Cu 48 de ore înainte ca atacul terorist de la Paris să aibă loc, un cont Twitter posta numărul exact de morţi şi de răniţi!

Reţeaua de socializare Twitter a fost în „flăcări” câteva zile în luna noiembrie 2015 când un cont a anunțat numărul de morţi şi de răniţi ai atentatelor de la Paris înainte cu două zile ca acest tragic eveniment să aibă loc!

Postările Tweet nu pot fi editate. O dată ce au fost postate, ele includ automat data şi ora din momentul postării, și nimeni nu le mai poate modifica. Ele doar pot fi șterse ulterior. Aceste aspecte i-au încurajat pe mulţi să afirme că Tweet-ul postat din contul PZFeed Ebooks era autentic.

 

Ipoteza existenței unei sinistre conspiraţii în spatele atacurilor de la Paris din luna noiembrie 2015 a fost alimentată din plin de această postare Tweet. Numeroşi internauţi s-au întrebat atunci cum este posibil ca pe o reţea de socializare să fie publicate informații despre un atac terorist care avea să se petreacă peste două zile, numărul victimelor indicate în postare fiind foarte apropiat de cel care s-a înregistrat în realitate?

Răspunsul ar fi, după explicaţiile celor care nu subscriu ipotezei existenței unei conspirații, o încrucişare uluitoare de coincidenţe şi noroc chior. Contul PZFeed Ebooks era un bot(denumirea provine de la cuvântul „robot”) – un instrument automat sau semi automat care efectuează acţiuni repetitive – care crease în mod automat titluri, utilizând postările unui cont autentic de ştiri numit PZFeed Breaking News Feed (@pzf).

Tweet-ul bot a combinat două titluri ale unor postări mai vechi ale unor surse autentice, creând un titlu fals: „Numărul de morți în urma atacului terorist de la Paris se ridică la cel puțin 120, alte 270 de persoane fiind rănite” . Cele două bucăţi preluate şi combinate se refereau la atacul asupra unei moschei nigeriene din noiembrie 2014, care a dus la moartea a 120 de oameni şi rănirea altor 270, iar cel de-al doilea era despre atacul de la sediul publicaţieiCharlie Hebdo din Paris.

Toată această situaţie ar putea fi comparată cu celebra întrebare: dacă o maimuţă ar fi lăsată singură cu o maşină de scris ar putea ea, până la urmă, să scrie toate operele atribuite lui Shakespeare?

Tweet-urile anterioare ale contului bot arătau un tipar de combinații iraţionale de titluri, ceea ce se pare că era și titlul postat cu două zile înaintea atacurilor de la Bataclan. Numărul de astfel de Tweet-uri în care contul bot a utilizat informaţii provenind de la evenimente diferite ar trebui să ne dea o idee despre cum acesta funcţiona. Este însă amețitor că două evenimente tragice fără nicio legătură unul cu celălalt au fost combinate pentru a crea un titlu fals profetic, probabilitatea ca într-o zi aceasta să se producă fiind extrem, extrem de mică.

La confuzia stârnită a mai contribuit şi faptul că numele contului care postează ştiri adevărate şi cel al contului bot sunt asemănătoare: PZFeed Breaking News Feed versus PZFeed Ebooks.

La scurt timp după apariția acestei controverse, când oamenii au început să pună întrebări, reţeaua Twitter a suspendat contul PZFeed Ebooks, ceea ce avea să pună și mai mult gaz pe foc.

Au fost oare atacurile din Paris o operațiune de tip steag fals pusă la cale cu scopul de a oferi Franței un motiv pentru a interveni masiv în războiul din Siria? Sau poate chiar pentru a declanșa un nou război mondial? Nu ar fi prima dată când se acționează după un astfel de scenariu. În sprijinul ipotezei conspirației au apărut mai apoi și alte dovezi...

Citiţi şi:Serviciile secrete francez şi german ştiau de atacul de la Paris cu o lună înainte să se producă dar nu au făcut nimicDat de gol şi dovedit fără urmă de îndoială: guvernul francez a înscenat atacurile din Paris 

yogaesoteric
27 martie 2016

Bătaia de joc a vaccinărilor obligatorii continuă

Într-un proiect al Ministerului Sănătăţii, criteriile sancţiunilor pentru părinţi sunt ambigue, dar măsurile dure: condiţionarea înscrierii la şcoală şi acuzarea „relelor tratamente”

Gândul.info: PRO sau CONTRA vaccinării obligatorii a copiilor? Noua schemă de imunizare în proiectul scris la Ministerul Sănătăţii. „Sancţiunile pentru părinţi vor fi introduse progresiv” 

Legea privind vaccinarea obligatorie a copiilor este aproape gata, oficialii din domeniul sănătăţii mai având de lucru la capitolul sancţiuni pentru părinţii care refuză să-şi imunizeze copiii. Potrivit profesorului Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, actul normativ pus în dezbatere publică în luna februarie prevede o serie de vaccinuri obligatorii, pe listă fiind incluse cele împotriva difteriei, tetanosului, rujeolei, rubeolei, oreionului, hepatitei B şi infecţiei cu haemophilus. „Sancţiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancţiunile. Chiar dacă vor fi anumite sancţiuni, ele vor fi introduse progresiv”, a precizat Rafila, pentru Gândul.

Cea mai dură sancţiune despre care s-a discutat până acum este condiţionarea înscrierii la şcoală de prezentarea schemei obligatorii de vaccinare, variantă la care nu s-a renunţat, dar care este încă în discuţie ea ridicând o serie de probleme juridice. De asemenea, în discuţia iniţială a fost şi prevederea prin care părinţii ar putea fi acuzaţi chiar de rele tratamente aplicate minorului dacă refuză vaccinarea.

În ţara noastră, vaccinarea copiilor se face, în prezent, după o schemă, pe care părinţii o pot refuza, fără a suporta niciun fel de consecinţă. Autorităţile din domeniul sănătăţii au pus la punct un proiect de lege prin care susţin că vor să-i facă pe părinţi să conştientizeze adevărata importanţă a vaccinării şi care, conform declaraţiilor recente ale reprezentanţilor din domeniu, va introduce, sancţiuni progresive pentru cei care nu acceptă noile reguli.

În lista vaccinurilor obligatorii pentru orice copil vor fi incluse cele împotriva difteriei, tetanosului, rujeolei, rubeolei, oreionului, hepatitei B şi infecţiei cu haemophilus.

„Este vorba despre numărul de antigene care trebuie să facă parte din imunizarea oricărui copil, astfel încât să se evite bolile care pot provoca decesul sau sechele foarte grave. Este vorba despre difterie, tetanos, tuse convulsivă, rubeolă, rujeolă, oreion, hepatita B şi, inclusiv, infecţia cu haemophilus, pentru că şi acest antigen face parte din compoziţia unui vaccin compus”, a explicat pentru Gândul profesorul Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.

În ultima perioadă au existat controverse în ceea ce priveşte păstrarea vaccinului împotriva tuberculozei (BCG) în lista vaccinurilor obligatorii pentru copii. În foarte multe state acest vaccin a fost eliminat, însă, profesorul Alexandru Rafila susţine că acolo acest lucru s-a datorat incidenţei scăzute a acestei boli. Nu este cazul României, care se numără, în prezent, printre ţările cu cea mai mare incidenţă a tuberculozei, în ciuda faptului că numărul de cazuri de acest fel s-a redus la jumătate în ultimii ani.

„Vaccinul BCG se administrează la copii imediat după naştere, însă vaccinul BCG nu previne tuberculoza, din păcate. Nu există un vaccin în momentul de faţă care să prevină tuberculoza, ci previne complicaţiile grave ale tuberculozei în primul an de viaţă. (…) Au fost întrebări legate de includerea sau neincluderea lui în această listă. (…) Sunt ţări în care acest vaccin nu se mai utilizează, dar acele ţări au incidenţă mică a tuberculozei. La noi, din păcate, este încă o problemă, deşi a fost redusă cu 50% în ultimii 10 ani. El este recomandat în continuare, dar, cum vă spuneam, nu previne boala în sine, ci doar complicaţiile majore la persoana respectivă”, a explicat profesorul Alexandru Rafila.

Sancţiunile pentru părinţi vor fi introduse progresiv

Sancţiunile pe care le vor primi părinţii în cazul în care refuză să îşi vaccineze copiii vor fi introduse progresiv.
„Sancţiunile pot fi introduse după o perioadă în care lumea se informează, nu mai apar sincope în aprovizionarea cu vaccinuri, există comitete tehnice care să facă consiliere, adică, să punem întâi bazele infrastructurii, ca să asigurăm un program coerent, nu să începem întâi cu sancţiunile. Chiar dacă vor fi anumite sancţiuni, ele vor fi introduse progresiv şi scopul legii nu este de a sancţiona, ci de a convinge părinţii cu privire la utilitatea vaccinării. Nu este un scop coercitiv, ci este un scop stimulativ pentru vaccinare”, a declarat profesorul Alexandru Rafila.

Anterior, ministrul Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu, a vorbit într-un interviu acordatMediafax despre posibilele sancţiuni. Întrebat fiind dacă în România s-ar putea aplica un model de pedeapsă părinţilor cum este cel din alte state europene, precum Franţa, unde copiii nevaccinaţi nu sunt primiţi la şcoală, invocându-se protecţia colectivităţii, ministrul a declarat că aceasta poate fi o variantă de urmat. „Nu cred că există o sancţiune mai mare decât neacceptarea în colectivitate. Aceasta este o sancţiune completă”, a completat Patriciu Achimaş-Cadariu.

Pe de altă parte, Alexandru Rafila a adăugat că noua lege vizează şi remedierea problemelor existente în ceea ce priveşte stocurile de vaccinuri la nivel naţional şi vrea să pună la punct campanii de informare a populaţiei şi a medicilor. De asemenea, la nivelul judeţelor, cât şi la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, vor apărea comitete tehnice care să se ocupe de campaniile de imunizare la nivel local.

„Legea, în primul rând, va permite constituirea unui stoc de vaccin la nivel naţional care să acopere un necesar suplimentar de încă un an de zile, ca să evităm situaţii cum au fost cele semnalate în ultima perioadă, când a existat criză de vaccin. În al doilea rând, campanii permanente de informare a populaţiei, dar şi a medicilor şi a celorlaltor categorii interesate şi, cred că este un lucru foarte foarte important că, atât la nivelul judeţelor, cât şi la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, se vor constitui nişte comitete tehnice care să poată să coordoneze campania de imunizare la nivel local şi, pe de altă parte să ofere consiliere, să soluţioneze diverse solicitări ale părinţilor sau ale medicilor de familie referitoare la programul de imunizare”, a explicat el.

Varianta finală a legii fiind pusă în dezbatere publică în luna februarie, după finalizarea tuturor detaliilor de natură juridică pe care trebuie să le îndeplinească.

Schema de vaccinuri recomandate în România

În România există o schemă de vaccinuri recomandate de Ministerul Sănătăţii, însă părinţii care o refuză integral sau parţial nu suportă nicio consecinţă.

Bucureştiul, alături de judeţe din vestul României, între care Arad şi Alba, sunt zonele din România cu cel mai mare risc de apariţie a unor focare de difterie, rubeolă şi rujeolă, din cauza ratei de imunizare scăzută, potrivit datelor oficiale.

La nivel naţional, la BCG, vaccinul contra formelor grave de tuberculoză, acoperirea vaccinală este una relativ bună, pentru că acest vaccin se administrează imediat după naştere. Acoperirea vaccinală în cazul BCG este de peste 90%.

