Noile acuzații, viitoarea anchetă, procesul următor. Speculațiile care încearcă să acopere minciunile mass-media (2)

by Admin on vineri, 25 martie 2016

Unele tehnici folosite în manipularea mediatică pentru a acoperi lipsa dovezilor în cazul MISA-Bivolaru

de Angela Anghel

Așa cum am arătat într-un articol anterior, minciunile mass-media în cazul MISA merg de la inexactități și informații false la fantasmagorii elaborate.
Periodic, în campaniile de presă împotriva lui Gregorian Bivolaru și a școlii de yoga MISA, se ajunge la un punct în care eșafodajul de minciuni construit de presă este în pericol să se prăbușească. Mai precis, deja s-a mințit atât de mult încât devine destul de evident pentru public că lucrurile nu stau chiar așa.
De exemplu, cititorii (sau chiar unii jurnaliști) pot să ridice problema evidentă: cum este posibil că acești oameni care practică yoga să fie atât de vinovați de tot felul de fapte abominabile (așa cum încearcă să ne convingă presa) și totuși oficial ei nu au fost condamnați pentru aceste fapte groaznice despre care se scrie în presă? Răspunsul corect la această întrebare este că acuzațiile vehiculate prin presă despre MISA și Gregorian Bivolaru nu au nicio bază reală. Presa minte, dar nu va recunoaște niciodată ca a mințit sau a greșit. Un posibil răspuns pe care îl oferă unii jurnaliști pentru a acoperi acele minciuni este că MISA are oameni infiltrați în Justiție, în tot felul de poziții importante – aceasta este ceea ce am putea numi „teoria caracatiței” – am analizat-o în articolul precedent al acestei serii.

În loc de dovezi, se insinuează sau se aruncă de-a dreptul ALTE ACUZAȚII

Alți jurnaliști adoptă altă tactică pentru a acoperi minciunile mass-media în cazul MISA-Bivolaru, atunci când ele încep să fie evidente pentru public. Atunci când unele voci din public – sau chiar unii jurnaliști – aduc în discuție faptul că nu există dovezi pentru acuzațiile vehiculate în disperare într-o anumită campanie mediatică, se poate adopta o tactică evazionistă. În loc de a oferi dovezile promise pentru acuzațiile despre care s-a vorbit, se aduc în discuție alte acuzații. Chiar dacă nu au fost lămurite nici primele acuzații, se trece cu nonșalanță la noi acuzații, care sunt trâmbițate la fel de vehement, promițând probe, martori, dovezi zdrobitoare – care, de fapt, nu vor mai apărea niciodată.
Aceasta este, de fapt, povestea în ansamblu a modului în care este prezentat cazul MISA-Bivolaru în presa românească. Se vehiculează niște acuzații pentru unele fapte foarte grave, fără a prezenta dovezi. Se vorbește despre dovezi, se promit dovezi (uneori chiar titlurile articolelor menționează „dovezi zdrobitoare” inexistente în textul propriu-zis al articolelor), dar nu se publică aceste dovezi. Apoi se trece la alte acuzații, tot fără a prezenta dovezi. Se fac periodic referiri la acuzațiile anterioare (nefondate, neargumentate și nedovedite) ca și cum ar fi deja probate dincolo de orice dubiu.
În acest mod, în decursul a câțiva ani (1992-1997), s-a construit o întreagă mitologie a acestui caz, care acoperă un spectru uluitor și neverosimil de acuzații, în marea lor majoritate contradictorii. În 2004 s-a procedat la fel, după perchezițiile brutale din 18 martie: s-au lansat acuzații precum trafic de droguri și de persoane (s-a promis prezentarea dovezilor zdrobitoare în următoarele zile). S-a trecut apoi la alte acuzații, cum ar fi infracțiuni informatice (?!), apoi infracțiuni legate de dreptul de autor. Apoi a început să se vorbească de urinoterapie, orgii sexuale etc.
Tehnica este aplicată în continuare de jurnaliști și am văzut-o din nou în acțiune în februarie-martie 2004. Ce s-a petrecut acum? Marea majoritate a presei din România a difuzat până la saturație știri prin care încercau să convingă publicul că Gregorian Bivolaru, urmărit prin Europol la solicitarea autorităților române (nu ni se spune că este urmărit în mod abuziv), va fi extrădat de Franța instantaneu, chiar dacă el este refugiat politic. Lucrurile nu stau chiar așa – Gregorian Bivolaru este refugiat politic, mandatul de urmărire Europol viza acuzații mincinoase, acuzațiile vehiculate de presă erau mincinoase.
Încă o dată, arhitecții campaniei anti-MISA trebuie să își regândească strategia de dezinformare, pentru că spre marea lor dezamăgire, judecătorii francezi au remarcat faptul evident că acest caz nu este atât de simplu cum vor să îl prezinte oficialii români. Iată de ce în intoxicarea mediatică a ultimelor zile se lansează în mod frapant alte acuzații la adresa lui Gregorian Bivolaru, deși publicului nu i s-a dat o explicație coerentă pentru acuzațiile aberante menționate de mandatul Europol, care de fapt erau false.

Stigmatul vinovăției: viitoarea anchetă sau procesul următor

Pentru a menține stigmatul vinovăției pe care l-au aruncat asupra practicanților yoga și mai ales a lui Gregorian Bivolaru, unii jurnaliști care comentează cazul împing tehnica evazionistă a „noilor acuzații” la extrem, invocând uneori insinuant, alteori mințind de-a dreptul, faptul că există alte anchete în derulare în acest caz, iar în anchetele respective este imposibil ca „yoghinii să scape din nou” (sic!). De peste două decenii, yoghinii sunt prezentați opiniei publice din România ca fiind sigur vinovați de ceva, pentru că urmează să se ancheteze niște presupuse fapte foarte grave și sigur vor fi găsiți vinovați. Nu ni se dă nicio explicație de ce anchetele anterioare nu au dovedit nimic, dar suntem asigurați că următoarele anchete îi vor găsi vinovați pe yoghini.
Partea stranie este că, oricât de transparentă este această metodă de manipulare a opiniei publice, se pare că ea a funcționat din plin! Marea majoritate a românilor, așa cum arată un studiu efectuat de Liga Anti-Defăimare Yoga și Mișcări Spirituale (LAYMS), sunt de-a binelea convinși că yoghinii sunt vinovați de tot felul de fapte cumplite. Aceasta este percepția publică pe care românii o au mai ales despre yoghini și mai ales despre Gregorian Bivolaru în urma campaniei mediatice de intoxicare întreținută de peste 25 de ani în special de către Serviciile Secrete.
O variantă mai discretă a acestei tactici este aducerea în discuție, din senin, a următorului proces în cazul MISA. Așa cum am explicat în detaliu în ceea ce privește minciunile prin omisiune, recent presa a adus în discuție judecarea recursului în procesul de la Cluj, în care (scriu jurnaliștii), 22 de yoghini sunt acuzați de trafic de persoane. În acest proces (ceea ce nu scriu jurnaliștii) 22 de yoghini au fost achitați pentru că s-a considerat că faptele nu există, iar încercare procurorilor de a prezenta munca voluntară ca trafic de persoane este considerată de instanță ilegală.
Remarcăm în contextul articolului de față cum a fost folosită acum invocarea următorului proces de la Cluj pentru a acoperi lipsa de argumente pentru acuzațiile false vehiculate de presă și menționate pe mandatul Europol de urmărire a lui Gregorian Bivolaru (care menționa în mod ilegal, abuziv și mincinos, că Gregorian Bivolaru a fost condamnat pentru „trafic de minori”). Pur și simplu, fără nicio legătură cu subiectele anterioare, au apărut tocmai acum, din senin, și știrile despre următorul termen în procesul de la Cluj. Ce pricepe publicul? Singurul lucru care rămâne clar pentru el este că yoghinii sunt sigur vinovați de ceva.
Iată deci în ce mod minciunile se tot adună și construiesc un eșafodaj grotesc, supradimensionat, al campaniei de diabolizare a mentorului MISA și de dezinformare a opiniei publice pe acest subiect. Minciunile acoperă alte minciuni sau justifică alte minciuni și sunt periodic înlocuite de noi minciuni care fac aluzie la următoare acuzații, anchete, dosare, când niciodată nici măcar una singură dintre acuzațiile mincinoase vehiculate nu a fost vreodată dovedită.
antidezinformare.ro
25 martie 2016

Mesajul care îți va face ziua mai frumoasă

avaaz@avaaz.org Dragi prieteni și prieteni, Dacă v-ați întrebat vreodată cât de eficiente sunt eforturile noastre sau aveți nevoie de o doză de speranță care să vă facă ziua mai frumoasă, citiți mai departe. Pun pariu că nu o să vă mai puteți opri :) Victoriile noastre din 2016 (până în prezent!) Ani de-a rândul, milionarul islandez Kristjan Loftsson a masacrat sute de balene cu înotătoare - o specie aflată în pericol de dispariție. Era timpul să-i spunem STOP. Am lansat o petiție care a strâns un milion de semnături și, alături de partenerii noștri, am reușit să convingem guvernul olandez să îi refuze lui Loftsson accesul în porturi. La scurt timp după această victorie, membrii și membrele Avaaz din Germania s-au alăturat cu succes eforturilor de blocare a porturilor și în această țară. Am stârnit apoi o furtună mediatică în Caraibe, unde e înregistrată nava lui Loftsson, iar politicienii nu au întârziat să reacționeze. Într-un final, după ani de presiuni, milionarul islandez a anulat vânătoarea! "Presiunea globală creată de comunitatea Avaaz a jucat fără îndoială un rol important în decizia oportună luată de Loftsson."  - Vanessa Williams-Grey, Whale and Dolphin Conservation. După ce Arabia Saudită a bombardat școli și spitale în Yemen, sprijinul pentru un embargo asupra armelor în spațiul UE a crescut. Când politicienii europeni au început să ezite, ca reacție la presiunile puternicilor lobbyiști saudiți, 740.000 de membri Avaaz au intrat în joc, bombardându-i pe parlamentarii europeni cu mesaje și apeluri telefonice. Iar victoria nu s-a lăsat așteptată: pentru prima oară în istorie, un parlament din Vest a votat pentru interzicerea vânzărilor de arme către Arabia Saudită! Acum, continuăm să facem presiuni pentru ca și alte guverne să urmeze exemplul Europei. "Apelurile care ne îndemnau la acțiune veneau de pretutindeni - din Scoția până în Franța și Yemen. Avaaz a jucat un rol major în transmiterea acestui mesaj către Parlamentul European."- Alyn Smith, Membru al Parlamentului European  Erbicidul pe bază de glifosat produs de Monsanto e folosit pretutindeni și aduce o mare parte din profiturile acestei mega-corporații. Când experții ONU au ajuns la concluzia că ar putea fi cancerigen, 1.5 milioane dintre noi au cerut interzicerea lui! Echipa Avaaz a înmânat petiția noastră și mii dintre noi au trimis mesaje urgente guvernanților într-un moment cheie, când UE urma să decidă asupra reînnoirii avizului pentru această substanță chimică. Susținerea pentru reaprobarea glifosatului a scăzut dramatic în ultimul moment, iar Comisia Europeană a fost forțată să amâne votul. Hai să creștem presiunea pentru a obține interdicția de care planeta noastră are nevoie. "Campania Avaaz a crescut gradul de conștientizare și preocupare a publicului în privința glifosatului. E un aspect care m-a ajutat, ca parlamentar, în munca dedicată acestui subiect. Rămâneți alături de noi în această luptă." - Dr Pavel Poc, Membru al Parlamentului European și Vicepreședinte al Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară din Parlamentul European După bilanțul tragic al victimelor civile din Fâșia Gaza, aproape 2 milioane dintre noi au lansat un apel către 6 mari companii, cerându-le să nu mai profite de pe urma ocupației militare a Palestinei. Mișcarea noastră a trimis mesaje directorilor, a organizat demonstrații din Londra până în Ramallah, s-a întâlnit cu oficiali guvernamentali și reprezentanți ai companiilor și a făcut lobby pe lângă alte țări pentru ruperea legăturilor cu aceste firme. Începând de luna trecută, 3 din cele 6 companii s-au retras! E o strategie de impact în lupta noastră pentru pace și libertate. "Cei aproape 2 milioane de membri Avaaz care s-au alăturat apelului pentru a convinge companiile să își retragă investițiile din teritoriile ocupate arată Israelului că presiunile pentru oprirea opresiunilor vin acum din partea publicului larg."- Rabin Alissa Wise, Director al organizației Jewish Voice for Peace Mii de copii refugiați din Siria rătăcesc prin Europa, fără părinți și urmăriți de traficanții de carne vie. 40.000 dintre noi au donat pentru angajarea unor avocați care să îi găsească, să le ofere consiliere legală și să îi aducă în siguranță. Zeci de copii primesc deja ajutor. Chiar în această săptămână, trei băieți au ajuns la Londra și au fost reuniți cu familiile lor după luni de despărțire! "Nimic din ce pot spune nu ar putea exprima recunoștința mea față de voi toți. Vă mulțumesc din adâncul sufletului."- Unul dintre băieții care au ajuns în Marea Britanie Prim-ministrul Somaliei a semnat petiția noastră pentru interzicerea totală a mutilării genitale, alăturându-se astfel celor peste un milion de membri Avaaz care susțin deja acest apel. Experții ne-au spus că presiunea globală îi va ajuta să obțină interzicerea acestei practici, dar nu ne-am gândit nicio clipă că prim-ministrul somalez, ministrul de Externe și ministra pentru Drepturile Femeilor vor răspunde semnând la rândul lor petiția! Vom continua să luptăm împreună cu acești lideri, cu organizația UNICEF și cu supraviețuitoarele. Avem șanse mari ca mutilarea genitală să devină în curând ilegală în Somalia, țara unde în prezent 98% dintre femei sunt tăiate! "Mă angajez să scot în afara legii mutilarea genitală în Somalia, prin legislație, campanii publice, educație și implicare la nivelul comunităților."- Prim-ministrul somalez, Omar Abdirashid Ali Sharmarke Lumină și speranță pentru 2016 Aceste bătălii se circumscriu unor lupte mai profunde - între forțele dragostei și cele ale fricii, între speranță și disperare, între ignoranță și înțelegere. Uneori, campaniile Avaaz își propun să aducă lumină și speranță în aceste lupte, pentru a ne schimba culturile și universul politic. Iată câteva raze de lumină și speranță din ultimele luni: Impresionat de eforturile pescarilor și pensionarilor greci care au salvat și îngrijit mii de familii de refugiați aflate în pragul disperării, Alkmini, un membru Avaaz, a lansat o petiție pentru nominalizarea acestor eroi necunoscuți la Premiul Nobel pentru Pace. Peste 600,000 de oameni au semnat acest apel, iar Desmond Tutu și-a exprimat sprijinul pentru aplicația oficială trimisă Comitetului Nobel de către 230 de academicieni. Această poveste impresionantă despre umanitatea care triumfă asupra fricii a captat atenția presei, de la CNN to la BBC. "În vremuri în care frica și rasismul ne amenință societățile și Europa ridică ziduri, prin mobilizarea masivă a membrilor Avaaz, vocea umanității a răsunat puternic în toate colțurile lumii."- Cofondatoarea organizației Leros Solidarity Network, Matina Katsiveli După decenii de tăcere, 14 femei curajoase au apărut în fața tribunalului pentru a îi confrunta pe generalii guatemalezi care le-au ținut captive ca sclave sexuale. Când au intrat în sala de judecată, le-am întâmpinat cu solidaritate și afecțiune, transmițându-le mesaje de încurajare din partea a peste 40.000 de membri Avaaz din America Latină. Curajul acestor femei a fost impresionant și pentru prima oară, generalii au fost condamnați pentru crime împotriva umanității! "Am fost fericită să aud mesajele de încurajare. Știu că nu sunt singură și am vrut să îmi descopăr fața când am auzit că oameni din toată lumea sunt alături de mine."- Una dintre femei, Doña Rosa În Germania, atacurile asupra femeilor din noaptea de Anul Nou au fost urmate în mod regretabil de un val de rasism și xenofobie. Bărbații refugiați au răspuns oferind flori femeilor în semn de respect. Pentru a răspunde la acest gest și a arăta solidaritate și ospitalitate, o sută de membre Avaaz au ținut să le ofere la rândul lor flori refugiaților din Köln , orașul unde au avut loc atacurile. O înregistrare video cu această acțiune a devenit virală! "Bărbații refugiați au oferit flori femeilor ca un semn al păcii. În calitate de membre Avaaz, am vrut să facem la rândul nostru acest gest curajos pentru a arăta că putem combate ura cu umanitate." - Maresa, membră Avaaz Ah, cuvintele astea vă merg la suflet, nu? Iar cel mai incredibil e că toate poveștile de mai sus sunt doar o mică parte din realizările noastre din ultimele câteva luni! Acțiunile noastre au impact, câștigăm bătălii importante și o facem într-un mod exemplar, construind lumea pe care ne-o dorim pentru copiii noștri. Mai avem multe de făcut, dar acesta e un moment al recunoștinței, pentru cei 43 de milioane de oameni minunați care formează o comunitate fabuloasă. E o bucurie să luptăm împreună. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!!!! Cu dragoste și recunoștință, Ricken, Alice, Ben, Maria Paz, Emily, Risalat, Mike, Lisa și întreaga echipă Avaaz PS: Putem realiza atât de multe și pentru că suntem finanțați în proporție de 100% prin donații private. Refuzăm orice sprijin din partea guvernelor, corporațiilor, fundațiilor sau a donatorilor mari. Pentru a ne ajuta să mergem înainte, dați click aici: https://secure.avaaz.org/ro/reportback_fr_16mar/?bcZUqeb&v=74458&cl=9729380848

Despre sacrilegiile unor descreierați din SUA care au luat-o razna și se cred mari artiști

„Întâi este necesar să ştiţi că, în zilele din urmă, mulți vor veni, cu batjocură,

iar astfel de batjocoritori vor umbla cu sminteală
ca să-i smintească și pe alții după poftele lor cele rele!”
(II Petru 3,3)

În urmă cu patru ani, circula pe mailuri un mesaj în care se solicita stoparea lansării unui film care îl portretiza pe Iisus Hristos ca fiind nici mai mult, nici mai puțin decât... un homosexual.

Cu toate acestea, în lumea virtuală nu existau indicii clare că un astfel de film ar exista. Însă acest semnal de alarmă ne amintește de unele sacrilegii dezgustătoare din lumea artei, ce sunt primite cu aplomb de publicul din SUA ce este spălat pe creier și care este complet debusolat.

Spre exemplu, potrivit canalului american de televiziune Fox News, în California, piesa de teatru Corpus Christi a fost jucată chiar într-o biserică, fiind urmărită de sute de spectatori care au aplaudat entuziasmați la final.

Piesa îl portretizează pe Iisus ca fiind un homosexual care trăiește în Corpus Christi (Texas) în anii ’50. În acest spectacol, și apostolii Mântuitorului apar tot ca fiind homosexuali, iar El oficiază căsătorii între aceștia. Mai mult, Iisus este întruchipat ca având o relaţie homosexuală cu Iuda, care apoi Îl trădează din gelozie.

Dramaturgul care a scris acest spectacol oripilant, Terrence McNally, a fost câștigătorul unei burse ce a fost oferită de Rockefeller Foundation (Fundația satanică a așa-zișilor ILUMINAȚI).

Spectacolul a fost jucat în teatre pe teritoriul SUA, având succes, în ciuda câtorva proteste ale activiștilor religioși și ale unor cetățeni care nu și-au pierdut bunul-simț.

Apoi, în aprilie 2012 a fost lansat un film documentar intitulat Corpus Christi: Jocul cu Mântuirea în care se prezintă parcursul acestei piese de teatru și a echipei care a participat la punerea ei în scenă.

Canalul de televiziune Fox News prezintă o altă mizerie abjectă ce a fost ridicată la rang de „artă” în Statele Unite ale Americii: într-unul din ultimele episoade ale serialului Curb Your Enthusiasm, difuzat pe HBO, personajul interpretat de evreul Larry David a urinat pe o pictură ce-l reprezenta pe Iisus Hristos, după care a pus tabloul pe perete. La scurt timp după aceea, o femeie care a văzut tabloul, a crezut că Mântuitorul plânge și apoi s-a închinat.

Reprezentanții Bisericii Catolice din SUA n-au găsit nimic amuzant în această scenă și au întrebat dacă așa ceva se făcea cu un simbol evreu sau musulman, oare ce s-ar fi petrecut apoi? Actorul a fost, de asemenea, întrebat dacă ar considera de tot hazul ca cineva să urineze, spre exemplu, pe poza mamei sale.

Întrebat fiind dacă a văzut vreodată un miracol, el a răspuns că orice erecție e un miracol.

Pe numele său întreg Lawrence Gene „Larry” David, actorul s-a născut în 1947 și este co-creator și producător al serialului Seinfeld, împreună cu Jerry Seinfeld.

La polul opus, scoțienii au oferit un exemplu, luând atitudine în fața unor asemenea grosolănii incalificabile. O altă așa-zisă operă artistică în care Iisus este de această dată portretizat ca fiind o femeie transsexuală a provocat numeroase proteste în Scoția, potrivit unui articol din Metro.co.uk.

Circa 300 de persoane au demonstrat în fața teatrului în care a avut loc premiera piesei Jesus, Queen Of Heaven (Iisus, Regina Cerurilor). Manifestanții au afirmat că portretizarea lui Iisus ca o femeie transsexuală este „o blasfemie absolută”. Unii dintre ei au afișat bannere pe care scria „Dumnezeu: Fiul Meu nu e un pervers” și „Iisus, Regele Regilor, nu regina Cerurilor”.

Protestatarii creștini au organizat o veghe cu lumânări în fața teatrului unde s-a jucat piesa scriitoarei transsexuale Jo Clifford.
Scriitoarea a fost și interpreta rolului lui Iisus, singurul de altfel din cadrul producției.

Clifford s-a declarat dezamăgită de reacția protestatarilor, afirmând că ceea ce se petrece derivă din „înțelegerea greșită a ceea ce sunt eu și a ceea ce încerc să fac… Ei au crezut că pe scenă se vor întâmpla lucruri groaznice, sacrilegii”.

Piesa a făcut parte din festivalul Glasgay, dedicat „culturii” homosexuale, bisexuale și transsexuale.

În România, piesa de teatru scrisă în 1992 de Alina Mungiu Pippidi, Evangheliştii, premiată de UNITER, este o altă bătaie de joc adusă creștinismului. Piesa se centrează pe ideea că apostolul Pavel, înfăţişat de Pippidi ca un om animat de dorința de putere, ca un lider al unei „secte” ce vrea să domine păgânismul, ar fi comandat filosofului Cherintos (personaj fictiv – profesor în timpul guvernării romane într-o falimentară academie grecească din Asia Mică) şi discipolilor acestuia – Ioan, Luca, Marcu și Matei – să scrie în patru variante povestea „plăsmuită” a unui profet evreu, care ar fi schimbat din temelii religia timpului său. Aceştia ar fi avut misiunea de a-L zugrăvi pe Hristos exact aşa cum apare El în Evanghelii: Fiu al lui Dumnezeu răstignit pentru păcatele lumii şi înviat în glorie. Cherintos și cei patru evanghelişti acceptă să scrie „povestea” sugerată de Pavel, contra cost, pentru a scăpa în felul acesta academia de la faliment.

Potrivit viziunii lui Pippidi, Iisus Hristos n-ar avea legătură cu nimic din ceea ce relatează evangheliştii. El ar fi fost un profet-povestitor şters, care l-ar fi inspirat pe Pavel să născocească tot ceea ce a ajuns până la noi ca adevăr religios. Hristos nu ar fi avut absolut niciun atribut care să îl consacre drept Fiu al lui Dumnezeu; în locul Său ar fi murit, de fapt, Baraba; piesa se încheie cu Cina cea de Taină şi nu cu răstignirea şi învierea Domnului. Apostolii mor otrăviţi de Pavel care, înainte de căderea cortinei, îl înjunghie pe Iisus Hristos.

Toată această mascaradă se petrece tocmai pentru a fi păzit peste timp „secretul” lui Pavel, că, de fapt, Hristos, aşa cum îl cunoaştem noi din Evanghelii, nu ar fi existat niciodată.

Citiți și: 
Mii de parizieni au protestat împotriva a două piese de teatru care batjocoresc credința creștină
Justiția în Antichitate. Procese celebre în care Justiția a eșuat
Promovarea fățișă a satanismului de către unele vedete

yogaesoteric
23 martie 2016

Decizia Curții de Apel Paris – 23 martie 2016

Astăzi, 23 martie 2016, la Curtea de Apel din Paris – Camera de Instrucție – s-a reluat judecarea procesului domnului Gregorian Bivolaru. S-a discutat cererea României de punere în aplicare a mandatului european de arestare.

Verificând actele din dosar, instanța a apreciat că pentru evaluarea datelor existente este necesară o perioadă mai lungă pentru luarea unei decizii sub acest aspect, motiv pentru care s-a dispus acordarea unui nou termen la care se va pronunța decizia.

S-a luat în discuție statutul dumnealui de refugiat în Regatul Suediei, apreciindu-se că acesta este dovedit prin actele înaintate de Ambasada Suediei din Paris.
 

În legătură cu cererea de punere în libertate, toate părțile au formulat pledoarii. 
Parchetul a considerat că nici pentru această cerere nu sunt încă lămurite toate aspectele necesare și a solicitat respingerea cererii, iar în final instanța a apreciat că deocamdată nu există suficiente garanții pentru punerea în libertate, motiv pentru care a decis prelungirea detenției până la următorul termen de judecată, care va fi în data de 11 mai 2016.

Biroul de Presă MISA

23 martie 2016

Ipocrizia statului român în «grija» față de minore

În timp ce România este realmente împovărată de probleme stringente, deosebit de grave, legate de situația generală a minorelor, autoritățile și mass-media sunt de-a dreptul obsedate de prinderea și pedepsirea lui Gregorian Bivolaru, condamnat pentru o relație cu o minoră. Pasivitatea cu care statul român tratează, pe de o parte, cazurile minorelor în ansamblu, și, pe de cealaltă parte, agresivitatea cu care este abordat sistematic cazul Gregorian Bivolaru, reflectă o discrepanță evidentă, care vorbește de la sine.

România este țara cu cele mai multe mame minore din Europa
Una dintre cele mai grave probleme pe care statul român o administrează extrem de superficial de mulți ani este cea a mamelor minore. România se plasează într-un clasament al țărilor codașe la rezolvarea acestei chestiuni pe locul întâi în Europa. Știrile de anul trecut arătau că „10% dintre mamele din România sunt minore”. De asemenea, presa mai informa recent că, potrivit studiilor demografice realizate de UNICEF, la nivel mondial România se situa în ultimii ani - în același tip de clasament - la egalitate cu state precum Chile, Insulele Mauritius şi Filipine.

Situația este deosebit de îngrijorătoare dacă avem în vedere că astfel de tinere sunt complet nepregătite fizic, psihic și adeseori chiar material pentru a deveni mame. Psihologii arată că din aceste motive „Riscul suicidal poate sa crească de până la șapte ori la o adolescentă care este însărcinată. Probabilitatea ca această mamă să crească și să atingă un nivel de împlinire social și emoțional este mică." 
Principala cauză a acestui fenomen, spun specialiștii, este în primul rând lipsa educației sexuale, acasă și la școală. Este de reținut în această privință că România este unul dintre puținele state europene care nu prevede niciun fel de lecții în programa şcolară referitoare la educaţia sexuală.

Cinci milioane de euro pentru a înscena un scandal cu o minoră
Deși statul român afirmă că nu sunt bani pentru astfel programe, constatăm, însă, în mod paradoxal, ce eforturi extrem de costisitoare au făcut totuși autoritățile din România doar pentru a ajunge la concluzia că o persoană ar fi avut o relație amoroasă cu o minoră de 17 ani, în anul 2004. S-au cheltuit cinci milioane de euro pentru anchete de foarte mare anvergură în cazul lui Gregorian Bivolaru, în care au fost implicate, pe față, inclusiv serviciile secrete. Singura finalitate a risipirii acestor resurse a fost aceea că fondatorul MISA a fost condamnat pentru așa-zisa lui relație cu minora Mădălina Dumitru. Este necesar să utilizăm sintagma „așa-zisa relație” deoarece atât Gregorian Bivolaru, cât și presupusa sa victimă, Mădălina Dumitru, au contestat vehement fapta. Cu alte cuvinte, statul „o apără” pe fosta minoră, chiar dacă ea se opune! Ca o culme a ironiei, să mai amintim că așa-numita „parte vătămată” chiar a dat în judecată statul român la CEDO pentru că a fost supusă la grave abuzuri și folosită împotriva voinței sale de către procurori pentru a îl acuza pe nedrept pe Gregorian Bivolaru.

Cu toate acestea, ca să îl „pedepsească exemplar” pe Bivolaru pentru presupusa relație cu minora, statul român a anunțat public în februarie 2005, inclusiv prin televiziunea națională (TVR), că  oferă 50 de milioane de lei recompensă oricui dă informații care să ajute la capturarea acestuia, fapt unic în România, care amintește de practicile vestului sălbatic de acum 200 de ani. Deoarece Suedia i-a acordat ulterior lui Gregorian Bivolaru statutul de refugiat politic, România nu a precupețit niciun efort și a cerut apoi de trei ori extrădarea sa. Apelând la Interpol și Europol pentru a îl prinde pe „cel mai căutat român din ultimii 10 ani”, despre care s-a repetat până la saturație la știrile din 2013 că este căutat în peste 190 de țări, România l-a declarat în cele din urmă, anul acesta, a fi și „cel mai periculos infractor din Europa”!

Toată această hăituire a profesorului român de yoga a fost prezentată extrem de tendențios în mass-media. În acest sens, se poate observa cu ușurință că în mod sistematic mass-media evită să menționeze câteva date esențiale. De exemplu faptul că în conformitate cu o decizie oficială a Tribunalului București din anul 2011, Gregorian Bivolaru a fost persecutat de Securitate încă din perioada regimului comunist și că toate condamnările sale din acea vreme - inclusiv internarea forțată la un ospiciu și declararea sa ca fiind „lipsit de discernământ” - au reprezentat abuzuri flagrante ce au fost caracterizate oficial ca având un „caracter politic”. 
Un alt lucru pe care jurnaliștii din România îl ascund cu obstinație este acela că „victima” Mădălina Dumitru nu l-a acuzat cu nimic pe Gregorian Bivolaru, ci a fost constrânsă să semneze o declarație ilegală împotriva lui. Autoritățile i-au interzis apoi să-și mai anuleze declarația, în pofida faptului că fosta minoră a făcut tot ce a depins de ea pentru a reclama înscenarea la care a fost supusă. 
Dimpotrivă, autoritățile și media au prezentat adesea, foarte viclean,  în rolul de victimă a lui Gregorian Bivolaru o cu totul altă persoană. Este vorba de o persoană de etnie romă, Agnes Arabella, față de care Bivolaru a fost în realitate achitat. 
De asemenea, ignorând hotărârile judecătorești pronunțate oficial, autoritățile și mass-media prezintă și acum cazul mentorului MISA atribuindu-i acestuia acuzații mult mai grave decât cea pentru care a fost condamnat. Printre acestea, minciuna cel mai des folosită este aceea că el ar fi fost condamnat pentru „trafic de persoane”, chiar dacă el a fost achitat de această acuzație de mai multe instanțe.

Autoritățile și presa închid ochii la traficul real de minore din România
Un alt paradox concludent pe care merită să-l constatăm comparativ cu prezentarea în media a cazului Bivolaru este cel al fenomenului  prostituției din rândul minorelor din România. Postul de televiziune american Al Jazeera America informa în august anul trecut că „Potrivit unui Departament de stat al SUA care a publicat un raport asupra traficului de persoane din 2014, o treime dintre victimele traficului de persoane din România sunt minore”. Agenția americană mai sublinia că „Raportul Eurosat pe 2015 evidenția că România era una dintre primele cinci țări de proveniență pentru victimele traficului de ființe umane din Europa”. Se mai arăta de asemenea că „Încă de la aderarea sa din 2007 la UE, România a devenit o locație majoră a pieței sexuale din Europa”. Rapoartele la care face referire publicația americană mai precizează că „Reacția României la traficarea tinerelor este printre cele mai slabe din Uniunea Europeana.” Sursa citată notează, de exemplu, că poliția locală este deseori implicată efectiv în traficul unor tinere (fiind de multe ori vorba despre minore), fetele neavând nicio protecție din partea autorităților. Al Jazeera America menținează că Poliția română a evitat să acorde un răspuns oficial la cererile de interviu care i-au fost solicitate.

Remarcăm deci că până și rapoartele internaționale semnalează existența reală a traficului de minore în România. Cu toate acestea, Statul român ascunde adevărul despre aceste realități, ba mai mult, încearcă să recurgă în fața autorităților internaționale la un circ de prost gust în care aparent admit că ar exista trafic de minore în România, dar caută să îl scoată țap ispășitor pentru aceasta pe... Gregorian Bivolaru! Astfel, chiar dacă mai multe instanțe judecătorești au stabilit că el nu s-a făcut vinovat de trafic de minore, autoritățile și mijloacele media se încăpățânează să ignore aceste decizii și susțin cu încrâncenare, de ani de zile, că în România ar exista o rețea de trafic de minore condusă de Bivolaru! 

Cazul fondatorului MISA, condamnat pentru o relație amoroasă cu o tânără de 17 ani, a fost prezentat opiniei publice în cele mai bombastice și instigatoare modalități, el fiind descris ca inamicul public nr.1 din România! În realitate, reamintim, până și singura „parte vătămată” desemnată (ilegal!) de o instanță, Mădălina Dumitru, a afirmat de nenumărate ori (de exempluaici) că declarația ei inițială, în urma căreia a fost considerată victimă a lui Gregorian Bivolaru, este absolut nulă întrucât i-a fost smulsă cu forța, în condiții abuzive. În pofida acestei situații revoltătoare, din 2004 au fost publicate mii de articole și reportaje televizate extrem de virulente, fiind alocate resurse uriașe pentru a îl expune pe fondatorul MISA unei campanii ce a ieșit demult din sfera deontologiei profesionale. După cum au subliniat autoritățile din Suedia care i-au acordat azilul politic, cât și numeroși activiști ai unor organizații de apărare a drepturilor omului, aceste atacuri pline de minciuni și de o evidentă rea-voință, reprezintă o dovadă în sine a campaniei de denigrare și a linșajului mediatic la care este supus în România Gregorian Bivolaru.

Ca exemple pentru atitudinea fățarnică și duplicitară a autorităților și a presei din România, prezentăm în continuare și alte cazuri, care în comparație cu cel al lui Gregorian Bivolaru devin cu atât mai semnificative.

Traficul de minore este ignorat cu nonșalanță de justiția din România
Potrivit unor informații difuzate în presă, în anul 2010 numele fostului prim-ministru Victor Ponta a apărut într-un dosar de prostituție. O tânără de 17 ani a recunoscut că a avut relații sexuale contra-cost cu acesta. Există și o înregistrare audio a unei interceptări telefonice. După câteva zile de la întocmirea dosarului, când presa a început să afle că sunt mai multe nume de politicieni implicate, numele lui Ponta a dispărut brusc din rechizitoriu. Nici vorbă de scandal ultra-mediatizat, ca în cazul Bivolaru! Făcând abstracție de numele lui Ponta, unele ziare (cum ar fi Evenimentul zilei sau Napoca News) au făcut totuși publice câteva nume din dosarul respectiv, ce a fost supra-numit „Sex cu fotomodele”. Dosarul a evidențiat că sub paravanul unei agenţii de fotomodele erau „livrate” unor politicieni din PSD tinere fete, multe dintre ele minore, pentru întreținerea de relații sexuale pe bani. În dosar au rămas numele unor politicieni precum deputații PSD Robert Negoiţă şi Nicolae Băniciou. Aceștia nici măcar nu au negat în faţa judecătorilor că au făcut sex cu minorele, dar au spus că au făcut aceasta în calitate de... „bărbaţi liberi". De altfel, ei au fost audiați doar în calitate de martori, nefiind nicidecum puși sub vreo acuzare. La puțin timp după aceste evenimente, deputatul Nicolae Bănicioiu a fost numit în funcţia de ministru al Sportului și Tineretului. Pentru că deși sport nu prea făcea, la tineret dovedise deja că se pricepe...

Un alt exemplu, de-a dreptul șocant, a fost prezentat în presă în februarie anul acesta sub numele de „Minore pentru VIP-uri”. Ziarul Evenimentul zilei a dezvăluit că un judecător timișorean exploata sexual minore, pe care le și bătea pentru a-şi satisface fanteziile bolnave. Mai mult, magistratul sadic și pervers și-a turnat toți colegii de orgii. S-a aflat că participanții plăteau mii de euro pentru petreceri în care se consumau și droguri, iar fetele exploatate erau minore, eleve de liceu, racolate de un polițist, Ovidiu Gîțan. În pofida acestor fapte, judecătorul a fost lăsat liber, fiind făcut scăpat cu suspendare de la o pedeapsă care oricum prevedea doar doi ani de închisoare!

Cazul nu a fost singular. Într-un alt dosar ce a fost prezentat în presă, intitulat „Prostituate pentru VIP-uri”, a fost identificată o grupare de criminalitate organizată. Conform Agerpres, membrii grupării au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire/sprijinire a unui grup infracțional organizat, proxenetism, trafic de persoane, trafic de minori, șantaj etc. Potrivit procurorilor, printre clienții fetelor care au fost obligate de proxeneți să se prostitueze s-au aflat și politicieni locali, profesori universitari, medici. Au fost identificate peste 20 de fete care practicau prostituția în folosul membrilor grupării, printre care și 10 minore. În mod surprinzător, unul dintre membrii activi ai organizației, fost ofițer al Serviciului de Informații Externe și al Serviciului Român de Informații (Claudiu Vulpe, zis Fox) a primit doar 3 ani de închisoare cu suspendare. O pedeapsă extrem de blândă având în vedere gravitatea faptelor, care în plus a beneficiat și de o foarte convenabilă discreție în presă.

Merită să mai amintim și un caz deosebit de grav, ce a fost de asemenea prezentat în mass-media. Doi polițiști din Călărași au violat o tânără de 15 ani, pe care fuseseră de fapt trimiși să o protejeze. Faptele au fost probate dincolo de orice dubiu întrucât chiar cei doi și-au filmat „încântați” isprava și, în plus, au fost surprinși de un martor. Cu toate acestea, ei au fost lăsați în libertate...

Să menționăm și câteva cazuri de profesori, întrucât autoritățile și presa din România au insistat foarte mult pe ideea că Gregorian Bivolaru ar trebui, chipurile, pedepsit foarte dur pentru că era profesorul Mădălinei Dumitru. Deși acest fapt nu este adevărat, vă oferim spre comparație următoarele exemple.

În urmă cu un an și jumătate, un ziar din Giurgiu anunța că în vara lui 2010 profesorul giurgiuvean de geografie, Ion Velicu (55 de ani) a fost reţinut şi acuzat de relaţii sexuale cu minore. Profesorul a recunoscut pentru ziarul „Adevărul de Seară” că a întreținut relații sexuale cu o elevă a lui, în vârstă de 15 ani. Cazul a ajuns în instanță, însă după cel de-al doilea recurs al procesului, magistraţii au decis că profesorul nu reprezintă pericol public şi l-au lăsat în libertate! 

Să mai remarcăm și cazul profesorului de sport Dan Octavian Vişan, care a violat o fată din clasa a XI-a. Lucrurile au fost foarte clare: eleva a depus plângere, iar profesorul a recunoscut fapta. Ca urmare, profesorul de sport a primit în anul 2011 doar o condamnare de trei ani ... cu suspendare.

Într-un alt caz, profesorul  de istorie Kurt Treptow a fost condamnat pentru că a întreţinut acte sexuale cu mai mulţi copii având vârste cuprinse între 7 şi 14 ani. Pentru aceste fapte incomparabil mai grave decât cea pentru care a fost condamnat Gregorian Bivolaru, Treptow a primit în anul 2003 o pedeapsă de 7 ani închisoare, adică aproape la fel ca liderul MISA, care a primit șase ani în urma unui proces absurd, în care propriu-zis nu a existat o victimă!

Credem că aceste cazuri au fost suficient de revelatoare pentru a indica într-un mod comparativ, dincolo de orice dubii, ipocrizia de care dau dovadă autoritățile și presa din România în cazul lui Gregorian Bivolaru. După cum s-a văzut, s-a urmărit sistematic, încă de pe vremea comunismului, ca opinia publică să fie temeinic sugestionată că Bivolaru a fost condamnat într-un dosar de drept comun. Pentru orice observator lucid, acuzațiile și demersurile făcute sunt însă lamentabil de false.

Pentru ce a fost atunci condamnat Gregorian Bivolaru?
Vom răspunde la această întrebare citându-l pe scriitorul și cercetătorul Marius Mioc, din articolul acestuia Ideologia Statului Maximal în acțiune: Apărarea victimelor împotriva voinței victimelor:
„Pentru bărbaţii care, dintr-un motiv sau altul, au deranjat serviciile secrete, devine primejdios să facă sex. Oricând pot fi acuzaţi că au abuzat (vezi cazul Assange – Wikileaks), iar dacă femeia refuză să acuze, și se încăpățânează chiar și după 10 ani să pretindă că n-a fost niciun abuz, birocrații Statului tot pot considera asta ca dovadă despre cât de malefic și manipulator este bărbatul respectiv. Domnilor, dacă totuşi vă culcaţi cu vreo femeie, fiţi cât mai mitocani cu ea, ca nu cumva aceasta, chiar și după 10 ani, să-și mențină față de voi «o relație de dependență mentală, afectivă, sexuală», fiindcă asta e dovada de netăgăduit a abuzului. Să recunoaștem: în relațiile dintre sexe se întâmplă manipulări, noroc cu Statul care ne apără!”

yogaesoteric
22 martie 2016

CIA a făcut publice unele dosare secrete despre OZN-uri, împreună cu unele fotografii și documente…

CIA a declasificat mai multe dosare pline de documente și fotografii cu OZN-uri a căror explicație rațională nu a fost încă găsită de agenții serviciului american. 

Spre exemplu, conform documentelor eliberate, numai în anul 1952 au fost semnalate și verificate 100 fenomene OZN care nu au o explicație logică, ele fiind înregistrate în arhivele CIA cu titlul de fenomene inexplicabile: „Aproape 100 de mărturii credibile rămân inexplicabile în acest moment. Se recomandă ca monitorizarea CIA să continue. Se recomandă, totuși, ca rapoartele să nu ajungă la presă sau publicˮ, se notează în raport.

Totuși, spre dezamăgirea ufologilor din întreaga lume, cele 10 documente declasificate, a căror publicare coincide cu relansarea serialului Dosarele X, nu conțin nicio informație legată de nave spațiale prăbușite, răpiri, sau întâlniri cu entități extraterestre. 

Potrivit purtătorului de cuvânt de la CIA, organizația crede că oamenii vor găsi informațiile publicate extrem de interesante, demne de episoade pentru agentul Fox Mulder: „Ne-am decis să dăm publicității câteva documente pe care atât scepticii cât și credincioșii fenomenului le vor găsi interesante. Veți găsi cinci documente care ar fi potrivite pentru agentul din Dosarele X Fox Mulder, dar și cinci documente potrivite pentru partenerul său sceptic, agentul Dana Scully.ˮ

Adepții teoriei conspirației cred că decizia CIA de a elibera acum aceste documente nu coincide cu apariția noului serial Dosarele X, ci mai degrabă cu o încercare de pregătire a publicului pentru dezvăluiri ulterioare. 

„Se pare că CIA a folosit renașterea francizei X Files pentru a reaminti oamenilor faptul că agenția are angajați care se ocupă de investigarea acestor cazuri”, declară Stephen Bassett, Director executiv la Paradigm Research Group, organizație care militează la Casa Albă pentru ca guvernul Statelor Unite să admită faptul că extratereștrii există.


Citiți și:
Tehnologia extraterestră şi secretele guvernamentale (I) 
Un fost oficial CIA rupe cu mult curaj tăcerea în privinţa extratereştrilor 
Interviu cu Alfred Lambremont Webre, directorul Institutului pentru Cooperare în Spaţiu (ICS) 

yogaesoteric
22 martie 2015

Cum este repartizată populaţia Terrei: 50% dintre oameni trăiesc înghesuiţi pe 1% din suprafaţa planetei

Suprafaţa Pământului este de 510.065.600 km², dintre care 148.939.100 km² (29,2 %) este reprezentată de uscat, împărţit în 192 de state, pe teritoriul cărora trăiesc în prezent 7,125 miliarde de oameni. Studiind informaţii furnizate de NASA, un antreprenor american a descoperit că jumătate din populaţia Terrei trăieşte „înghesuită” pe doar 1% din suprafaţa planetei, scrie Daily Mail.

 

Cu o suprafaţă atât de mare, Terra are o repartizare a populaţiei bizară, este de părere Max Galka, un antreprenor ce a folosit mai multe informaţii furnizate de NASA pentru a crea o imagine a împărţirii oamenilor în diverse zone ale globului, informează Daily Mail.

 

Co-fondator al unei companii ce se ocupă cu prelucrarea datelor, Galka a combinat informaţiile celor de la NASA ce organizează populaţia pe regiuni geografice pentru a crea o hartă informativă. „Datele privind repartizarea populaţiei arată cum oamenii sunt poziţionaţi în celule pătrate, fără a ţine cont de graniţele administrative”, explică Galka pe blogul său.

În scopul acestei cercetări au fost analizate 28 de milioane de astfel de celule, fiecare măsurând în jur de trei mile (4,8 km). Celulele cu o populaţie de peste 8.000 locuitori sunt colorate cu galben, ceea ce înseamnă că densitatea populaţiei din acele zone este de aproximativ 900 de oameni pe kilometru pătrat.

Zonele negre reflectă o populaţie cu mai puţin de 8.000 de locuitori şi o densitate mai mică de 900 de oameni pe kilometru pătrat. Întregul glob este împărțit în galben şi negru, însă harta arată că zonele galbene sunt prezente doar pe 1% din suprafaţa Pământului. Potrivit ONU, majoritatea creşterilor populaţiei planetei va avea loc în Africa până în 2100, cu atât mai mult cu cât harta arată că acest continent beneficiază de o mulţime de spaţiu disponibil pentru dezvoltare.

 

 

Dintre toate zonele lumii, cea mai ocupată pare a fi Cairo, cu o zonă de 14,4 kilometri pătraţi ce reprezintă domiciliul pentru mai mult de un milion de oameni.

  

 

  

Pe de altă parte, cea mai ocupată insulă din lume pare a fi Java, Indonezia, locuinţă pentru 140 milioane de oameni pe un spaţiu asemănător cu New York-ul.

 

 

Harta Europei realizată de Galka relevă o repartiţie echitabilă între zonele populate şi cele mai puţin populate. „Deşi nu putem vorbi de o densitate a populaţiei precum cea de pe continentul asiatic, Europa se remarcă prin lipsa spaţiului deschis. Spre deosebire de Asia, unde populaţia pare să se concentreze în anumite zone, în Europa pare să existe o repartiţie echitabilă între zonele populate şi cele mai puţin populate”, susţine antreprenorul american.

 

 

În ceea ce priveşte populaţia globală în viitor, se preconizează că aceasta va atinge 9,7 miliarde de oameni până în 2100, în timp ce populaţia Africii, ce măsoară în momentul de faţă 1,2 miliarde de oameni, va exploda şi va ajunge la 5,5 miliarde de oameni.

 

 

Populaţia Statelor Unite, în continuă creştere, îşi va menţine ritmul şi se va mări cu circa 1,5 milioane de oameni în fiecare an, ajungând de la 322 milioane cât măsoară acum la 450 milioane locuitori.

 

 

Cei de la Daily Mail au prezentat şi un raport cu cele mai populate metropole (zone metropolitane) din lume, după cum urmează:
1. Tokyo, Japonia – 38 milioane locuitori;
2. Delhi, India – 25 milioane, însă ONU a anunţat că populaţia din această zonă va ajunge la 36 milioane până în 2030;
3. Mexico City (Mexic), Mumbai (India) şi Sao Paolo (Brazilia) – aproximativ 21 milioane locuitori fiecare;
4. Osaka, Japonia – în jur de 20 milioane locuitori;
5. Beijing, China – puţin sub 20 milioane locuitori;
6. New York (SUA), Cairo (Egipt) - în jur de 18,5 milioane locuitori fiecare.

Citiţi şi: 
O scurtă incursiune în istoria mai puţin cunoscută a omenirii (1) 
Secretele formidabile ale Pământului – de vorbă cu cercetătorul Ştefan Marincea, de la Institutul de Geologie al României 

yogaesoteric
21 martie 2016