Pe
15 august, Mănăstirea Putna și-a prăznuit hramul: Adormirea Maicii
Domnului. Cu această ocazie, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului o a
generat o impresie deosebit de puternică prin predica sa în fața a
peste 10.000 de oameni, dar și a comisarului european Corina Crețu și a
altor politicieni.
Iată câteva extrase din predica sa:
„Să
vorbim astăzi despre Doina şi Ion Aldea Teodorovici? Să vorbim astăzi
despre Grigore Vieru?... Sau, poate, despre sfinţii închisorilor, care
au fost condamnaţi zilele trecute. După ani şi zeci de ani de temniţă
grea şi de reeducare la Piteşti, la Aiud, unde s-a ridicat un memorial
la Râpa Robilor, la Balta Brăilei, la tăiat de stuf. (...)
•
Ne dezbină astăzi străinii, pentru că nu mai avem oameni de conştiinţă
şi de demnitate, cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste faţă de poporul din
care s-au zămislit. Când am fost noi împotriva vreunui neam, împotriva
vreunei etnii, împotriva vreunei religii? Când în cărţile noastre de
slujbă vechi de la Putna... îmi arătau călugării aseară că ne rugăm (în
rugăciunea lui Manase – n.n.) «Dumnezeului lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob şi seminţiei celei drepte a lor».
•
Când cărţile noastre de slujbă sunt pline de trimiteri la iudaism şi
nu-l incriminează niciodată... Când am fost noi împotriva lipovenilor
care au fugit în vremea lui Nikon şi s-au stabilit la gurile Dunării
(...), a turcilor sau a tătarilor (din ţara noastră – n.n.)?...
Domnitorii noştri plăteau tribut la înalta Poartă ca niciodată, dar
NICIODATĂ să nu se ridice o moschee în ţară. Dar relaţiile erau atât de
bune, încât, când domnitorii noştri mergeau la înalta Poartă, nu erau
îngenuncheaţi şi târâţi, cum vedem în filmele de mare audienţă făcute de
turci astăzi, ci se duceau cu demnitate la înalta Poartă. Dar niciodată
nu ne-am vândut ţara. (...)
• E o mare povară
să duci neamul pe umerii tăi, spunea părintele Iustin Pârvu. Pe unii îi
lasă genunchii. Au lăsat şi pe unul, şi pe altul, s-au operat. Bine ar
fi să nu ne lase mintea, cugetul nostru românesc. Nu se poate construi
moschee în ţara voievozilor, a ighemonilor, pentru un popor atât de
tolerant, atât de iubitor, atât de filoxen, de iubitor de străini. Au
moschee în Parcul Carol, este o foarte frumoasă moschee în Constanţa...
Avem un Consiliu Consultativ al Cultelor, în care, prin
rotaţie, cultele recunoscute au preşedinţia...(...) Avem prieteni de
religie islamică, ne întâlnim cu ei... Şi, în treacăt fie spus, şi
Ştefan cel Mare spunea: «Mai degrabă turbanul decât... » altceva... (...)
•
Nu se poate să se scoată legi noaptea împotriva propriului popor. Nu se
poate să se condamne intelectualitatea românească, (cei) care au
pătimit atât de mult şi despre care Petre Ţuţea spunea că nu poate
descrie atrocităţile petrecute în temniţele şi închisorile româneşti,
când voiau să-i reeduce la Piteşti, când mureau şi îi îngropau în gropi
comune, ca în vremea în care comunismul se instala în «Sfânta Rusie».
Cum a păţit Sfânta Elisabeta Feodorovna, căsătorită cu prinţul Serghei.
Nu putem să repetăm istoria pentru nişte epigoni, cum scria Eminescu.
Până la urmă, la scara istoriei, ce rămâne după noi?
•
Trebuie să pricepem vremurile pe care le trăim! Eu nu pot să accept, ca
nepot de veteran de război – bunicul meu a luptat la Cotul Donului, a
văzut români murind acolo şi eu am crescut pe genunchii lui – eu nu pot
să accept că sunt nepot de bandit!
• Caraliii,
torţionarii înşişi vedeau la un moment dat că, totuşi, sfinţii
închisorilor sunt oameni educaţi, sunt oameni buni şi, la un moment dat,
nu-i mai băteau.
Citiţi (despre) temniţele
suferinţei! Cine condamnă astăzi Gulagurile, deportările de orice fel,
în îndepărtata Siberie, unde copiii se jucau cu craniile părinţilor
morţi, care n-aveau timp să putrezească... Sau cei deportaţi în Bărăgan,
pe Vlaşca sau Teleorman. De lotul Arnăuţoiu, care se ascundeau în
munţii Făgăraşului, de copiii care au rămas fară părinţi şi a căror
minte a fost schimbată...
• Vedeţi, iubiţi
credincioşi, lucrurile acestea se repetă în istorie, ciclic, «roata
vieţii, roată». În Balcanii despre care se spune că sunt «un butoi de
pulbere», în Kosovo, în Serbia, cu care eram înrudiţi prin Sfântul
Nicodim de la Tismana...
• Pe vremuri,
domnitorii, ighemonii noştri, pe vremea Postului mare, chemau
arhiepiscopul la Curte şi se îmbrăcau în haine cernite, monahale. Ţineau
pravila, ţineau postul. Şi Dumnezeu apăra ţara. Astăzi, cei care se
joacă cu destinele acestei ţări pitoreşti vor fi condamnaţi la damnatio memoriae (ştergerea, dispariţia din istorie – n.n.)...
•
Pământul ţării e sfânt, pentru că adăposteşte osemintele celor pe care
nu mai pot să-i caute astăzi istorici ca Marius Oprea (pentru că nu li
se mai dă voie). Cine mai are curaj să vorbească astăzi? Pentru că s-a
dat lege care condamnă.
Noi
nu vă îndemnăm la dezbinare, noi nu vă îndemnăm la ură, dar vă spunem
din istorie ceva. (...) Dacă nu aveam un principe străin, din familia
Hohenzollern, care să vină, să fie adus (în ţara noastră) într-un mod pe
care-l cunoaşteţi, ca să nu fie oprit niciunde, nu am fi avut un rege
precum Carol. Dacă, apoi, Carol, nu ar fi lăsat un nepot precum
Ferdinand – «Nando» – soţul reginei Maria, nu am fi avut astăzi o ţară
unită la 1918. Domnitori străini de neam, dar de cuget şi simţire
românească...
V-aţi întrebat vreodată, citind
cărţile reginei Maria – fiindcă e sărbătoarea Sfintei Maria astăzi – cât
de greu i-a fost reginei Maria să-l convingă pe «Nando» să ia decizia
corectă şi să părăsească dealul Cotrocenilor şi să fugă cu guvernul la
Iași, la jumătatea lui 1916, că au venit nemţii şi au ocupat
Cotrocenii... Cât de greu i-a fost lui «Nando» să ia decizia să lupte...
Cum am văzut la regii României, rând pe rând, ctitori de neam şi de
ţară: au respectat credinţa poporului!
Poţi să
fii străin de neam, dar nu poţi să fii străin de ţară! Poţi să fii de
altă religie, dar nu poţi să promovezi o lege făcută noaptea, necitită,
nestudiată, nedată la comisii de specialitate şi să nu consulţi o
Biserică care se cheamă prin sintagma «Biserică naţională». Şi, dacă
suntem «Biserică naţională», trebuie să fim consultaţi! Că niciodată
Biserica n-a mers împotriva neamului! (...)
•
Trebuie să avem demnitate! Trebuie să mărturisim, fiindcă strămoşii
noştri se răscolesc în mormânt şi se va întampla cum s-a întamplat la
Neamţ, unde «au explodat» caldarâmul şi aleile şi a ieşit sfântul
(necunoscut) din mormânt. Pentru că Mântuitorul spune: «Dacă voi veţi tăcea, pietrele vor vorbi». Cum să nu mărturisim astăzi?
•
Toate religiile lumii trebuie respectate, toate cultele trebuie
respectate. Unde este libertatea de exprimare a cultului? Suntem
intimidaţi, ni se testează permanent vigilenţa... prin scoaterea
religiei din şcoli.
De ce ne dezbină străinii? Manca-le-ar inima... şi neamul nemernicia!
•
O să vă spun un lucru pe care nu l-am spus niciodată... În 1989, când
am văzut cum colegii noştri de liceu au venit la Bucureşti să pună
umărul la «Revoluţie» sau ce a fost ea, au fost împuşcaţi la Otopeni
toţi copiii curaţi care au fost ridicaţi la oaste după 18 ani... De câte
ori mă duceam la aeroport şi primeam ierarhi, mă gândeam la ei, cei pe
care nu-i mai pomeneşte nimeni. (Acum soldaţii nu mai sunt pomeniţi)
decât când luptă pentru cauze străine, în ţări străine şi-i aduc morţi,
cu tricolorul...
• Biserica Ortodoxă românească,
Biserica neamului ar trebui întrebată... Ce e un om în faţa istoriei,
când poate să dispară mâine-poimâine?
•
NU SUNTEM ŞOVINI! Luaţi albumele din Bucovina scoase de stareţa Mihaela
Cozmei, să vedeţi lipoveni, evrei, turci, tătari, romi... N-am fost
niciodată şovini şi nu suntem şovini! Suntem atât de primitori, încât
străinului îi dai casa ta, masa ta, sufletul tău pe tavă, dar numai până
în momentul în care se leagă de credinţa copiilor tăi!
• O să murim intr-o zi, credeţi că suntem alfa şi omega, începutul şi sfârşitul?
•
Ştefan cel Mare n-a islamizat ţara şi a suferit. Cui a spus of-ul său?
La duhovnic. Vlad Ţepeş – nepotul lui Mircea cel Bătrân, occidentalii ni
l-au făcut strigoi sau vampir, prin cartea lui Bram Stoker – a fost
ctitor. Mihai Viteazul – orfan – a fost crescut de călugări, la
Simonospetra.
• Domnitorii noştri au murit
pentru neam şi pentru ţară... Trebuie să mărturisim credinţa, trebuie să
avem atitudine. Pentru ce este folosită biserica? Doar pentru
închinările mari?”
În predica ţinută cu
ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, ierarhul Bisericii
Ortodoxe a luat atitudine împotriva adoptării aşa zisei legi
antilegionare, dar şi a construcţiei unei moschei la Bucureşti.
„Ne-am săturat de obedienţă! Este vremea să vă apăraţi
•
Suntem obligaţi de forurile europene să primim anual noi, România de
astăzi, Dacia Felix – cât mai e ea Felix, nu ştiu! – 3.000 de refugiaţi,
care intră în Europa pe la Lampeduza, iar cei pe care i-au descoperit
că poartă cruciuliţe şi că sunt creştini sunt aruncaţi în mare. Şi se
construieşte moschee în ţara voievozilor, în condiţiile în care noi cu
turcii, cu tătarii, cu musulmani, cu lipovenii, cu toate etniile şi cu
toate conaţionalităţile care au venit aici am trăit în pace. Alexandru
cel Bun le-a făcut mănăstire armenilor. Mănăstirea de la Hagigadar, unde
merg şi ortodocşii acolo şi întotdeauna am fost ecumenici.
Există
un concept foarte frumos. Niciodată n-am năpăstuit pe cineva pe
criterii de etnicitate, de naţionalitate şi mai ales de religiozitate.
Dacă mitropoliţii noştri, ai Ardealului, au primit cele mai înalte
distincţii de drept între popoare, salvând evrei de la deportări, astăzi
cine mai vorbeşte despre Siberii, despre deportări, despre oameni care
au fost deportaţi şi au înfundat închisorile şi au fost răpiţi în toiul
nopţii de lângă copii şi nu le-au mai găsit osemintele şi nu ştiu dacă
se odihnesc la groapa robilor lângă Aiud sau în altă parte, pe fundul
ţării acesteia sau la Sighet...?
•
Când înaltul Teofan mai scapă şi mai spune despre creştinii care sunt
decapitaţi, nu poate, pentru că e mitropolit, dar eu pot şi am s-o spun
până la sfârşitul veacurilor.
• Păstorii de suflete îşi fac datoria la parohie. Ieri [5 august, n.n.],
a hirotonit Mitropolitul Teofan un preot sărac şi l-a trimis la graniţă
cu Rădăuţi, într-un sat sărac, unde nu mai sunt nici cadre medicale,
nici învăţători, nici şcoală, darămite grădiniţe.
Satele
noastre româneşti îmbătrânite, de unde ne pleacă părinţii la lucru în
străinătate şi copiii îşi pun capăt zilelor şi au tendinţe de suicid.
(De) unde bătrânii din satele româneşti nu mai pot să aibă grijă de
copii şi de nepoţi şi privesc cu multă speranţă la ziua în care românii
s-or întoarce acasă.
Eu m-am ocupat, pentru o
perioadă scurtă de timp, de românii din străinătate şi din jurul
graniţelor ţării. Şi am mers şi am instalat episcopi în ţările nordice
(...) şi am văzut românii cum se străduiesc să păstreze portul şi să
vorbească româneşte şi să-şi crească copiii în cuget şi simţire
românească, cum spunea vrednicul de pomenire Antonie Plămădeală al
Sibiului, de la a cărui mutare la cele veşnice se împlinesc anul acesta
10 ani.
• Este bine să ştiţi astăzi că aveţi o
Biserică pe care o formaţi dumneavoastră, cu preoţi care-şi pun viaţa
pentru păstoriţii lor. Ne-am săturat de cuvinte din astea corecte
politic, cum se spune în limba engleză! Ne-am săturat să tot facem
obedienţă! Trebuie să spunem lucrurilor pe nume!
Când
Apusenii erau exploataţi de romani – o spun cele mai grozave corporaţii
londoneze, care spun că se plătea în epocă un fel de bir Daciei Felix.
În Dacia lui Decebal per Scorilo, Dacia Felix, Dacia bogată. Când
academicienii, alături de ierarhi şi de patriarhi, spun că nu trebuie să
exploatăm toate zăcămintele petrolifere, spun că trebuie să mai rămână
şi pentru generaţiile care vor veni după noi.
A
ieşit România aia deşteaptă pe stradă, au ieşit intelectualii, tinerii
cu copii în braţe, ca astăzi, pe Ceahlău şi s-a oprit acel proiect
ucigaş, criminal, cu exploatare de cianură! Şi câte alte proiecte
criminale împotriva ţării. (...) Şi noi nu avem curaj să spunem
lucrurilor pe nume! Noi nu vă îndemnăm niciodată la revoltă, dar trebuie
să ştiţi în ce lume trăiţi!
•
Există şi o altfel de Românie, deşteaptă, inteligentă, care studiază în
universităţile mari ale lumii, de pe continent, la Oxford, la
Canterburry, la Stanford, dincolo de Ocean, o Românie cu care ne
mândrim! Nici nu vă daţi seama ce tineri frumoşi creşte şi naşte ţara
asta! Şi-i formează în credinţă şi ne fac să fim mândri când te duci în
străinătate, că vezi că managerul, conducătorul celei mai mari
instituţii, universităţi, este român!
• De ce să
nu fim mândri că suntem români, de ce să nu purtăm tricolorul? De ce să
ne dezbine alţii în propria noastră ţară, cu ungurii, cu maghiarii,
când, uneori, sunt mai români decât românii?! Mergeţi în Covasna şi
Harghita, să vedeţi că sunt respectuoşi şi s-au născut acolo şi au trăit
acolo. De ce ne dezbină străinii, «mănca-le-ar inima... şi neamul nemernicia»,
cum zicea Eminescu. Pe care, la Putna, un cleric venit de departe, atât
de departe, încât ar fi putut să nu mai vină, la pomenirea Sfântului
Ştefan cel Mare, a spus că Ştefan cel Mare se închina lui Lucifer, că a
fost bolnav şi că s-a spânzurat. Aşa au făcut şi comuniştii, de ne-au
discreditat geniul care, în realitate, pe cărţile sfintei şi marei
Mănăstiri a Neamţului, era evlavios, din moment ce mătuşile dinspre
mamă, Iuraşcu, toate erau călugăriţe.”
yogaesoteric
6 noiembrie 2015
Regizorul american Oliver Stone, apreciat de unii, considerat de alții doar o unealtă, revine. În contextul crizei din Orientul Mijlociu și a expansiunii ISIS, cineastul american transmite următorul mesaj: „Uitațide ISIS! America este amenințarea reală!”
R.: Dar
Halloween-ul a fost introdus ca sărbătoare chiar în Biserica Catolică,
pentru a alunga spiritele rele, şi lucrul acesta îl cred foarte mulţi
din cei care acceptă această sărbătoare. Cum vă explicaţi acest lucru?
R.: Unele
costume sunt cu totul nevinovate, iar copiii nu ştiu nimic de
coincidenţa despre care vorbiţi. În aceste condiții, cum i-ar putea
vătăma sărbătoarea?
R.: Care apreciaţi că va fi viitorul „sărbătorii” Halloween în societatea românească?