De ce Tesla, nu??
În această fotografie, realizată în anul 1927, 17 dintre cele 29 de persoane din fotografie au fost ori urmau să devină laureate ale Premiului Nobel.
Fotografia a fost realizată cu ocazia celei de a cincea Conferințe Internaționale Solvay, organizată în Belgia.
Printre cele mai importante subiecte dezbătute au fost cele legate de electroni, fotoni, ori de noua formulare a teoriei cuantice, cele mai îndârjite discuții fiind purtate de Albert Einstein și Niels Bohr.
Einstein a atins cu această ocazie un punct culminant în lupta cu pragmatismul științific – adepții ai unor reguli stricte de cercetare -, el expunându-și și cunoscuta viziune: „Dumnezeu nu joacă zaruri cu Universul”.
Singura femeie invitată la Conferința Solvay, din octombrie 1927 a fost Marie Curie care de altfel este și singura persoană care a câștigat Premiul Nobel în două discipline științifice separate (în fizică și în chimie).
În rândul din spate, de la stânga la dreapta, îi putem vedea pe:
• Augustine Piccard, creator de echipamente speciale de explorare a stratosferei superioare și a apelor de adâncime.
• Émile Henriot, cel care a detectat radioactivitatea naturală a potasiului și rubidiului, fiind totodată și pionier al electronicii microscopice.
• Paul Ehrenfest, pionier al teoriei cuantice și remarcabil profesor.
• Édouard Herzen, cel care a jucat un rol deosebit în dezvoltarea fizicii și chimiei în secolul al XX-lea.
• Théophile de Donder, fondator al termodinamicii proceselor ireversibile, ceea ce l-a condus pe studentul lui, Ilya Prigogne, să câștige Premiul Nobel în 1977.
• Erwin Schrödinger, cercetător care a interrelaționat comportamentul cuantic observabil cu proprietățile undei continue nonrelativiste; a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1933.
• Jules Emile Verschaffelt, doctor în fizică din anul 1899.
• Wolfgang Pauli, cel care a formulat unul dintre cele mai importante principii ale fizicii teoretice contemporane (principiul de excluziune), explicând proprietățile sistemelor atomice și distribuția elementelor în sistemul periodic al lui Mendeleev. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1945.
• Werner Heisenberg, adept al noii logici cuantice și unul dintre fondatorii fizicii cuantice; în 1932 a fost laureat la Premiului Nobel pentru Fizică.
• Sir Ralph Howard Fowler, mentor al trei laureați ai Premiului Nobel (printre care și Paul Dirac) pe care i-a introdus în teoria cuantică.
• Léon Nicolas Brillouin, inventator al zonelor Brillouin (fizica stării solide), cercetările sale contribuind la dezvoltarea computerelor de mai târziu.
În rândul din mijloc, de la stânga la dreapta, îi vedem pe:
• Peter Debye, cel care a extins teoria lui Einstein privind căldura specifică la temperaturi scăzute, fiind laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1936.
• Martin Knudsen, cel care a readus în atenția cercetătorilor teoria cinetică a gazelor, în special a celor aflate la presiune scăzută.
• William Lawrence Bragg, om de știință care în 1915 a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică împreună cu tatăl său, Sir William Henry Bragg, datorită cercetării comune a structurii cristalelor supuse unei difracții cu raze X.
• Hendrik Anthony Kramers, asistentul lui Niels Bohr, cel care a ajutat la dezvoltarea Institutului Bohr unde a lucrat la teroria dispersiei.
• Paul Dirac, cercetător remarcabil în mecanica cuantică și descoperitor al funcției undei relativiste pentru electroni, ceea ce a prezis existența antimateriei înainte de a putea fi observată faptic. A fost premiat cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1933.
• Arthur Compton, descoperitor al ciocnirii razelor X cu electronii și decoperitor al efectului (împrăștierii) Compton pentru care a fost premiat cu Premiului Nobel pentru Fizică în 1927.
• Louis de Broglie, cercetător care a descoperit că orice particulă prezintă o lungime de undă invers proporțională cu impulsul său, primind și Premiul Nobel pentru Fizică în 1929.
• Max Born, cel care a încheiat determinismul în fizică, oferind un teren solid pentru dezvoltarea teoriei cuantice. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1954.
• Niels Bohr, revoluționar al teoriei cuantice, având și preocupări în cercetarea fizicii nucleare. Pentru contribuțiile sale fundamentale, Bohr a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1922. Fiul său, Aage Niels Bohr, a primit de asemenea Premiul Nobel în 1975 pentru cercetările sale.
În rândul din față, de la stânga la dreapta, îi vedem pe:
• Irving Langmuir, remarcabil chimist și fizician. Specializat în studiul atomilor, moleculelor și electronilor, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1932.
• Max Planck, fondator al teoriei cuantice pentru care a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918; el este cel care a descoperit cuantele.
• Marie Curie, prima femeie care a câștigat Premiul Nobel (pentru Fizică, în 1903) și singura persoană laureată cu două premii Nobel (al doilea Premiu fiind pentru Chimie, în 1911); în 1898, ea a izolat două noi elemente chimice (poloniul și radiul), folosind electrometrul lui Jacques și Pierre Curie.
• Hendrik Lorentz, cel care a descoperit și a oferit explicații teoretice efectului Zeeman, ecuațiile sale fiind folosite ulterior de Einstein pentru a descrie spațiul și timpul. A fost laureat al Premiul Nobel pentru Fizică în 1902.
• Albert Einstein, dezvoltator al teoriei generale a relativității care a devenit pilon al fizicii moderne. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1921 pentru descoperirea efectului fotoelectric.
• Paul Langevin, dezvoltator al dinamicii și ecuației Langevin.
• Charles-Eugène Guye, profesor de fizică la Universitatea din Geneva, studentul său fiind și Albert Einstein.
• Charles Thomson Rees Wilson, cel care a reprodus pentru prima oară formarea norilor în laborator, studiind fenomenul condensului și particulele ionizate. A fost laureat al Premiul Nobel pentru Fizică în 1927.
• Sir Owen Willans Richardson, cel care a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1928 pentru activitatea sa din domeniul emisiilor termoionilor.
Conferința Internațională Solvay a fost organizată și sprijinită de industriașul belgian Ernest Solvay în vederea dezvoltării fizicii și chimiei moderne.
Tesla, nu??
https://www.facebook.com/sorinacristina.moraru
nota C.M.: explicația > Lipsea poate cel mai important savant al tuturor timpurilor, Nikola Tesla (1856 - 1943),
(de sorginte croato-român) din cauza disensiunilor pe care le avea cu unii dintre cei mai renumiți savanți ai vremii: Tomas Edison (1987-1931) și Albert Einstein (1879-1955).
 |
| N.T. |
*Tesla, băiat de condiție modestă, venit din Estul Europei, a ajuns în America, angajându-se la firmele lui Edison, cu un salariu care nici pe departe nu-i răsplătea munca și geniul. (De altfel, patronul, Edison era renumit pentru cupiditatea sa). Nikola constatase că mecanismele și generatoarele electrice produse sub patent Edison aveau multe neajunsuri, din care cauză nu erau sigure în funcționare. De ex., în 1885, transatlanticului „Oregon”, i s-a defectat generatorul de curent electric tip Edison. Întârzierea plecării în cursă a vaporului ar fi produs mari costuri și perturbări în livrarea unor mărfuri și în transportul de persoane. Defecțiunea fiind gravă (scurtcircuit în bobinele generatorului),Tesla a primit sarcina remedierii urgente a defecțiunii, fără înlocuirea generatorului (care era unicat), patronul (Edison) promițându-i o primă de 50.000 $, o sumă importantă pentru acele vremuri. Defecțiunea a fost înlăturată la timp și fără să producă daune, dar recompensa promisă nu i-a fost acordată niciodată lui Tesla, (promisiunea „fusese o glumă americană”, se justifica patronul).
*De altfel, Edison și Tesla, împreună, fuseseră propuși să împartă premiul Nobel pentru fizică pe anul 1915, ca unii care-și închinaseră viața unor descoperiri și realizări tehnice atât de utile omenirii.Tesla, din cauza animozităților din trecut cu Edison, a refuzat premiul. De fapt, premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din cauza Primului război mondial..."
*În ceea ce privește relația lui Tesla cu Einstein, se cunoștea, în cercuri restrânse, că multe dintre invențiile și teoriile lui Einstein (savant căruia-i plăcea să fie adulat) erau idei și teze expuse de Tesla cu diverse ocazii sau în discuțiile amicale dintre ei (pe care Albert le exploata la maxim). Tesla, savant „cu capul în nori”, era preocupat totalmente de inventică, realizarea practică a unor idei originale, care păreau imposibil de susținut și materializat.
Nikola aflase până la urmă, cum se explica marele interes al lui Einstein pentru el, însă nu a reacționat de loc sau doar ironic; la întrebările reporterilor, legate de anumite teorii științifice (care, de fapt, îi aparțineau dar pe care Einstein și le revendica), el răspundea cu ironie: „dar pe amicul meu, Einstein l-ați întrebat ?” Niciodată Albert n-a răspuns acestor ironii subtile: știa el ce știa.
În general vorbind, Tesla era un geniu care depășea cu mult nivelul savanților vremii, fapt ce l-a făcut nu numai invidiat dar și dușmănit. Așa se explică de ce vârfurile științei acelor timpuri făcuseră din Nikola un dușman comun.
Pentru noi, românii, este trist că, cu excepția câtorva istorici, nimeni nu a luptat să argumenteze (și) originea românească a lui Nikola, numele de familie TESLA provenind de la porecla dată unuia dintre bunicii săi (român din Banat), din cauza meseriei de dulgher (tâmplar, care lucra și cu această unealtă), de colectivitatea locală.
Persoanele suficient evoluate știu că astăzi, cel care pe Pământ a fost Nikola Tesla, s-a reîntrupat și se află în ORION unde își continuă cu pasiune munca de geniu al tehnicii universale.
C.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu