternativă, despre „fenomenul islandez” – cum că în această țară a avut loc o revoluție economică liniștită a poporului împotriva oligarhiei financiare globale, un exemplu extraordinar pentru toate țările lumii care se află în sclavia impusă de marii bancheri.
În sinteză, uluitorul proces de transformare prin care a trecut Islanda, făcut posibil de trezirea conștiinței de sine a poporului, a avut următorii pași:
- Ca urmare a crizei din 2008, Islanda a intrat brusc în faliment. Datoria externă a băncilor islandeze a devenit de 10 ori mai mare decât PIB-ul țării, iar coroana a pierdut 85% din valoarea sa față de euro.
- În martie 2010, a fost organizat un referendum, iar islandezii au decis să nu returneze fondurile creditorilor străini – Regatul Unit și Olanda – și să aducă în fața justiției finanțiștii care nu au reușit să fugă din țară.
- Locuitorii țării chiar au rescris Constituția și, potrivit noului act, resursele naturale ale insulei se află exclusiv în proprietate publică.
- La sfârșitul lunii octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiție a Islandei a condamnat 26 de bancheri și oficialități pentru crime comise în ajunul crizei financiare din 2008, iar aceștia nu erau simpli angajați ai băncilor, ci conducători de vârf.
- Ca urmare a crizei din 2008, Islanda a intrat brusc în faliment. Datoria externă a băncilor islandeze a devenit de 10 ori mai mare decât PIB-ul țării, iar coroana a pierdut 85% din valoarea sa față de euro.
- În martie 2010, a fost organizat un referendum, iar islandezii au decis să nu returneze fondurile creditorilor străini – Regatul Unit și Olanda – și să aducă în fața justiției finanțiștii care nu au reușit să fugă din țară.
- Locuitorii țării chiar au rescris Constituția și, potrivit noului act, resursele naturale ale insulei se află exclusiv în proprietate publică.
- La sfârșitul lunii octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiție a Islandei a condamnat 26 de bancheri și oficialități pentru crime comise în ajunul crizei financiare din 2008, iar aceștia nu erau simpli angajați ai băncilor, ci conducători de vârf.
yogaesoteric
13 iulie 2019
13 iulie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu