Un reporter de știri din Marea Britanie face dezvăluiri interesante

La începutul lunii octombrie 2015, un personaj parodic a făcut vâlvă în media internațională. Este vorba despre un reporter de știri pe nume Jonathan Pie, interpretat de actorul și comediantul englez Tom Walker. Acesta a publicat mai multe videoclipuri care au ajuns virale pe internet, datorită modului comic, ușor sarcastic și totodată natural de a vorbi despre teme actuale, globale.

La prima vedere, în videoclip Jonathan Pie prezintă un jurnal de știri din Marea Britanie. După câteva momente, Pie își întreabă producătorul de ce este necesar să filmeze în ploaie, iar când acesta îi spune să continue cu transmiterea știrilor, Jonathan Pie își pierde controlul și prezintă versiunea sa despre știrile pe care trebuia să le raporteze, având subiecte precum Statul Islamic, prim-ministrul englez David Cameron, actorul american Matt Damon etc. Știrile prezentate par a fi dezvăluiri importante datorită intrigii create de actor.

La început, „jurnalistul” vorbește despre faptul că premierul britanic David Cameron vrea să bombardeze Siria, așa cum SUA o face de ani de zile, iar mai nou Rusia, dar că este o greșeală, că acest lucru va spori numărul de atacuri teroriste.

Pie spune apoi sintetic ce mesaje ar mai fi transmis știrile: de exemplu, că islamul e rău, China e rea, Rusia e întotdeauna rea... sau că armele nucleare sunt bune și e o greșeală să nu le folosim. El mai precizează că nu există probleme cu poluarea climatică și că nu există sărăcie în Marea Britanie.

Despre economie, Pie ne spune sarcastic că datoriile sunt bune, că băncile corupte nu sunt bune, dar nici foarte rele și că nu e cazul ca noi, oamenii să facem ceva împotriva lor.

Întrebat despre succesul său, Tom Walker a spus că este bine primit de oameni pentru că în parodiile sale sunt presărate și adevăruri, care sunt bine-cunoscute de cei din jur.

Citiți și: 
Știrile – mai ales cele rele – dăunează grav sănătății tale! Vei fi mai fericit renunțând să le urmărești în totalitate 
Mass-media și prostituția intelectuală 
Directorul revistei Harper, John MacArthur, face o analiză lucidă asupra mass-mediei americane 
 

yogaesoteric, 17 ianuarie 2016 

Scandal mondial împotriva privatizării apei. Declarațiile șocante ale fostului președinte al companiei Nestle

Noua ordine mondială impusă de Grupul Bilderderg a vizat până de curând privatizarea apei. În viziunea megalomană a Grupului, apa reprezintă un bun care trebuie exploatat pentru a obţine profit, cu toate că Organizaţia Naţiunilor Unite a menţionat apa ca un bun public. Oamenii din mai multe colţuri ale lumii au început să se revolte. Din Portugalia, până în Germania, India şi SUA. Speriaţi de o posibilă escaladare la nivel planetar a acestui scandal, autorităţile de la Bruxelles au bătut în retragere. Deocamdată.

 

Comisia Europeană a retras sectorul apei dintr-o propunere de lege europeană privind concesiunile. Motivul îl constituie temerile legate de o eventuală privatizare, în special în Germania, unde acest sector este gestionat de municipalităţi. „De luni de zile există informaţii referitoare la încercarea Comisiei, de privatizare a apei prin propunerea sa privind concesiunile”, a declarat comisarul european pentru piaţa internă şi servicii, Michel Barnier. Cetăţenii germani, revoltaţi de decizia de privatizare a sectorului apei au strâns aproape un milion de semnături pentru petiţia „Apa este un drept al omului” în cadrul „Iniţiativei cetăţenilor europeni”. Petiţia a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona şi permite unui număr de cel puţin 1.000.000 de cetăţeni ai UE să prezinte Comisiei Europene o propunere în vederea modificării legislaţiei europene într-un anumit domeniu.

Petiţia cere ca instituţiile europene şi statele membre să fie obligate să se asigure că toţi oamenii au dreptul la apă şi canalizare şi ca alimentarea cu apă şi gestionarea resurselor de apă să nu facă obiectul normelor pieţei interne, iar serviciile de apă să fie excluse de la privatizare. „Este de datoria noastră să ţinem cont de îngrijorările exprimate de un număr atât de mare de oameni. Astfel, cea mai bună soluţie pare a fi eliminarea apei din domeniul de aplicare a directivei privind concesiunile”, a afirmat comisarul european Michel Barnier.

Speriat de amploarea iniţiativei cetăţeneşti europene, comisarul european a fost obligat să facă un pas în spate, deşi înainte era un susţinător înfocat al acestei măsuri. Eurodeputata ecologistă germană Heidi Ruhle a spus că legea privind concesiunile era o formă de presiune asupra statelor naţionale, astfel încât apa lor să devină un bun privatizabil ca orice marfă şi scos la vânzare. Interesul comisarului Michel Barnier a ieşit la iveală o dată cu informaţiile privind aşa-numita „troikă” (formată din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional) care a cerut explicit guvernelor Greciei şi Portugaliei să privatizeze companiile de apă. Organizaţiile non-guvernamentale din Europa au cerut într-o scrisoare eurocraţilor de la Comisia Europeană să explice de ce, prin presiunile făcute asupra guvernelor Greciei şi Portugaliei, au încălcat tratatul de aderare care le cerea să rămână neutri în ceea ce priveşte politica de privatizare. Multă vreme, Comisia nu a dat niciun răspuns.

Surse de la Bruxelles spun că există un lobby puternic al unor companii transnaţionale făcut asupra Comisiei Europene în vederea emiterii unei directive pentru concesiunea şi privatizarea bunurilor şi serviciilor publice care erau până acum considerate vitale pentru populaţie. Una dintre aceste companii este şi Nestle. Fostul ei preşedinte, austriacul Peter Brabeck-Letmathe, a stârnit un scandal internaţional acum câţiva ani prin declaraţiile şocante pe care le făcea în faţa presei. Letmathe afirma fără ocolişuri că apa este un bun ca oricare altul, că nu este un drept al omului şi, ca orice bun, trebuie privatizat.

Peter Brabeck, CEO al companiei Nestle: „Accesul la apă NU ar trebui să fie un drept public”

 

„Azi oamenii cred că tot ce vine din natură este bun. Asta reprezintă o mare schimbare deoarece destul de recent am învăţat că natura poate fi nemiloasă. Omul se află acum în poziţia în care să poate asigura un echilibru natural, dar în pofida acestor lucruri avem şi o deviză... că tot ce provine din natură este bun.

După 15 ani de mâncat produse modificate genetic în Statele Unite nu am întâlnit niciun caz de îmbolnăvire din cauza consumării lor în termenul de valabilitate şi, totuşi, în Europa suntem atât de speriaţi că ni s-ar putea întâmpla ceva. Asta este ipocrizie mai mult decât orice altceva.

Apa este, desigur, cea mai importantă materie primă pe care o avem astăzi în întreaga lume. Este o întrebare dacă ar trebui să privatizăm rezerva de apă a populaţiei şi sunt opinii diferite legate de acest subiect. Prima opinie, pe care eu o consider extremistă, este reprezentată de ONG-uri care ne bombardează cu mesaje prin care declară apa... un drept public. Asta înseamnă că orice fiinţă umană ar trebui să aibă acest drept, să aibă acces la apă, şi asta e o soluţie extremă. O a doua variantă este aceea că apa este considerată un produs ca oricare altul şi ca orice alt produs ar trebui să aibă o valoare de piaţă. Personal, eu cred că este mai bine să dăm unui produs o valoare pentru a ştii cu toţii că el are o valoare şi atunci să luăm măsuri specifice pentru acea parte a populaţiei care nu are acces la apă. Și aici sunt mai multe posibilităţi”, a declarat fostul CEO al Nestle.

Compania Nestle a declanşat mai multe scandaluri în lume. În Pakistan, a secătuit izvoarele subterane pentru a vinde marca sa de apă îmbuteliată, „Pure Life”. O poveste similară a avut loc în Nigeria, unde preţul unei singure sticle de apă îmbuteliată depăşeşte venitul zilnic al unui cetăţean nigerian. Nestle deţine sau arendează 50 de izvoare din întreaga Americă. Totodată, Nestle controlează o treime din piața internă pentru apă îmbuteliată din SUA. Un exemplu al problemelor pe care Nestle le produce este Colorado, unde 80% dintre cetăţenii oraşului Aurora se opuneau prezenţei companiei. Pe parcursul următorului deceniu, aceasta ar urma să extragă 2,5 miliarde de litri de apă din râul Arkansas pentru a o vinde mai apoi sub marca „Arrowhead Springs”. Mai mult, sticlele din plastic ne-biodegradabil sunt poluanţi majori şi rămân toxice timp de un mileniu. Potrivit Watch Corporate, Nestle face un profit de 35 de miliarde de euro în fiecare an din vânzările de apă îmbuteliată la nivel mondial.

Brabeck crede că responsabilitatea socială a oricărui preşedinte de companie este să facă cât mai mult profit, astfel încât oamenii să aibă locuri de muncă. Ne întrebăm: oare este justificată goana după cât mai mult profit, în dauna sănătăţii populaţiei întregii planete?

Revenind la apă, consecinţele pivatizării apei (idee susţinută de şeful Nestle), au fost devastatoare pentru comunităţile sărace din întreaga lume. În Africa de Sud, de exemplu, unde sindicatele s-au opus din răsputeri privatizării, efectele au fost dezastruoase pentru populaţie. Ca urmare a privatizării apei, preţul a crescut foarte mult. Drept consecinţă, mulţi oameni săraci au renunţat la serviciile de distribuire a apei şi după aceea a izbuncnit o epidemie de holeră care a afectat peste 120.000 de persoane, dintre care 300 au murit.

Nestle are o reputaţie proastă și în rândul activiştilor. Acest boicot a început încă din 1977, atunci când Nestle a început o campanie agresivă pentru ca femeile să nu-şi mai hrănească bebeluşii cu lapte natural, de la sân, ci să folosească laptele praf produs de Nestle. Această corporaţie a făcut lobby pe lângă ministerele sănătăţii din mai multe ţări, pentru a promova laptele praf. În ţările sărace, acest lapte praf a fost letal pentru mai mulţi bebeluşi, din moment ce femeile au amestecat praful cu apă contaminată, în loc să-şi hrănească natural copiii.

Brabeck crede că apa este un drept al omului, dar afirmă că ar trebui privatizată

Cu o atitudine combativă, Brabeck a răspuns ulterior acuzelor care i-au fost aduse în urma afirmațiilor făcute în cadrul acestui interviu, susținând că este important să reacționăm într-un mod mai puțin emoțional și să fim mai analitici referitor la acest subiect, deși a recunoscut că presiunea venită din partea grupurilor de acțiune civilă au forțat Nestle să admită faptul că o companie nu își poate crește profiturile doar în beneficiul acționarilor săi, dacă nu aduce, în paralel, beneficii și pentru societate.

„Problema este că ei [activiștii] se referă mai înainte de toate la cel mai mic volum de apă consumat”, spune el. „Sunt primul care susține faptul că apa este un drept al omului. Acest drept uman este de cinci litri de apă de care avem nevoie pentru hidratarea zilnică și cei 25 de litri de care avem nevoie pentru igiena minimă.

Această cantitate de apă este responsabilitatea primară a fiecărui guvern pentru a o pune la dispoziția fiecărui cetățean din lume, dar aceasta reprezintă doar 1.5% din totalul de apă care este folosit de oameni.

Problema mea este cu acești 98.5% de apă pe care îi folosim, pentru restul scopurilor, care nu este un drept uman și din cauza faptului că îl considerăm a fi așa folosim apa într-un mod iresponsabil, deși este cea mai prețioasă resursă pe care o avem. De ce? Pentru că nu îi atribuim o valoare acestei ape. Și știm foarte bine că dacă ceva nu are o valoare, comportamentul uman care tinde să se manifeste este unul iresponsabil.

Dacă ne uităm în urmă, atunci când m-am născut, erau 2,7 miliarde de oameni și nu foloseam 40% din apa reciclabilă, dar acum fiind șapte miliarde o supra-folosim și dacă stăm să ne gândim că vom ajunge la 10 miliarde [de oameni], trebuie să ne modificăm relația cu această resursă.”

Citiți și: 
Adevăruri ascunse, deranjante si nebănuite despre privatizarea apeiEugenie şi genocide 

yogaesoteric
15 ianuarie 2016

Criza refugiaților. De ce se dorește amestecarea raselor umane?

Vă prezentăm în acest articol un punct foarte interesant de vedere, care aparține unui investigator englez, cu privire la situația actuală cu care se confruntă atât popoarele țărilor implicate în război, cât și populația occidentală, forțată să se adapteze la valurile de refugiați care iau cu asalt Europa.

Moris este un investigator care de mai mulți ani călătorește prin lume realizând materiale video despre problemele actuale ale omenirii.

„Mi s-a cerut să dezvolt mai mult afirmația pe care am făcut-o cum că refugiații sunt un scop al războiului, adică prin război se urmărește și apariția unui val de refugiați care să se amestece cu populațiile indigene. Am fost rugat să explic de ce se petrece aceasta, de ce se dorește acest lucru?

Putem face o serie de deducții și presupuneri, dar mai întâi trebuie să ne întoarcem la religii. Liderii religioși au condus lumea de mii de ani și încă sunt cei mai puternici oameni, chiar dacă se ascund după așa-zisa democrație și pretind că nu au putere. Religiile monoteiste – lumea iudeo-creștină – cred într-un singur Dumnezeu. Prin definiție aceasta presupune să nu adorăm alți oameni, alți semi-zei, alți șefi de trib… Cumva, cred că s-a dorit ca triburile să fie despărțite și astfel ai fi putut merge oriunde să proclami creștinismul sau orice altceva și ai fi fost acceptat. Cred că, într-un anume fel, războiul vizează clasa muncitoare, eficiența de lucru a lumii occidentală (care la ora actuală este cooptată de Asia, dar aceasta este o altă problemă).

Musulmanii sunt diferiți. Au pornit de la monoteism și l-au răsucit cumva către ei, adâncindu-se mai mult în acest cult, radicalizându-se. Încă formează triburi. Triburile sunt endemice în lumea arabă. Libia, Siria, Irak, Arabia Saudită, Yemen – în toate aceste țări există triburi. Și această tendință pornește de pe vremea lui Mohamed. El s-a căsătorit cu verișoara sa, pe fiica sa a căsătorit-o cu verișorul ei, așadar, în lumea arabă, verișorii s-au căsătorit între ei, în interiorul triburilor. Trebuie să realizați că în toate războaiele pe care Occidentul le vizează, la toți oamenii pe care îi bombardează, căsătoria între verișori este endemică. Nu este ceva sporadic, ci e o regulă. Mai adaug că acești oameni duc o viață foarte sănătoasă și trăiesc mulți ani. Cu toții am auzit rapoartele științifice, cum că relațiile între verișori afectează sănătatea urmașilor. Dacă doriți să dați crezare acestor rapoarte, fie, dar eu am vizitat aceste triburi, i-am văzut și trăiesc mult și mai sănătos.

Cred că războaiele religioase de astăzi sunt o continuare a acestor politici de rupere a triburilor; sunt vizate comunitățile tribale. Siria nu are foarte multe triburi dar există în schimb, multe clanuri și acolo. Irak, Libia, Arabia Saudită sunt compuse din nenumărate triburi. Acestea sunt vizate datorită triburilor lor.

Dacă ne întoarcem puțin în istorie, aproximativ 80% din populație a fost născută din căsătorii între verișori.

Dacă acceptăm principiul oferit de cercetători, că unirea unor gene diferite conferă o rezistență mai mare la boli, atunci este normal să ne dorim și să acceptăm să ne amestecăm genele.

Eu consider că, dimpotrivă, oamenii care trăiesc mai mult provin din gene omogene. Japonia este un foarte bun exemplu. Oamenii din această țară trăiesc foarte mulți ani. Oamenii din triburile existente în munții Caucaz trăiesc, de asemenea, foarte mult timp.

Să urmărim acum să raționăm: de ce sunt bombardați acești oameni și forțați să migreze ca să se amestece astfel gena umană?

Este imperativ din punct de vedere religios. Pentru evrei este foarte important acest lucru. Ei sunt dispuși să comită crime pentru a se asigura că genele umane se amestecă între ele. Ei nu scuză, nici nu acceptă niciun fel de uniune incestuoasă. Nu sugerez că ar trebui să acceptăm incestul, dar trebuie să fim clari, să le înțelegem tactica. Să înțelegem de ce suntem martorii acestor războaie împotriva comunităților în rândurile cărora cazurile de căsătorie dintre verișori sunt des întâlnite.

Am mai fost întrebat cum aș putea să știu că nu marile corporații dictează această politică. Avem complexul militaro-industrial și cu toții cunoaștem cât de mult contează interesele lor financiare. Mulți argumentează că sunt purtate războaie pentru ca ei să obțină profit. Este clar că ei sunt motivați financiar și fac ceea ce fac pentru bani; sunt mercenari din toate punctele de vedere. Dar nu sunt ei aceia care fac politica. De ce nu auzim un CEO sau un director al vreunei mari corporații discutând despre un subiect politic? Niciunul nu spune nici măcar o vorbă, nicăieri… Pentru că toți sunt controlați de Cabală. Cabala poate înlocui într-o clipă orice director de corporație dacă acesta și-ar depăși rolul și ar vorbi ce nu trebuie.

Așadar, să nu ne lăsăm păcăliți de așa-zisa democrație, de corporații, de directori și CEO… Ei nu au aproape nicio putere în acest joc. Cabala malefică evreiască este un grup foarte compact. Este un grup internațional, legat prin credințe religioase, cultură comună, loialitate între membri… Nu mă refer la evreii obișnuiți, care doar le execută ordinele. Mă refer la elita religioasă care creează aceste politici. Cea care privește spre anumite țări și decide să le secătuiască populațiile, trimițându-le în Europa.

Motivul pentru care populația albă din Europa a devenit o țintă este greu de înțeles. Este greu de raționat de ce o întreagă rasă de oameni devine subjugată. Dar este evident că aceasta se petrece chiar sub ochii noștri. Suntem martorii declinului bărbaților albi din vest, în special, dar desigur și al femeilor. Există diverse boli la nivelul maselor, inabilitatea oamenilor de a se concentra... Dar aceasta s-a făcut țintit. (Eu nu sunt așa de alb…)

Se poate vedea deja ceea ce urmează să se petreacă în lume. Există o politică deliberată a amestecului dintre rase. Și totodată s-a pus în scenă fanatismul religios, care se urmărește să fie amplificat.

Au încercat să provoace acest amestec de gene în Israel dar nu a mers conform planului. Au existat reacții, revolte.”

Notă: Moris își finanțează cercetările și trăiește de pe urma donațiilor primite de la cei care îi urmăresc videoclipurile.

Citiți și:Viclenia planului Kalergi: genocidul popoarelor europene 
De ce preia Germania cei mai mulți refugiați 

yogaesoteric, 14 ianuarie 2015

Atacul din trenul Amsterdam-Paris din 21 august – o altă manipulare a publicului

Pe 21 august 2015, mass-media vuia pe tema unei tentative de atentat, împiedicată prompt de curajul unor militari americani. Aflam cu ușurare că marocanul Ayoub El-Khazzani, în vârstă de 26 de ani, care se îmbarcase la Bruxelles în trenul Amsterdam-Paris, fiind dotat complet cu un Kalashnikov, un pistol și un cuțit, a fost trântit la pământ și transformat într-un ghem chircit de durere, de către trei soldați americani aflați întâmplător în tren.

Unul dintre soldații americani, Spencer Stone, specialist în arte marțiale, spune că arma principală a marocanului era blocată și în plus se pare că acestuia îi lipsea nivelul de pregătire necesar pentru a o debloca – cât despre pistol, îi lipsea încărcătorul și nu putea fi folosit.

 

Interesant că marocanul fioros, descris ca un islamist radical antrenat în Siria, e mai degrabă afon total în ce privește mânuirea armelor de foc. Foarte convenabil, armele îi sunt nefuncționale, apasă pe trăgaci și AK-ul nu face „poc”, își pierde încărcătorul din pistol și tot ce poate să facă e să agite un „cutter” (arma favorită a „teroriștilor” de la 11 septembrie – vă dă de gândit cât de cretini ne cred cei care orchestrează din umbră aceste atentate, dacă folosesc aceleaşi elemente de regie, la câțiva ani distanță?), adică un cuțitaș folosit pentru deschiderea cutiilor de carton, provocând câteva tăieturi ne-fatale.

 

 

Un alt soldat, Alek Skarlatos, reîntors după un tur în Afganistan, a luat AK-ul 47 în mână și a început să inspecteze vagoanele căutând alte persoane înarmate. Iată ce spune Alek Skarlatos, citat de The New York Times:
„El [teroristul] a apăsat pe trăgaciul armei AK. Din fericire arma nu s-a descărcat, amorsa fiind defectă.” „A fost un mare noroc şi faptul ca nu a ştiut să remedieze defecţiunea.” În plus, „teroristul” n-a fost în stare să-şi încarce pistolul pe care îl avea asupra lui. „Încărcătorul nu era în pistol, sau l-a scăpat din greşeală sau nu a încărcat pistolul cum trebuia, astfel încât a reuşit să obţină doar aparenţa unei împuşcături”, a declarat Alek Skarlatos.

Și mai interesant este că atacatorul era cunoscut (un fapt obișnuit în ultima vreme) atât serviciilor secrete franceze, cât și celor spaniole şi belgiene. Cu toate acestea, el nu a avut nicio problemă în a se urca în tren în Belgia, dotat cu un AKM care trebuia să fi atras atenția, chiar și dintr-o geantă de călătorie. Nu poți disimula cu ușurință o armă dotată cu pat fix și nu rabatabil, precum era cea cărată de acest islamist periculos. Cu alte cuvinte, deşi era în evidenţa serviciilor secrete din Franţa, Spania şi Belgia, el a urcat în trenul Amsterdam – Paris în 21 august, la Bruxelles, având asupra sa un mic arsenal: un Kalashnikov, un pistol automatic Luger şi un cutter.

Politicienii francezi, cât și americanii, nu au ratat nicio secundă pentru a-și arăta recunoştinţa și pentru a-i invita pe cei trei (cei doi soldaţi americani şi prietenul împreună cu care călătoreau) la tot soiul de sindrofii, la aceasta adăugându-se şi propunerea de a fi medaliați cu cele mai înalte onoruri ale statului francez (propunere materializată chiar a doua a zi după eveniment, toți trei fiind decorați cu ordinul „Legiunea de Onoare”, la Palatul Élysée).

În mod surprinzător, pasagerul francez care a participat la anihilarea atacatorului a fost doar felicitat de oficiali, fără a i se pomeni numele, și în presă nu s-a putut auzi nicio declarație din partea sa. Poate că avea ordine de serviciu în acest sens…

 

O altă mărturie de la fața locului vine din partea unui binecunoscut actor francez Jean-Hugues Anglade, aflat exact în compartimentul cu pricina, și care a tras semnalul de alarmă. ConformThe New York Times: „Dl. Anglade acuză personalul trenului că a părăsit scena atacului, abandonând pasagerii şi ascunzându-se în mod laş în locomotivă. El a declarat agenţiilor de ştiri franceze că personalul a avut un comportament «teribil», «inuman».”

Oricine nu este iremediabil adormit de mass-media, își pune niște întrebări. Prea multe „noroace” s-au adunat acolo pentru a nu ridica suspiciuni: un atacator inept descris ca fiind mic și slab, dotat cu arme nefuncționale, trei vlăjgani aflați în serviciul activ al forțelor armate SUA taman la locul faptei, reacția fulger a politicienilor care împing povestea mai departe, lipsa oricărei mărturii a cetăţeanului francez, cel mai probabil un agent al serviciilor secrete franceze, prezent pentru a se asigura că totul va decurge precum era planificat.

Rezultatul scontat? Un val de simpatie în primul rând pe meleagurile Franței dar și în restul Europei, pentru cei care care au pierdut enorm din 2001 încoace prin politica belicoasă, distructivă pe care au promovat-o atât pe plan extern cât și intern, la ordinele neoconservatorilor instalați în cele mai înalte poziții de putere ale Statelor Unite. Iar conservatorii după cum se știe, confundă capitala Americii cu Tel Aviv.

Această operațiune de îmbunătățire a imaginii americanilor cel puțin nu s-a soldat cu pierderi de vieți omenești și a provocat incomensurabil mai puține pagube decât celelalte atacuri teroriste (New York, Madrid, Londra, Paris), menite pentru a ralia publicul întru susținerea războaielor din Afganistan, Irak, Algeria, precum și a numeroase revoluții portocalii de la primăvara arabă, până la Ucraina.

Este un exemplu de operațiune de cel mai nevinovat gen pe care elitele criminale știu să îl facă: un islamist naiv sacrificat, milioane de cetățeni manipulați și treaba merge înainte! Imperiile nu știu să se oprească din marșul lor prostesc către cădere, până când mersul natural al istoriei balansează ceea ce trebuia adus în ordine. În ciuda tehnologiei nemaiîntâlnite pe care o posedă și a mijloacelor de manipulare cu efect instantaneu, nici prezentul nu face excepție. Nici formidabilele care dotate cu lame la roți și nici grozavele legiuni romane nu au mai contat atunci când putregaiul ajunsese să corupă miezul.

Dar pentru a întregi tabloul nebuniei, să ne îndreptăm privirea spre tărâmul libertății, unde un cuplu compus din „ea” și „ea”, s-a „căsătorit” în mod legal, după noile standarde ale iubirii păcatului, în locul celei a aproapelui.

 

 

Da, acesta este modelul de civilizație pe care „minunata” Americă vrea să-l impună cu forța întregii lumi.

 Citiţi şi: 

O cutremurătoare realitate a conspiraţiei referitoare la atentatul cu bombe ce a avut loc în oraşul BostonCâteva aspecte surprinzătoare referitoare la dedesubturile politice tenebroase ale atacului armat asupra redacției «Charlie Hebdo» (1) 

yogaesoteric, 13 ianuarie 2016

Către fascismul medical. Dezvăluiri despre propaganda vaccinărilor forțate

Cum îţi dai seama dacă o temă este fabricată de forţe contrare interesului public şi propulsată de agenţi de influenţă?

Sunt câteva mecanisme comune pentru o astfel de agendă mediatică ce este împinsă înainte pentru a pregăti terenul unei schimbări legislative:
– selectarea/focalizarea asupra unei probleme care este fie reală, deşi minoră, fie total inventată, dar prezentată ca una existentă şi acută;
– amplificarea acestei probleme până la prezentarea ei ca o primejdie iminentă;
– prezentarea soluţiei care, singură, poate înlătura primejdia. Cum primejdia e mare, soluţia trebuie impusă cu forţa, prin lege şi poliţie;
– identificarea duşmanului, a celor care se opun soluţiei „salvatoare”.

Alegerea duşmanului e importantă: nu trebuie țintite categorii sociale sensibile, cum ar fi părinţii, mamele etc., căci rişti să-ți atragi ostilitatea opiniei publice. Duşmanul e selectat întotdeauna din categorii facil de demonizat – sunt grupuri sociale minoritare, aflate în răspăr cu concepţiile dominante. Cu cât mai exagerate sunt opiniile acestui duşman social, cu atât mai bine. Dacă nu prea există, atunci li se atribuie păreri exagerate şi bizare, iar dacă nici aşa nu merge, atunci se infiltrează agenţi provocatori în grupul ales pentru defăimare.

Modelul e, practic, universal valabil, însă aici îl aplicăm în cazul recentei campanii de impunere a vaccinărilor cu forţa. Căci asta înseamnă proiectul de lege anunţat de ministrul Sănătăţii N. Bănicioiu: nu imunizare obligatorie, ci vaccinare cu forţa. Căci cuvintele pe care le folosim contează…

Să o luăm pe etape:
I. Campania a început cu definirea manipulatorie a problemei prin care un fapt a fost amestecat cu o opinie: în România rata vaccinărilor scade din cauza propagandei anti-vaccin.

În realitate, scăderea ratei vaccinărilor (pentru unele tipuri de vaccin) este singurul fapt relativ incontestabil. Agenţii de influenţă şi propagandă ai vaccinărilor forţate au amestecat, însă, acest fapt relativ obiectiv din punct de vedere statistic cu opinii nedemonstrate: cauza scăderii vaccinurilor a fost teza propagandistică; este campania anti-vaccin dusă în special, de organizaţii „ortodoxiste”. Nimeni, nicăieri, nu a demonstrat că aceasta este o cauză factuală şi nu o opinie avansată de propagandişti. Nimeni nu şi-a pus problema să verifice această teză. Nimeni nu a măsurat impactul şi influenţa reală a opiniilor anti-vaccin. Toţi au luat-o de bună, deşi confuzia între fapt şi opinie este una din cele mai elementare şi banale trucuri de manipulare a discursului.

Poate că rata vaccinărilor a scăzut, de fapt, de la calitatea proastă a acestora; poate de la proasta organizare sau de la scandalurile prin care industria farmaceutică s-a compromis: gripa aviară, gripa porcină, vaccinul anti-HPV. Esenţial pentru agenţii de influenţă era tocmai ocultarea adevăratelor cauze ale neîncrederii în vaccin. Iar aceste cauze, în opinia noastră, nu sunt de găsit în campaniile anti-vaccin, ci în scandalurile create chiar de Big Pharma şi în maniera absolut scandaloasă în care s-a manipulat frica oamenilor.

II. Totuşi, chiar şi aşa, scăderea ratei vaccinărilor este relativ moderată. Din nou, cifrele, faptele, nu justificau în niciun caz prezentarea situaţiei drept dramatică, de natură a mobiliza autorităţile, presa, organizaţiile internaţionale (OMS).

La fel ca în prima etapă, s-a mers pe baza inferenţelor, nu a realităţilor, pe baza supoziţiilor, nu pe cea a faptelor: teza prezentată a fost că scăderea ratei de vaccinări ne pune în pericol epidemic. O presupoziţie, practic, nedemonstrată. S-a invocat o epidemie din SUA – însă neconvingător, cu puţine date, fără a se urmări cazul până la capăt pentru a se vedea dacă e vorba de ceva real sau a fost doar o inflamare artificială a temei şi acolo. Important e ca opinia publică să fie „sensibilizată”, adică speriată, înfricoşată. Ne adresăm afectelor, nu raţiunii.

III. „Soluţia” în faţa unei astfel de „primejdii” a fost, în mod previzibil, susţinerea unei legi care să introducă în România vaccinarea forţată.

La noi, legislaţia nu prevede sancţionarea părinţilor pentru evitarea vaccinărilor. Însă şi aici încep problemele: ce fel de sancţiuni? Și cui se vor aplica? În varianta hard, susţinută de unele minţi cufundate în adânci bezne staliniste, se cere urmărirea penală şi închisoarea pentru cei care promovează viziuni anti-vaccin (de pildă, Olivia Steer să fie dată în judecată pentru omor din culpă în cazul în care mor copiii de pojar) şi sancţionarea moderată a părinţilor; în variantele soft, se renunţă la ideea închisorii pentru unele vaccinuri, însă se invocă amenzi grele şi blocarea accesului la educaţie, precum şi cenzurarea punctelor de vedere anti-vaccin.

IV. După cum am menţionat anterior, identificarea duşmanului în acest caz, a însemnat țintirea grupărilor ortodoxe, în special a organizaţiilor care au promovat cartea dr. Christa Todea Gross Vaccinurile: Prevenție sau Boală?, precum şi a unor vedete uşor de atacat, precum Olivia Steer. Disproporţia e covârşitoare: pe de o parte ai autorităţi, presa şi grupuri de interese, pe de alta ai câteva organizaţii şi nişte vedete numai bune de făcut terci prin campanii pe Facebook.

Ca şi în alte cazuri, tot acest mecanism este pus în funcţiune pentru a se evita o dezbatere reală în care să fie incluse toate punctele de vedere rezonabile. Scopul este obţinerea vaccinărilor forţate şi penalizarea celor care „mişcă în front”, mai ales a celor care au argumente. Aici nu este vorba despre Olivia Steer, ci posibilitatea de a pune problema în termenii săi reali, obiectivi, posibilitatea ca publicul să revendice nu doar un cuvânt de spus pe această temă, ci şi controlul asupra procedurilor şi campaniilor de vaccinare.

În opinia noastră, asistăm la un joc făcut în favoarea marilor companii farmaceutice şi nu am fi prea surprinşi dacă peste câţiva ani, într-un scandal de tip pharmaleaks, să vedem nişte contracte şi conflicte de interese… interesante. Vaccinurile sunt produse farmaceutice care se achiziționează pe mulţi bani; asigurarea anuală a unor comenzi de milioane de produse nu este de ici de colo. Un alt argument în acest sens este dat de disproporţia grotescă între mobilizarea pro-vaccin şi starea de ansamblu a sistemului sanitar românesc.

Facem cu toţii, cotidian, experiența spitalelor româneşti. Criza de doctori, de asistente, de medicamente, de locuri este deja cronicizată şi agrava(n)tă. Există un exod al medicilor, îndeosebi al celor specialişti. Ce ne arată nouă acest lucru? Faptul că sistemul public de sănătate se află într-o criză destructurantă. Facem legi care alungă medicii specialişti şi care ne forţează la vaccinare. Nu e ceva schizoid aici?

Dar şi vaccinările intră, cumva, în acelaşi tablou. După cum ştiţi, singurul producător de vaccinuri românesc, Institutul „Cantacuzino” e pe butuci. Impunerea forţată a vaccinărilor este o uşă deschisă profiturilor uriaşe ale Big Pharma. Nu contează că, iniţial, se va începe cu câteva vaccinuri – presiunile vor fi constante spre lărgirea schemei de „imunizare”.

Criza sistemului sanitar şi presiunile spre vaccinare forţată au ceva în comun: aceeaşi presiune spre privatizarea sănătăţii româneşti, spre externalizarea acestor servicii, spre sporirea profiturilor marilor companii.

Cum putem reacţiona noi, cei care nu avem încredere în aceste „heirupisme” interesate?

În opinia noastră sunt câteva revendicări şi teme pe care ar trebui să se concentreze scepticii vaccinărilor în masă:

Păstrarea libertăţii de decizie a părinţilor. A accepta forţarea vaccinărilor şi sancţionarea părinţilor ar însemna şi promovarea unui principiu prin care statul dobândeşte un drept în plus asupra copiilor în raport cu părinţii. Nu există argumente serioase pentru obligativitatea vaccinărilor, altele decât supoziţii nedemonstrate despre pericolul revenirii epidemiilor şi al efectului de turmă al imunizărilor.

Democratizarea sistemului sanitar.* Există un proces de medicalizare a sănătăţii publice. Publicul este total exclus din deciziile şi din controlul exercitat asupra deciziilor majore din sistemul sanitar, asupra priorităţilor stabilite. Se tinde către un exclusivism al dezbaterilor şi deciziilor care să fie conduse de către cercuri restrânse de „experţi”ce îşi atribuie poziţii infailibile.

Transparenţa în dezbateri şi decizii. În prezent nu avem o dezbatere, ci o manipulare grosieră a temei şi agendei publice. O dezbatere reală nu poate ocoli problemele reale care au dus la neîncrederea în vaccinuri: încălcarea gravă a încrederii prin malversaţiuni ce constau în proceduri nesigure de producere şi comercializare a vaccinurilor; conflicte grave de interese ce constau în legături corupte între marile companii şi experţi ce vorbesc din poziţii oficiale, pretins neutre; excluderea oricăror opinii neconforme cu dogma imunizărilor copiilor exclusiv prin vaccinări în masă şi obligatorii (de pildă, excluderea posibilităţii practicii vaccinărilor „personalizate”, excluderea din discuţie a factorilor complecşi care duc la îmbunătăţirea sistemului imunitar etc.).

Cantonarea discuţiei pe temele autismului indus de vaccinuri şi de alte efecte secundare poate fi o capcană. Este ceea ce doresc agenţii de influenţă ai Big Pharma. Astfel de teme nu trebuie excluse, evident, ci asumate de cei care au capacitatea şi dreptul de a se pronunţa în cunoştinţă de cauză. Trebuie să fie arătate efectele secundare ale vaccinurilor, însă dacă discuţia se duce doar în zona autismului, atunci se pierde din obiectiv problema de ansamblu, pe care am urmărit să o schiţăm aici: transformarea unor servicii medicale în obligaţii polițienesco-sanitare.**

Sistemul sanitar există pentru om şi nu omul pentru sistemul sanitar. La fel şi vaccinurile. Ele sunt un mijloc, nu un scop în sine, iar dacă este aşa şi în plus, achiziţionarea lor depinde de bugetul public, adică de contribuţia noastră, atunci noi, adică publicul trebuie să avem un cuvânt hotărâtor de spus în ceea ce priveşte modalitatea şi condiţiile de organizare a acestui serviciu.

Note: 
*Prin democratizare a sistemului sanitar înţelegem forme de participare a celor care susţin sistemul public la decizie, organizare şi implementare, precum şi forme de răspundere pentru oficialităţi, companii şi medici. Nu înseamnă că orice „laic” şi-ar putea da cu părerea pe teme medicale. Ce trebuie prevenit aici însă, este restrângerea dreptului de decizie la un grup exclusivist de oficiali şi experţi pasibili să se afle în conflicte de interese, precum şi cenzura opiniilor.

**La prima vedere, ar părea că există o contradicţie între destructurarea sistemului public de sănătate, tendinţa spre privatizare şi ideea de fascism medical – transformarea unor servicii medicale în obligaţii polițienesco-sanitare. Doar aparent, pentru că statul devine un intermediar între marile companii farmaceutice şi alte grupuri de interese din sfera industrial-farmaceutică şi „beneficiarii” cu forţa (şi pe bani) ai acestor servicii. În acest sens, criza e simptomatică: sistemul sanitar nu mai este în stare să asigure serviciile medicale de care oamenii au nevoie în mod real, dar e coercitiv şi poliţienesc în serviciile pe care sistemul le declară drept necesare şi obligatorii.

Sursa: cuvântul-ortodox.ro

Citiți și:Bill Gates recunoaște că vaccinurile sunt folosite pentru reducerea populației la nivel mondialMafia farmaceutică vicleană și încăpățânată instaurează cu insolență dictatura vaccinurilor 
Un ONG condus de un medic contestă proiectul legii vaccinării obligatorii: Acesta pune în pericol sănătatea copiilor, iar totodată e ilegal și abuziv 

yogaesoteric, 10 ianuarie 2016

Puterea o au cei mulți. De ce noi nu facem precum suedezii?

Suedia,
tara in care politicienii nu au privilegii, nu se bucura de imunitate, iar alegatorii se prezinta la vot in proportie de peste 80%.
 In topul 2013, al celor mai fericite tari, Suedia figureaza pe locul 5, dupa Danemarca, Norvegia, Elvetia si Olanda, in timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar Romania pe locul 90.

       Tările "fericite"

 au in comun mai multe lucruri, printre care un venit mare pe cap de locuitor, o viata sanatoasa si, mai ales, absenta coruptiei la nivelul liderilor, explica John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor in viata "cetatii" este tratata cu foarte mare seriozitate.
 
Reportajul "Suedia -Taramul politicienilor fara privilegii" ("Sweden - Land of Politicians Without Privileges"), difuzat de TV televiziunea braziliana Bandeirantes, ne prezinta o lume despre care, obisnuiti cu situatia din Romania, ne e greu sa credem ca exista cu adevarat.
 
Cateva date generale: 

Suedia este o monarhie constitutionala. Din 1971, Parlamentul tarii este unicameral si are 349 de membri, alesi prin vot direct si proportional, ei reprezentand 9,2 milioane de cetateni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf indeplineste doar functii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtatorul de Cuvant al Parlamentului.
 
Statul este conceput ca un sprijin pentru toti cetatenii sai, care sunt tratati echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solida.
 Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa sociala. In schimb, taxele sunt mari, dar ele se intorc sub forma de pachete de asistenta sociala.
 
 Aceasta relatie intre stat si cetateni face ca alegerile sa fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei sunt membri in diverse partide si peste 80% sunt membri de sindicat.
                 
 Prezenta la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii considera dezbaterile politice si prezenta la vot esentiale pentru democratie.
 
Fara privilegii sau lux pentru politicieni.
 ara este condusa de clasa politica, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicati si de atenti la activitatea depusa de cei carora le dau votul, motiv  pentru care acestia nu au privilegii si nici nu beneficiaza de conditii de lux.
           Până in 1990, in Suedia nici nu existau locuinte puse gratuit la dispozitia parlamentarilor. Acestia obisnuiau sa doarma pe canapelele din birourile lor, situate in cladirea Parlamentului.

               
 In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile.  
                    
 Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de 18 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte:
 "Pastrati curatenia".              
Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.
 
 "Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux", explica un suedez in reportajul televiziunii braziliene.
Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati  Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult, purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca premierul isi calca singur camasile si isi spala singur rufele, la fel ca orice simplu cetatean.
 
 Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati.
 Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa. "Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile
 noastre slujbe", a explicat o consiliera.
Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui profesor.
 Fara indemnizatii speciale.         
 Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine. Acolo, multi dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.
  
Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale.
                
Fara imunitate

Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate.
Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit
 cardul guvernamental si a platit scump - si-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru in anii '90, fiind cunoscut sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin si-a compromis cariera politica, fiind nevoita sa demisioneze din functia de lider al Partidulu Social Democrat.
                
Transparenta si control cetatenesc.
 Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea. Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emisede guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului.
Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia 

doritorilor corespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces la aceste informatii.
In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publica. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi.
Administratia
 Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.
 Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului.
 
Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in aceasta tara.

 Checked by AVG - http://www.avg.com/
 Version: 2012.0.2247 / Virus Database: 3722/6671 - Release
 Date: 03/09/14(pentru conf. C.Mihăilescu)

Dezvăluiri pentru o mai bună înţelegere a situaţiei din Siria

Conflictul din Siria, care a debutat în urmă cu câțiva ani, nu dă semne că este pe cale să fie soluționat. Dimpotrivă, implicarea marilor puteri, fiecare având propriile interese, amenință să transforme luptele din regiune într-un război mondial. Montajul video de mai jos permite o mai bună înțelegere a situației din Siria, din Orientul Mijlociu și din lume.

 

 

Planuri similare cu cele care au răscolit Orientul Mijlociu au fost puse în aplicare chiar și în Europa, în fosta Iugoslavie, dar și în restul țărilor foste comuniste, unde au funcționat strategii mai simple, ce nu au impus și o intervenție militară externă. În lumina acestor informaţii puteți trage singuri concluzia cine sunt teroriștii care au acționat la „revoluție”, cei care acționează acum în Orient etc.; cel puțin devine clar că au același stăpân.

Iată cum se poziționează principalii „jucători” față de situația din Siria.

Bashar al-Assad

Interesele celor care conduc lumea nu țin seama de soarta popoarelor, ci doar de bunăstarea unei categorii sociale restrânse, deja privilegiată, afirmă președintele Siriei, Bashar al-Assad.

„Problema nu este dacă Europa primește sau nu refugiați ci necesitatea de a înlătura cauza acestui fenomen. Dacă europenii sunt îngrijorați de soarta refugiaților, ar trebui să înceteze să-i mai sprijine pe teroriști”, a precizat Bashar al-Assad.

Președintele sirian a afirmat că își dorește să ajungă la un acord cu opoziția, însă nu aceasta este prioritatea sa. Bashar al-Assad își dorește ca grupările care i se opun să i se alăture pentru ca terorismul să fie eradicat. „Este foarte greu, aproape imposibil să ajungem la un acord cât timp oamenii mor, cât timp este vărsare de sânge și oamenii nu se mai simt în siguranță. Chiar dacă vom ajunge la un acord politic, acesta este imposibil de implementat cât timp prioritatea cetățenilor sirieni este securitatea. Mai întâi trebuie să combatem terorismul”, a mai declarat Bashar al-Assad.

Bashar al-Assad a fost reales în 2014 preşedinte al Siriei, pentru un nou mandat de şapte ani. Liderul de la Damasc a obţinut 88,7% din voturi. A fost pentru prima dată când Bashar al-Assad a avut contracandidaţi. Mii de sirieni au ieşit în stradă pentru a sărbători victoria zdrobitoare a lui Bashar, care conduce Siria din anul 2000, după moartea tatălui său. Alegerile desfăşurate în plin război civil au fost calificate de Occident drept o farsă.

Redăm mai jos transcriptul interviului acordat de președintele sirian Bashar al-Assad jurnalistului Charlie Rose, de la CBS News:

Charlie Rose, realizator CBS News: De ce credeţi că Occidentul vă contestă legitimitatea?

Bashar al-Assad, preşedintele Siriei: Nu-mi pasă ce spun, atâta vreme cât am sprijinul poporului sirian. Ei îmi dau legitimitate. Vine din interior. De ce mă contestă? Pentru că, înainte, Vestul avea în aceste ţări marionete, nu lideri independenţi. De aceea au probleme cu Putin, pe care îl demonizează pentru că el poate spune „Nu” şi vrea să fie independent. Vestul şi în special SUA nu acceptă parteneri, ei acceptă doar supuşi. Deşi Europa nu face parte din SUA. Sincer vorbind, aceasta este şi problema lor cu Siria. Le trebuie cineva care să-i tot aprobe, o păpuşă, o marionetă.

Bashar al-Assad: În principiu, în Siria considerăm că orice dialog este pozitiv. Suntem deschişi pentru orice dialog cu oricine, inclusiv cu SUA, un dialog bazat pe respect reciproc.

Charlie Rose: Care este comunicarea dintre guvernul sirian şi guvernul american?

Bashar al-Assad: Nu există o comunicare directă.

Charlie Rose: Niciun fel?

Bashar al-Assad: Nimic până acum.

Charlie Rose: Nimic încă?

Bashar al-Assad: Nimic încă. Până acum, nu.

Charlie Rose: Dar aţi vrea să fie?

Bashar al-Assad: Orice dialog este pozitiv, cum am spus, în principiu. Desigur, fără să încalce suveranitatea Siriei.

Charlie Rose: Aveţi multă putere în mâinile dvs. ca să iniţiaţi acest proces. Dacă vor cere să demisionaţi ca să se poarte negocieri, vi se pare inacceptabil?

Bashar al-Assad: La militanţi vă referiţi?

Charlie Rose: Nu, mă refer la Statele Unite, sau Rusia, sau alţi participanţi la dialog.

Bashar al-Assad: Nimeni din exterior nu are legătură cu viitorul Siriei, cu Constituţia sau preşedintele. Nu vom discuta cu ei aşa ceva. Este problema Siriei. Dacă sirienii vor să-şi schimbe preşedintele, o pot face, în aceeaşi zi. Exagerez, desigur. Se face printr-un proces politic, unul constituţional. Aşa se schimbă preşedinţii. Nu prin terorism şi nu prin intervenţii externe.

Charlie Rose: Sunteţi de acord că nu se poate încheia printr-o acţiune militară?

Bashar al-Assad: Întru totul de acord. Orice conflict, inclusiv un război, trebuie să se încheie printr-o soluţie politică.

Cel mai puternic şi mai vocal susţinător al regimului Bashar al-Assad este Vladimir Putin. El se opune unei intervenţii externe pentru înlăturarea de la putere a președintelui sirian şi cheamă comunitatea internaţională să găsească o soluţie politică în Siria. De altfel, Putin a anunţat că Assad este dispus la concesii.

Apelul la dialog politic cu puterea de la Damasc a venit într-un moment în care Moscova a fost, practic, nevoită să confirme că a trimis experţi militari în Siria, pentru a-i instrui pe ofiţerii sirieni cum să folosească tehnica militară primită din Rusia.

Cum se poziționează Rusia

Rusia a explicat: „Nu am ascuns niciodată că livrăm tehnică militară autorităţilor siriene în lupta lor împotriva teroriştilor”, a afiramt Ministerul de Externe de la Moscova. Şi preşedintele Vladimir Putin a completat: Rusia nu vrea ca Siria să treacă prin acelaşi scenariu prin care au trecut Libia şi Irakul şi atrage atenţia că Statul Islamic are arme mai bune decât au trupele guvernamentale.

Vladimir Putin, preşedintele Rusiei: „(Ne temem că) Siria ar putea deveni la fel ca Libia sau Irak. Ştiţi că, în Irak, înainte de distrugerea autorităţilor şi răsturnarea lui Saddam Hussein, acolo nu erau terorişti. Să nu uităm. Oamenii preferă să nu vorbească despre asta. Dar cine a creat condiţiile pentru apariţia terorismului în acele teritorii? Nu este clar? După invazia Irakului, distrugerea autorităţilor şi spânzurarea lui Saddam, a apărut ISIS, Statul Islamic. Ce s-a întâmplat în Libia? S-a dezintegrat complet. Statul nu mai există. Chiar şi eforturile diplomatice ale SUA au eşuat. Nu dorim un scenariu similar în Siria. Este punctul de plecare al sprijinului nostru pentru preşedintele Assad şi guvernul său. Credem că este o poziţie corectă.”

„Cerem găsirea unei soluţii politice, care, cu certitudine, va duce la transformarea regimului politic. Suntem pregătiţi să discutăm acest lucru şi cu preşedintele Assad. Apropo, recent, la ONU, s-a făcut apel la colaborare cu regimul lui Assad, care se luptă cu ISIS şi cu alte grupări teroriste. Suntem pregătiţi să colaborăm cu preşedintele (Assad) pentru o transformare la nivel politic în beneficiul tuturor sirienilor, care să aibă acces la pârghiile de putere, şi pentru evitarea unei soluţii militare a conflictului”, a adăugat președintele Rusiei.

Charlie Rose, jurnalist CBS News: Sunteţi pregătit să-i cereţi lui Assad să renunţe la putere? Pentru obţinerea unei soluţii politice alternative, care să împiedice avansul ISIS către Damasc?

Vladimir Putin: Moderatorul este american get-beget! Fără intervenţii externe, asta sunt pregătit să discut. Doar sirienii îi pot cere preşedintelui să demisioneze. E logic. Am mai spus că suntem pregătiţi pentru un dialog cu preşedintele Assad, care să facă reforme politice împreună cu reprezentanţii „opoziţiei sănătoase”. E constructiv şi poate fi aplicat.

Dacă lucrurile ar sta astfel, intervine o întrebare esenţială: e dispus preşedintele sirian să împartă puterea? Vladimir Putin susţine că da.

Vladimir Putin: „Înţelegem că este nevoie de schimbări politice. Colaborăm cu partenerii noştri din Siria şi din lume pentru a ne uni eforturile în lupta antiteroristă, care trebuie să meargă în paralel cu procesul politic din Siria. Preşedintele sirian a acceptat organizarea de alegeri legislative anticipate şi a luat legătura cu «opoziţia sănătoasă», pe care o invită la guvernare.”

Vladimir Putin propune formarea unei coaliţii internaţionale de luptă împotriva terorismului şi extremismului. A discutat despre un asemenea plan cu preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, cu preşedintele Turciei şi al Egiptului, cu liderii din Arabia Saudită şi cu regele Iordaniei.

Americanii sunt cumva reticenţi. Se tem că implicarea militară a Rusiei alături de regimul lui Bashar al-Assad va complica lucrurile şi mai tare.

Cum se poziționează Statele Unite

Americanii insistă că Bashar al-Assad trebuie să renunţe urgent la putere. Condiţie pentru iniţierea unor posibile discuţii cu Damascul. Şi, susţin americanii, singura soluţie pentru salvarea Siriei.

Barack Obama, preşedintele SUA: „Regimul lui Bashar al-Assad trebuie să se încheie.”

John Kerry, secretat de stat: „Assad trebuie să plece!”

Statele Unite cer demisia preşedintelui sirian încă din 2011, după sângeroasa înăbuşire a revoltelor populare.

Barack Obama: „În Siria, singura cale pentru încheierea războiului civil şi pentru unitate împotriva ISIS este o tranziţie politică către un nou guvern, fără Bashar al-Assad. Un guvern pentru toţi sirienii. Am discutat acest lucru cu partenerii noştri din Golf şi recent, la telefon, cu preşedintele Putin. Am spus foarte clar că SUA vor continua să acţioneze pentru a obţine o astfel de tranziţie. Ţinând cont de ameninţarea extraordinară a ISIS, este important să colaborăm şi să asigurăm condiţiile pentru un nou guvern sirian.”

În aceste condiţii, toată lumea se întreabă dacă nu cumva este începutul sfârşitului pentru Bashar al-Assad. Americanii caută să-şi întărească alianţa cu partenerii tradiţionali din zonă, dar să şi găsească alţi aliaţi în regiune. Alianţe noi posibile doar acum şi doar datorită unui numitor comun: lupta cu ISIS.

Barack Obama: „America este în fruntea luptei pentru a slăbi şi a distruge în final grupul terorist cunoscut ca Statul Islamic. Am cerut lumii, în special comunităţilor musulmane, să respingă ideologia extremismului violent şi să facă mai mult pentru a atrage potenţialul extraordinar al tinerilor lor.”

Ashton Carter, secretarul Apărării SUA: „Încercăm să identificăm şi să recrutăm persoane pe care ne putem baza. Care din punct de vedere mental, dar şi al ideologiei, să nu fie angrenaţi în grupări precum ISIS. A fost foarte dificil să-i găsim.”

Cine este de vină pentru apariţia ISIS?

Sunt răspunzătoare Statele Unite pentru că au neglijat pericolul, deşi deţineau informaţii despre grupările jihadiste? Generalul american Michael Flynn, fost şef al Agenţiei de Informaţii Militare, DIA, a recunoscut, într-un interviu pentru postul Al-Jazeera, că administraţia americană a ignorat pericolul reprezentat de ISIS şi a făcut greşeli strategice.

Mehdi Hassan, jurnalist Al-Jazeera: Preşedintele Obama a spus, citez, că «va slăbi şi în cele din urmă va distruge gruparea Statul Islamic». La un an de la lansarea raidurilor aeriene împotriva ISIS, cât de aproape sunt SUA de acest ţel? S-a reuşit distrugerea, slăbirea ISIS?

Lt. Gen. Michael T. Flynn, fost şef al Agenţiei de Informaţii Militare: Cred că gruparea ISIS a fost slăbită. Dar o aşa organizaţie nu va putea fi distrusă niciodată. Poate vom reuşi să-i facem să-şi schimbe numele, nu şi să-i distrugem. Să distrugi înseamnă să elimini complet. În termeni militari ar însemna... Nu ar fi trebuit să se exprime aşa. Nu a vorbit corect. Ar fi trebuit să fie mai precis. Ar fi trebuit să prezinte, cred eu, ţeluri realistice, schimbări de comportament.

Jurnalist Al-Jazeera: Nu a fost realist?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu. Cred că am pierdut foarte mult timp, am pierdut aşa de mulţi ani în care am fost doar ineficienţi, deşi puteam să învingem acest inamic, această ameninţare.

Jurnalist Al-Jazeera: Se vorbeşte prea puţin despre responsabilitatea SUA în acest conflict. Este adevărat că ISIS nu ar fi existat azi în Irak dacă SUA nu ar fi invadat şi ocupat ţara în 2003?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Uitându-ne înapoi, cred că s-au făcut mai multe erori strategice. Trebuie să vedem ce s-a petrecut în ultimii 15, 16, 17 ani, chiar mai mult. Cu siguranţă, am pus paie pe foc. Cu siguranţă. Nu există niciun dubiu. Istoria nu va ierta deciziile luate în 2003.

Jurnalist Al-Jazeera: În Siria, aţi spus că politica americană a fost greşită. Mulţi au comentat că Statele Unite au văzut cum apare ISIS, dar au închis ochii. Chiar au încurajat asta. SUA au văzut cum apare Califatul ISIS şi nu au făcut nimic.

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Cred că n-am înţeles. Am ratat tot. La început, acum patru ani. Mulţi nici nu-şi mai amintesc de Armata Liberă Siriană, de acea mişcare. Ce face astăzi? De Al-Nasra. Unde sunt azi? Cât de mult s-au schimbat?

Jurnalist Al-Jazeera: Să clarificăm. Spuneţi că nu ar fi trebuit să îi sprijiniţi pe rebeli. Spuneţi că guvernul era de acord...

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Trebuia să fi făcut mai multe eforturi şi mai devreme decât am făcut.

Jurnalist Al-Jazeera: Dar în 2012... Acum trei ani, să fim clari... În 2012, Agenţia dumneavoastră spunea, citez: „Salafiţii, Frăţia Musulmană şi Al-Qaida din Irak sunt principalele forţe care conduc insurgenţa din Siria”. În 2012, SUA au ajutat coordonarea transferurilor de arme către aceste grupări. De ce nu v-aţi opus, dacă eraţi îngrijorat?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu-mi place să spun, dar nu era treaba mea. Treaba mea era să mă asigur de acurateţea datelor prezentate de servicii.

Jurnalist Al-Jazeera: Spuneţi că, în timpul acelei guvernări, ştiaţi de prezenţa acelor grupări, aţi văzut acele analize şi aţi pus problema. Cine nu vă asculta?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Cred că Administraţia.

Jurnalist Al-Jazeera: Administraţia a închis ochii la analizele dvs.?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: Nu cred că a închis ochii. A luat o decizie. O decizie proastă.

Jurnalist Al-Jazeera: O decizie proastă de a susţine insurgenţa condusă de salafiţi, Al-Qaida şi Frăţia Musulmană?

Lt. Gen. Michael T. Flynn: O decizie proastă de a face ce au făcut. Trebuie să-l întrebaţi pe preşedinte ce face el de fapt, care e politica actuală. Pentru că totul este foarte confuz.

Senatorul republican de Virginia, Dick Black, a declarat într-un interviu pentru postul de televiziune Russia Today că „în cazul în care ne-am opri (Statele Unite, n.red.) din acţiunea de formare și înarmare a jihadiștilor, războiul se va termina”.

Senatorul a acuzat Turcia şi Arabia Saudită de sprijinire a jihadiştilor, dar a acuzat şi Statele Unite de implicare în Orientul Mijlociu şi de sprijinire a ISIS!!! „Este speranța și rugăciunea mea că Statele Unite se va trezi și va spune că este timpul să se încheie acest măcel. Este timpul pentru a opri încercarea de a răsturna regimurile din Orientul Mijlociu şi a opri vărsarea de sânge. Dacă ne oprim din acţiunea de formare şi înarmare a jihadiștilor, războiul se va termina”, a spus Black.

Citiţi şi: 
Cum au pus umărul americanii la nașterea monstruosului Stat IslamicVladimir Putin s-a adresat către elita occidentală: «Timpul jocului s-a terminat…»Rusia este deja acolo, China e pe drum: riscul declanșării celui de-Al Treilea Război Mondial e în creștere

yogaesoteric

6 ianuarie 2016