”Omenia” animalelor.

Ingrid Andrada Simion

„Astăzi am adoptat un om. Mi s-a frânt inima să-l văd atât de singur și confuz. Și, dintr-o dată, am văzut ochii lui înlăcrimați când l-am privit. Nu-mi place mirosul de trist. Mi-am dorit atât de mult să sar pe el! Mi-a vorbit cu drăgălășenie și, știam asta, trebuia să-l salvez!; acel om avea nevoie de mine. Așa că am lătrat cu toată puterea, l-am urmărit blocuri și blocuri.

M-am apropiat, i-am putut mirosi mâinile. Omul a zâmbit o clipă și când m-a luat în brațe, am simțit cum inima înghețată începe să se încălzească. M-am apropiat de obrajii lui și am simțit o lacrimă rostogolită pe ei. L-am privit profund și răspunsul lui a fost un zâmbet genial. Am sărit emoționat în brațele lui, i-am promis că mă voi purta frumos, îl voi iubi mereu și nu mă voi despărți de el

Ce noroc a avut să treacă prin locul ăla, pe strada aia.... și mă simt și eu norocos.

Erau atât de mulți oameni care se plimbau și nimeni nu se uitase la mine. Toți erau îngrijorați, toți cu necazurile lor. Mă bucur că nimeni altcineva nu mă alesese până atunci.

Da, știu că astăzi am salvat o viață. Azi am adoptat un om”

 

-autor necunoscut

 

 https://www.facebook.com/photo/?fbid=629601981966643&set=gm.627049022423966&idorvanity=262800295515509