Mai întâi, precum în scenariul biblic al Apocalipsei după Ioan Teologul, a apărut un cal alb cu un călăreț arcaș vestind anularea ultimelor rămășițe ale OUG 114, care încercase să penalizeze abuzurile de monopol ale capitalului străin din energie, telecom și sistemul bancar.
Apoi s-a deschis a doua pecete, anunțată de un cal roșu ca focul: din puținul existent la buget s-au acordat compensații de 331 milioane euro firmelor care, prin achiziții de energie, au cheltuit indirect pe certificate de emisiuni de CO2 (inutil să menționăm că e vorba de firme străine). Și, mai apoi, a apărut și un al treilea cavaler, cel cu balanță, al Apocalipsei iohannisto-liberale, pe un cal negru, care a anunțat că, dacă tot se cască deficitul bugetar și e nevoie să se facă împrumuturi bineînțeles apocaliptice, nu se poate rata multiplicarea, la vreo 325 milioane euro, a ajutoarelor de stat pentru investiții către, firesc, tot firme străine.
Și, ca o apoteoză, a urmat noaptea cu adevărat satanică a celor 25 de ordonanțe de urgență și peste 30 de hotărâri de guvern, care pecetluiesc drumul pierzaniei după „to do list”-ul primit de la Bruxelles: cu desființarea secției de cercetare a magistraților, care să aibă astfel undă verde să scoată din joc competitori români căci oricum de străini n-au voie a se atinge; cu privatizarea banului public din sănătate, în folosul rechinilor străini și în detrimentul pacientului român sărac, gol la buzunare; cu incredibila ștergere de amenzi în favoarea uneia din principalele bănci străine din România, penalitate considerată probabil în concepția iohannisto-liberală ca inadmisibil a fi dictată împotriva unui stăpân extern, indiferent de infracțiunea comisă.
Oricât ar părea de neverosimil, problema nu este însă servilismul jenant, fără rost și în ultimă instanță contraproductiv al echipei Iohannis-PNL față de capitalul străin și parohul acestuia de la Bruxelles! Este un fapt care, binecunoscut fiind, nu surprinde câtuși de puțin pe nimeni. Problema este că nici de-ar vrea să ajute, desigur dintr-o greșeală, capitalul autohton, n-ar avea cum, căci acesta, bun sau rău, a fost de mult scos din joc! De firme românești din industrie, sectorul după cum se observă vizat de ofensiva iohannisto-liberală, nici nu ar putea fi vorba, deoarece acestea au existat odată, dar, acum, aproape nu mai există! Industria pe care statistica o trece în contul României este formată de fapt în covârșitoare majoritate din firme străine.
Procentul care pe ansamblul PIB-ului revine firmelor străine (50%) este, în cazul industriei, de circa 80%. Numeri pe degete firmele românești din industrie! Și este vorba de o puzderie de micro întreprinderi și întreprinderi mici care abia răsuflă. Și de care oricum nu are nimeni grijă, necum să poată fi eligibile pentru vreun ajutor de stat! Mult mai grav este că firmele străine din industrie reprezintă un fel de osatură a economiei pe care capitalul străin a constituit-o pe teritoriul României.
O economie creată prin decupare din România și care operează decuplat de România! Și care face parte din angrenajul economiilor străine din care provine. Din România nu folosește decât terenul și forța de muncă. Se aprovizionează din afară și lucrează pentru afară. Până și materiile prime și utilitățile și le procură tot de la componente ale economiei străine care au acaparat domeniile respective de pe teritoriul României. Și eventualele livrări către populație, cum ar fi în retail, le face prin intermediari nu români ci aparținând tot economiei străine din România, domeniul fiind preluat de lanțul integrator străin.
Această economie străină nu are decât grija de a face profit. N-are angarale sociale (impozitele pe veniturile salariale sunt derizorii, iar contribuțiile sociale le plătește integral salariatul). N-are obligații statale.
Strigător la cer, raportările oficiale ale multor firme străine arată că acestea lucrează chipurile cu pierderi sau cu profituri minuscule, de te miri ce-și mai pierd timpul pe aici, pe meleagurile dâmbovițene!
Alocațiile pentru apărare, ordine publică, servicii secrete, educație, sănătate, sistem bugetar sunt suportate de economia românească, aceea care este expulzată din rolul pe care ar fi necesar să-l aibă pe teritoriul României și care este nevoită doar să pună pingele și să dea mereu înapoi. În asemenea condiții, ajutorarea de către stat a firmelor străine este o prostie în toată regula, un cadou făcut de cerșetorul român bogătașului străin, care oricum nu are nevoie să fie „ajutat”! Căci și așa singura obligație pe care în sistemul existent ar avea-o de îndeplinit – anume să-și plătească impozitele pe profit – capitalul străin o batjocorește, 80-90% din profiturile obținute fiind externalizate fără fiscalizare!
Generozitatea neproductivă iohannisto-liberală va deveni curând ridicolă chiar și pentru partizanii iohannisto-liberali. Sub pericolul recesiunii care amenință țările zonei euro în frunte cu Germania, industria din România și-a încheiat deja creșterea și riscă din lunile ce vin să se prăbușească pentru nu se știe cât timp. Din cauza reducerii comenzilor, economiile vest-europene au tăiat deja activitatea pupilei lor din România pentru a păstra cât de cât pulsul producției din redutele principale de acasă. Barometrul Industrial, calculat de ani de zile de IRSOP și Facultatea de Management din SNSPA, arată o asemenea cădere de au ajuns analiștii Barometrului Industrial să spună că „industria din România parcă s-a decuplat de la piețele externe”.
Dimpotrivă, Barometrul Industrial arată tocmai cât este industria din România de decuplată de România și cât este de puternic cuplată cu cea din zona euro, 80% făcând parte chiar din aceasta și valsând strict în pas cu aceasta! Ba chiar mai rău, deoarece cartierul general „pasează” periferiei pulsul devenit mai scăzut, o cădere în Germania de 5% se simte în periferia România în proporție de 10-15%. Și o cădere de 10% în industria străină din România înseamnă cel puțin una de 8% în întreaga industrie pusă statistic în contul României. Ceea ce, ținând cont de contribuția industriei de peste 26% la formarea PIB-ului, va avea ca impact o scădere pe ansamblul creșterii economice puse statistic în contul României cu cel puțin 2-3 puncte procentuale, admițând că restul sectoarelor cu contribuție la PIB își vor menține pulsul. Iar România se va alege, după cum spune o veche vorbă românească, „…șicu banii luați”, căci, din scenariul Apocalipsei iohannisto-liberale, anunțată de cavalerii ei, lipsește mântuitorul care, în scenariul biblic, vine în final să răpună fiara. Ba, pentru a fi mai exacți, este invocat un mântuitor. Dar acesta este UE, care pentru România este satana în persoană!
Ilie Șerbănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu