Criza abia de acum începe!

ILIE ȘERBĂNESCU

Criza abia începe. Ceea ce s-a declanșat odată cu epidemia de coronavirus și s-a derulat până acum este partea de la suprafață a aisbergului!

Într-un fel, partea spectaculară, unii îi spun chiar mascaradă. Indiferent dacă a fost necesară sau nu, indiferent dacă a folosit la ceva sau nu – nimic nu este pe deplin clar sub ambele aspecte, de aceea și circulând atâtea ipoteze și supoziții! – minunata derulare de până acum a fost partea supersimplistă a lucrurilor căci, dacă în esență în secolul XXI nu există o strategie de răspuns alta decât în Evul Mediu, totul a constat de fapt într-o amplă desfășurare de forțe pentru izolarea socială, țintuirea oamenilor în casă și sancționarea celor care nu respectau restricțiile impuse.

Și nu trebuie uitată nici satisfacția încercată vizibil de mulții diriguitori și supraveghetori de a gestiona așa ceva! De acum însă, exact de când pare că nu mai există decât un pas spre a ne reîntoarce la normalul cotidian, deci, de abia de acum începe partea dramatică a lucrurilor sau adevărata criză!

Pentru că abia de acum se vor resimți efectele lunilor de blocare a economiei, de disturbare a tratamentului medical pentru bolnavii cronici (cardiaci, diabetici, hepatici, neoplazici etc), de dereglare fizică și psihică a bătrânilor și deopotrivă a copiilor (și de ce nu și a adulților) țintuiți în casă! Asta, pentru a ne referi la consecințele în plan general, pe ansamblul lumii ce a aplicat izolarea socială! Dar este vorba de asemenea de efectele, specifice în cazul fiecărei țări, ale unor stări de lucruri camuflate de „normalitatea” de dinaintea coronavirusului sau, mai rău, ascunse cu bună știință, pentru că nu erau prea onorante ori pur și simplu nu plăceau, dar pe care criza coronavirusului le-a scos la iveală sau nu le-a mai putut ține sub preș și care, recunoscute acum ori nu, trag cu gloanțe din toate colțurile.

Cei care sunt la guvernare se află politicește de departe în poziția cea mai incomodă. Au doar fals în mână pâinea și cuțitul! România a fost și înainte de coronavirus și în timpul coronavirusului și va fi și după coronavirus o biată colonie, care nu face decât ce îi permit stăpânii externi și, dincolo chiar de aceștia, resursele de care dispune și pe care le poate angaja. Cei de la guvernare nu fac ce vor, ci ceea ce li se aprobă pe la Bruxelles, Berlin și, să nu uităm, Washington.

În acuzațiile celor din opoziție cu privire la resursele insuficiente angajate de programele economice anticriză ale celor de la guvernare se fac comparații nerealiste cu programele corespondente de prin Germania sau America, țări care nu sunt doar șefii noștri, dar care și trăiesc în parte pe seama transferurilor anuale sistematice din colonii precum România.

Nu poate fi în mod obiectiv vorba de aceleași resurse și aceleași angajamente financiare!
Unul din aspectele asupra căruia se bat zgomotos tobele este faptul că UE a ridicat, în condițiile coronavirusului, limitările impuse împrumuturilor lansate de bugetul de stat ca pondere în PIB și se spune: s-a ridicat restricția cu deficitul de 3% din PIB, hai să ne repezim pe bani și să ajutăm economia! Dincolo de faptul că restricția a fost ridicată pentru dulăii din UE și nu pentru căței, problema centrală este însă aceea de la cine să ne împrumutăm și la ce costuri! Este departe situația de a nu conta! Aceeași UE vine și, sub forma unor „previziuni”, dă de fapt indicații precise!

Doar proștii pot crede că noi suntem acum mai breji! Când Bruxelles-ul spune că deficitul bugetar va fi în România de 9,2% din PIB indică de fapt celor de la guvernare că nu pot angaja resurse peste această limită. S-ar putea ca până la această limită să se mai găsească resurse de împrumutat, dar peste – nu! Așa că să nu vă întindeți mai mult decât vă este plapuma indicată!

O guvernare Orban-Cîțu nu are decât să se conformeze! Poate-i și place! Dar cei care vociferează acum împotrivă-le au uitat cum se conformau ei când erau la guvernare! Să-i enumerăm – alde Băsescu, Ponta, Tăriceanu, tot felul de pesediști – ca să-și aducă aminte de privatizările nenecesare parohiate, de „to do list”-urile de pe la Bruxelles sau Washington îndeplinite cu zel!

Iar dacă au uitat cumva de faptul că România este o biată colonie, sper că episodul „șparanghel” din timpul coronavirusului să-i fi ajutat să-și amintească de acest statut, o rușine la care au contribuit din plin. Așa că mai ușor cu pianul pe scări la critici privind programele de scoatere a României din criza economică provocată de coronavirus și la comparațiile complet nepotrivite în această privință cu țări ca Germania sau America. Sclavii cu stăpânii nu sunt comparabili și nici vasalii cu suzeranii!

Cât privește consecințele, trebuie să fie clar un lucru: mari sau mici, acestea vor fi absolut aceleași, indiferent de programul adoptat și de anvergura lui, dacă programul respectiv este derulat prin bănci.

Într-o fază incipientă a crizei declanșate de coronavirus când nu se filtrau adevărurile de minciuni înainte de lansarea în spațiul public, o doamnă de la KPMG România a spus adevărul gol goluț! Personal cred că a fost printre puținele adevăruri rostite de cineva de la venerabilele companii internaționale de audit, așa numitele „Big Four”, care dirijează afacerile prin incalificabila permisiune deținută de a și audita și a consilia în același timp, un fel de eu centrez, eu dau cu capul!

Dna Violeta Mihai, director de restructurare –  să-o ajute Domnul! – a spus că, întrucât bancabile în România sunt potrivit băncilor de aici doar vreo 2% dintre companii, pe restul le paște riscul insolvenței în proporție de 90%! „Restul” reprezintă între 400.000 și 530.000 de mici companii (numărul diferă în funcție de faptul dacă sunt contabilizate cele active sau doar cele care au depus bilanțul). Bineînțeles toate sunt cu capital românesc!

Sub o altă formă, doamna n-a spus de fapt altceva decât că România n-are un sistem bancar propriu, bun sau rău, dar al său. Ceea ce eu îmi bat gura de mult să avertizez fără echivoc în spațiul public. Băncile care sunt în supermajoritate străine nu consideră că pot avea de-a face decât cu vreo 11.000-12.000 din companiile existente, celelalte fiind nebancabile! Problema este că cele bancabile ocupă vreun milion și ceva de angajați, iar cele nebancabile vreo trei milioane! Și că, bugetul statului este susținut doar în proporție de vreo jumătate de companiile bancabile și în proporția celeilalte jumătăți de cele nebancabile. Consecințele se evidențiază de la sine!

În măsura în care un program economic, indiferent de cine conceput, este făcut pentru a opera prin bănci, acestea vor limita operarea tot la companiile bancabile, indiferent câți bani va oferi statul și deci câți bani vor intermedia! Respectivele bănci nu participă la finanțarea economiei decât în proporția ridicolă de 8% din total. Pentru restul de 92%, întreprinderile românești se descurcă cum pot, respectiv din resurse proprii sau întârziind exasperant plățile către furnizori (așa numitul credit-furnizor) etc.

Dacă băncile străine ar pleca din România nici nu s-ar simți din punctul de vedere al finanțării, căci și cu și fără 8% este absolut același lucru! Coronavirusul a rupt însă țesătura finanțărilor proprii și, dacă băncile limitează finanțarea, indiferent cât oferă statul, tot la companiile bancabile, pentru grosul firmelor românești ar fi vorba tot de nimic! Așa că pe acestea din urmă tot insolvența le paște!

 https://romanialibera.ro/opinii/criza-abia-de-acum-incepe-826122

Cristi Diaconescu cere acțiuni penale contra PSD-iștilor: ”E o chestiune legată de infracționalitate”

 expresmedia.ro

 -

17 mai 2020





Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, atrage atentia asura modului in care Romania a intrat in lupta cu coronavirusul, reamintind ca Fondul de urgenta al Guvernului era zero. „Sa lasi Fondul de urgenta gol, si spun asta indiferent de ce guvern vorbim, mi se pare o chestiune aproape legata de infractionalitate. Nu se poate!”, spune Diaconescu.

Am fost si eu in vreo trei guverne si va spun un lucru – niciodata Fondul de urgente nu era cheltuit prin decizii guvernamentale decat pe urgente, inundatii, catastrofe, crize teroriste, tin minte ca dupa atentatele din Spania s-au aprobat fonduri de urgenta pentru repatrierea romanilor afectati.

Deci sa lasi Fondul de urgenta gol, si spun asta indiferent de ce guvern vorbim, mi se pare o chestiune aproape legata de infractionalitate. Nu se poate! Exista o Lege a raspunderii ministeriale, care are niste prevederi”, a declarat Cristian Diaconescu pentru Lumea Libera.

El a scos in evidenta si lipsa spitalelor regionale, promise de PSD.

„Intr-un moment in care s-au inchis frontierele Europei, si in exterior, si in interior, oamenii s-au inchis in casa, Romania avea in afara frontierelor sale cateva milioane de oameni. Marea lor majoritatea dorind sa se intoarca acasa.

Cea mai mare parte nu au facut-o, intelegand pericolul, si TOT RESPECTUL (accentueaza) in fata acestor oameni! Pentru ca a fi despartit de familie, intr-o astfel de perioada, mi se pare un lucru mult mai complicat. Nu se putea realiza planul de masuri anti-pandemie daca romanii nu ar fi inteles si ar fi ramas in tarile lor de adoptie, niciun guvern din lumea asta nu putea face fata unui val atat de mare de oameni.

Cea mai mare parte nu au facut-o, intelegand pericolul, si TOT RESPECTUL (accentueaza) in fata acestor oameni! Pentru ca a fi despartit de familie, intr-o astfel de perioada, mi se pare un lucru mult mai complicat. Nu se putea realiza planul de masuri anti-pandemie daca romanii nu ar fi inteles si ar fi ramas in tarile lor de adoptie, niciun guvern din lumea asta nu putea face fata unui val atat de mare de oameni.

Proportional, la numarul de cetateni, cineva din Germania imi spunea: ce s-ar fi intamplat daca Germania, tara performanta in lupta anti-pandemie, s-ar fi confruntat in doar cateva zile cu o solicitare de intrare in tara a cetatenilor germani de un milion de jumatate de oameni – numar ce ar fi fost mai mare proportional cu populatia in raport cu Romania – cum ar fi reusit Germania sa gestioneze o astfel de criza?

Mai departe, raspunsul sanitar: am avut politicieni si partide politice care ne-au promis OPT spitale regionale. Hai sa ne imaginam ce-ar fi insemnat sa avem nu opt, ci patru sau cinci, astazi operationale in Romania. Deci din acest punct de vedere, iata cum trebuie sa fie calibrata reactia populatiei! Ca nu tot ce ne arata la Tv si ne minte frumos se intampla in realitate, ci se pierde intr-o retorica fara niciun rezultat practic.

Inca o data: cat ne-ar fi ajutat azi, cati oameni ar fi supravietuit sau nu ar fi trecut prin chinurile tratamentelor anti-virus daca am fi avut suficiente institutii spitalicesti? Nu fac politica, dar vorbesc de o realitate de fapt”, a mai spus Diaconescu.

https://expresmedia.ro/actualitate/17/05/cristi-diaconescu-cere-actiuni-penale-contra-psd-istilor-e-o-chestiune-legata-de-infractionalitate/?fbclid=IwAR0-DZAxUFMqRHO9vmDn_uQpO8pf8M1oOeCQLUvIhQc-H8gpWl8noGwGAK4

Jos «masca de fier»! (II)

„Uciderea” democrației cu „arma” corupției (interceptărilor)!

„Majoritatea comunicațiilor umane sunt interceptate fără o țintă anume. Dacă un angajat N.S.A. (Agenția Națională de Securitate) vrea să-ți citească e-mailul, tot ce este necesar să facă este să folosească interceptările. Cu ajutorul lor, poate obține accesul la e-mailuri, parole, înregistrări telefonice sau date de pe carduri de credit. Nu vreau să trăiesc într-o astfel de societate (…) N.S.A. minte în mod curent în legătură cu motivele supravegherii în S.U.A., N.S.A. a declarat că nu are unelte. Ba are unelte și le folosește mai mult pentru a obține date despre americani decât despre Rusia. De fapt, hack-uim întreaga lume, oriunde s-ar afla, N.S.A. este aproape în toate țările din lume. Nici măcar nu vă dați seama de ce este în stare N.S.A., este înfricoșător ce capacități au, nimeni nu va mai fi în siguranță! Accept riscul de a ajunge la închisoare, nu poți să te pui cu cele mai puternice Servicii Secrete și să nu accepți acest risc. Sunt convins că nu mă voi întoarce niciodată acasă.” ‒ Edward Snowden, colaborator tehnic al C.I.A. și N.S.A., fragment dintr-un interviu realizat pentru revista britanică The Guardian.

Cu toate că supravegherea în masă nu va putea în fond să oprească niciodată acțiunile criminale ale unui terorist, în ciuda argumentelor contrare care ni s-au sugestionat după prăbușirea dubioasă a Turnurilor Gemene la 11.09.2001, adepții subversivului „Suprastat Universal” s-au gândit ca, printr-o stratagemă inedit-ocultă, să „aresteze” țară după țară și spionându-ne la nivel mondial, să ne supună global „civilizației interceptărilor” de tot felul, ilegală, impunându-li-se tuturor psihoza că astfel ne „apără” de „bacilii” toxici ai infracționalității din domeniul corupției!

În cinismul lor, fără să mai conteze câtuși de puțin că valorile democratice și drepturile omului sunt cu mult mai importante decât „fantoma” corupției, au aruncat la coș întreaga noastră intimitate și, lăsându-i gloatei plăcerea sadică de a asista electrizată la spectacolul televizat și orchestrat sub pretextul „combaterii corupției”, ne-au redus la tăcere prin nejustificate monitorizări, interceptări și anchetări, făcute concomitent cu preschimbarea elitelor naționale locale în vasale absolute ale unor „priorități” antidemocratice și antinaționale, dictate pe filiera uneltelor plasate „strategic” la Tel Aviv, Washington, Bruxelles etc!

Scopul urmărit, acela de a fi controlați total și prigoniți pentru convingerile noastre, constituie de fapt un atac fără precedent asupra libertății umane, o batjocorire grosolană a voinței popoarelor, o neglijare de proporții a ceea ce ar fi necesar să însemne statul de drept și, nu în ultimul rând, o cruntă represiune a mafioților statului polițienesc! Pentru succesul misiunii lor monitorizate, căci barierele pungii bugetare le sunt larg deschise, nu contează că nu mai sunt bani nici pentru școli, nici pentru spitale, nici pentru unități economice sau … catedrale!

Când oamenii își pun așadar problema de ce anume trăiesc prost, indiferent din ce parte a lumii provin, ar fi bine deci să ia aminte cum de este posibil ca banii și viața lor să depindă de faptul că în S.U.A. ofițerii N.S.A. și-au permis ilegalitatea de a asculta telefoanele a 35 de lideri mondiali (printre care președintele francez Sarkozy, cancelarul german Merkel, prim-ministrul italian Berlusconi, prim-ministrul israelian Netanyahu, secretarul general al O.N.U. Ki Moon etc.), că în Rusia se urmărește în timp real deplasarea a 10 milioane de moscoviți prin intermediul telefoanelor mobile, că în China deja sunt amplasate 170 de milioane de camere de supraveghere, că în Japonia se testează un sistem comunicațional de supraveghere inclusiv în spațiu cosmic etc!

S.U.A, jos „mâinile” (și) de pe România!

„Tehnologia nu mai era folosită pentru America, ci pentru controlarea Americii (…) Sistemul va escalada, dacă generația mea nu intervine.” ‒ E. Snowden, consultant al N.S.A., în cartea sa Permanent Record.

Omul de rând din România, incapabil să distingă între imaginea reală a S.U.A. și cea de propagandă, nici habar nu are că, în ciuda a tot ceea ce ne spune „galeria de aplaudaci” pro-americani din țara noastră, am „înghițit” pe nemestecate „gogoașa” unor „S.U.A. glorioase” ca putere simbolică a democrației, constituționalității și prosperității, fără a face nici cel mai mic gest ca să „prospectăm” miezul problemei, adică să înțelegem și de ce anume, în istoria iudeo-globaliștilor, renumitul exeget G. Friedman ne explica cum, imediat după Războiul Civil din S.U.A., în 1871 s-a născut o plagă paralelă, subversivă, menită să calce în picioare atât Constituția din 1787, cât și dreptul legitim de a-și exercita puterea, în numele suveranității poporului, președinții aleși și congresmenii aferenți!

Din cauza aceasta, a implementării în spatele guvernării a unor viruși anti-statali cu o agendă proprie și subminatoare, americanii de rând s-au mulțumit (și ei) să „guste” cu nesaț din imaginea mediatică a invincibilității lor artificiale, deși sunt înglodați în datorii, decimați în războaie inutile, zombizați ideologic și, prin indivizi de teapa lui J.E. Hoover (șef al F.B.I. vreme de 50 de ani, până la moarte, cu misiunea de a superviza nu mai puțin de… 8 președinți), interceptați, filați, șantajați (până la nivel de președinte) cu dosare compromițătoare fabricate, fără a putea fi schimbate în nicio legislatură, tuturor politicienilor de vază ai S.U.A. Nu degeaba așadar aveau să se plângă, invocând pe față faptul că S.U.A. „sunt conduse prin constrângere de un grup restrâns de oameni dominanți”, mai mulți președinți aleși de americani, precum Wilson, Kennedy și Trump, care au avut curajul, riscant, de a ne avertiza că există o putere sabotoare permanentă, un fel de „guvern” să îi zicem, care deține o agendă publică și politică națională indiferent de înalții demnitari vremelnici, format dintr-o coaliție subversivă mafiotă, din interiorul statului, ai cărei membri aparțin Masoneriei, Serviciilor Secrete locale (C.I.A., F.B.I. etc.) și străine, Armatei, Poliției, Justiției, partidelor politice, corporațiilor multinaționale etc!

Așa se explică de ce de astăzi asistăm, într-un total dispreț față de litera și spiritul legilor, la un proces istoric violent al sfârșitului democrației, în „Era Digitală”, instrumentat chiar de S.U.A., devenite vehicul al overlorzilor globalizării de pe axa Washington-Bruxelles-Tel Aviv, printr-un spionaj electronic orchestrat în masă de Serviciile Secrete: N.S.A. („secondată” de serviciul secret german B.N.D.) a interceptat 124 miliarde de convorbiri telefonice într-o singură lună (însuși detectorul Snowden ne dezvăluie că această instituție unde a lucrat a stocat convorbiri telefonice de la 120 milioane de abonați, nefăcând excepție nici spionarea civililor și oficialilor străini)!

În ce privește țara noastră, România, ne-am bucurat degeaba când, sătui de împilarea istorică a Rusiei, cu o imaginație excesivă am crezut că vom fi tratați cu respect de S.U.A., în momentele semnării Parteneriatului Strategic (1997) și intrării în N.A.T.O. (2004). Costurile acestei noi alianțe, prin care de fapt am fost capturați ca stat, ne-au adus în pragul dramatic de a ceda teritorii (Cetatea Albă, Hotin, Herța, Cernăuți), de a fi furați (Bechtel, Microsoft etc.), de a ni se nesocoti voința poporului în a-l demite pe un președinte antiromân în 2012, de a fi dezonorați prin susținerea sodomizării societății românești, de a suporta ifosele unui ambasador american obraznic, sfidătorul Klemm, ale cărui acțiuni ne-au întărit în convingerea că România este o colonie ocupată militar de S.U.A. (în tandem politico-economic cu Germania și Austria), că teritoriul și forța militară ne sunt transformate în teatre de război cu mize neromânești (suntem al 4-lea contribuitor al misiunilor N.A.T.O., mai mult decât o face Anglia!), că partea americană este cel puțin dezinteresată de faptul că drepturile românilor sunt batjocorite prin semnarea protocoalelor de colaborare (anticonstituțională) dintre S.R.I. și alte instituții, că Guvernul și Parlamentul României (de președinți ce să mai vorbim!) se „învârt” după „degetul mic” al unui ambasador care ar fi fost necesar să fie expulzat încă de la început, întrucât a încălcat grav legile țării noastre și a făcut tot ce i-a stat în putere ca, pledând pentru introducerea sistemului Big Brother în România, să ne pună pe toți cetățenii în situația de a fi considerați, de instituțiile de forță, potențiali suspecți de terorism, corupție și evaziune.

Ce să mai spunem despre cinismul cu care agentul C.I.A. (H. Giknavorian), delegat al S.U.A pe lângă președintele României, circula pe străzile românești fără să aibă număr de identificare la mașină, or despre grozava anomalie ca însuși fostul șef al S.R.I. (George Maior) să fie nu numai acceptat ca ambasador al României la Washington, ci și decorat cu Medalia Warren (Warren ‒ un ins, de la Curtea Supremă, care „a pus capac”, ca șef al Comisiei, investigării asasinării președintelui Kennedy)?

S-ar impune, deci, o concluzie pe cât de fermă, pe atât de adevărată: ne-am lăsat prea ușor „duși de nas”, ca într-un târg de sclavi, de o periculoasă „comedie americană” în care, părându-ni-se la început a fi nostim, la sfârșit ne-am „trezit” cu cătușe la conştiinţe, la inimi și chiar la mâini!

 http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23383

Ilie Șerbănescu – Minunatele bănci străine din România: profituri fără finanțarea economiei

 

După ce Guvernul a avut ideea introducerii „taxei asupra lăcomiei“ băncilor, numită apoi oficial taxă asupra activelor (pentru că avea să fie calculată asupra activelor, care în cazul băncilor sunt constituite de creditele acordate de acestea), s-a declanșat o întrecere între mesajele trimise în spațiul public de către inițiatori, de justificare motivațională a demersului, și bombardamentul contraargumentărilor din partea băncilor și a menestrelilor acestora, vizând delegitimarea taxei prin pretinsa lipsă de temei, prin „ororile“ economice pe care le-ar produce și, ce să vezi!, chiar prin victimizarea ridicolă a stăpânilor din ecuație, respectiv a „bietelor“ bănci.

În vâltoarea întrecerii s-a apelat, și de o parte și de alta, la diverse scormoneli în măruntaiele bancare, mai puțin scoase la bătaie în mod uzual în spațiul public și oricum necunoscute de cei fără implicare în domeniu, care constituie majoritatea.

Ceea ce știm în mod curent este că băncile onorează depozitele cu dobânzi derizorii, înjositor de mult sub rata inflației, astfel că ținându-ți banii la bancă ești în pierdere, și că, dimpotrivă, dacă e vorba să iei un credit de la bancă, dobânda este exorbitantă, păscându-te riscul de a rămâne fără pantaloni.

După mine, era de ajuns să se știe chiar și numai atât, căci aceasta era esența și era suficient pentru o părere adecvată despre băncile din România! Nu se știe exact din ce motiv – fatalism față de soartă sau prostie pură – acest fapt esențial era ca și acceptat, în măsura în care nimeni nu reacționa cu ceva: nici autoritățile să se opună cumva jafului (căci despre jaf este vorba, băncile practicând dobânzile respective prin abuz de monopolul deținut în domeniu), nici oamenii de rând să recurgă la cât mai puține credite, singura modalitate de a se feri de a fi jefuiți în condițiile în care autoritățile girau jaful prin inacțiune. Pe frontispiciu trona figura eternului guvernator al Băncii Naționale fraudulos autointitulate a României, care permitea abuzul de monopol de o asemenea amplitudine din sistemul pe care îl parohia, fără ca cineva să-l conteste, cu toate că tot mai mulți înțelegeau că eternitatea sa în funcție se datora nemijlocit tocmai faptului că permitea un astfel de abuz într-o activitate în care de o parte sunt băncile, practic toate reprezentând stăpânul străin al țării, și de cealaltă parte salahorii români, fie ei persoane sau firme.

Când măruntaiele bancare au fost puse pe masă sau pe tapet, au început să se afle nu doar dimensiunile jafului, ci și ustensilele ca și diversiunile cu care este operaționalizat. S-a aflat, de pildă, că la dobânzile abominabile percepute la creditele acordate, băncilor le este de ajuns să-și recupereze doar vreo 20% din acestea pentru a-și vedea returnați banii avansați, putându-și permite ca, în majoritatea lor, creditele nerecuperate să fie vândute apoi la numai 10-15% din valoare ca neperformante, încasările din acestea constituind câștig net. S-a mai putut afla că neperformantele se vând înregistrându-se în contabilitate drept cheltuieli deductibile, fiind suportate astfel pe seama statului, adică de către noi toți, aflați în nicio legătură cu problema! Și mai rău, că provizioanele constituite pentru eventualitatea nerecuperării unor credite se fac tot ca deductibilități fiscale pe seama statului, în timp ce, dacă creditele sunt ulterior recuperate, câștigurile rămân la bănci. E tare, nu?!

În asemenea condiții, argumentele aruncate în spațiul public de către bănci sau menestrelii lor despre impactul taxei pe active bancare sunt absolut ridicole. Băncile se plâng demagogic de plăți care vor exista doar dacă va cădea drobul de sare, căci taxa ar urma să intervină numai dacă ROBOR-ul depășește 2%. Dacă nu depășește, ar urma să nu se plătească nimic. Taxa cel mult ar încerca să contracareze încărcarea suplimentară a actualelor absolut fabuloase dobânzi la credite, care are cu totul alte cauze, pe care taxa nu le atacă în vreun fel, neafectând-o cu nimic. Taxa este proastă dar nu din motivele invocate de bănci, ci din motivul că nu atacă fondul problemei!

Rar însă au putut fi auzite atâtea ciudățenii sau idioțenii de-a binelea pe tema cu pricina! Căci este vorba de ocoliri cu bună știință ale incalificabilei existențe a unor anomalii și de răul pe care l-ar face eliminarea unor anomalii și mai mari. Cum poți tu să spui că taxa, afectând profiturile bancare, va bloca creditarea economică din România și deci dezvoltarea acesteia când realitatea – evidențiată de statisticile nimănui altcuiva decât ale Băncii Naționale zise a României – arată că băncile aproape nici nu finanțează, ba s-ar putea spune aproape deloc, economia din România?! Toată, dar absolut toată economia străină din România, care deține peste jumătate din cifra de afaceri și ocupă vreo 30% din forța de muncă ocupată în România, nu se finanțează deloc de la băncile străine din România.

Căci ar fi nebună la cap s-o facă la dobânzile aiuritoare percepute de aceste bănci. O face apelând la aceleași bănci, dar la mamele lor din străinătate, care dau credite cu dobânzi normale. Aceste finanțări formează grosul datoriei externe considerate a României, căci este contractată de pe teritoriul României. La rândul ei, economia românească din România, care ocupă 70% din forța de muncă și dă doar jumătate din cifra de afaceri – mai precis peste 90% din firmele înscrise juridic în România – abia dacă se finanțează de la băncile din România! Este vorba de o finanțare care nu reprezintă decât 8% din total! Peste 80% din firmele respective n-au apelat vreodată la un credit bancar. 97% dintre acestea sunt considerate nebancabile de către chiar băncile respective. Și cu 8% și fără 8% din total este absolut aceeași situație!

Economia cu capital românesc se finanțează din ce poate genera la nivel propriu (autofinanțare) sau, dacă nu poate, apelează la „frații“ din sistem, adică la furnizori. Creditul furnizor este cel mai mare finanțator al economiei cu capital românesc.

Băncile străine și de-ar pleca, n-ar avea cu ce afecta economia cu capital românesc! Amenințările în domeniu ale băncilor străine sunt baliverne! Prostii pentru fraieri!

Problema este alta. Orice măsuri de retorsiune ar adopta băncile străine din România, acestea n-ar putea face cine știe ce rău economiei ţării, pur și simplu pentru că băncile străine din România n-au aproape nicio legătură cu finanțarea economiei din România. Nici cu economia românească, nici cu economia străină din România! Băncile au legătură cu altceva: cu statutul de colonie al României, statut al cărei placă turnantă o constituie. De aici va izvorî și replica băncilor.

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23652

BĂSESCU: Clanurile țigănești revenite din Europa au pus stăpânire pe România

Fostul președinte Traian Băsescu a scris o postare foarte acidă pe Facebook.

 Author: Mihai Voican | Sursa: Money.ro | Publicat: 07.06.2020, 9:29

 

 Parte din românii veniți din Europa nu respectă legile românești, susține Traian Băsescu într-o postare pe contul său de Facebook. Mai jos prezentăm întreagul text al fostului președinte:

”Peste şase luni va fi prea târziu!
Parte din clanurile ţigăneşti au revenit acasă şi par a refuza categoric să respecte legile ţării. Lupta acerbă pentru a controla afaceri ilegale în zonele pe care şi le-au auto-atribuit împingându-i la acte de violenţă greu de imaginat a se petrece în România cu doar câteva luni în urmă.

Grupările de spărgători profesionişti de locuinţe specializate, în neutralizarea instalaţiilor de supraveghere şi devalizarea locuinţelor în doar câteva minute, îşi fac tot mai simţită prezenţa prin creşterea rapidă a numărului de locuinţe jefuite.

Grupările de spărgători specializaţi în golirea bancomatelor, a caselor de bani de la sediul firmelor sau din magazine ,se mişcă şi ei cu dezinvoltură pe meleagurile natale după ce s-au specializat în Europa.

Grupările ţigăneşti de tip mafiot, care încep să-şi împartă zonele în care percep taxă de protecţie de la comercianţi, îşi fac şi ele simţită prezenţa cu atât mai mult cu cât este în plină desfăşurare şi procesul de ocupare a zonelor în care vor acţiona reţelele de cerşetori.
Deşi există, încă nu a apărut ca fenomen continuu tâlhărirea bătrânilor, a femeilor şi a copiilor în plină zi pe stradă sau la poarta şcolii, dar nu suntem departe.

Violenţa în spaţiul public a devenit un fapt divers, cotidian care până acum câteva luni era o raritate.

În acest timp, poliţia şi jandarmeria nu acţionează pentru că pur şi simplu nu au informaţii. Cei 2500 poliţişti de proximitate nu au cum să acopere toată ţara, iar falnica şi bine plătita poliţie locală, raportează primarului despre gropile din asfalt şi ocoleşte cu mare grijă zonele mafiei ţigăneşti sau cartierele unde spargerile de locuinţe au devenit frecvente.

Iar peste toate, ori de câte ori în temperatură ridicată a unei intervenţii în forţă un jandarm sau un poliţist reacţionează mai bărbăteşte, să te ţii critici şi înfierări la adresa instituţiilor statului şi a oamenilor plătiţi să impună legea în stradă, dacă este nevoie făcând uz de forţă şi de armă.
Când văd un poliţist sau un jandarm lovit de un infractor, parcă am impresia că statul însuşi a primit un pumn în plină figură, dar societatea îi cere statului să răspundă proporțional la violenţa infractorului. Iar infractorul nu stă pe loc, pentru ca statul să-I răspundă proportional. Ori mai loveşte odată, ori fuge şi lasă statul fără răspuns proportional.

Oare grupările de crimă organizată acţionează proporțional cu puterea victimei de a se opune când cer taxă de protecţie sub ameninţare, când sparg şi jefuiesc locuinţe, când înşală şi şantajează tinere cărora le distrug viaţa forţându-le să se prostitueze, când tâlhăresc în plină stradă bătrâni sau femei care numai ce au scos banii de la bancă sau din bancomat, când ocupă fără aprobare spaţiul public pentru a-şi desfăşura reţelele de cerşetorie?

Nu mai avem prea mult timp. Poliţiile locale trebuie să devină un partener al Poliţiei Naţionale. Trebuie să transmită zilnic la Inspectoratele de Poliţie informaţii despre grupări infracţionale din comunitate, despre distribuitorii de droguri care circulă prin cartiere mai ceva ca poştaşii, trebuie să se implice în asigurarea siguranței cetăţeanului.

Dacă Ministerul de Interne va continua să rămână desprins de informaţia din teritoriu, în lipsa căreia nu poate acţiona, este posibil ca peste 6 luni să ne fie frică să ieşim pe stradă după căderea intunericului, sau să avem teamă a ne părăsi ziua locuinţa de frica spărgătorilor.
Dacă acum nu cerem şi nu lăsăm Poliţia şi Jandarmeria să neutralizeze fără menajamente grupările de crimă organizată, folosind mijloace proporţionale cu răul făcut victimelor, pentru a instaura legea şi ordinea publică în stradă, peste şase luni va fi prea târziu.„

 https://www.money.ro/basescu-clanurile-tiganesti-revenite-din-europa-au-pus-stapanire-pe-romania/?fbclid=IwAR3o7Vr0z7PhrSUgnzL182yJOzX6FyoecfK_5u4GBCbqL0gZyyhqam5X_dw

Avansări psd-iste

Marcel Ciolacu va fi numit amiral; conduce cel mai mare distrugător al României! 

https://kmkz.ro/de-ras/marcel-ciolacu-va-fi-numit-amiral-conduce-cel-mai-mare-distrugator-al-romaniei

Jos «masca de fier»! (I)

Cine îi controlează pe controlori?

„Visul vechii Securități de a ajunge să ne fie frică din nou de ea (SRI et co – n.n.) este deja realitate în Minunata Lume Nouă.” – prof. univ. dr. Gheorghe Piperea, Universitățile din București și Paris

Există în suflet o durere adâncă atunci când constați că în plin veac XXI, spre deosebire de vremurile când cetățeanul era cetățean doar dacă era bine informat și judeca cu capul său (vezi secolul XVIII), dăm buluc – asemenea unei gloate de necuvântătoare – în a ne lăsa prinși în lesa supunerii, rămânând pe veci și supuși și pieriți, în loc ca fiecare să ne luăm cu bărbăție „rația” de libertate. Şi, neacceptând manevrele subterane de a fi transformați de mondialiști în niște bieți schimonosiți de tip homo globalus, să distingem faptul că în spatele poveștilor livrate manipulator de presă este cu totul altceva și că în esență globaliștii controlează agendele (trădătoare) ale tuturor partidelor politice și televiziunilor!

Cum însă aceste forțe distructive au tot lucrat la îndobitocirea colectivă, știind cât sunt de periculoase cunoștințele puține în a provoca zarvă și haos politic, se poate vedea cu ochiul liber cum ne „izbim” zilnic de tot mai mulți „setați pe creier” care, îngrămădindu-se a se alinia la artefactele antidemocratice și anticreștine, nici nu mai realizează că sunt victimele unei realități prefabricate, falsificate, al cărei scop este de a genera o instabilitate planetară. Prin intermediul acesteia, răsturnându-se valorile sociale consacrate de un trecut ce s-ar vrea uitat cu totul, se escaladează o ură fără precedent între neamurile lumii, în așa fel încât regulile să fie uzurpate violent de felurite crize și uzurpatorii să ajungă a-i „arde pe rug” pe toți „păcătoșii” (nealiniații)! 

Și așa se va împlini profetic, conform Cărții Sfinte (Mt.24), acea „strâmtorare mare” (neasemuită în istorie) în care, pentru că nu se vor dezice de numele lui Hristos, o „mână” de ortodocși vor izbândi în fața prigonitorilor deși, „asaltați” fiind cu „pietre” de toate neamurile, vor fi urâți, vânduți și chiar uciși! Acesta și este, de altfel, scopul pentru care, ucigându-l pe om (lent) nu doar la nivel simbolic, a început pe mapamond o supraveghere totală fără precedent, în deja proclamata Eră Digitală, ca un concertat exercițiu de intimidare, divizant, executat diabolic de niște agenți naționali cărora li s-a stimulat o nejustificată stimă de sine (ca licențiați mediocri) și o ură viscerală prin crearea senzației că ei și numai ei sunt în „tabăra cea bună” („corectă”)! Ceea ce nu înțeleg însă aceștia, în noua religie a consumerismului și devianțelor antiumane, este tocmai aspectul dramatic că toți suntem ținte!

Să vedem însă ce ne spune despre luarea în „colimator” (și) a României, un om informat „până în măduva oaselor” (Roger Stone, consilier al mai multor președinți americani): 

„Îți poți imagina o lume condusă de George Soros? Poate că îți oferă o bursă, dar îți ia libertatea: Soros folosește aceste Forumuri Open Society pentru a răsturna guverne alese democratic. Vrea totalitarism global. Vrea să ia libertatea oamenilor și cred că este un infractor internațional. Cred că implicarea sa în S.U.A., în Europa, în România, în Ungaria… urmărește să vă dea jos guvernul și să vă aducă un sistem mult mai rău decât era pe vremea lui Ceaușescu. 

Soros a finanțat insurgenți, a finanțat crearea de violențe la demonstrații pro Donald Trump. Știm asta sigur. De ce n-a fost încă arestat în S.U.A., nu înțeleg! Dar poate că asta se va petrece. Când finanțezi oameni care susțin asasinarea președintelui S.U.A., atunci vorbim de o infracțiune gravă. Avem dovezi absolute în ce privește finanțarea violențelor de la mitingurile lui Trump. Domnul Soros are sânge pe mâini. Următorul Watergate va fi faptul că Obama și administrația sa au urmărit și înregistrat ilegal milioane de oameni. Cineva este cazul să meargă la închisoare pentru asta! Și numele acestui cineva este Obama.

Apropo, asta se petrece și aici, în România. SUNTEȚI CEI MAI ASCULTAȚI OAMENI DE PE FAȚA PĂMÂNTULUI. Fiecare român este necesar să știe că telefoanele și e-mailurile sale sunt potențial urmărite de către statul profund. Am studiat ce se petrece în această regiune și cred că aici Serviciile Secrete au scăpat de sub control. Ascultă milioane de oameni… Cred că sub genericul «corupție» se află de fapt statul profund care își face treburile murdare! Nu spun că nu există corupție, bineînțeles că există!”

Și ce credeți dumneavoastră că a urmat după această declarație a lui Roger Stone în ziarul Adevărul? A fost arestat cumva Soros? Ei, aș! Nu! A fost arestat chiar Stone, iar reporterul român, după publicarea interviului, a fost nevoit să își dea demisia! Și „cireașa de pe tort”: guvernul legitim al României a fost „ajutat” și el să cadă!

 

 http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23050

Românii: un popor care se stinge din cauza propriei ignoranțe.

 https://www.facebook.com/photo.php?fbid=181168946680973&set=p.181168946680973&type=3&theater

Control total: Nici nu bănuim că suntem urmăriți

 

Utilizatorii de computere personale în care, în opinia lor, sunt instalate programe antivirus fiabile ar putea nici să nu bănuiască faptul că, prin găurile din programul sistemului de operare PC, le poate fi urmărită aproape fiecare acțiune.

Astăzi teama de a fi urmărit este una dintre cele mai răspândite fobii. Nici românii nu au scăpat de această pacoste: în discuțiile cu oamenii deseori îi poți auzi vorbind de un ecou straniu ce răsună în timpul convorbirilor telefonice sau poți observa cum camerele web de pe laptopuri sunt lipite cu hârtie sau cu scotch.

Cetățenii noștri vigilenți dau vina pentru toate aceste măsuri de precauție pe „interceptarea convorbirilor telefonice” și pe urmărire, demonstrându-și unul altuia că anume în acest mod sunt urmăriți de serviciile interesate.

Există totuși un sâmbure de adevăr în suspiciunea concetățenilor noștri. Doar că deseori el este ascuns acolo unde lor nici nu le trece prin cap, și anume în sistemul de operare al computerului, prin ale cărui „găuri” se poate urmări clar ce a făcut utilizatorul aşezat în fața monitorului: ce acțiuni a efectuat, dacă a avut o corespondență de afaceri sau s-a distrat cu jocuri fruit cocktail.

Găurile fatale în program

Expertul în domeniul securității informatice Andrei Rusnac a discutat cu reporterul Sputnik Moldova despre modalitatea de a colecta date despre utilizator prin unul dintre cele mai răspândite sisteme de operare.

„La majoritatea utilizatorilor este instalat în computer sistemul de operare Windows. La acest sistem sunt conectați mii de oameni, iar fiecare dintre ei răspunde pentru modulul său. Persoane de la Microsoft, care au testat sistemul de operare, au constatat că există niște găuri prin care poate fi colectată informația necesară despre utilizator”, a menționat expertul.

Potrivit acestuia, alți experți, din afară, care au analizat securitatea acestui sistem de operare, au descoperit astfel de găuri și le vând pe fiecare în parte la un preț care ajunge până la un milion de dolari. Rusnac susține că întotdeauna se găsesc doritori de a procura o asemenea „marfă dubioasă”.

„Acesta este un întreg sector al afacerilor tenebroase. Astfel de găuri sunt vândute clienților necinstiți de mai multe ori. Hackerii se ocupă de comercializarea găurilor descoperite în sistemul de operare în cadrul forumurilor închise. Principiul pătrunderii în sistemul de operare PC al unui utilizator concret constă în faptul că, prin intermediul instalării unei aplicații oarecare, printr-un link pe care a apăsat userul, în sistem începe urmărirea asupra acțiunilor acestuia, asupra activității lui la computer”, a specificat Rusnac.

Ochiul atotvăzător

„Astăzi, nici chiar pentru serviciile din România nu este prea complicat să obțină o informație de pe camera web a unui computer staționar sau de pe laptop. Principalul pentru ei este să vrea, iar restul este o chestiune de tehnică. S-ar putea nici să nu bănuiți că în momentul în care sunteţi la computer, ochiul atotvăzător al serviciilor speciale vă urmărește neîncetat”, a menționat în discuția cu reporterul Sputnik Moldova specialistul în domeniul IT Vadim Melnic.

Cât despre fobia, devenită deja tradițională în rândurile cetățenilor țării, că discuțiile telefonice sunt interceptate de serviciile secrete, în acest caz suspiciunile pot fi întemeiate, susține expertul.

„Astăzi nu este greu să interceptezi convorbirea unui cetățean la telefonul mobil, fără a mai vorbi de aparatele staționare. Acestea erau «ascultate» cu succes încă prin anii ’50-’60 ai secolului trecut, înregistrând convorbirile pe benzi magnetice. Convorbirile la telefonul mobil sunt și ele înregistrate cu succes. În orice caz, eu sunt la curent că serviciile speciale de stat dispun demult de această aparatură”, a declarat Melnic.

Potrivit specialistului, populația nu are motive de panică și complexe, deoarece serviciile speciale i-au „ascultat” întotdeauna pe cei care prezintă pentru ele un interes deosebit. Expertul constată că, de regulă, printre persoanele „ascultate” se numără politicienii, persoanele care au relații cu aceștia, conducătorii întreprinderilor mari de stat sau private, ai corporațiilor, precum și jurnaliștii care propagă informații alternative, diferite de politica promovată de autorități.

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23523