INCREDIBIL, dar adevărat !!!
„Cu o zi înainte de a se interna în spitalul Elias, de unde nu avea să iasă decât mort, Constantin Cojocaru mi-a trimis spre publicare, în „Certitudinea”, un text amplu, de analiză, privind uluitoarea trădare de țară comisă de conducerea Băncii Naționale a României, prin gestionarea frauduloasă a rezervei de aur, aducând statului român, din 1990 încoace, un prejudiciu de 40,6 miliarde de euro. I-am spus că nu-l pot publica decât în serial (ceea ce am și făcut) iar el a fost de acord.” – Miron Manega
REZERVA DE AUR A ROMÂNIEI
Rechizitoriul unei infracţiuni de înaltă trădare şi de subminare a economiei naţionale
Cum au creat conducătorii BNR poporului român un prejudiciu de peste 40 de miliarde de euro
Rezervele internaţionale ale unei ţări reprezintă bani economisiţi, puşi de o parte de către statul din ţara respectivă pentru a fi folosiţi în situaţii de urgenţă în viitor. Sunt numite rezerve internaţionale pentru că banii respectivi sunt folosiţi pentru plăţi către persoane fizice sau juridice din afara ţării, fiind reprezentaţi de aur sau de valută, adică bani ai altor ţări, dar recunoscuţi şi acceptaţi ca mijloace de plată pe plan internaţional.
În prezent, mai exact la data de 31.12.2017, ultima dată pentru care dispunem de date complete publicate de către BNR, valoarea rezervelor internaţionale ale României este de 37,1 miliarde de euro, formată din 103,7 tone de aur, cu o valoare de 3,6 miliarde de euro, şi o rezervă valutară de 33,5 miliarde de euro. Rezerva valutară este formată din depozite, la vedere sau la termen, în valoare de 10,2 miliarde de euro, restul de 23,3 miliarde de euro fiind reprezentate de „hârtii”, adică valori mobiliare, obligaţiuni, bonuri de tezaur etc., emise de guverne străine sau instituţii financiare internaţionale. Aceste 23,3 miliarde de euro sunt, de fapt, împrumuturi acordate de Banca Naţională a României unor guverne străine sau unor instituţii financiare internaţionale.
În ultimii 18 ani, adică în perioada 2000-2017, Banca Naţională a României a avut la dispoziţie pentru constituirea rezervelor internaţionale ale ţării suma de 34 miliarde de euro. Dacă ar fi folosit aceşti bani nu pentru cumpărarea de „hârtii”, pentru acordarea de împrumuturi unor guverne străine şi unor instituţii financiare internaţionale, ci pentru cumpărarea de aur, la sfârşitul anului 2017, rezerva de aur a României nu ar mai fi fost de 103,7 tone ci de 2.203,7 tone.
Amintesc faptul că Elveţia, o ţară cu 8 milioane de locuitori, are o rezervă de aur de 1.040 tone, care explică şi puterea şi stabilitatea francului elveţian, şi extraordinara putere economică a acestei ţări.
La preţul folosit de BNR pentru stabilirea valorii celor 103,7 tone de aur, de 35,3 milioane de euro pe tonă, valoarea celor 2.100 tone de aur care ar fi fost cumpărate în ultimii 18 ani este de 74,1 miliarde de euro. Dacă din aceste 74,1 miliarde de euro scădem valoarea „hârtiilor”, de 33,5 miliarde de euro, aflăm valoarea prejudiciului creat de BNR poporului român, prin modul în care a administrat rezervele internaţionale ale României, prejudiciu care este de 40,6 miliarde de euro.
Voi prezenta mai jos calculul detaliat al acestui imens prejudiciu, pe care îl voi pune la dispoziţia publicului, dar şi a procurorilor ţării. Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru un prejudiciu de 62 milioane de euro. Aplicând regula de trei simplă şi legea penală din SUA, rezultă că, pentru prejudiciul creat de BNR, prin modul în care a administrat rezervele internaţionale ale României, ar fi necesară o condamnare de 6.550 ani de închisoare, rămânând ca judecătorii să hotărască dacă „acordă” aceşti ani de închisoare Guvernatorului BNR, sau îi repartizează pe membrii Consiliului de Administraţie al BNR din perioada în care s-a produs prejudiciul, în funcţie de poziţia şi salariul fiecăruia.
Faptul că, recent, Liviu Dragnea şi Şerban Nicolae au lansat cu mare vâlvă un proiect de lege care obligă BNR să repatrieze cea mai mare parte a aurului scos din țară, m-a determinat să fac această analiză privind adevărul despre aceste rezerve și despre modul intenționat dezastruos prin care ele au fost administrate de conducerea BNR din 1990 încoace, aducând României un prejudiciu de peste 40 de miliarde de euro.
Activele și pasivele
Rezervele internaţionale ale unei ţări au două mari componente: rezerva de aur şi rezerva valutară. Rezerva valutară, la rândul ei, se compune din depozite bancare, la vedere sau la termen, şi valori mobiliare, obligaţiuni, bonuri de tezaur etc., adică înscrisuri prin care emitenţii lor recunosc că s-au împrumutat cu anumite sume de bani şi se obligă să le restituie, la un anumit termen şi, între timp, să plătească o anumită dobândă. Tot valori mobiliare sunt şi acţiunile, care aduc dividende, dar, de regulă, acţiunile nu sunt cumpărate de băncile centrale pentru crearea rezervelor internaţionale.
Rezervele internaţionale ale unei ţări sunt ACTIVE financiare, ele reprezintă AVUŢIE înmagazinată sub formă de lingouri de aur, de depozite bancare, în valută, şi de valori mobiliare, emise în străinătate, exprimate în valută. Aceste active financiare sunt înregistrate în ACTIVUL bilanţului contabil al băncii centrale a statului în cauză.
În PASIVUL bilanţului contabil al băncii respective sunt înregistrate şi PASIVELE, adică SURSELE de finanţare a acestor active financiare, care precizează de unde şi de la cine provin banii cu care a fost cumpărat aurul, cu care a fost cumpărată valuta depozitată la bănci, cu care au fost cumpărate valorile mobiliare emise de străini, exprimate în valută.
Sursele naturale, normale şi fireşti de creare a rezervelor internaţionale ale unei ţări sunt emisiunile monetare şi excedentele bugetului public naţional, respectiv, „disponibilităţile” Trezoreriei Statului în cauză.
O parte sau toate sumele ieşite din maşina de tipărit bani a băncii centrale pot fi utilizate pentru cumpărarea de aur, după cum o parte sau toate sumele pot fi utilizate pentru cumpărarea de valută în vederea creării de rezerve internaţionale. O parte din această valută poate să fie depusă în conturi bancare, la vedere sau la termen, o altă parte poate fi folosită pentru cumpărarea de valori mobiliare străine.
Aceleaşi utilizări pot fi date şi excedentelor bugetare ale statului naţional, respectiv, „disponibilităţilor” Trezoreriei Statului, total sau parţial.
BNR, ca şi alte bănci centrale, pe lângă sursele naturale, normale şi fireşti, de finanţare a rezervelor internaţionale, a creat şi o sursă artificială, sub forma împrumuturilor.
Banca centrală se împrumută de bani, în valută, de la instituţii financiare internaţionale şi de la băncile comerciale, pe care îi foloseşte pentru a crea rezerve internaţionale de zeci de miliarde de euro, cu care să se laude că asigură stabilitatea preţurilor, inclusiv a dobânzilor şi a cursurilor de schimb.
Articolul 165 privind infracţiunea de subminare a economiei naţionale a fost scos din codul penal în 2013
Aşa cum vom vedea, obiectivele reale urmărite de BNR, prin folosirea împrumuturilor pentru constituirea rezervelor internaţionale, au fost şi sunt cu totul altele decât stabilitatea preţurilor.
Rezervele internaţionale ale unei ţări se concretizează, deci, în crearea unui stoc de mijloace de plată, acceptate pe plan internaţional. Principala calitate cerută acestor mijloace de plată este stabilitatea valorii lor, a puterii lor de cumpărare.
Istoria ultimelor secole dovedeşte că mijlocul de plată cu cea mai mare stabilitate a puterii de cumpărare şi cu cea mai mare acceptabilitate pe plan internaţional a fost şi rămâne aurul.
În stabilitatea valorii sale, rezidă şi capacitatea aurului de a fi folosit pentru apărarea puterii de cumpărare a monedei naţionale, în faţa atacurilor de orice fel la adresa acesteia, ca şi pentru apărarea stabilităţii tuturor preţurilor din economia naţională.
Conştienţi de aceste adevăruri şi acţionând în conformitate cu interesele popoarelor lor, conducătorii băncilor centrale ale statelor dezvoltate ale lumii au acumulat mari rezerve de aur. Astfel, SUA au acumulat o rezervă de aur de peste 8.000 tone, ceea ce reprezintă 69% din rezervele internaţionale ale acestei ţări, Germania, peste 3.400 tone (65% din rezervele sale internaţionale), Italia 2.500 tone (63%), Franţa, 2.400 tone (64%).
Conducătorii BNR au acţionat exact invers, împotriva intereselor statului şi poporului român. Ei au transformat rezervele internaţionale ale României într-o vacă de muls, într-o sursă de îmbogăţire pentru ei, în detrimentul statului şi poporului care le-a încredinţat misiunea de a administra această importantă componentă a avuţiei naţionale.
Aşa a ajuns România să aibă o rezervă de aur de numai 103,7 tone, cu o valoare de 3,7 miliarde de euro, reprezentând numai 10% din totalul rezervelor sale internaţionale, în ciuda faptului că, în ultimii 19 ani, conducătorii BNR au dispus de multe miliarde de euro,pe care, în loc să le folosească pentru a cumpăra aur, le-au folosit pentru a împrumuta guverne străine şi a obţine, pe această cale, venituri uriaşe, pe care le-au transformat în salarii de zeci de mii de euro pe lună pentru ei înşişi.
În perioada 2000-2017, fondul de salarii al BNR a fost de aproape un miliard de euro, crescând de la 33,6 milioane de euro în anul 2000, la 61,1 milioane de euro, în anul 2017.
Au obţinut nu numai salarii uriaşe, ci şi susţinere politică, Guvernatorul BNR devenind cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume.
Modul în care au fost administrate rezervele internaţionale ale României se încadrează perfect în infracţiunea de subminare a economiei naţionale, prevăzută la articolul 165 din vechiul Cod Penal al României, infracţiune care constă în „fapta unei persoane de a se folosi de o unitate publică sau de interes public, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională”.
Acest articol a fost scos din Codul Penal al României în anul 2013, dar el rămâne aplicabil pentru faptele săvârşite înainte de această dată.
Niciun cent nu a fost folosit de BNR pentru cumpărarea de aur
În tabelul de mai sus este prezentată o sinteză a modului în care Banca Naţională a României a administrat rezervele internaţionale ale României, în perioada 2000-2018.
Observăm, mai întâi, creşterea extraordinară a valorii totale a rezervelor internaţionale ale României în ultimii 19 ani.
De la 3,4 miliarde de euro, în anul 2000, valoarea rezervelor a ajuns la 36,8 miliarde de euro, în anul 2018. A fost chiar şi mai mare, în anul 2016, când a atins vârful de 37,9 miliarde de euro, de peste 11 ori mai mare decât în anul 2000. Aceasta în timp ce, în aceiaşi perioadă, producţia naţională, PIB-ul, a crescut de numai 2 ori, de la 95 miliarde de euro, la 195 miliarde de euro.
Ponderea rezervelor internaţionale în PIB-ul ţării a cescut de la 3,6%, în anul 2000, la 18,9%, în anul 2018.
În anul 2018, valoarea importurilor României a fost de 75,6 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că valoarea rezervelor internaţionale ale României acoperă 6 luni de importuri, în timp ce, în aproape toate ţările Uniunii Europene, printre care şi Germania, Franţa, Italia, Spania, Olanda, valoarea rezervelor internaţionale acoperă mai puţin de două luni de importuri.
Vom vedea, imediat, care este explicaţia acestei „umflări” extraordinare a valorii rezervelor internaţionale ale României.
Observăm apoi că, până în anul 2005, cantitatea de aur deţinută de BNR a suferit mici oscilaţii, determinate de ultimele mici intrări din producţia internă şi de mici ieşiri, pentru restituirile aurului confiscat de la cetăţenii Ţării de către regimul comunist.
Începând cu anul 2005, Banca Naţională a României a refuzat să mai cumpere aur din producţia internă, drept urmare industria naţională de exploatare a zăcămintelor auro-argintifere a fost împinsă în faliment. Au fost distruse, astfel, sute de mii de locuri de muncă, cu toate consecinţele ce au decurs de aici. Aceasta în ciuda faptului că, în conformitate cu rapoartele şi studiile publicate de mulţi geologi reputaţi ai ţării, zăcămintele de aur ale României care aşteaptă să fie puse în valoare se ridică la peste 6.000 tone, ceea ce înseamnă, la preţul actual al aurului, peste 200 de miliarde de euro, adică atât cât este PIB-ul anual al ţării.
BNR nu a mai cumpărat aur nici din străinătate, astfel că, începând cu anul 2006, rezerva de aur a României s-a „stabilizat” la… 103,7 tone.
S-a stabilizat însă doar fizic, dar nu şi valoric, întrucât cele 103,7 tone de aur au avut o valoare de 0,9 miliarde de euro în anul 2000, şi o valoare de 3,7 miliarde de euro, în anul 2018. Între timp, preţul aurului a crescut de 4 ori, de la 8,6 milioane de euro pe tonă, la 36,1 milioane de euro pe tonă. În ultimii 19 ani, preţul aurului a fost chiar şi mai mare, vârful fiind atins în anul 2012, când a ajuns la 40,6 milioane de euro pe tonă.
Rezerva valutară a României a crescut de la 2,5 miliarde de euro, în anul 2000, la 33.1 miliarde de euro, în anul 2018, deci, de peste 13 ori. Aproape în fiecare din ultimii 19 ani, BNR a avut la dispoziţie importante sume de bani, în valută, pe care le-a putut folosi pentru sporirea rezervelor internaţionale ale ţării. În unii ani aceste sume au depăşit 4, 5 şi chiar 6 miliarde de euro.
Cele 34 miliarde de euro, cât este totalul acestor sume de care au dispus conducătorii BNR puteau fi folosiţi pentru cumpărarea de aur, sau pentru constituirea de depozite, la vedere sau la termen, sau pentru cumpărarea de hârtii, valori mobiliare, deci pentru acordarea de împrumuturi unor guverne străine sau organizaţii internaţionale, adică „prietenilor” lui Mugur Isărescu şi ai celorlalţi membri ai Consiliului de administraţie al BNR.
Niciun cent din cele 34 de miliarde de euro nu a fost folosit de conducătorii BNR pentru cumpărarea de aur. Toate cele 34 miliarde de euro au fost folosite, de către conducătorii BNR, pentru crearea de depozite, aducătoare de dobânzi şi pentru împrumuturi acordate străinătăţii, şi acestea aducătoare de dobânzi.
Rezerva de aur a României ar fi putut crește de la 103,7 tone la 2.108,9 tone
Coloana 6 din tabel ne ajută să înţelegem ingineria financiară prin care conducătorii BNR au creat statului, de fapt, poporului român, un prejudiciu de peste 40 miliarde de euro.
În anul 2001, conducătorii BNR au avut la dispoziţie suma de 1,429 miliarde de euro şi au folosit toată această sumă pentru crearea de depozite bancare în valută şi pentru cumpărarea de valori mobiliare. Cu această sumă, la preţul de atunci al aurului, de 8,93 milioane de euro pe tonă, conducătorii BNR ar fi cumpărat 160,1 tone de aur.
În anul următor, 2002, conducătorii BNR au avut la dispoziţie suma de 2,194 miliarde de euro şi au folosit toată această sumă pentru crearea de depozite şi cumpărarea de valori mobiliare. Cu această sumă, la preţul de atunci al aurului, de 11,21 milioane de euro pe tonă, conducătorii BNR ar fi cumpărat 195,8 tone de aur.
Continuând, astfel, şi în toţi anii următori, până în anul 2018, rezerva de aur a României ar fi crescut cu încă 2.108,9 tone, ajungând la 2.212,6 tone.
Elveţia, cu o populaţie de 8,5 milioane de locuitori, are a rezervă de aur de 1.040 tone, ceea ce înseamnă 0,12 grame de aur pe locuitor. Cu cele 2.212,6 tone de aur şi cu o populaţie de 19,5 milioane de locuitori, rezerva de aur a României ar fi fost de 0,13 grame pe locuitor.
Există o legătură strânsă între rezerva de aur a unui popor şi puterea sa economică. Elveţia are una dintre cele mai mari rezerve de aur pe locuitor, dar şi unul dintre cele mai mari PIB-uri pe cap de locuitor, precum şi unul dintre cele mai mari salarii medii din lume.
La preţul mediu al aurului din anul 2018, care a fost de 36,03 milioane de euro pe tonă, valoarea celor 2.212,6 tone de aur este de 79,7 miliarde de euro.
Scăzând cele 36,8 miliarde de euro, cât a fost valoarea reală a rezervelor internaţionale ale României în anul 2018, din cele 79,7 miliarde de euro, cât ar fi fost valoarea rezervelor internaţionale ale României dacă toate sumele avute la dispoziţie de conducătorii BNR ar fi fost folosite pentru cumpărarea de aur, ajungem la suma de 42,9 miliarde de euro, care este valoarea exactă a prejudiciului creat de conducătorii BNR statului, respectiv, poporului român, prin modul în care au administrat rezervele internaţionale ale României.
Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru un prejudiciu de 62 milioane de euro. Aplicând regula de trei simplă şi legea penală din SUA, rezultă că pentru prejudiciul creat de BNR prin modul în care a administrat rezervele internaţionale ale României ar fi necesară o condamnare de 6.900 ani de închisoare, rămânând ca judecătorii să hotărască dacă „acordă” aceşti ani de închisoare Guvernatorului BNR, sau îi repartizează pe membrii Consiliului de administraţie al BNR din perioada în care s-a produs prejudiciul, în funcţie de poziţia şi salariul fiecăruia.
„Hârtii” în loc de aur
La data de 31.12.2017, ultima dată pentru care dispunem de date complete publicate de către BNR, valoarea rezervelor internaţionale ale României a fost de 37,1 miliarde de euro, formată din 103,7 tone de aur, cu o valoare de 3,6 miliarde de euro (9,7% din totalul rezervelor) şi o rezervă valutară de 33,5 miliarde de euro. Rezerva valutară era formată din depozite, la vedere sau la termen, în valoare de 10,2 miliarde de euro (27,5%), restul, de 23,3 miliarde de euro (62,8%) fiind reprezentate de „hârtii”, adică valori mobiliare, obligaţiuni, bonuri de tezaur etc., emise de guverne străine sau instituţii financiare internaţionale. Aceste 23,3 miliarde de euro sunt, de fapt, împrumuturi acordate de Banca Naţională a României unor guverne străine sau unor instituţii financiare internaţionale.
Rezerva de 37,1 miliarde de euro a avut următoarele surse de finanţare: numerar în circulaţie, 16,1 miliarde de euro (43,4%); „disponibilităţi” ale Trezoreriei Statului, 9,0 miliarde de euro (24,3%); rezerve minime obligatorii (RMO), 2,6 miliarde de euro (7,0%); alte împrumuturi, 8,4 miliarde de euro (25,3%).
Exprimată în euro, valoarea numerarului, a cantităţii de bani aruncată în circulaţie de tiparniţa BNR, în perioada 2000-2017 a crescut de 12,4 ori, de la 1,3 miliarde de euro, la 16,1 miliarde de euro, în timp ce valoarea producţiei naţionale, a PIB-ului, a crescut de numai 2 ori, de la 95,1 miliarde de euro, la 187,5 miliarde de euro.
Aşa se explică faptul că, în perioada 1999, anul lansării monedei euro, şi anul 2017, în România, preţurile au crescut de 5,2 ori, ceea ce a atras devalorizarea monedei naţionale de 3,6 ori faţă de euro.
Economistul american Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie, spunea că „Oriunde şi oricând, inflaţia este un fenomen monetar. Ea nu poate fi cauzată decât de creşterea mai rapidă a cantităţii de bani în circulaţie decât a producţiei”.
Mugur Isărescu şi colegii lui din conducerea BNR au cunoscut foarte bine această teză a lui Friedman, susţinută, de altfel, de cei mai mari economişti ai lumii, dar au creat premeditat hiperinflaţia din perioada 1990-2000, cu care au distrus aproape tot capitalul creat de poporul român până în 1989, continuând şi după anul 2000 să arunce în circulaţie cantităţi de bani mult mai mari decât cele cerute de creşterea producţiei. De data aceasta pentru a avea bani cu care să cumpere valută, pe care să o folosească pentru a acorda împrumuturi străinilor, de pe urma cărora să obţină venituri, pe care să le transforme în salarii de zeci de mii de euro, pentru propriile lor buzunare.
Aşa-numitele „disponibilităţi” ale Trezoreriei Statului au crescut de la 0,1 miliarde de euro în anul 2000, la 9 miliarde de euro, în anul 2017. Deci, de 90 de ori, ele ajungând să reprezinte 24% din rezervele internaţionale ale României.
În mod normal, aceste „disponibilităţii” ar fi necesar să fie excedente bugetare, adică sume de bani rămase statului după ce a efectuat toate cheltuielile, toate plăţile, prevăzute în bugetul public naţional.
Una dintre posibilele utilizări ale unor astfel de excedente bugetare ar putea să fie chiar crearea de rezerve internaţionale ale statului. Numai că, în perioada 2000-2017, cu excepţia anului 2008, când s-a realizat un mic excedent bugetar, de 300 milioane de euro, în toţi ceilalţi ani s-au înregistrat mari deficite, valoarea lor totală ridicându-se la aproape 70 miliarde de euro.
Surse:
https://uzp.org.ro/14809/preliminariile-unei-morti-prea-grabite-i-constantin-cojocaru-despre-rezerva-de-aur-a-romaniei/
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=25175
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu