Declarația anului: Emil Constantinescu despre pandemie, globalism multipolar, manipulare

nota C.M.:  În sfârșit, E.Constantinescu „mișcă” !

„Nu se poate renunța la sistemul financiar actual în lipsa unui concept alternativ funcțional, dar poate fi îngrădită lăcomia băncilor, nu se poate renunța la sistemul de securitate, dar pot fi limitate abuzurile lui.”

În deschiderea recentei reuniuni „Cum va arăta lumea după pandemie?”, organizată de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului și de Rețeaua Universităților de la Marea Neagră (video-conferință), fostul președinte al României, Emil Constantinescu a susținut un discurs de excepție.

De fapt, este una dintre cele mai interesante și complexe analize ale situației create pe plan mondial – „Criza sanitară mondială” – și a urmărilor acestei premiere pentru lumea modernă. Inclusiv urmări în plan subtil.

Președintele Constantinescu pune în evidență „șansa istorică pentru un nou proiect politic global” și, atenție, „cu accent pe responsabilitatea mediului academic”.

Este un discurs amplu, care merită vizionat (înregistrarea la finalul articolului) sau citit integral. În cele ce urmează vom reproduce doar câteva pasaje.

În primul rând, președintele pornește de la premisa că, dacă vrem să înțelegem cum va arăta lumea după pandemie „ar fi necesar mai întâi să înțelegem prezentul pe care-l trăim și să învățăm din lecțiile trecutului apropiat”.

Astfel, în paralel cu evidențierea responsabilității personale a oamenilor „s-a putut vedea mediocritatea liderilor politici, ineficiența sistemului economico-financiar bazat pe obținerea profitului, în rezolvarea problemelor de sănătate publică, limitele științelor medicale, ale științei în general, precum și riscurile unor tehnologii scăpate de sub control”.

O critică inedită, clară și curajoasă, a SISTEMULUI

Pe de altă parte, Emil Constantinescu subliniază că după ambele crize premergătoare – a „globalizării terorismului, începând cu 11 septembrie 2001” și criza financiară din 2004-2009 – s-a spus, cum se spune și în actuala criză, că „lumea nu va mai fi la fel”.
„Dar experiența postcriză a arătat că lumea a rămas aceeași, iar, în timp, situaţia chiar s-a înrăutățit”, spune președintele, formulând o critică directă asupra strategiei (NATO și SUA, n.n.): „Acțiunile represive după atentatul din 11 septembrie nu au pus capăt terorismului; din contră, mișcările teroriste s-au intensificat, pentru că soluțiile s-au rezumat la intervenții militare externe și la intensificarea măsurilor de securitate pe plan intern și nu la un efort general pentru crearea unei culturi a păcii”.

De asemenea, Emil Constantinescu pune cu mult curaj verdictul și în cazul crizei financiare: „Efectele dezastruoase ale crizei economice din 2004-2009, provocată de politicile bancare nesăbuite nu au fost suportate de bănci și de sistemul financiar bancar care a jucat un rol esențial în propagarea sa”.
„Agențiile de rating nu au fost decredibilizate și învinuite iar sistemul existent a continuat neperturbat, creând astfel premisele unor crize similare în viitor – cetățenii trădați de administrație au fost cei care au avut de suferit, fiind obligați să suporte costurile crizei”, spune președintele.

Iar o primă concluzie extrem de curajoasă, mai ales în contextul atitudinii din spațiul politic românesc este: „Complexul militar-industrial, leadershipul politic, sistemul financiar s-au dovedit incapabile de a face față acestor crize. Nu ne putem aștepta să o poată face astăzi”.

Extrapolând o reflecție a lui Albert Einstein – „o criză nu poate fi soluționată de către cei care au cauzat-o”, președintele Constantinescu spune:
„Sunt convins că atât timp cât politica și administrația sunt dominate de mediocritate și populism, iar mediul economic este axat strict pe maximizarea profitului, îi revine mediului academic obligația de a formula o strategie care să protejeze omenirea, cetățenii și democrația deopotrivă și să controleze cum progresul tehnologic și cercetarea biomedicală pot asigura binele limitând efectele negative”.

Deci, Emil Constantinescu, propune o implicare reală, decisă și o responsabilizare a mediului academic!
„Guvernele actuale, obsedate de respectarea reglementărilor de prevenire a răspândirii virusului și de restricțiile bugetare, văd copacii, dar nu mai văd Pădurea – a venit vremea ca mediul academic și oamenii de știință să se angreneze într-o dezbatere asupra viitorului societății umane”, spune președintele.

De asemenea, Emil Constantinescu spune că „într-o lume a globalizării, când principalii actori sociali sunt interesați doar de atingerea unor țeluri care corespund propriilor interese”, singura voce critică poate fi cea „a mediului academic, care poate fundamenta o analiză capabilă să abordeze problemele economice, sociale, culturale, educaționale, morale în conexiunea lor”.

„Criza sanitară mondială și măştile ei”

Acum, iată câteva idei principale – pentru că, așa cum menționam, discursul merită vizionat sau citit integral. 

- „În contextul actual al manipulării opiniei publice de grupuri financiare, vizibile sau oculte, și degradării climatului social, reprezentanții de vârf ai mediului academic contemporan nu pot fi jucători, dar sunt chemați să fie antrenori și arbitri ai jocului politic”.

- „... imaginarea unor proiecte politice, economice și sociale pentru care nu există studii serioase de impact și cu care sunt însărcinați să le realizeze alții din afara lui”.
- „Cercetarea științifică nu se subordonează corectitudinii politice, adevărul științific nu este certificat de numărul de linkuri sau de voturi (…) trebuie remediate compromisurile pe care cercetarea științifică și cercetarea superioară le-au acceptat în numele finanțării sau vizibilității”.

- „Epoca descoperirilor digitale amenință să nulifice componenta umană, ducând la automatizarea societății.”

- Progresele este necesar să fie abordate „dintr-o perspectivă etică și morală”.

- „Criza sanitară mondială și măştile ei” – „Actuala criză sanitară mondială este necesar să fie examinată sub toate măştile ei: economică, politică, socială, morală”. „Sensul pe care mass media i-l dă în mod curent este cel al unui cataclism sau dezastru. În vechea cultură chineză, ideograma pentru criză semnifica, în acelaşi timp şi pericol şi şansă.”

- „Şansa unei schimbări (…) a sistemului politic şi economic actual. În ce măsură este posibilă? Pentru moment înțelegem că nu se poate renunța la sistemul financiar actual în lipsa unui concept alternativ funcțional, dar poate fi îngrădită lăcomia băncilor, nu se poate renunța la sistemul de securitate, dar pot fi limitate abuzurile lui.”

- „Asta nu înseamnă că o schimbare nu este necesar să fie pregătită, pentru că recenta criză sanitară a lăsat să se vadă ceva mai profund: ruptura dintre actualul sistem politic şi economic globalizat şi modelul cultural care l-a definit la începuturile sale.”

„Trecerea la o lume multipolară”

- „Grav este că ruptura dintre economia reală şi cea speculativă, pe de o parte, şi dintre administraţia birocratizată şi cetăţeni, pe de altă parte, a afectat un element esenţial atât pentru democraţie, cât şi pentru economia de piaţă: încrederea cetăţenilor.”

- „Există riscul ca nemulțumirea populară, blocată în perioada pandemiei, să alimenteze mișcările fără ideologie, fără lideri, ale unor persoane fără identitate, mobilizate pe rețele de socializare, care, profitând de anomia creată, să genereze o protestocrație care să amenințe democrația reprezentativă creând premisele derapajului spre un regim autoritar.”

- „Actuala criză sanitară mondială ne distrage atenţia de la un fapt evident pe care obsesia globalizării l-a estompat: trecerea de la o lume unipolară – care a înlocuit la sfârşitul Războiului Rece lumea bipolară, marcată de confruntarea est-vest – la o lume multipolară.”

- „Această lume multipolară deschide mai multe direcţii și niciun model nu mai poate pretinde a fi o soluţie unică.”

- „O examinare critică a proiectului globalizării, care nu poate fi împiedicată, a proiectului globalizării în lungul drum către solidaritatea mondială.”

- „Lungul drum către o solidaritate mondială este necesar să înceapă din interiorul fiecărei naţiuni, comunităţi locale sau chiar familii. Acolo, de multe ori putem regăsi multe din contradicţiile pe care le descriem ca fiind tipice discrepanţelor dintre Nord şi Sud sau Vest şi Est pe plan mondial, dar unde putem identifica şi liantul identitar al unui ethos comun. Astfel vom putea înţelege mai bine lumea în care trăim.”

Sistemele vor „să elimine incertitudinea generală prin dictatul ideologiilor, religiilor sau al banilor?”

- „Actuala Pandemie a adus cu ea o situație unică în istoria omenirii, acceptarea de către miliarde de oameni a izolării la domiciliu pe o perioadă îndelungată. Aceasta nu poate rămâne fără urmări în plan psihic.”

- „Confruntarea cu virusul și cu consecințele în plan economic și social au afectat sentimentul de certitudine inoculat atât de regimurile autoritare cât și de «statul bunăstării» al democrațiilor postbelice. Sentimentul de incertitudine care tinde să se generalizeze în prezent are rădăcini mai vechi.”

- „Politica, aşa cum este ea concepută şi practicată în prezent, nu este încă pregătită să gestioneze enormele sfidări ce stau în faţa noastră în noul secol şi mileniu și recursul la experiența Ştiinței ne poate ajuta.”

- „Politica – în sensul ei nobil, slujirea interesului public – este necesar să-şi asume incertitudinile viitorului, depăşind deriva populistă care degradează şi epuizează resursele proiectelor pe termen lung, și să-l înfrunte cu un proiect politic superior.”

- „Diferenţa esenţială între sistemele politice este dată de modul în care acestea gestionează incertitudinea. Îşi asumă ele incertitudinea urmărind să găsească soluţii prin dialog? Sau încearcă să elimine incertitudinea prin dictatul ideologiilor, religiilor sau al banilor?”

- „Politica în societatea cunoaşterii şi în lumea globalizată a viitorului este necesar să fie construită ca o viziune complexă asupra viitorului, bazată pe un nou dialog asupra valorilor umane.”

- „Actuala criză sanitară mondială, care a adus în prim-plan nu averea noastră, ci viaţa noastră, ne impune cu brutalitate să optăm între a avea sau a fi.”

- „Este nevoie de crearea unui nou arbitraj între putere şi cunoaştere, care să reconfigureze un cadru în care fiecare persoană să poată nu numai să fie, ci şi să devină.”

 http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23845

Lupi puși să apere oile

‎Alexandru Sandu Danciu‎

 în Pro Băsescu !

22 iunie la 06:45 · 

https://www.facebook.com/PAULENACHE68/photos/a.240431393211476/650641302190481/?type=3&theater

SFÂRŞITUL MASCARADEI

Redactia ZHD30 Mai, 2020EDITORIAL, EDITORIAL

Zisa pandemie e pe o panta descendentă peste tot în Emisfera Nordică. Se va deplasa coronavirusul în Emisfera Sudică ? Nimeni nu ştie. Şi nimeni nu mai crede într-un al doilea val, lucru prevăzut de adevăraţii şi puţinii oameni de ştiinţă care contează. Puterea de răspândire, de infectare a SARS-CoV-2 slăbeşte vizibil în Europa şi în America de Nord. Unele ţări s-au deschis şi la turism (Grecia), altele, printre care şi România, anunţă ridicarea treptată a restricţiilor, a carantinei, a „lazaretului” generalizat, a brutalului arest la domiciliu, precum şi renunţarea la măşti, la mascaradă. Preşedintele american Trump a redistribuit un mesaj care spune că masca reprezintă „cultul tăcerii, sclavie şi moarte socială”.

În schimb, activitatea pare mult mai greu de repornit, mai ales comerţul. Brutalizarea psihologică a populaţiei prin mass-media, prin televiziuni, prin conferinţe de presă agresive ale autorităţilor medicale şi politice pare să lase urme greu de înlăturat, cicatrici adânci. Distanţarea fizică s-a transformat într-adevăr într-o periculoasă distanţare socială. Psihologii, psihiatrii, medicii de familie, medicii specialişti vor avea mult de lucru, iar familiile, mari bătăi de cap cu unii dintre membrii lor. Laboratoarele farmaceutice nu vor găsi molecule noi, un nou tratament pentru virusul „apocaliptic” din 2019-2020, dar îşi vor mări producţia de calmante, antidepresive, sedative, anxiolitice, somnifere.

S-au „golit” (prin decese) iresponsabil, criminal, unele în intregime, azilurile, casele de sănătate destinate seniorilor, mai ales cei de vârsta a patra, cu precădere în Italia şi Franţa, ţări bogate, dezvoltate şi cu cheltuieli pentru sănătate pe măsură, dar se vor umple, la ei şi la noi, cam peste tot, instituţiile care se îngrijesc de sănătatea mintală, casele de recuperare medicalizate. Pensionările anticipate din motive de boli nervoase riscă să crească exponenţial.

Deocamdată, magazinele redeschise de doar câteva zile sunt puţin frecventate, chiar şi supermarketurile alimentare sunt mai goale de clienţi decât la începuturile crizei sanitare, deşi mărfurile sunt la locul lor. Lucru constatat şi în China, unde epidemia a fost controlată mai devreme şi unde activitatea a repornit de mai mult timp. Guvernanţii români, aflaţi cam de când au venit la putere, de prin noiembrie trecut, într-o cursă a morţii, a împrumuturilor cu cele mai mari dobânzi de pe piaţă, nu au făcut nimic pentru cei mai săraci şi nici pentru întreprinderile mici şi mijlocii, dintre care cele mai multe sunt româneşti. Guvernul Iohannis-Orban pare mai degrabă preocupat de soarta băncilor şi a multinaţionalelor prin ajutoare, prin credite şi garanţii, bănci şi multinaţionale de care se ocupă oricum şi autorităţile din ţările lor de origine. Dar, de fapt, în afara terorismului medical din comunicate, conferinţe, prezenţe pe televiziuni, autorităţile române nu mai par capabile de vreo altă acţiune.

În SUA, confruntarea preşedintelui Donald Trump cu autorităţile medicale şi cu sponsorii lor, printre care Anthony Fauci şi Bill Gates, cu laboratoarele farmaceutice, cu Big Pharma, cu guvernatorii democraţi ai statelor americane a luat nişte proporţii epice. Preşedintele Trump a deschis prin ordin toate lăcaşurile de cult ale tuturor confesiunilor, a sancţionat Facebook şi Twitter pentru cenzura ideologică, partizană pe care o practică abuziv, s-a tratat preventiv cu hidroxiclorochina recomandată de doctorul francez Didier Raoult. Şi a făcut încă destule altele, fiind zilnic în activitate contra crizei sanitare şi a celei economice, mereu în sensul protejării populaţiei, inclusiv cu bani cash. Oraşul Minneapolis (din Minnesota) a fost devastat într-o noapte, în urma unui incident rasial cu poliţia acum trei zile, cu magazinele, supermarketurile şi clădiri publice, inclusiv o secţie de poliţie, devalizate, cu mari pagube materiale, distrugeri şi incendii.

Tratamentul cu hidroxiclorochină a fost interzis zilele trecute în Franţa prin ordin de ministru după ce prof.dr. Didier Raoult şi echipa sa de 600 de medici şi specialişti de la IHU Méditerranée Infection din Marsilia au testat cca 50 000 de oameni, au tratat aproape 4 000 de bolnavi Covid-19 şi au avut cea mai mică mortalitate din Europa, incomparabil mai mică decât în Bazinul Parizian (Île-de-France) şi în Nord-Estul Franţei. Hidroxiclorochina (nume comercial frecvent Plaquénil) continuă să fie folosită, în schimb, de armata franceză, în China şi în toată Asia, în SUA, Marea Britanie, în Africa şi mai peste tot. Înainte de declanşarea crizei Covid-19, Plaquénil era în vânzare liberă în farmacii atât în Franţa, cât şi în România, şi fusese folosit fără probleme de peste 1 miliard de oameni din lumea întreagă. Expertul în antropologie medicală stabilit la Geneva Jean-Dominique Michel prezintă contextul bizarei interdicţii, tardive de altfel, căci epidemia s-a cam încheiat, a tratamentului aplicat de dr. Raoult :

„Pentru guverne (pentru guvernul francez în special), eficacitatea tratamentului de la Marsilia poate să deschidă poarta unor plângeri masive pentru non-asistenţă la persoană în pericol şi chiar pentru omicid involuntar sau din neglijenţă. Din nou, nimic din ordinea juridică şi a jurisprudenţei în Sănătate nu poate justifica privarea de dreptul de a prescrie a medicilor generalişti. Şi, dacă au rezultat mii de morţi, acesta este un caz de proces penal împotriva unor miniştri şi directori din Sănătate implicaţi. Numărul de procese care se întrevede e impresionant şi înţelegem că a devenit o luptă pe viaţă şi pe moarte (a struggle for life), nu mai contează mijloacele pentru aceşti (i)responsabili.

Adevărul nu mai este o prioritate. Pentru industria farmaceutică, eficacitatea hidroxiclorochinei ar pune capăt tuturor perspectivelor de câştig gras fie printr-un mijloc novator (Remdesivir a fost un fiasco), fie printr-un vaccin impus populaţiei mondiale : 8 miliarde de doze înmulţite cu atâţia dolari ar da o mare poală de bani” („Hydroxychloroquine : The Lancet dans de sales draps…”, jdmichel.blog.tdg.ch, 24 mai 2020).

”Studiul publicat de The Lancet : Cine l-a finanţat ? Câte companii şi organisme de Sănătate private care au interesul să discrediteze această moleculă (hidroxiclorochina – n.n.) căzută în domeniul public ! Găsim, evident, Fundaţia Bill şi Melinda Gates şi Mark Zuckerberg, care cenzurează toate articolele care atacă OMS-ul şi articolele care critică anumite vaccinuri” (Olivier Demeulenaere, olivierdemeulenaere.wordpress.com, 27 mai 2020).

În Franţa, zeci de mii de plângeri au fost deja depuse pentru dreptul de a prescrie tratamente, pentru scandaloasele morţi din aziluri, vreo 60 de plângeri ar fi fost înaintate contra miniştrilor la Curtea de Justiţie a Republicii, abilitată să judece şi să condamne înalţi funcţionari ai statului aflaţi în exerciţiul funcţiunii, 25 019 plângeri pentru persoane îmbolnăvite, 25 416 plângeri ale personalului medical şi ale sindicatelor lor profesionale, mai multe plângeri grupate ale medicilor împotriva lui Agnès Buzyn şi Olivier Véran (fostul şi actualul ministru al Sănătăţii).

„Din secolul al XIX-lea ştim ce sunt bolile infecţioase. Se pune un diagnostic şi tratăm cum putem. Toţi doctorii tratează bolnavii. Este prima dată când aud spunându-se pentru o boală : „Staţi acasă, nu vă tratăm.” E înfricoşător. Orice medic are datoria de a îngriji. Chiar dacă nu ai la îndemână un tratament adecvat, trebuie să tratezi – şi mai ales această boală pe care n-a lucrat nimeni. De exemplu, cu Covid-19, respiraţia îngreunată apare mult mai târziu decât în alte boli, tocmai în momentul când sunteţi aproape de insuficienţa respiratorie, ceea ce numim hipoxie „fericită” (sau hipoxie tăcută – n.n.). Nu mai aveţi oxigen, dar nu vă daţi seama, pentru că nu v-aţi pierdut suflul. Noi facem scanere. La 70 % dintre pacienţii care nu aveau semne respiratorii există leziuni pulmonare grave. Dacă nu examinaţi bolnavii, nu aveţi de unde să ştiţi” (Didier Raoult, în interviul acordat lui L’Express, 27 mai 2020).

În România, problemele proastei administrări a crizei sanitare (lipsă de măşti, lipsă de tratament adecvat în afară de Paracetamol, lipsa echipamentelor necesare în spitale), netratarea în multe localităţi (vezi cazul Câmpina) timp de mai bine de două luni a celorlalte boli, multe cazuri grave şi/sau urgente, par să fi fost rezolvate. La fel ca închiderea violentă a activităţii (restaurantele, hotelurile şi magazinele de tot felul, printre altele) fără nici o contrapartidă sau ajutoare corespunzătoare de la stat. Anul şcolar a fost ori ratat, ori pus în cârca familiilor, guvernul fostului profesor de la Sibiu s-a spălat pe mâini în mare viteză. Chestiunea anului şcolar nu a fost „rezolvată” atât de simplist şi de primitiv nicăieri altundeva.

Cum s-a găsit rezolvarea tuturor nenorocirilor ? Simplu. Presa prostituată, televiziunile slugarnice au fost cumpărate cu o promisiune de 40 de milioane de euro, bani daţi şi pentru campaniile electorale ale PNL de guvernământ pentru alegerile locale şi pentru alegerile generale de la sfârşitul anului. „Miluirea” presei (Ion Cristoiu dixit), a mediei foarte predispuse la prostituţie pare să fi fost cea mai mare urgenţă a guvernului. 

Oare chiar merităm asemenea politicieni mărunţi şi asemenea guverne ? (nota C.M.: să nu uităm și catastrofalele guverne psd)

 https://zhd.ro/altele/editorial/sfarsitul-mascaradei/

Apel către cetățenii români: Coronavirusul a devenit un pretext pentru restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești!

Posted by justitiarul
2 days ago



În această perioadă de criză sistemică la nivel global, când, în mai toate democrațiile lumii, sub pretextul „siguranței colective”, atacul asupra libertăților individuale este fără precedent, considerăm că este de datoria noastră să lansăm un apel către toți românii de bună credință.
Evoluțiile de până acum arată că lupta împotriva epidemiei Covid-19 a devenit un alibi pentru încălcarea drepturilor inalienabile ale cetățenilor, precum și pentru restricționarea nejustificată și disproporționată a libertăților lor fundamentale, inclusiv exercitarea libertății religioase, de expresie și de mișcare.
Nu negăm în nici un fel existența noului virus, însă credem că măsurile luate pentru combaterea acestei epidemii au fost în mare parte arbitrare și/sau abuzive și au produs numeroase efecte colaterale negative atât pentru economia românească, cât și pentru sănătatea multora dintre concetățenii noștri. Sănătatea publică nu trebuie și nu poate fi invocată ca argument pentru încălcarea drepturilor a milioane de români, și nici pentru distrugerea economiei și a țesăturii sociale a României.
Pe zi ce trece, în întreaga lume apar îndoieli tot mai mari cu privire la contagiozitatea, pericolul și rezistența acestui virus. Tot mai multe voci cu autoritate din lumea științei și medicinei internaționale confirmă faptul că isteria mediatică în legătură cu Covid-19 este nejustificată. Avem motive să credem, pe baza datelor oficiale privind incidența bolii în raport cu numărul de decese, că această pandemie este în fapt instrumentalizată pentru a impune, pe termen lung, forme inacceptabile de control social și de îngrădire a drepturilor și libertăților democratice.
Considerăm, de asemenea, că, în numeroase cazuri, măsurile de izolare adoptate au precipitat o criză profundă care a distrus deja sectoare întregi ale economiei. Acest fapt are repercusiuni sociale și politice grave. Guvernul și Parlamentul României, precum și toți actorii responsabili au datoria să oprească aceste forme de inginerie socială, luând măsuri pentru a proteja cetățenii pe care îi reprezintă și în interesul cărora sunt obligați să acționeze. La fel, este de datoria acestora să ajute familia, celula societății, nepenalizându-i și nediscriminându-i pe cei slabi și vârstnici, inclusiv prin despărțirea dureroasă de cei dragi.
Internarea forțată și tratamentul în spitale a persoanelor asimptomatice trebuie, de asemenea, să înceteze imediat. Suntem printre puținele țari din lume care au recurs la o astfel de măsură abuzivă și nedemocratică. Nici măcar OMS, care este la originea multor decizii greșite luate de diferite state, nu recomandă asemenea abordare extremă, experții fiind de acord inclusiv ca persoanele cu simptome medii sa fie tratate ambulatoriu.
Cerem comunității științifice și medicale să își exercite vigilența, astfel încât să fie oferite tratamente pentru Covid-19 cu onestitate, pentru binele comun. Este necesar să existe garanții că interese economice obscure nu influențează deciziile celor aflați acum la conducerea României.
Ceea ce trebuie sa primeze este sănătatea cetățeanului, nu garantarea profiturilor companiilor farmaceutice spre îmbogățirea rapidă a „mafiei clientelare” transpartinice. Achizițiile publice, chiar și în situații de urgență, trebuie să fie transparente. Subliniem, de asemenea, că este inacceptabilă din punct de vedere moral, folosirea unor vaccinuri care nu au fost suficient testate sau care încalcă principii de bioetică – de exemplu, vaccinuri derivate din materiale provenite de la fetuși avortați.
Cerem ca sistemul medical sa revină la normal, configurarea stabilită în perspectiva și în timpul acestei pandemii dovedindu-se una falimentară. Zeci de spitale au stat goale două luni de zile în așteptarea cazurilor grave de Covid-19, în detrimentul pacienților cu boli cronice, degenerative, cardiace, oncologice, rare mai ales, a pacienților cărora, fiind amânați de la spitalizare, boala li s-a agravat, unii chiar sucombând. Un asemenea tratament frizează crima împotriva umanității.
Cerem restabilirea libertății religioase, care potrivit Constituției „nu poate fi limitată sub nici o formă”. Ingerința autorității publice în viața liturgică, ca și hărțuirea unor ierarhi, trebuie sa înceteze de îndată. Până în prezent biserica a fost supusă unor rigori care nu s-au aplicat nici magazinelor alimentare. Suntem îngrijorați că hrana spirituală a fost considerată a fi neesențială de către decidenți, în timp ce esențial a fost stabilit arbitrar doar accesul la hrana materială.
Solicităm anularea tuturor amenzilor aplicate pe durata stării de urgență pentru nerespectarea restricțiilor de circulație, pe care CCR le-a declarat ca fiind lipsite de bază constituțională.
Solicităm și retragerea derogării de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului notificată de România. Lipsită de orice argument care să îi susțină necesitatea, această derogare trezește serioase temeri că ceea ce se dorește în realitate nu este combaterea unui virus, ci instaurarea unui regim politic autoritar.
Cerem încetarea practicilor totalitare de supraveghere și control care afectează dreptul la demnitate și la protecția datelor personale ale cetățenilor. Luând în considerare informațiile oficiale cu privire la starea de sănătate a populației și la evoluția infectării cu virusul Covid-19, considerăm că multe din așa zisele măsuri profilactice, vizează mai degrabă supravegherea populației decât sănătatea ei.
Trebuie contracarată impostura flagrantă a celor care, fără nicio legitimitate politică sau socială, susțin politici de control drastic al populației recomandându-se ca salvatori ai umanității. Responsabilitatea politică a celor care reprezintă poporul nu poate fi în niciun caz lăsată pe mâna unor „experți” sau funcționari naționali si internaționali care, pe deasupra, mai apoi vor pretinde imunitate în fața legii.
Solicităm, de asemenea, furnizarea gratuită de către stat a echipamentului de protecție a cărui purtare este impusă în anumite spații publice sau private. Este injust și inacceptabil ca populației să i se impună obligativitatea purtării de măști, cât timp nu i se acordă și mijloacele necesare achiziționării lor. Aceasta cu atât mai mult cu cât numărul celor care și-au pierdut locurile de muncă a crescut simțitor.
Denunțăm transformarea presei, prin subvențiile guvernamentale oferite din bani publici, într-un mijloc de manipulare și înspăimântare a cetățeanului, pus în slujba susținerii unor masuri arbitrare, fără o dezbatere publică reală.
Îi îndemnăm cu tărie pe cei care lucrează în mass-media să furnizeze informații exacte și să nu cenzureze, penalizeze, calomnieze și demonizeze pe cei care critică politicile guvernamentale, așa cum se întâmplă în prezent, din păcate, pe scară largă în social media, în presa scrisă și la posturile tv.
Numai oferirea de informații corecte permite cetățenilor să evalueze prin filtrul propriu faptele, fără a fi manipulați în favoarea unor interese partizane. O dezbatere democratică și onestă, care să asigure participarea vocilor nealiniate, este cel mai bun antidot în fața riscului de a impune forme mai mult sau mai puțin subtile de dictatură, care pot degenera ușor în tiranii mai grave decât cele pe care societatea noastră le-a cunoscut în trecutul recent.
Ne dorim ca experți în economie, fără partizanat politic, să caute soluții care să transforme enormele împrumuturi făcute de Ministerul Finanțelor în ultimul timp în investiții de infrastructură, energie, în proiecte de reindustrializare a țării, în finanțarea industriei alimentare, în orice proiect care ar putea aduce plusvaloare și ar putea integra forța de muncă plecată din țară, denumită generic „diaspora”. Prioritară va trebui să fie preocuparea pentru asigurarea hranei populației, în contextul în care experți ai ONU vorbesc despre „o foamete de proporții biblice” în urmă unei teribile crize economice anunțate post-pandemie.
Considerăm necesară stabilirea urgentă a unui calendar concret al procesului electoral indispensabil oricărui regim democratic. În secțiile de votare se poate asigura cel puțin regimul de siguranță sanitară din supermarketuri.
Se impune, de asemenea, sancționarea tuturor celor care au comis abuzuri în gestionarea stării de urgență, de la aplicarea unor sancțiuni fără o bază legală conformă Constituției, la răspândirea de informații false cu privire la numărul persoanelor infectate sau vindecate (a se vedea cazul județului Suceava) și a rezultatului dezastruos ce a urmat deciziei de a bloca spitalele, care au fost inaccesibile pacienților cu afecțiuni grave.
Îi invităm pe toți oamenii de bună credință să nu se sustragă datoriei de a coopera pentru binele comun și de a proteja sănătatea publică. Dorim și susținem o astfel de cooperare, care nu poate ocoli, însă, respectarea Constituției României și a drepturilor și libertăților individuale. Îndatoririle civile la care sunt datori cetățenii implică recunoașterea de către Stat a drepturilor lor.
Semnatari:
Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae – medic
Acad. Eugen Mihăescu – artist plastic
Conf. Univ. Răzvan Constantinescu – medic
Anca Nițulescu – medic
Cristian Vântu – medic
Prof. Univ. Radu Baltasiu
Conf. Univ. Costel Stanciu
Alexandru Petria – scriitor
Rodica Oltean – jurnalist
Corneliu Vlad – jurnalist
Denis Dinulescu – scriitor, dramaturg
Sorin Lavric – scriitor
Conf. Univ. Costel Stanciu – economist
Ing. Pompiliu Diplan – manager
Iulian Capsali – publicist, regizor
Dan Chitic – avocat
Prof. Irene Mariana Tătaru – antreprenor
Ing. Mihai Mârțu – manager TV
Eugen Popescu – jurnalist
Florin Marius Secalean – psiholog
Radu Cujbă – editor carte
Camelia Leonte – scriitor
Claudiu Târziu – jurnalist
Horia Țigănuș – artist plastic
Theodor Mugurel Panait – inginer
Ing. Nicolae Mușat – președinte ASCIOR
Cosmina Cerva – avocat

https://www.justitiarul.ro/apel-catre-cetatenii-romani-coronavirusul-a-devenit-un-pretext-pentru-restrangerea-drepturilor-si-libertatilor-cetatenesti/?fbclid=IwAR0kMsPjndvXo_BmdpkGDJKg1BoVAb4W8N5_lthvGOCZ-7eX57_5U8fBcI8

Lumea se modifică: Noul Orient

Încep prin a prezenta o mișcare ciudată care a apărut de la începutul lunii martie. În timp ce luptătorii Houthi sărbătoreau eliberarea provinciei Al-Jawf, în insula Socotra își făceau apariția militarii anglo-americani. Insula este un punct strategic esențial de unde poate fi supervizată întreaga zonă. Mult prea neprezentatul război din Yemen este un punct mult mai fierbinte decât își imaginează cei care – din superficialitate sau neștiință – îl trec sub tăcere. Vom reveni asupra subiectului imediat după o scurtă introducere, pentru a-i ajuta pe cei care nu au toate informațiile să înțeleagă mai bine ceea ce se petrece.

În tot Orientul este o fierbere imensă generată de noua orientare strategică a SUA. Confruntat fiind cu o criză teribilă, Washingtonul este obligat să-și revadă strategiile și să-și optimizeze cheltuielile militare având ca scop principal menținerea unei hălci cât mai mari din actuala influență. După tentativa nereușită de destabilizare a Siriei, atunci când Rusia i-a dat Americii cu rigla peste degete asemeni învățătorului copilului indisciplinat, SUA s-a trezit în fața unei lumi noi, care-i fusese prevestită. Brusc, din unipolară lumea a devenit multipolară. E normal să fie așa, mai ales în fața evidentei creșteri militare a Rusiei și a avansului economic chinez. În timp ce vechii săi dușmani dau semne de vivacitate, SUA a devenit omul bolnav al planetei. Dezechilibrele sale economice sunt din ce în ce mai evidente, iar complexul militaro-industrial e unul evident rămas în urmă. Așa cum în urmă cu treizeci de ani Uniunea Sovietică a cerut la „masa verde” un răgaz de restructurare, SUA se apropie acum cu rapiditate de acel moment. În termeni de timp, putem estima că în trei-patru ani se va ajunge la capitularea rușinoasă a Americii.

Însă, așa cum în Uniunea Sovietică a anilor ’80 „intelighenția” încerca să pună în acord principalele linii directoare pentru salvarea bărcii comuniste, la fel se petrec acum treburile în SUA. Think tank-urile și agențiile guvernamentale scot de la naftalină tot felul de planuri în vederea menținerii dominației mondiale – sau cel puțin a unei hălci corespunzătoare – cu eforturi logistice și financiare minime, avându-se în vedere viitoarele provocări economice. De aceea, ceea ce vom putea vedea în continuare în ecuația lumii este un plan pus la punct pe scheletul creionat de strategia Rumsfeld/Cebrowski. De altfel, investițiile enorme în exploatarea hidrocarburilor de șist și revenirea SUA ca principal producător de hidrocarburi ne dezvăluie fără prea mari eforturi continuitatea strategiei militar-economice puse la punct la începutul anilor ’90. Rezumând-o, strategia propunea ca, după ce SUA își va satisface de la resursele interne nevoile de hidrocarburi, politica țării să se limiteze la a dicta pe plan mondial cine poate folosi petrolul celorlalți. Luați ca exemplu sancțiunile impuse Iranului: țara are petrol, dar întrucât nu ascultă de SUA nu-l poate vinde. Desigur, strategia ține doar la țările mici, eterogene. Cum însă Orientul avea țări mari, monolitice și destul de stabile, a apărut nevoia atomizării acestora.

Iată motivele principale ale „Primăverii arabe”, iată cauza principală a războiului din Siria, a debarcării lui Gaddafi ş.a.m.d. Dacă mergeți puțin mai jos pe scara istoriei, veți descoperi motivul principal al Războiului din Irak. Priviți puțin ce-a ajuns Libia lui Gaddafi: dintr-o țară puternică, având o economie stabilă și o coeziune internă de invidiat, s-a transformat într-o zonă haotică, în care puterea e împărțită între diverse puteri tribale fără nicio relevanță legală. Dacă vreți o fotografie a Orientului creionat de strategia Rumsfeld/Cebrowski, o puteți vedea în Libia. Dar nu numai acolo.

Iată, e momentul să revenim la mult prea nemediatizatul conflict din Yemen. Dincolo de performanțele excepționale ale luptătorilor Houthi și a impotenței structurale a armatei saudite mai există un jucător și, mai mult, o schimbare de strategie. Jucătorul ascuns este reprezentat de Emiratele Arabe Unite, iar noua strategie e o reîmpărțire a Yemenului între nord și sud ținându-se cont de realitățile din teren. Un eveniment de asemenea nemediatizat a fost reprezentat de atacul decisiv al triburilor susținute de Emirate asupra triburilor susținute de Arabia Saudită. Cu acest eveniment putem spune că se oficializează abandonarea Arabiei Saudite de către SUA în favoarea unui jucător mai suplu și mai croit pe modelul ideal al strategiei Rumsfeld/Cebrowski, Emiratele Arabe Unite.

Probabil întrebarea logică pe care și-o pune oricine este ce se va petrece cu Arabia Saudită. Pentru a-i înțelege destinul e necesar să vedem ce s-a petrecut cu foștii poli de putere impuși de SUA în Orient. Iranul – punct strategic până în 1978 – a reușit să se elibereze de „binefăcători” prin intermediul Revoluției Islamice. Acestuia i-a urmat Irak-ul până în 1990, iar după debarcarea lui Saddam, locul Irak-ului a fost luat de Arabia Saudită. Destinul Iranului nu e de luat în calcul pentru saudiți întrucât ei sunt incapabili să stea pe propriile picioare. De-aceea, mult mai relevant este destinul Irak-ului.

Ca idee, planurile prevăd o sfâșiere multiplă a Arabiei Saudite bazându-se pe animozitățile create de deviantul moștenitor al tronului. Prima desprindere va fi reprezentată de „Statul Sacru Islamic”, țară care va moșteni locurile sfinte ale religiei musulmane: Mecca și Medina. O halcă importantă a țării va fi dată Iordaniei, care se va învecina la sud cu „Statul Sacru”. Din sud, o altă parte a Arabiei Saudite va fi alocată Yemenului de Nord al luptătorilor Houthi. În total, din toată coasta pe care-o avea la Marea Roșie, Arabia Saudită va rămâne cu o fâșie de maxim 80 km. Însă și existența acestei fâșii este discutabilă. De asemenea, trebuie menționat că ceea ce va rămâne din Arabia Saudită nu va avea ieșire nici la Golful Persic! Aceasta este o lovitură teribilă întrucât, pentru a exporta petrol, țara va avea nevoie de acordul vecinilor săi care vor fi ori dușmani, ori cozi de topor americane.

Ca să înțelegeți noua arhitectură este necesar să trecem la Irak. Aici, de asemenea, va fi forțată ruperea țării în patru. La nord vor fi kurzii, iar în sud Statul Șiit Arab, cu capitala la Basra. Acest stat va lua o fâșie de coastă până la granița cu Qatarul. Kuweit, Bahrein, Qatar vor rămâne neatinse de noua logică. La modul teoretic, Noul Regat Saudit va mai avea o infimă zonă de coastă între Emirate și Qatar, dar și aceea e pusă în discuție. Cea de-a treia parte a Irakului va fi reprezentată de Republica Sunită, care va ocupa spațiul dintre granița siriană și cea a Statului Arab Șiit. Bagdadul va rămâne un fel de zonă liberă, probabil oraș-stat de liber schimb întrucât va fi cumva situat fix la intersecția dintre cele trei granițe. Siria, întrucât e teritoriu protejat de Rusia, va rămâne în mare întreagă. Ceea ce forțează acum SUA este preluarea unor teritorii din sudul țării și încorporarea lor în statul șiit pe care-l creionează în Irak. De asemenea, va fi interesantă situația kurzilor din Siria. În cazul în care teritoriile lor vor fi preluate de Kurdistanul Irakian, vom avea de-a face cu stabilirea unui puternic jucător regional care, oricum, ca măsură simetrică față de Rusia, va deveni un fel de cartier general americano-israelian în zonă.

Ultima modificare la care vom asista va fi lovirea Pakistanului prin generarea de tensiuni în Balochistan finalizate prin crearea unui stat independent. Motivul mișcării este acela de a bloca liberul acces al Chinei către Iran în condițiile unei apropieri din ce în ce mai mari a Pakistanului de „Noul drum al mătăsii”.

Cam acestea sunt planurile americane în zonă. Este ceea ce vom vedea în perioada imediat următoare. Așa că noi, alături de surații europeni, la ieșirea din „pandemie” ne vom trezi într-o lume total diferită, extrem de greu de înțeles.

Desigur, am menționat doar planurile americane. Ele, cu siguranță, vor fi contracarate de interesele chinezo-rusești în zonă. Deocamdată mai este de amintit că, pe fondul problemelor pe care americanii le au cu echipajele de pe portavioane, chinezii au început ample jocuri militare în Marea Chinei de Sud. Lumea se modifică!

Autor: Dan Diaconu

http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23751

Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară, ci să învățăm să iubim

Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară, să colecţionăm cartoane cu multe ştampile, ci să învăţăm să iubim. Nu luăm cu noi decât iubirea când plecăm în Lumea de dincolo. Nu luăm nici mobila, nici maşina, nici casa, nici… nimic. 

Sădeşte în suflet multă bucurie ca să ai ce flori să culegi mai târziu. Bucuria nu e ca valurile mării ce trec repede, nici ca floarea ce se ofileşte. Întâlneşte-te cu tine, descoperă-te, acordă-ţi timp conştient şi nu mecanic!

Copiii au deficit de ataşament parental care nu le validează identitatea. Copilul când vrea atenţie sau timp de calitate, ori se îmbolnăveşte, ori face o prostie. Face ceva ca să-ţi atragă atenţia. Şi este nevoie de o atenţie constructivă, benefică. 

Nu suntem maturi emoţional şi adeseori ne comportăm ca nişte copii. Indiferent ce s-a petrecut, există un rost. Fugim de responsabilităţi pentru că nu suntem liberi. 

Te iubeşti pe tine? Te-ai acceptat, te-ai iertat? Înţelegi ce se petrece în viaţa ta?

Viaţa te izbeşte de toţi pereţii, cu sau fără voia ta. Omul e un mecanism care acţionează la diferiţi stimuli. Putem ieşi din orice angrenaj creat de noi sau de cei din jur. Avem nevoie de iubire necondiţionată şi pură. Ieşim din program şi elevăm vibraţia, energia.

Blocajele energetice la nivelul trupului nasc emoţii nefaste, perturbatoare. Avem nevoie de depolarizare în mişcarea interioară, de sincronizare prin procesul iertării. Un conflict biologic există în fiecare din noi. Inversii psihologice, câştiguri pe care le avem din comportament, autosabotare, sunt schemele în care ne învârtim zilnic, activând sau dezactivând diferite emisfere ale creierului. Ne arătăm că suntem tari pentru a ascunde durerea pe care o avem înăuntru. Nu avem nevoie de cârje sau bastoane exterioare pentru a ne sprijini sufletul şchiop.

În fiecare zi te descoperi, în fiecare zi te creezi. Ce descopăr eu îţi împărtăşesc şi ţie. 

Vocea critică moare şi ne suntem propriul duşman. Ne luptăm cu convenţiile, cu normele, cu regulile, cu standardele, cu canoanele care ne îngrădesc libertatea interioară. Frica de Dumnezeu ucide, şi nu iubirea de Dumnezeu. Ne sufocăm fiinţa pentru că nu vrem să fim spontani, veseli şi buni. Orice problemă ai avea, dacă sapi în spatele ei ajungi la frica de moarte. Moartea nu e moarte, ci e naştere, viaţă.

Lacrima este durerea care iese din tine şi de care sufletul vrea să se elibereze. Nimeni nu ne face atâta rău aşa cum ne facem noi. Înţeleg şi empatizez cu fiecare. 

Excesul de limită generează revoltă pentru că înăbuşă creativitatea, vitalitatea, spontaneitatea, naturaleţea, înţelepciunea. Ni se revelează orice nevoie. Cel mai bun profesor este ultima ta greşeală. Dumnezeu îţi arată locul comorii, dar tu este necesar să sapi!

Am învăţat să ofer, nu fiindcă am prea mult, ci pentru că ştiu cum este să nu ai! Am obosit să caut. M-am oprit şi cred. Mă conduce simţirea şi nu raţiunea. Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire. Lasă-te să curgi, iubirea vine de la sine! Respiri iubire şi eşti fericit!

Ieromonah Hrisostom Filipescu

 http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23704