DESPRE BANI

Bacnota de hartie a fost folosita in China dinastiei Tang (618 la 907, d. Hs.), cu aproape 800 de ani inaite de aparitia primelor bancnote de hartie in Europa, in sec. XVII.

Banii sunt murdari. La PROPRIU!

 Un studiu facut in 2002 a scos la iveala ca 94% dintre bancnotele americane erau pline de stafilococi si alți agenti patogeni. De ce? E foarte simplu: banii circula prin tot felul de medii, de la baruri, frecventate de betivi si oameni ai strazii, pana la medii cu grad ridicat de toxicitate, spitale, WC-uri publice si asa mai departe. Mai mult, majoritatea bancnotelor de dolari au urme de cocaina pe ele, datorita traficantilor de droguri care ii folosesc in tranzactiile lor.

Care este cea mai frecventa fata de pe bancnote?

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, este persoana al carui chip apare cel mai frecvent pe bancnotele si monedele din intreaga lume. Ea este suveranul a peste 30 de tari de pe Glob iar chipul ei apare pe 33 de valute, de la lira sterlina pana la dolarul canadian sau cel australian.

Care este originea simbolului dolarului?

 Simbolul dolarului vine de la… pesos. Pesos-ul este moneda utilizata in tarile din America Latina si isi are originea in pessos-ul spaniol, o moneda utilizata in sec. XIX. Initial, simbolul $ desemna pesos-ul spaniol si era o abstractizare a literelor suprapuse P si S (de la pesos si de la Spania).

Bancnota de un milion de lire sterline

A fost emisa in 1948 de Banca Angliei si a avut o viata foarte scurta, de doar cateva luni. Bancnota a fost destinata doar uzului guvernamental, fiind folosita in cadrul Planului Marshal de reconstructie a Europei dupa Al Doilea Razboi Mondial. Dar faptul ca a fost scoasa din uz acum aproape 65 de ani nu inseamna ca acum nu mai valoreaza nimic. Avand in vedere ca a fost scoasa intr-o serie foarte limitata, putin sunt cei care o detin. O astfel de bancnota s-a vandut la o licitatie, in 2008, cu suma de 120 000 de dolari americani.

Cea mai mare bancnota cu valoare nominala

A fost emisa in Zimbabwe, tara cu cea mai mare inflatie din lume = 234 000 000%. Aici a circulat bancnota de 100 de trilioane (1, urmat de 14 zerouri).

Primele sisteme bancare

Au aparut pe langa templele antice, acum circa 4 000 de ani, in Mesopotamia, in jurul Babilonului, la popoarele semite de acolo. Pe atunci nu existau bani ca acum, deci primele banci nu operau cu bancnote si monede ci cu niste obiecte standardizate, cu o grutate stas, din argint, care tineau loc de bani si care se numeau sicli.

Prima aparitie

Prima mentiune occidentala a unei forme de bancnota a fost facuta de Marco Polo la sfarsitul secolului al XIII-lea.

Banii virtuali sunt mai multi decat banii fizici

Altfel spus, banii virtuali din conturile bancare exista doar pe hartie in proportie de aproape 90% si doar 10% au acoperire reala.
Asta datorita faptului ca aceiasi bani figureaza in contabilitatile mai multor entitati, la unii sub forma de credite, la altii sub forma de depozite.

Povestea leului romanesc

Numele monedei romanesti este luat dupa talerii olandezi din sec. XVII, care au circulat si pe aici, si care aveau gravat pe revers un leu.
La propunerea lui Heliade Radulescu, moneda nationala ar fi trebuit sa se numeasca “român”, dupa modelul francului francez. Parlamentul a respins insa aceasta denumire la observația unui deputat care a atras atentia ca pot aparea situatii penibile, si a dat ca exemplu un caz ipotetic in care, la un targ de vite, cineva ar putea intreba: ”cati români costa un bou?”. Acest argument a fost decisiv pentru impunerea denumirii de “leu”.

http://www.9am.ro/top/Incredibil/26033

ORI GAZE DE ȘIST, ORI RĂZBOI.

Evreul american George Friedman amenință România: ”Ori gaze de șist și Roșia Montana, ori vă izolăm și vă paște războiul”

Politologul americano-evreu George Friedman este unul dintre acei analisti pe care ii asculta liderii politici si militari de la Washington. Director al  Stratfor, una din cele mai apreciate agentii de analiza din SUA, George Friedman, evreu nascut in Budapesta, ne avertizeaza pe noi, romanii... Individul practic ne santajeaza si ne spune in fata, tradus, cam asa : ”ori puneti tara la bataie si ne dati gazele de sist si aurul de la Rosia Montana, ori veti avea soarta lui Ceausescu. Da, efectele asupra mediului sunt grave, dar asta e pretul pe care trebuie sa il platiti”.

Rar mi-a fost dat sa aud la un asemenea nivel o abordare mai abjecta.

Dar sa ascultam ce zice:

”Americanii vin aici sa faca bani. Sunt multe feluri de a face bani si un mod sigur de a-i pierde: sa nu cunosti situatia, adica impredictibilitatea.

In ultimii ani, investitorii americani s-au saturat de Romania. exemplul care imi vine in minte e Rosia Montana. A devenit un simbol in comunitatea de investitori a ceea ce se poate intampla in Romania. Cred ca guvernul a inteles asta si faptul ca principalele voastre resurse sunt cele energetice si minerale. Trebuie sa va targuiti, dar odata incheiat targul, sa va tineti de el.”

“Daca un guvern incheie un contract, toate guvernele de dupa el trebuie sa il respecte. Daca nu, viabilitatea Romaniei ca tara independenta e amenintata. Romania are nevoie de investitori straini, nu are resursele sa se dezvolte singura. Capacitatea europenilor de a investi e limitata, chinezii au bani, dar isi aduc propria forta de munca, rusii au bani, dar nu au expertiza, americanii le au pe toate. Problema e acum domnia legii – un contract sa ramana un contract, sa nu se schimbe. Asa ca nu faceti targuri proaste, ca sa nu trebuiasca sa le schimbati.

In 6 luni – un an, investitorii vor incepe sa vina. Companiile americane urmaresc acum cu atentie Romania. Stim de o companie care vrea sa investeasca in energie si are nevoie de informatii. Din pacate, la voi aceste informatii sunt secrete, or nu poti aduce investitii cu informatii tinute in secret.

Gazele de sist sunt o arma care poate fi folosita pentru a evita razboiul. Rusia controleaza Europa prin gaze. Aveti nevoie de resurse alternative iar Romania e cea mai bogata in astfel de resurse. De aceea americanii sunt atat de interesati de resursele voastre.

Romania trebuie sa decida daca va permite exploatarea gazelor de sist. Ar fi minunat daca nu am avea nevoie de ele, dar data fiind pozitia strategica a Romaniei, exploatarea gazelor de sist e o problema strategica nationala. Gazul de sist limiteaza influenta ruseasca. Oricat de mult ar putea afecta mediul el ofera o solutie geopolitica. In situatia actuala a Romaniei, ar fi iresponsabil sa nu luati in considerarea exploatarea gazelor de sist.

Decizia trebuie luata acum”, ne atentioneaza analistul american “fiindca acum rusii taie energia Europei. Totul presupune un risc. Gazele de sist ar putea polua mediul, dar Rusia… Nimic din ce am construit nu a ramas fara consecinte asupra mediului. Romania vrea sa fie sigura ca restul Europei are suficient gaz ca sa nu poata fi santajata de rusi, altfel Romania va fi izolata, asa cum a fost in timpul Razboiului Rece. Riscul ecologic e real, riscul geopolitic e si mai real. 

Pericolul ca Romania sa se intoarca la perioada cand era izolata de toata lumea, ca in timpul lui Ceausescu, trebuie luat in considerare.”

Sursa: http://www.infocivic.ro/sua-santajeaza-romania-ori-gaze-de-sist-si-rosia-montana-ori-va-vom-izola-ba-chiar-veti-avea-razboi/

TRAIAN BĂSESCU, facebook, 9 april.2015

Nu vă faceţi iluzii, voi continua să mă exprim legat de justiţie. Am investit prea mult şi am plătit prea scump individual şi politic în cei zece ani, pentru ca astăzi să tac cînd este vorba de justiţie.

Nu mă opresc aici, cu toate strigătele nemulţumiţilor.Voi continua să mă exprim public, pentru că nu vreau ca, în timp, să se spună că o justiţie care s-a deformat în ultimele luni prin nerespectarea drepturilor omului este ceea ce s-a construit în cei zece ani ai mandatelor mele.
Reţineţi, dragi nemulţumiţi, eu nu sunt împotriva luptei împotriva corupţiei. Eu am iniţiat această bătălie pentru supravieţuirea statului de drept şi, în mandatele mele, s-au creat mecanismele instituţionale şi legale care s-o combată.
Afirmaţiile mele despre justiţie nu sunt rodul unei reacţii la cele întîmplate unor apropiaţi, ci a acţiunilor justiţiei însăşi din ultimele luni, acţiuni prin care, pas cu pas, justiţia se compromite pe termen lung prin spectacole televizate umilitoare pentru suspecţi şi inculpaţi, prin lipsă de respect pentru demnitatea şi libertatea oamenilor şi pentru dreptul la apărare.
Am mai spus-o şi o repet: un stat nu poate progresa şi nu este viabil fără o justiţie puternică şi credibilă.
Dar nici justiţia nu poate fi viabilă dacă procurorii şi judecătorii se află pe „aceleaşi baricade”, fie ele şi ale luptei împotriva corupţiei. Ce şanse mai are un inculpat în faţa judecătorului dacă el este pe aceeaşi baricadă cu procurorul? De ce nu lăsăm atunci să fie condamnat direct de procuror dacă tot „ne aflăm pe aceleaşi baricade”? De ce ne mai trebuie judecători dacă ei nu vor sau nu pot să fie aceia care să pondereze excesele procurorilor atunci cînd acestea există? La ce mai avem nevoie de judecător de drepturi şi libertăţi? Cred că singura instituţie care poate regla lucrurile este CSM-ul .
Justiţia penală nu poate fi viabilă şi credibilă dacă prin acţiunile sale încalcă drepturile fundamentale ale omului. Iar omul, indiferent de statut social, are dreptul la demnitate, la libertate şi la apărare. Despre ce demnitate vorbim cînd la simpla reţinere de către procuror îl obligi să defileze prin faţa presei încătuşat?
Despre ce drept la apărare vorbim cînd, înainte de a fi judecat, îl intemniţezi reducîndu-i şansa de a se apăra şi făcîndu-l în faţa opiniei publice şi cu ajutorul presei deja vinovat? Aţi văzut, oricare dintre voi, dragi entuziaşti ai justiţiei televizate, spectacolul hidos al reţinerilor şi arestărilor televizate din România măcar într-o singură altă ţară din UE?
Umilinţa binemeritată de infractori, fie ei şi politicienii corupţi, este condamnarea în instanţă, dar nu condamnarea publică înainte de a fi judecaţi.
Pentru asta lupt eu acum. Pentru o continuare corectă la ceea ce s-a întîmplat în justiţie în ultimii 10 ani. Vă asigur că în justiţie sunt încă multe de făcut şi acest adevăr nu poate fi acoperit cu spectacole televizate sau cu brutalitatea încălcării drepturilor.
Şi nu mă voi opri.

Traian Băsescu, facebook.

SINGAPORE, UN EXEMPLU DE URMAT

 Statul Singapore a fost înfiinţat în 1965, și cuprinde 63 de insule, cu o suprafață totală de aproape 700 de km patraţi. (Bucureştiul, cu zona sa metropolitană, are 900 km pătrați)/.

Insula principală măsoară cca 570 de kmp şi este legată de uscat cu un pod.

Când s-a declarat stat independent, în 1965, Singapore a primit de la Marea Britanie, cu titlu de împrumut, suma de 30 de milioane de dolari.

În 2010 avea disponibilă pentru investiţii, suma de 310 miliarde de dolari. 

În Singapore nu există: om fără locuinţă, şomeri și nici pensionari. 
Nu ai voie pe stradă: să scuipi, sau dacă ai făcut-o înseamnă că te distrezi pe banii tăi căci ești amendat pe loc cu 100 de dolari; cu cât scuipi mai departe cu atât amenda e mai mare.
Când au construit metroul au prevăzut o sumă de 12 miliarde. Fiindcă lucrarea a costat doar 10,5, diferenţa s-a împărţit la populaţie sub forma de acţiuni.

Fiindcă aveau prea mulţi puşcăriaşi, i-au împuşcat şi spânzurat pe cei recidivişti, consideraţi irecuperabili, iar restul au intrat într-un program strict de reeducare.

Da, s-a întâmplat în  Singapore. 
Un militar, cu mână de fier, şi-a asumat conducerea ţării.

În şase luni, din circa 500.000 de deţinuţi, au ramas doar 50 . Toţi ceilalţi (criminali recunoscuţi) au fost împuşcaţi. 
Toţi oamenii publici (politicieni, poliţişti, judecători, magistraţi etc.) dovediți corupţi au fost împuşcaţi. (Dacă existau probe indubitabile asupra vinovăției lor).

Toţi funcţionarii hoţi au fost împuşcaţi sau au fugit repede din ţară.

Multitudinea de drogaţi, care dormeau pe stradă, au fugit disperaţi în Malaezia, ca să scape de moarte prin împușcare sau de muncă silnică pe viață.

După ce a curăţat ţara, reorganizând sistemul politic, legal şi penal, acest militar a convocat alegeri directe şi a candidat la preşedinţie.

A câştigat cu 100% de voturi! 

Astăzi, Singapore este una din ţările cu cel mai sigur trai decent.
Este una din cele mai dezvoltate şi este mult mai sigură de cât Statele Unite, Anglia, Israel etc...! 

Chiar în avionul care te duce spre Singapore, pe foaia de îmbarcare scrie "MOARTE!", cu litere mari şi roşii, explicându-se că este pedeapsa care se aplică celor prinși cu droguri.  
Cel prins cu droguri este împuşcat sau condamnat la închisoare pe viaţă, muncă silnică. 
Un surfist brazilian a încercat să intre în Singapore cu o planşă de surf plină de cocaină. 
Bineînţeles că îşi dorea propria moarte. 
Mama tânărului traficant a apărut la TV implorând să se intervină pentru fiul ei; nu a servit la nimic. Nici mama, nici protestele ei sau ale altora nu au reuşit să împiedice aplicarea legii. 

În hoteluri, "Ghidul oraşului" are o pagina care explică: poliţia din Singapore garantează integritatea fizică a oricarei femei, timp de 24 de ore din 24 (asta pentru că în vechiul Singapore, fără legi şi ordine, femeile care ieşeau singure pe stradă erau violate şi/sau asasinate).

Anul trecut, secretara unui prieten, care lucra peste program, la întoarcerea acasă a fost urmărită de un echipaj de poliţie.

Când a ajuns acasă şi a scos semnalizarea ca să intre în locuință, poliția a oprit-o. Unul din poliţişti s-a apropiat de geamul maşinii şi i-a spus:

 - „Doamnă, aşa cum ştiţi, suntem în campania de civilizare a participanților la trafic; pedepsim infractorii şi-i premiem pe cei care conduc corect.

Dv., doamnă, pe tot drumul până aici nu aţi comis nici o  contravenție sau infracțiune. FELICITĂRI!

Poftiți un cec de 100 dolari singaporezi (echivalent cu 80 dolari US); vă rugăm semnați de primire. "...

Vi se pare o mână prea dură? NU. Drepturile umane reale sunt pentru cetăţenii oneşti şi muncitori, care își aduc riguros aportul la binele poporului și bunul mers al statului. Sunt un popor care trăiește în cinste, demnitate, respect şi solidaritate între toți locuitorii.

 Poate n-ar strica şi la noi ceva asemănător.
(pt. conf. C.M.)

Elena Udrea, mesaj pe Facebook: Laura Codruţa Koveşi conduce, de fapt, ancheta în dosarul Gala Bute.

Echipa de comunicare a Elenei Udrea a scris pe Facebook că, în cazul Elenei Udrea, procurorii au încercat să ascunde probe care sunt în favoarea ei. În  plus, fosta şefă PMP îi acuză pe judecători că luni, când s-a decis prelungirea mandatului ei de arestare în dosarul Gala Bute, aceştia au primit "soluţia în plic.
Citeşte şi: ELENA UDREA a contestat prelungirea arestului şi nu mai vrea decizia "ÎN PLIC". Ce a reclamat la CSM
"Avocaţii Elenei Udrea au înaintat o plângere către Consiliul Superior al Magistraturii prin care sesizează neregulile comise de procurorii care derulează ancheta în dosarul Gala Bute.
Subliniem de la început faptul că nu avem de-a face cu orice anchetatori în acest dosar, ci vorbim de consilierii personali ai procurorului şef DNA. Practic, Laura Codruţa Koveşi conduce, de fapt, ancheta în acest dosar.
Şi asta se vede din perspectiva vânătorii declanşate împotriva Elenei Udrea.
Vă prezentăm câteva elemente punctuale şi perfect demonstrabile:
• 1. Toţi oamenii care sunt chemaţi la DNA sunt întrebaţi, într-o formă sau alta, dacă ştiu ceva ce ar putea să o incrimineze pe Udrea. Scopul final este acela de a se genera, cu orice cost, noi şi noi dosare penale, nu contează probele sau faptul că toate aceste denunţuri ar fi făcute sub presiune.
• 2. Pentru că am vorbit de presiuni, luni, la judecarea mandatului de prelungire a arestului preventiv în Gala Bute, ceilalţi doi inculpaţi aflaţi în arest, Rudel Obreja şi Tudor Breazu, au declarat că asupra lor s-au făcut presiuni din partea procurorilor pentru a declara împotriva Elenei Udrea. Au existat chiar şi promisiuni privind eliberarea. Asta arată că nu se doreşte adevărul sau dreptatea, ci incriminarea lui Udrea. Se generează percepţia publică (reală!) că oricine declară împotriva fostului ministru al Dezvoltării este liber.
• 3. Procurorii încearcă să ascundă judecătorilor probe şi elemente importante care sunt în favoarea inculpaţilor şi mai ales a Elenei Udrea. De altfel, referatul prin care s-a cerut prelungirea mandatului de arestare conţine trunchieri ale declaraţiilor astfel încât să se construiască o poveste.
• 4. Procurorii DNA au lăsat-o liberă pe Ana Maria Topoliceanu (pusă sub control judiciar) deşi există probe foarte clare depuse la dosar că aceasta a încercat să-l influenţeze şi constrângă pe Tudor Breazu să dea o declaraţie împotriva Elenei Udrea.
• 5. Momentul în care s-a făcut prelungirea mandatului de arestare a fost special ales astfel încât cazul să pice la un anumit judecător. Practic, se încalcă foarte grav principiul ca dosarul să intre în sarcina unui judecător independent. E clar că luni s-a venit cu o soluţie în plic.
• 6. Procurorii nu au permis Elenei Udrea sau avocaţilor săi să pună anumite întrebări relevante. Una dintre acestea era adresată Anei Maria Topoliceanu: „dacă în ziua în care Alina Bica a fost reţinută, a avut o întâlnire cu Gheorghe Stelian în care acesta i-a spus că a negociat şi pentru ea protecţie la DNA în dosarele pe care le-ar putea avea?” Asta ar fi arătat că unii sunt ţintă, în timp ce alţii sunt protejaţi.
• 7. Procurorii nu îşi îndeplinesc decât pe jumătate îndatoririle – administrează doar probele care le convin şi neglijează toate declaraţiile şi probele în favoarea inculpaţilor pe care vor să-i distrugă.
Credem că, pentru a se înfăptui actul de Justiţie, modul în care se derulează o anchetă penală trebuie să fie deopotrivă legal şi echitabil. Din această perspectivă, dosarul „Gala Bute” nu mai îndeplineşte criteriile necesare corectitudinii.
CITEŞTE ŞI: Ruxandra Dragomir, vizită în AREST: Până şi VREMEA PLÂNGE pentru că Elena este aici VIDEO
Ar fi, deci de dorit, ca singura instituţie care poate acţiona concret pentru stoparea abuzurilor, Consiliul Superior al Magistraturii, să declanşeze o anchetă referitoare la acest dosar" a postat echipa de comunicare a Elenei Udrea pe pagina sa de Facebook.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis luni cererea DNA de prelungire cu 30 de zile a arestului preventiv în cazul fostului ministru Elena Udrea, inculpat în dosarul Gala Bute. 

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/elena-udrea-face-plangere-la-csm-laura-codruta-kovesi-conduce-de-fapt-ancheta-in-dosarul-gala-bute_211119.html#ixzz3Vg1QSIf4

Cum reorganizează doctorul Ponta cercetarea: finanțare pe criterii netransparente și eludarea regulilor europene

 de Petre Badica , 24 martie 2015

UPDATE. Senatorii au anunțat că vor da săptămâna viitoare un vot pe legea care propune desființarea Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării.
Intenția senatorilor de a desființa organismul care asigură modalitatea de finanțare a cercetării în România oferă posibilitatea sifonării banilor publici către zone netransparente și constituie o modalitate de eludare a normelor europene din acest domeniu, cred oamenii de știință contactați de România liberă.
Actuala guvernare se mai înverșunează o dată împotriva educației după lovitura aplicată la sfârșitul anului de către ministrul Sorin Câmpeanu care – printr-o ordonanță – a adus o serie de modificări Legii Educației (printre acestea regăsim posibilitatea oferită premierului Ponta de a renunța unilateral la titlul de doctor obținut de șeful guvernului printr-un plagiat). Pe scurt, senatorii intenționează să adopte – la inițiativa fostului ministru al educației, Ecaterina Andronescu - un proiect de lege care prevede desființarea UEFISCDI Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării. Această instituție are rolul de a împărții banii pe care Ministerul Educației îl acordă cercetării. Senatorii doresc, însă, adoptarea unui proiect de lege prin care să se revină la modalitatea de finanțare a cercetării de dinainte de 2010 când acest procedeu se derula prin trei instituții: Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior și a Cercetării Științifice Universitare, Centrul Național de Management Programe și Agenția Managerială de Cercetare Stiințifică, Inovare și Transfer Tehnologic – Politehnică.
Cheltuieli în plus nejustificate
Miza revenirii la sistemul care împărțea banii prin intermediul a trei instituții în loc de una o reprezinta posibilitatea de a aloca banii de cercetare pe alte criterii decât cele europene, susține Dragoș Ciuparu, fostul președinte al Autorității Naționale pentru Cercetare din mandatul lui Daniel Funeriu. Profesor la Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, Ciuparu susține că „cele trei instituții mai sus amintite au fost desființate în 2010 tocmai pentru unificarea practicilor de evaluare a proiectelor, monitorizare sau implementare. Intenția de a spargere UEFISCDI și revenirea la cele trei instituții va presupune practici diferite de împărțire a banilor din cercetare, apariția unor sinecuri, cheltuieli suplimentare nejustificate cu noi contabili, juriști ori funcționari. Plus, creșterea costurilor de administrare a fondurilor de cercetare.” Asta în contextul în care, bugetul pentru cercetare este cu 50% mai mic decât fusese anunțat anterior.
Proceduri netransparente
Raul Mureșan, cercetător la Institutul Român de Știință și Tehnologie este și mai tranșant: “Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior a fost înființată în 2010 pentru a centraliza toate organismele care finanțau cercetarea și inovarea sub o singură umbrelă, care să poată fi reformată și monitorizată mult mai bine. Înainte, existau mai multe organisme (cele trei la care se dorește revenirea astăzi n.redacției) care finanțau diferite programe de cercetare, fiecare cu birocrația proprie, cu oameni în conducere, cu diverse comisii de supraveghere”. De altfel, această Unitate de Finanțare a Cercetării a funcționat mult mai bine și mai transparent decât atunci când existau cele trei instituții de finanțare. “Miza desființării UEFISCDI este revenirea la fragmentarea excesivă, la birocratia și lipsa de transparență de dinainte când în cercetare s-au putut sifonau foarte mulți bani tocmai prin organismele pe care guvernul Ponta vrea să le reînființeze. Să nu uităm că Unitatea de Finanțare a Cercetării creată în mandatul lui Funeriu era funcțională, avea o structură modernă, funcționare pe platforme electronice, apăruseră evaluatori străini ai proiectelor”, explică Raul Mureșan. De altfel, un alt ministru al educației, Mircea Miclea avertiza că dacă UEFISCDI este distrusă, Ministerul Educației își distruge partea cea mai profesionalizată.

SURSA: România Liberă

Pragul psihologic Şova. Înapoi la 16 noiembrie

de Laurentiu Mihu , 20 martie 2015
Cererea procurorilor DNA privind arestarea preventivă a senatorului PSD Dan Şova urmează a fi supusă la vot în plenul Parlamentului. Zilele trecute, Comisia juridică a Senatului a avizat favorabil, cu şase la cinci, solicitarea DNA, dar trebuie reţinut faptul că PSD şi aliaţii săi nu deţin majoritatea în respectiva comisie, dar o deţin în plen, prin urmare nu există garanţii că aleşii îi vor lăsa pe procurori să-şi facă treaba aşa cum trebuie.
De ce s-ar putea ca Şova să devină echivalentul unuia dintre cele mai grave episoade de subminare a statului de drept? Răspunsul e simplu: pentru că acest caz Şova reprezintă, cu adevărat, un PRAG PSIHOLOGIC.
Din politicianul şters şi ministrul incompetent care fusese până acum, Dan Şova s-a transformat peste noapte într-o miză strategică pentru o bună parte a clasei politice din România şi, mai cu seamă, pentru cel mai mare partid, PSD. Minune, vai!
Staţi uşor, însă, că omul nu s-a remarcat prin vreun gest demn de consemnat în condica interesului naţional.
Din contră, l-a pus în această lumină o suită de fapte reprobabile care, din punctul de vedere al procurorilor anti-corupţie, reclamă arestarea sa preventivă.
Iar cât timp cercetările au dus, în cazul lui, nu doar la concluzia că poate fi lesne încadrat în armata corupţilor, ci şi în batalionul distrugătorilor de probe vitale pentru un dosar penal, parcă îţi vine greu să dai cu piciorul în solicitarea transmisă Parlamentului de către procurori.
Ameţiţi puţin de valul şi ritmul anchetelor penale la vârf, derulate de DNA, veţi zice, poate, că nu este Şova nici primul, nici cel mai de calibru ales ajuns într-o asemenea situaţie.
De unde să rezulte, deci, caracterul excepţional al cazului unui personaj cu totul insipid?
Ei bine, cum ziceam şi în deschiderea textului de faţă, cazul Şova reprezintă un prag psihologic.
Odată trecută această linie roşie-roşie, în mentalul acelor politicieni care privesc înfioraţi cum procurorii DNA îşi fac meseria, descătuşaţi de vechile prejudecăţi specifice vechilor procurori din vechea Românie, se va căsca definitiv imaginea apocaliptică a unei prăpăstii cu forţe de atracţie gravitaţională cum numai în găurile negre din Univers mai pot fi întâlnite.
Pe limba celor din PSD, asta s-ar traduce prin formula sinistră: „Pică Şova, deci chiar poate pica oricine!”
La un alt nivel şi puţin mai devreme decât în cazul social-democraţilor, asta au simţit/gândit, probabil, şi politicienii din vechiul PDL, odată ce Elena Udrea, măreaţa Elena Udrea, a fost pusă sub acuzare, apoi încarcerată.
Or, Dan Şova a dobândit acest de ultimă oră statut prin prisma conexiunilor sale stridente şi convergente.
*Pe de o parte sunt conexiunile personale – decurg din calitatea prieten la cataramă al premierului (încă în exerciţiu) Victor Ponta.
*Pe de altă parte sunt cele profesionale – ele reies din calitatea de avocat-partener al avocatului de renume regional-mondial, acelaşi Victor Ponta.
*În continuare, sunt conexiunile politice – puse în evidenţă (cum altfel?) de statutul de membru PSD, de ministru în Guvernul Ponta şi, la un moment dat, de purtător de cuvânt al partidului condus chiar de Victor Viorel Ponta.
*În fine, sunt legăturile cu iz financiar-pestilenţial – banii care au curs de la Turceni şi Rovinari, via Şova, spre mâna lungă a omului-orchestră Victor Ponta (sume de care, azi, procurorii anti-corupţie au prea puţine motive să nu se declare interesaţi).
Ei bine, dacă nici măcar un asemenea personaj nu ţine în mânecă toate atuurile pentru a fi sprijinit în Parlament, chiar şi pe stilul kamikaze, de către premierul-şef de partid, atunci pesedistul neaoş îşi pune, natural, întrebarea grasă cât două şpăgi grase: „Dacă nici unul ca Şova nu-şi mai permite să spere, atunci ce se va alege de mine?”
O întrebare cu atât mai „legitimă”, din perspectiva parlamentarului-borfaş, cu cât ea ar surveni la capătul altor două momente de referinţă în istoria blocării luptei anti-corupţie, respectiv cazurile Varujan Vosganian şi Laszlo Borbely.
Aceşti doi aleşi ai poporului, în apărarea cărora arcul inamicilor DNA din Legislativ s-a mobilizat cu sfidarea totală a contribuabilului şi a acelor români care, poate vă mai amintiţi, au ieşit cu zecile de mii în stradă, pe 16 noiembrie.
Şi au făcut-o atunci nu doar pentru a celebra înfrângerea sfidătorului Victor Ponta, ci mai ales pentru a cere partidelor ca, de aici încolo, să scoată untul din ele în lupta cu proprii corupţi, evident, şi cu corupţii altora.
Or, dată fiind relaţia de lung parcurs a lui Ponta cu Dan Şova şi, în acelaşi timp, dată fiind calitatea intimă a lui Şova, de depozitar al unui sumbru adevăr în relaţia cu Victor Ponta, cum ar putea actualul premier să dea partidului un semnal neechivoc în chestiunea votului din plenul Parlamentului care stă să înceapă?
Cum ar putea Victor Ponta, dată fiind ecuaţia „complexă” ori complice (în acest particular caz termenii sunt echivalenţi), să ceară parlamentarilor din grupul lărgit al coaliţiei conduse de PSD un vot de încuviinţare a solicitării prin care parchetul anti-corupţie cere arestarea preventivă a distinsului Şova?
În aceeaşi măsură, cum credeţi că aleşii PSD (şi, la umbra lor, aleşii cu probleme din alte partide) şi-ar putea imagina că va trece prin Parlament un vot care să-l trimită la gherlă pe Dan Şova?
Apoi, dincolo de cazul special al prietenului Şova şi de riscul major ca acesta din urmă, odată trimis la răcoare, să toarne TOTUL, chiar credeţi că ar risca Victor Ponta să dea undă verde parlamentarilor săi, având în vedere că, la un moment dat, chiar socrul lui ar putea ajunge în situaţia nefericitului Şova?
Ilie Sârbu este la bază teolog, dar despre domnia sa numai ca despre un sfert de sfânt nu se poate vorbi. Nici în Parlament, nici în presă, niciunde în spaţiu public.
După ultimele informaţii, pământul - în calitatea sa profană de parcelă - i-a plăcut socrului guvernamental mai mult decât Cuvântul, Biblia, Pilda.
De altfel, dinspre Victor Ponta a venit deja semnalul zilele trecute, când, pe cazul Şova, a dat o recomandare cu aer general, amintind că parlamentarii „nu sunt roboţi”. Un fel de a spune ADIO oricărei idei creţe de genul „justiţia nu trebuie obstrucţionată”.
Nu în ultimul rând, aş aminti aici îndemnul distinsului Georgică Severin, senator PSD, care, disperat de prigoana procurorilor, i-a îndemnat vineri pe juriştii din propriul partid s-o lase mai moale cu jena faţă de ambasade şi să pună la zid actualul Cod Penal, care are defectul de a-i pune la zid pe colegii săi.
"Aş vrea foarte mult ca noi, ca un partid de stânga, să înţelegm că s-a greşit cu acel Cod Penal asumat al domnului Predoiu, iar juriştii nostri să vină cu propuneri prin care, fără jena că vor ţipa unele ambasade sau vor striga unii deontologi apropiaţi de vechea putere, s-o spunem extrem de clar că avem nevoie de legi care să facă dreptate şi nu răzbunare", grăit-a conu' Georgică, deţinător în ultimii cinci ani al calităţii de membru în mai multe comisii parlamentare.
Cuvintele sale prevestesc mai mult decât un vot de “solidaritate” în plen cu colegul Şova.
Ele par mai degrabă să descrie starea de spirit care domneşte în sânul celui mai mare partid, ca şi în arcul lărgit pe care PSD îl conduce în Parlament, dar şi să anunţe o confruntare CARE PE CARE cu Direcţia Naţională Anticorupţie.
Şova, cum am zis, e pragul psihologic.
Îi va testa pe parlamentarii cu mentalitate de borfaşi sau de complici ai borfaşilor, dar ne va testa şi pe noi.
Pe aceia dintre noi care considerăm - poate naiv, dar cu siguranţă în mod onest - că un prag psihologic de netrecut este şi acela că un parlamentar suspectat de corupţie şi de distrugere de probe, aflat în strânsă relaţie cu prim-ministrul ţării, nu poate fi salvat de obiectivul arbitraj al unei puteri distincte a statului de drept, cum este justiţia.

Concepte geniale de supravieţuire naţională în era globalizării

convorbire a lui Viorel Patrichi cu Mircea Druc

 

Românii, la fel ca toţi europenii, se află într-un moment de răspântie. O răsturnare absurdă a valorilor ne marchează pe toţi, chiar dacă nu toţi ne îngăduim timpul să conştientizăm acest dezastru.
Antiselecţia este în curs şi provoacă efecte de lungă durată. Alte popoare se pregătesc temeinic pentru a face faţă experimentelor servite de campionii globalizării.
Nu toţi europenii vor să devină „sat mondial” şi se pregătesc să riposteze. Înainte de Crăciun, Parlamentul de la Budapesta a adoptat o lege uluitoare pentru liderii de la Bruxelles: „Începând cu 1 ianuarie 2013, numai ungurii vor putea cumpăra pământ în Ungaria”, a comunicat Ministerul Dezvoltării Rurale din ţara vecină. Ungurii îşi conservă spaţiul panonic, cucerit târziu, în timp ce noi ne înstrăinăm pământurile. Şi e doar un aspect.
Am căutat un om care să-mi explice acest fenomen. Mi-am amintit ceea ce a spus istoricul Florin Constantiniu: dacă ar fi să intre vreodată în vreun partid politic, ar merge numai alături de Mircea Druc... L-am sunat deci pe Mircea Druc, primul şef de  guvern anticomunist de la Chişinău, un excelent cunoscător al teoriilor antropologice şi al realităţilor actuale din tot spaţiul euroasiatic şi nu numai. Când a auzit ce vreau, s-a oţărât: „Adică «să stăm» şi «să vorbim» - două activităţi din care nu iese nimic. Pentru doi idealişti care vor să pună lumea la cale. Mie îmi place constatarea zen: «Cine ştie nu vorbeşte, iar cine vorbeşte nu ştie!»”
După mai multe replici ţâfnoase, l-am convins totuşi pe Mircea Druc să stăm de vorbă. (V. P.)

- Domnule Mircea Druc, trecem printr-o perioadă specială din istoria eroziunii naţiunilor, fenomen provocat de globalizare. Un fenomen promovat de trusturile transnaţionale care şi-au impus astfel interesele pentru libera circulaţie a capitalurilor. Sigur că, destul de frecvent, beneficiar este şi omul de rând. El se bucură că poate deveni cetăţeanul Terrei: poate circula liber, studiază unde poate, munceşte pentru el sau îşi deschide afaceri proprii, dacă reuşeşte. Nimic nu pare mai atractiv. Unii chiar gândesc că aşa e bine şi li se pare normal să plece oriunde pentru propriul confort.

Dacă urmărim lucrurile însă mai atent, efectul fenomenului asupra statului naţional este dezastruos. Şi atunci apar concepte geostrategice noi care practic ajută tocmai globalizarea şi subminarea statului naţional. Concepte care sprijină tot trusturile transnaţionale, ameninţând capacitatea de supravieţuire economică a statului-naţiune. Ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană cu statele, altădată prospere, şi care deja nu mai pot să-şi plătească salariile, pensiile, alocaţiile sociale, este edificator pentru tendinţa acestui fenomen extrem de nociv.
Ce destin mai are naţiunea astăzi, în secolul 21 şi ce noi provocări vor mai fi pentru statul-naţiune în Europa?
- Acest diagnostic este relativ corect. Asta rezultă când corporaţiile conduc lumea. Teza lui David Korten este greu de combătut. Cred că marile corporaţii transnaţionale se comportă ca nişte celule canceroase şi vor împărtăşi destinul acestora.
- Da, dar organismul viu poate să moară.
- Celulele canceroase se dezvoltă egoist într-un organism şi uită de întregul armonios. Noi, doar noi! Până moare organismul şi atunci mor şi ele. Dacă dinozaurii economiei corporatiste globale distrug statele (nu numai statele-naţiune se află în pericol), atunci şi ei vor pieri.
- Când m-am referit la statul naţional, m-am gândit că se creează iluzia că, în locul statului naţional, se poate constitui o structură suprastatală, tot cu funcţiile unui stat, ca Uniunea Europeană sau Uniunea Eurasiatică, în care sigur că statul naţional nu-şi mai are niciun rost şi funcţiile lui sunt preluate de această nouă structură geostrategică, unde se apără drepturile individuale, nu drepturile naţionale, etnice. În plină criză, ne vor convinge că numai transferul suveranităţii spre un centru unic de comandă ne mai poate salva. Şi toată lumea e fericită.-  Aşa a fost şi aşa va fi. Imperiul Roman, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Uniunea Sovietică au dispărut la fel. Tot pe valul unei mari cotituri istorice s-a creat Uniunea Europeană şi vor mai veni şi alte suprastructuri care, prin definiţie, se nasc şi apoi mor.
 
„Brandul Dacia Felix” era mai tare ca „brandul Elveţia” de astăzi

- Credeţi că ne aflăm iarăşi în faţa unui experiment artificial care nu are legătură cu natura dezvoltării societăţii umane?

- În sensul binefăcător al cuvântului, este vorba de forme inventate. Şi cei care au făcut Uniunea Sovietică poate credeau sincer în asemenea proiect. Aveau şi principii meschine, ascunse pentru înţelegerea oamenilor obişnuiţi, dar şi viziuni sincere: credeau că paradisul terestru este un model viabil.
Uniunea Sovietică a exacerbat politicul, care trebuia să fie pe prim plan, ignorând economicul şi psihicul. Uniunea Europeană ignoră psihicul şi politica naţională, dar pune pe prim-plan economicul. Şi acest model este eronat. Vor apărea forme de rezistenţă etnopsihologică. Problemele naţionale nu dispar, oricât de prosperă ar fi ţara. Norvegia este o naţiune de invidiat şi tocmai acolo a avut loc un fenomen extrem.
Uniunea Europeană nu este o noutate. Şi cei care au construit Imperiul Roman credeau că realizarea lor este culmea civilizaţiei umane. S-a prăbuşit. Imperiul Britanic, Imperiul Francez erau idei frumoase şi s-au dezagregat.
Ce putea fi mai frumos în materie de civilizaţie inedită, decât Dacia Felix? Ţara cea mai fericită într-o lume decadentă a Imperiului Roman, care era oricum construcţia perfectă a lumii antice. „Brandul Dacia Felix” era mai tare ca „brandul Elveţia” de astăzi. Nu dacii au creat conceptul. De ce nu au fost percepute similar şi alte spaţii acaparate de Imperiul Roman: Britania Felix, Palestina Felix, Iberia Felix?
Imperiul Roman a găsit soluţia salvării sale temporare: aurul şi argintul Daciei. Celelalte provincii fuseseră complet epuizate. Dar, afară de criza financiară, imperiul mai avea un punct nevralgic: după ce a înăbuşit revolta iudaică, toţi creştinii, în loc să rămână pe loc, s-au înghesuit în catacombele din Roma. Capitala imperiului se sufoca din cauza veneticilor. Imigranţii de astăzi. Şi a venit ideea genială: Vreţi să nu vă mai persecute nimeni, vreţi libertate religioasă? Atunci mergeţi în urma trupelor spre Dacia Felix. Aşa a apărut prima naţiune creştină, cea a românilor.  
Acesta a fost primul şi cel mai mare scenariu din istorie. Şi genocidul dacilor s-a  repetat necruţător. Că aşa este istoria.
- Chiar e plauzibil un asemenea scenariu?
- Dacă nu e plauzibil, de ce mă mai întrebaţi? Eu spun ce gândesc. Unde au dispărut primii creştini evrei? S-au volatilizat? Peste 1400 de ani, popoarele de pe continentul american au trecut exact prin acelaşi experiment ca dacii pe timpul romanilor. Tot pentru aur.
După Reconquista, când i-a aruncat peste mare pe mauri, Spania nu mai avea rezerve de aur şi argint. Colapsul economic părea inevitabil. Şi parcă l-a trimis Dumnezeu pe Columb, care a promis că va găsi aur. Şi a găsit. Aşa au apărut şi  celelalte imperii, pe acelaşi concept salvator. În prezent, se clatină dolarul şi din nou se caută cu disperare aurul şi argintul.
- Acum unde mai găsim aur?
- Mai avem la Roşia Montană, de unde şi publicitatea extrem de agresivă. Vor lua tot ce a mai rămas de la alţii...

 

Şi Uniunea Europeană dă deja semne de epuizare

- Consensul pe care s-a bazat comunitatea europeană, ca un nou concept geostrategic, e posibil să nu reziste în plină criză economică mondială după delegarea suveranităţilor?
- Lucrurile iată se repetă. Plutocraţia a distrus Europa prin cele două războaie mondiale. Şi din nou întrebarea: ce facem? Un ziarist italian, Benito Mussolini, aflat pe front, a inventat un model: fascismul. Un alt ostaş, voluntar austriac, Adolf Hitler, îndurând ororile tranşeelor, a vrut să salveze şi el omenirea: a inventat nazismul. Un evreu şi doi ruşi au inventat şi ei ceva: bolşevismul. Toate s-au epuizat în cele din urmă.
Şi Uniunea Europeană dă semne de epuizare. Conceptul care se află la baza Uniunii Europene este la fel de frumos şi de romantic precum idealul de construcţie a Uniunii  Sovietice care avea cea mai perfectă constituţie din istorie. Panait Istrati, la început, chiar credea într-o asemenea utopie.
- Una este să crezi în hârtia scrisă şi altceva este să observi fenomenul real.
- Sigur. Acum ne aflăm într-o etapă istorică în care intervin mai mulţi factori, nu numai sociali, nu numai politici sau economici. Apar până şi elemente cosmice noi surprinzătoare.
- Asistăm la o oboseală generalizată a lumii contemporane?
- Este o evidentă epuizare. S-ar putea să intervină ceva. Ştiu puţin, din lecturi, despre starea de spirit a societăţilor pre-columbiene. Aveau aur mai mult decât toată Europa luată la un loc. Erau însă osificate în civilizaţia lor. Se temeau, credeau şi aşteptau că va veni cineva din ceruri să-i pedepsească sau să-i salveze. Şi au apărut europenii: bărboşi, călare pe cai - nişte centauri! I-au speriat cu arme de foc, cu alcool şi câini, lucruri nemaivăzute până atunci.
„Zeii” debarcaţi i-au derutat într-atât, încât, la început, ei nu opuneau nicio rezistenţă.
Acum se poate produce deja un fenomen cosmic, ceea ce ar putea duce la un final similar cu dispariţia dinozaurilor. Sau poate să apară un contact extraterestru, care nu este exclus. Şi ceva va transforma totul din nou. Este necesară şi posibilă o transformare radicală. Care nu este intrinsecă, politică. Ea urmează să vină din exterior.
- De unde?- Din Macrocosmos.
- Nu găsim remediul în lumea noastră concretă?
- Cine să ofere o nouă paradigmă? Sindicatele? Partidele politice? Elitele?   Societatea civilă? De unde să vină acest imbold, această străluminare, această clarificare pentru schimbare? Am crezut în pluralismul de idei. Cât de naivi eram cu două decenii în urmă! S-a consumat până la urmă şi acest concept.
  
Ungurii preferă modelul turanic

- Exact în această perioadă de diluţie mondială a statului naţional, în special, la care ţin în primul rând - pentru că statul naţional este de departe verificat în timp şi este cea mai rezistentă formă de organizare politică, administrativă, regeneratoare a societăţii umane - încep să apară manifestări, tendinţe care vor să justifice şi să  revendice origini îndepărtate şi cuprinzătoare pentru anumite etnii. Nişte modele de supravieţuire. Ungurii se dezic de sorgintea lor fino-ugrică şi pretind că ar fi de origine turanică, turcică. Ruşii vor să-şi salveze imperiul în jurul etnosului cultural rusesc, indiferent de naţiunile componente. Vor reuşi aceste modele să devină alternative salvatoare pentru aceste naţiuni?     
- Ungurii sunt creativi, au o perspicacitate a lor. I-a adus de dincolo de munţii Urali, în Europa, ciclonul istoric numit „marea migraţie a popoarelor”. Cu o mie de ani în urmă, au luat o decizie crucială pentru propriul destin. Au ales, prin Ştefan cel Sfânt, să treacă la catolicism. Şi-au renegat „fiinţa ancestrală”, dar au intrat în civilizaţia europeană şi Ungaria a ajuns imperiu dualist. 
Ceva asemănător s-a petrecut cu khazarii de pe Volga. Aveau o dilemă: să adopte ori  islamul, ori creştinismul. Au preferat mozaismul. La fel şi slavii - au decis să treacă la  creştinism prin intermediul grecilor. Dacă slavii adoptau islamul sau budismul, prin cneazul Vladimir, ar fi fost extrem de interesant. Dar dacă adoptau mozaismul? Era o altă istorie. Au optat pentru varianta bizantină a creştinismului şi astăzi evaluează cu  ce s-au ales.
- Pe ce mai pot miza acum ungurii?- Ungurii au mizat pe destrămarea Uniunii Sovietice. Au mizat pe triumful Uniunii Europene. Erau siguri că, după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, România va fi dezmembrată şi ea. Nici nu se îndoiau de acest epilog. Erau siguri că, în 1994, Ucraina se va destrăma. Iar Galiţia şi Transilvania vor intra, împreună cu Ungaria, în NATO şi Uniunea Europeană. Nu era anexarea clasică, dar ar fi fost mulţumiţi. Până la urmă, cei mai dezamăgiţi din toată această tevatură au ieşit tot ei, ungurii. Şi în spatele acestui front, a apărut Ucraina. Dacă intră Ucraina în NATO şi în Uniunea  Europeană, România şi Ungaria ajung a cincea roată la căruţă. Ungurii nu merg în Anglia să lucreze ca instalatori, dar se duc polonezii, lituanienii, românii. Şi nu mai ştiu ce să facă. Uniunea Sovietică prelua producţia fermelor din Ungaria. Acum e mai  greu, Rusia are orice. Ideea fino-ugrică era frumoasă, dar pare mai atractivă ideea turcică. La un calcul aritmetic, nu dă bine originea fino-ugrică pentru unguri. Sunt prea puţini. Estonienii – circa două milioane, mai sunt patru milioane de finlandezi, komi-permiacii, mariiţii. Şi aici se termină cu fino-ugricii. Vreo 10 milioane.
Dar lumea turanică e altceva! Turcia, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan. Preşedintele Ungariei a declarat: partenerul nostru strategic este Uzbekistanul. Kazahstanul pretinde şi el să conducă lumea turcică, deşi ruşii fac tot posibilul să stârnească revolta uigurilor din sud, dar şi din China. Aşa ar împuşca doi iepuri.

Codul genetic al unei naţiuni - spaţiul, limba şi aspiraţia către libertate

Comportamentul ungar este un factor benefic pentru ascensiunea unei naţiuni. Au acceptat catolicismul şi s-au adaptat la realităţile Europei pentru a conduce.
Românii pretind că ar fi urmaşii Romei, că fac parte din constelaţia latină europeană, alături de ţările surori Franţa, Italia, Spania, Portugalia. Dar nu au prestigiul ungurilor în Europa, rămânând mai aproape de Grecia ortodoxă.
- Şi atunci specificul naţional trebuie căutat dincolo de religie?
- Nu are nimic comun religia cu „specificul naţional”. Religiile, la fel ca doctrinele internaţionaliste, sunt în detrimentul naţiunilor. Fiecare religie doreşte să devină universală.
- Şi atunci ce defineşte o naţiune?
- Spaţiul moştenit este esenţial, decisiv pentru o naţiune. Patria mea înseamnă: Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră, Nistrul şi Tisa. Dacă ai înscris în codul genetic această realitate, eşti român autentic. Este ca la regnul vegetal, ca la regnul animal. Pământ, apă şi câmp magnetic. Limba. În secolul al XIX-lea, se făceau studii de lingvistică, de etnopsihologie pentru a încadra naţiunile. Apoi fondul genetic. Cercetările genetice arată că turanicii reprezintă doar 2-3% din zestrea genetică a ungurilor. Evreii fac studii genetice în toate satele de munte din Spania şi din Portugalia, pentru a dovedi că mulţi au fost obligaţi să se creştineze. Prin urmare, naţiunea este definită de factorul spaţiu (a se observa legătura cu Marea Putere Cosmică BHUWANESHVARI, n.n.), factorul lingvistic şi de factorul genetic. Spiritualitatea este un produs al educaţiei. Oamenii vii produc spiritualitatea, nu invers.
Astăzi, noua mişcare legionară nu are şanse să se refacă tocmai din cauza ascensiunii procesului de secularizare. La rândul lor, ruşii susţin că preoţii lor sunt mai răi ca agenţii KGB de pe timpul lui Stalin. Grecii pretind că ar fi cei mai buni ortodocşi, dar dau cu piciorul în statul lor naţional: nimeni nu plăteşte impozite, nimeni nu munceşte, dar vor să vină salvarea!
Iranienii sunt musulmani, dar ca naţiune nu au nicio legătură cu arabii. La fel, polonezii catolici faţă de italieni. Nu faci o naţiune puternică doar cu ajutorul moaştelor. Trebuie dezvoltată creativitatea dumnezeiască a oamenilor care formează o naţiune.
- Apar gânditori care susţin că Rusia va avea din nou un rol decisiv în lumea contemporană prin intermediul religiei pravoslavnice. Ei cred că Rusia ar putea să devină a treia Romă, cu toate că lumea contemporană a ajuns, în felul ei, la a patra Romă, laică – America. Barack Obama a depus jurământul la... Capitoliu! Mai este posibil un asemenea model religios într-o lume tot mai secularizată?- Este o speranţă atât de naivă a unui segment mic de intelectuali ruşi, încât te cuprinde o tristeţe iremediabilă. Ideea celei de-a Treia Rome e veche, de pe timpul Imperiului Ţarist şi nu are nicio şansă. Aşa cum lumea comunistă a fost un mit şi nu a rămas nimic din ea. Aşa au crezut unii că, după căderea Uniunii Sovietice, vor reface fenomenul „Kazacestvo”. Se îmbrăcau cu recuzite căzăceşti teatrale, ca pe timpul ţarilor. Mulţi au venit să lupte în Transnistria, în 1992, contra „fasciştilor români”. Nişte hachiţe de care nu s-a ales nimic.
Apropo! Şi intelectualii români vin cu modele de guvernare, care să salveze România. Unele chiar constructive, substanţiale. Dar clasa politică nu-i bagă în seamă.
- Toate modelele spirituale s-au epuizat şi, după 2000 de ani, trecând prin dezastrul comunist, creştinismul s-a regenerat. Sigur, nu la aceeaşi dimensiune la care era. De ce religia nu ar fi un model de salvare?
- Japonezii nu s-au regenerat doar prin shintoism. Aţi văzut cum s-au comportat după explozia de la Fukushima? Stăteau la coadă ca să ia o sticlă cu apă, fără să zică nimic. Noi ne îmbrâncim şi pentru o sticlă de agheasmă sau, ca să ajungem înaintea celorlalţi, să atingem moaştele binefăcătoare. Numai un cod de comportament ca al japonezilor şi un ghid moral similar asigură saltul calitativ „popor-naţiune-etnosistem”. Deşi sunt o ramură a budismului, japonezii se comportă total diferit de chinezi sau de indieni.

Putin, „Ţarul cel Alb”, urmaşul lui Ginghis Han

- Dar modelul Eurasia, la care visează Vladimir Putin? Are şanse? El vine cu un model de construcţie care nu e nou, dar l-a introdus în programul electoral. Baza naţiunii ruse nu ar fi de natură etnică, ci de natură spirituală rusă. Adică, etnii diferite au constituit o naţiune timp de o mie de ani în jurul unei singure spiritualităţi – cea rusă. Şi aşa să rămână!
- Care spiritualitate rusă? Să impui limba rusă în fostele colonii şi mai ce? Să impui religia pravoslavnică tuturor? Putin nu vorbeşte de religie, doar se afişează cu patriarhul. Se alege praful și de acest model.
- Ruşii fac marşuri la ei, la Moscova sau la Sankt Petersburg, unde scandează numele zeului Perun al slavilor vechi, dar discută şi despre religia ortodoxă. Este un melanj straniu, care denotă porniri contradictorii şi paradoxale – există o derută spirituală totală. Ce se întâmplă de fapt cu pretinsul naţionalism rus?- Proiectul pravoslavnic vine în contradicţie cu actuala stare de spirit a societăţii ruse. Acum din Rusia pleacă de bunăvoie mai mulţi decât după puciul bolşevic din 1971. Au şcoli şi biserici în ţările pe unde se aşează. Dar Kremlinul mai încearcă la Chişinău şi la Kiev să facă autonomii, să impună rusa ca a doua limbă de stat.
Ruşii să decidă mai întâi care este spaţiul lor geografic, pentru care să obţină un „certificat de proprietate”, recunoscut de toate naţiunile din Federaţia Rusă şi din fostul Imperiu Sovietic. Altfel nu vor putea depăşi deruta spirituală, iar proiectele de acest gen vor eşua.
Mai vor ruşii Ţările Baltice sau Caucazul? Mai vor ei Asia Centrală? Vor ei ca Transnistria să fie a lor? Atunci vine colapsul. Dar nu cred că ruşii adevăraţi asta îşi doresc. Dacă mata vrei să faci România în Spania, în Italia, când „munţii noştri” rămân pustii, eşti deja pierdut.
Pe ruşi îi atrage cel mai mult Coasta de Azur a Franţei. Pentru unii e prea scump şi merg spre Spania şi Portugalia. Aleg zone rezidenţiale închise, securizate, la mare, câmpuri de golf, la căldură şi, obligatoriu, pe litoral, fiindcă nu mai vor iarnă rusească. Sunt ermetici, evită să aibă contacte cu diaspora rusă. Nu-i interesează nici conaţionalii lor aflaţi cu diverse ocazii prin vestul Europei. Sunt tineri foarte prosperi, mulţi activează în exploatările petroliere, dar care „s-au cam săturat de Rusia”. E chiar vorba lor. Doresc şi un sistem de învăţământ eficient pentru copiii lor. Este o dovadă că din Rusia continuă să fugă capitalul, inclusiv cel uman.
- Nu e semnul unui dezastru spiritual?- Nu ştiu... Recent, la Barcelona, a avut loc o întâlnire ruso-spaniolă. Experţii celor mai mari companii imobiliare din Rusia au venit să-i lumineze pe experţii spanioli: ce oferte preferă ruşii, spre deosebire de ceilalţi cumpărători de proprietăţi imobiliare. În Valencia, Alicante, ruşii ocupă locul întâi la cumpărări de case. Ei nu caută locuinţe luxoase, că au suficiente în Rusia. Ei vor un alt mod de viaţă.
- Globalizarea ar putea genera un rău decisiv şi pentru naţiunea rusă?
- Globalizarea, pe care o tot invoci mata, este nocivă în primul rând pentru Rusia. Într-o Uniune Eurasiatică, ruşii nu pot rezista. Cum vor integra (asimila) Ucraina Apuseană, cu vreo 20 de milioane de greco-catolici, fascinaţi şi de idealul lui Stefan Bandera? Sau Tatarstanul, care vrea să introducă alfabetul latin, iar tineretul a declarat: „2013 – Anul hanului Batîi!”. Kazahii demonstrează că Ghinghis-han, cel mai mare cuceritor al lumii, a fost kazah şi nu de altă etnie. Definitivează şi ei un proiect de trecere la scrierea latină.
În competiţia demografică cu musulmanii, care nu vor Lacul Lebedelor şi nici opera lui Berdiaev, pravoslavnicii nu au nicio şansă. Mortalitatea la ruşi e galopantă şi depăşeşte rata natalităţii. Vedeţi statistica: tinerele rusoaice răspund apelului lansat de Putin - „Să facem copii!”. Dar se mărită pe capete cu străini. Majoritatea islamici, din Federaţia Rusă. Şi devin mame eroine cu zece copii. Însă, când mama e rusoaică, iar tatăl tătar, caucazian sau german, copilul nu va mai fi rus. Nu au reuşit internaţionaliştii sovietici să impună bolşevismul cu mitraliera, cum vor naţionaliştii ruşi să impună ortodoxia?
Eu nu sunt nici rusofob, nici rusofil. Aş dori şi chiar aş putea contribui modest la consolidarea unor relaţii interstatale adecvate între România mea şi Rusia. Dar e necesar să înţeleg mai întâi: ce vrea clasa politică de la Bucureşti de la clasa politică de la Moscova? Sunt gata cumva românii „să întoarcă armele”? Că prea deşănţat se agită unii pe la Bucureşti cu „noua politică rusă”.
- Bântuie nişte speculaţii de vreo 20 de ani: Rusia ne-ar da gaze ieftine, Rusia abia aşteaptă să cumpere de la noi şi ceea ce noi nu mai producem dacă...
- N-are urdă mătuşa! Rusia a obţinut tot ce a dorit de la România: a luat o rafinărie la Ploieşti, metalurgia, ţevile, aluminiul şi multe altele prin intermediul occidentalilor. Ar mai trebui şi sistemul de transport al gazelor. România nu mai produce încălţăminte, vagoane, mobilă, ca să exporte garantat şi planificat în Rusia. Cu banii de care dispun, ruşilor li se aduc acasă toate bunătăţile lumii. Nu mai sunt la cheremul fraţilor din lagărul socialist.
Mie mi se pare curios modelul promovat de revista Peremenî, unde elita foştilor ofiţeri de informaţii din GRU lansează alternativa „Hoarda de Aur”. Renaşterea modelului politic, spiritual al lui Ginghis Han. Ei demonstrează că perioada cea mai frumoasă din istoria lor nu a reprezentat-o victoria creştinismului în Rusia, ci tocmai cei peste 300 de ani cât au trăit în Hoarda de Aur. Nu întâmplător s-a numit „de aur”. Nu averea era esenţială, ca în capitalism, ci devotamentul, meritocraţia. Să serveşti patria cu toată credinţa. Un asemenea model vine în contradicţie cu religia ortodoxă.
- Este Vladimir Putin „Ţarul cel Alb, urmaşul lui Ginghis Han”, aşa cum cred ei? Nu cumva acest lucru denotă aceeaşi derivă spirituală totală, fiindcă ruşii nu au un model propriu? Pot ei să propună, nu să impună un model constructiv lumii contemporane?- Cu toată erupţia intelectuală rusă, ei încă nu au un model propriu. Lumea eurasiatică nu este un proiect rusesc şi nu poate fi construită în jurul unui pivot rusesc. Rusia poate contribui aici doar cu spaţiul ei geografic. Toate atuurile economice le are China, acolo este cea mai mare productivitate a muncii. Putin a crezut că va face o ţară fericită ca Emiratele cu petrodolari. Nu merge. Banii fug.

Să-l spânzurăm pe căpitan!

- De două decenii, politicienii români au pretins şi încă pretind că au creat un model strategic pentru România – aderarea şi integrarea în Uniunea Europeană. Eu cred că aderarea la structurile euroatlantice este doar un mijloc, iar nu interesul naţional obiectiv. Cum vor supravieţui românii ca naţiune într-o lume care va cunoaşte crize tot mai puternice?
- Când pluteşti pe o navă „multiculturalistă” în derivă, ce poţi să faci? Germanii ar propune verificarea motoarelor, repararea sau chiar înlocuirea lor. Britanicii, probabil, ar căuta că plece pe altă navă. Convinse că nava nu poate fi salvată, unele seminţii ar începe să înveţe a înota.
Primul lucru pe care l-ar face unii români, ar fi să-l spânzure pe căpitan. „Noi am plătit bani grei, domnule, şi trebuie să ne daţi şampanie, pişcoturi şi program de croazieră!”. Un singur matelot va formula corect problema: „Dacă încă nu ştim exact încotro se îndreaptă nava, atunci toate soluţiile sunt inutile!”
De şapte ani, tot strigăm „Jos Băsescu!”. Românii naufragiază rar când îşi pun problema direcţiei. După ce elitele au băgat România în impas, l-au chemat pe mareşal să o salveze. Iar peste patru ani, l-au dat pe tavă sovieticilor. Ca să-l împuşte. Ungurii l-au ajutat pe Horthy să scape, să plece în Portugalia. Şi-i fac monumente şi astăzi.
Ne-am mândrit cu Ceauşescu că nu a intrat în Cehoslovacia. Că a scos ţara din mizerie, după care l-am împuşcat, ca pe un câine.
Husak a trădat „Primăvara de la Praga”, a chemat tancurile sovietice, dar cehii nu l-au executat. Nici pe Todor Jivkov nu l-au omorât bulgarii. Kadar l-a trădat pe Imre Nagy, care a fost spânzurat, dar nu i-au făcut nimic ungurii.
Noi nu ne batem capul cu proiecte pentru propria salvare. La nimereală! Avem o mentalitate conjuncturistă, de talcioc.
- Nu sunteţi prea dur cu românii?
- Sunt ai mei şi îmi permit să îngroş culorile, am dreptul. Vorbesc de mine, nu mă menajez. Aşa-i la noi! Apare o chestiune vitală, cineva vine cu soluţia. Intervine specificul nostru naţional: prima reacţie a românului este să caute probleme la această soluţie. Beţe-n roate! La noi nu merge! Sau lasă, bă, că merge şi aşa! Mai ales la moldoveni.

„Agentul Papei”

- Este la modă criza identitară a moldovenilor. Că moldovenii nu ştiu nici ei ce sunt, că nu sunt în stare nici să se unească cu România, dar nici propriul stat artificial nu şi-l preţuiesc. Ziariştii ruşi susţin că niciun politician de la Chişinău nu vrea unirea cu România, deşi nu cred că este aşa. Este reală criza identitară a basarabenilor, e motivată?
- Este o exagerare, dar într-un fel, au şi dreptate. Cam aşa era prin 1990: nomenclatura sovietică nu se gândea la unirea cu România. Transnistrenii voiau să împartă între ei complexul militaro-industrial, iar basarabenii – complexul agro-industrial. Să pună mâna pe el.
Criza identitară e valabilă pentru intelectualii din sfera umanitară. Până şi preoţii vor cu Moscova. În decembrie 1990, le-am propus în Parlament să sărbătorim şi noi Crăciunul ca europenii, pe 25 decembrie. Câţiva „deputaţi ai poporului” - popi şi preşedinţi de colhozuri – au sărit ca arşi. Râdea atunci ministrul Ion Ungureanu: „Agrarienii şi interfrontiştii au decis că prim-ministrul Mircea Druc este agentul Papei!”. Aşa mi-a rămas porecla: „Agentul Papei”.
După două decenii, Mihai Ghimpu vine în Parlamentul de la Chişinău cu aceeaşi propunere, să sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie, ca să fie respinsă vehement. Despre ce vorbim noi?
Să nu umblăm cu zei de împrumut, să cuantificăm, dacă vrem să ştim ce este naţiunea. Unitatea de măsură pentru o naţiune este dorinţa de a trăi în libertate. Cât de mult vrei să fii liber este un indice de manifestare a personalităţii, la nivel individual, şi a naţiunii, la nivel global. Aşa cum calitatea vinului depinde de poziţia dealului faţă de soare. Naţiunea, în esenţă, reflectă capacitatea de autoguvernare a unui popor şi dorinţa lui de libertate, de manifestare creativă.
- Şi românii vor să fie liberi. Fug în toată lumea...
- E de preferat ca, timp de 10 ani, să nu-i acuzăm pe ruşi, pe ucrainieni şi pe români că emigrează. Nimic nu a fost mai frustrant, mai distructiv, decât anii de captivitate, de ţarc din comunism. Era umilitor pentru ei să ceară aprobări de la komsomol, de la sindicate, de la partid. Este o amprentă pentru două generaţii.
Toate popoarele captive din lagărul comunist ar trebui să emigreze, să plece un timp. Omul vrea să vadă cum este în Dubai şi se întoarce la el în Ferentari. Au emigrat italienii, spaniolii, portughezii. Foarte bine. Ar putea să mai migreze două milioane de români în străinătate.
Acum, românii din Basarabia trimit un miliard de euro pe an acasă. Cu mult mai mult decât fondul de salarii şi de pensii al Moldovei sovietice din 1985. Eu aveam 120 de ruble pe lună ca profesor la Universitatea din Cernăuţi. Cât câştigau oamenii în Uniunea Sovietică şi cât câştigă acum? Eu, la 16 ani, eram tractorist la frontiera cu China, iar tinerii basarabeni de azi merg la lucru în Portugalia. Ce e rău în asta?
Eram odată, în studenţie, la gara finlandeză din Leningrad. Discutam cu regretatul Petru Dudnic, născut în Transnistria, viitorul poet şi ziarist: „Eu am să mă fac marinar, Mircea, şi am să ajung la Rio de Janeiro. Dar tu ce vrei?” „Să pot evada. Să traversez desculţ Europa, cu bocancii pe umăr, până la coasta Atlanticului. Să-mi răcoresc picioarele rănite în apa Oceanului. Apoi să scriu o carte...”
Mai târziu, am ajuns la Atlantic, în Portugalia. Am început să plâng. Nu mă vedea nimeni. Mi-am amintit de tinereţea mea captivă în cazarma comunistă. Fratele mamei a murit în România şi eu nu am avut dreptul să-l văd. Nici pe Gheorghe Vlahuţă, fratele bunicăi, profesor universitar în România, nu mi-au dat voie să-l văd. Abia la 50 de ani am putut să trec Prutul. Setea de libertate este normală şi pentru ruşi, iar eu nu-i condamn pentru că emigrează.

Ruşii vor dispărea ca dinozaurii...

- În jurul lui Putin s-a constituit grupul „Naşi” („Ai noştri”), ca să unească pământurile de la Pacific la Atlantic contra Americii care trebuie scoasă din Europa. Este un paradox tragic al ruşilor: ei nu-şi pot stăpâni fizic, economic, demografic propriul imperiu şi vor tot mai mult. ONU a lansat un studiu care arată ce oraşe vor dispărea de pe Terra din motive economice, demografice, ecologice. Cele mai multe sunt din Rusia. Printre ele este şi Sankt Petersburg. (Sigur, şi Bucureştiul va avea aceeaşi soartă după specialiştii ONU...) Noi credeam că, după comunism, ruşii se vor vindeca de magia expansiunii, de obsesia imperială. Nu e absurd?- Mi se pare exagerat să le atribuim ruşilor atâta „sete de acaparare”. După 20 de ani de la coplapsul imperiului sovietic, tot Occidentul vorbeşte de comportamentul nu tocmai corect al unor ruşi cu reşedinţa la New York - „Mafia rusă!”. Dar majoritatea sunt evrei plecaţi din Uniunea Sovietică. Mai apar printre ei şi câţiva ruşi, ucrainieni, georgieni, ceceni, moldoveni.
Când s-a împărţit lumea, două naţiuni au cam întârziat: Rusia, din cauza Hoardei de Aur, şi Germania, care era fărâmiţată în stătuleţe feudale. Celelalte croiau de zor imperii în emisferele calde. Elita rusă, ofiţerii superiori din timpul lui Petru cel Mare şi al Ecaterinei mai ales, erau germani şi de alte origini.
Nemţii au avut şi o republică autonomă pe Volga, desfiinţată în 1941. Cohorte întregi de vest-europeni au tot venit în imperiul ţarilor. După 1971 a împânzit Rusia puzderia Kominternului. Acum, se pare, lozinca e alta: „Evazionişti fiscali din toată lumea, uniţi-vă! Ne vedem la Moscova!”.
Expansiunea atribuită ruşilor este tipic occidentală, inspirată şi promovată de imigranţii naturalizaţi. În prezent, agresivitatea contra românilor, polonezilor, ucrainenilor, este inspirată, promovată, în bună parte, de „ruşii de profesie”, inclusiv de evrei ruşi. Toţi trec, de regulă, drept etnici ruşi, fiind în realitate doar cetăţeni ai Federaţiei Ruse.
În 1990-1991, în detrimentul lui Gorbaciov, am pledat pentru preşedintele Rusiei Boris Elţîn până şi la Casa Albă. În timpul puciului, tancurile sovietice aşteptau la marginea capitalei. Circa jumătate de milion de oameni au ieşit în stradă să apere libertatea românilor basarabeni şi democraţia ruşilor. La Chişinău, noi tipăream toate ziarele liberale moscovite. Cum ne-au răsplătit liberal-democraţii ruşi? Peste un an, ne-au angajat într-un război pe Nistru. Încă cei care ne-au măcelărit mai tare în vara lui 1992 nu erau etnici ruşi, ci de alte origini. Mai ales ucraineni. Dacă ar fi fost Putin atunci, se termina şi mai rău.
Acum, o parte din elita rusească ar vrea să convingă Europa Occidentală să vină la ei, spre Pacific, cu capital, altfel intră China. Ei se tem de chinezi. Cât timp vor putea exporta gaze prin Nord Stream şi prin South Stream? Dacă ne împăcăm cu Iranul, ce face Rusia?
Cei de la Peremenî au o teorie ieşită din comun: „Să cucerim viitorul, nu Europa. Să promovăm proiectul Hoarda de Aur, renunţând la iudeo-creştinism, la capitalism”. Vor revenirea la valorile spirituale ale Hoardei de Aur, când popoarele cucerite se bucurau de libertate religioasă, din Pacific până dincolo de Carpaţi. I-au scris lui Putin şi l-au declarat „Ţarul cel Alb”. I-au cerut să promoveze meritocraţia, loialitatea faţă de persoana aleasă. „Nebopolitica” („Politica Cerului”), pe care o promovează ei, presupune alegerea celui mai bun dintre oameni.
- Şi dacii îl alegeau pe cel mai bun.
- Şi acum? Ar fi bine ca liderii politici să nu se lase seduşi de propriile mituri. Altfel dezagregarea devine inevitabilă. Elitele Rusiei, dar nu numai, construiesc din nou mitologii expansioniste. Se complac în retorică de mare putere. Unii vor să refacă Imperiul, fie ţarist, sovietic, liberal sau pravoslavnic.
Dar, în condiţiile unei totale transparenţe informaţionale, retorica şi miturile nu rezistă. Când va deveni clar că Rusia nu mai poate reface niciun fel de imperiu, populaţia se va decepţiona şi mai tare. Încrederea în Putin se va epuiza definitiv.
Are dreptate politologul Igor Vasiliev. Situaţia unei erodări cronice a naţiunii ruse nu poate rămâne suspendată la infinit. Este posibil să vină la putere în Rusia şi reprezentanţii etniilor ne-ruse. Nu putem exclude fărâmiţarea ţării, o eventuală ocupaţie străină, totală sau parţială. Sau realizarea tuturor scenariilor vehiculate. În tot cazul, schimbările vor fi de lungă durată. Ele vor pune începutul unei noi epoci.
Inevitabil, ruşii îşi vor însuşi o altă viziune asupra lumii. Condiţiile lor de viaţă vor fi radical diferite şi vor genera o altă paradigmă, alte concepţii despre lume. Şi chiar naţiuni noi, în baza celei ruse. Aşa cum s-a întâmplat după invazia tătaro-mongolă. Perioada marelui imperiu rus, care a demarat în secolul al XV-lea, se încheie în prezent. Se schimbă cardinal şi poporul, şi rolul statului în viaţa acestui popor. Viaţa sa nu mai poate fi la fel ca înainte, „tradiţională”. Dintre epavele „vechiului” popor rus va apărea negreşit un nou popor. Aşa cum s-a întâmplat în perioada de trecere de la Rusia kieveană la Rusia moscovită.
Suficiente motive în plus să cred că nostalgicii Imperiului ideocratic sovietic sau proiectanţii Uniunii Pravoslavnice Ortodoxe, în frunte cu Rusia, nu au nicio şansă. Vor dispărea ca dinozaurii...

Articol preluat din revista Lumea.

yogaesoteric
20 septembrie 2013

Băsescu, despre Ponta: Trebuie să fii caraghios să crezi că toți românii sunt ca tine, mincinoși

de Andrei Mărgăritescu , 21 martie 2015 
 

 Fostul președinte Traian Băsescu a afirmat, referitor la "atacul plagiatorului Victor Viorel Ponta legat de regimul negru", că este împăcat în ceea ce priveşte mandatele sale de şef al statului, adăugând: "Trebuie să fii caraghios să crezi că toți românii sunt ca tine, mincinoși".
Traian Băsescu a declarat, sâmbătă, la Conferinţa Regională de la Timişoara a PMP, că "plagiatorul Victor Viorel Ponta" a vorbit despre "dezastrele" din timpul mandatelor sale, fostul șef al statului spunând că vrea să facă unele clarificări în această privință, transmite corespondentul MEDIAFAX.
"S-a vrut un atac al plagiatorului Victor Viorel Ponta legat de regimul negru sau ceva de genul ăsta, regimul Băsescu și dezastrele care s-au întâmplat. Aș vrea să fac unele clarificări în fața dumneavoastră: în primii patru ani de mandat, premier a fost Călin Popescu Tăriceanu, doi ani și opt luni a fost Victor Viorel Ponta premier, iar trei ani și patru luni a fost Emil Boc, dintre care trei ani a fost PSD în Guvernarea Boc. Trebuie să fii caraghios să crezi că toți românii sunt ca tine, mincinoși", a declarat fostul șef al statului.
Traian Băsescu a afirmat că și-a "permis" să facă unele lucruri bune pentru țară.
"În 2004 am luat țara de la Ion Iliescu și Adrian Năstase, așa cum am luat-o. În 2007, cu mine președinte de țară, România a intrat în UE. Nu era nici Ponta pe acolo, nici Ion Iliescu, nici Adrian Năstase. Poate că regim negru înseamnă faptul că am semnat parteneriatul strategic cu SUA pentru secolul XXI. Poate pentru dânsul este un element de regim negru. Pentru mine e un element de mândrie. Poate pentru că am semnat pareteneriatul strategic cu Marea Britanie. Poate consideră domnul Victor Viorel Ponta un regim care a facut rău țării faptul că am semnat parteneriatul cu Turcia, Coreea de Sud, Polonia. Poate pentru dânsul sunt lucruri rele. Pentru mine sunt elemente de mândrie. Poate pentru pro-chinezul Ponta - mai anul trecut erau valuri-valuri de chinezi care făceau de toate, ba îi dădeau armament să se apere, ba construiau - e un lucru rău că avem bază la Deveselu. Pentru mine e un element de mândrie", a declarat Traian Băsescu.
Fostul președinte a spus că se mândrește și cu faptul că a condamnat comunismul în timpul mandatelor sale, dar și că s-au predat trei milioane de dosare ale fostei Securități.
De asemenea, el a menționat ca element de mândrie faptul că, în timpul mandatelor sale, s-a câștigat procesul de la Haga privind Insula Șerpilor.
Băsescu a mai spus că se mândrește cu faptul că în prezent politicienii "tremură" în fața justiției.
"Poate că pe Victor Viorel Ponta îl deranjează că am primit o țară în care justiția era la cheremul politicienilor și am lăsat o țară în care politicienii sunt la cheremul justiției. Sunt convins că mi-am făcut datoria. Dar era mai bine când tremurau procurorii de teama politicienilor? Nu era bine! E mai bine să tremure politicienii. Ei, asta nu-i convine lui Victor Viorel", a spus Băsescu.
Traian Băsescu a susţinut că este împăcat cu mandatele sale de președinte al României, deși s-a văzut nevoit să ia "măsuri grele" în timpul crizei econonice.
"Sunt un om împăcat cu mandatele lui, deși în timpul crizei economice am luat măsuri grele. Știu că românii nu au acceptat aceste măsuri. Unii spun că se putea și altfel. E ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune. În cazul de față, ori îți asumi măsurile, ori îți depui mandatul. Eu mi-am asumat și am dus liniștit vaporul la chei", a conchis Băsescu.
Traian Băsescu a participat, sâmbătă, la Conferinţa Regională a Partidului Mișcarea Populară, care s-a desfășurat în sala "Capitol" a Filarmonicii "Banatul" din Timișoara.
Liderul PSD, Victor Ponta, a declarat, la Consiliul Naţional, că Iohannis a fost şi va fi adversarul politic al PSD, în timp ce Traian Băsescu a fost duşmanul partidului şi al României.
"Klaus Iohannis a fost şi va fi adversarul nostru politic, dar Traian Băsescu a fost duşmanul nostru, al României, iar azi, fără acest duşman, trebuie să ne uităm la adversarii politici. Avem în faţă tot Partidul Democrat-Liberal, care şi-a schimbat o literă, nu mai e «PDL», ci «PNL», în rest nicio diferenţă", a spus Ponta.

http://www.romanialibera.ro