În ce priveşte DTP, o componentă ce previne difteria, tetanosul şi tusea convulsivă, aici raportarea se face la minim 3-4 doze, iar acoperirea vaccinală este la 88% la nivel de ţară.

Rata de acoperire vaccinală în cazul unor infecţii virale, rubeolă, rujeolă şi oreion, este asemănătoare cu cea de la DTP, de 88%.

Cum este legislaţia în ţări din UE

Există ţări în care însă vaccinarea copiilor este obligatorie, iar sancţiunile pentru părinţii care refuză sunt dure. În Franţa, de exemplu, părinţii sunt obligaţi să îşi vaccineze copiii împotriva poliomelitei, a difteriei şi tetanosului. În caz contrar aceştia pot ajunge chiar în instanţă, deoarece nevaccinarea împotriva bolilor enumerate mai sus este încadrată de autorităţile franceze la categoria „rele tratamente aplicate minorului”. La începutul acestui an, doi părinţi francezi au fost condamnaţi la două luni de închisoare cu suspendare după ce au refuzat vaccinarea copiilor împotriva tetanosului şi poliomielitei, pe motiv că aceasta le face mai mult rău decât bine celor mici.

În Italia sunt obligatorii patru vaccinuri: difteric, tetanic, polio şi hepatita B. Primul vaccin se face la vârsta de trei luni a copilului, inclusiv cel împotriva hepatitei B, vaccin care în România se face în primele 24 de ore de viaţă ale copilului.

În Belgia copiii nu pot fi înscrişi la şcoală dacă nu au făcut vaccinurile DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, ROR, antipneumococic şi antimeningococic.

În Germania nu este obligatoriu niciun vaccin. Sunt recomandate sugarilor şi copiilor vaccinurile: DTP, Hib, antipolio, hepatitic B, antivaricelic, antipneumococic şi antimeningococic. Sugarii nu sunt vaccinaţi la naştere. Doar în cazuri de risc înalt se recomandă vaccinul hepatitic B la naştere.

În Olanda nu este obligatoriu niciun vaccin, iar vaccinurile recomandate sugarilor şi copiilor mici sunt: antipolio, Hib, DTP, hepatitic B şi ROR. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.

În Spania nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt: DTP, antipolio (VPI), Hib, hepatitic B, MMR (ROR) şi antimeningococic. Nu intră în schemă vaccinul BCG, iar la naştere nu este obligatoriu/recomandat niciun vaccin.

În Marea Britanie nu este obligatoriu niciun vaccin, iar cele recomandate copiilor sunt vaccinurile DTP, antipolio, Hib, ROR şi antimeningococic C. Vaccinul BCG este recomandat la vârsta de 10‑14 ani şi doar în cazuri de risc înalt, la naştere.

În Australia autorităţile nu le vor mai oferi ajutoare părinţilor care refuză să-şi vaccineze copiii. În prezent, australieni pot opta să nu le facă copiilor lor anumite vaccinuri din motive religioase sau medicale, dar ei primesc în continuare alocaţii pentru creşterea copiilor. Însă conform noilor reglementări, începând cu luna ianuarie 2016, părinţii nu mai primesc ajutoare de la stat dacă refuză vaccinarea declarând pe proprie răspundere că se opun acesteia.

Notă: Asistăm la un alt exerciţiu de PR al marilor industrii farmaceutice, secondate de vectorii lor de imagine şi de o presă obedientă, flămandă de bani şi lipsită de spirit critic. Nu intrăm acum într-o discuţie pe fondul subiectului (sunt bune sau nu vaccinurile), ci ne referim la aspectele ce ţin de această lege şi de intenţiile autorităţilor.

* Cum adică sancţiunile vor fi puse în vigoare progresiv? Ce fel de fundamentare juridică va avea un astfel de mecanism şi ce garanţie are părintele sancţionat că poate da în judecată statul şi câştiga pentru că acestea au fost aplicate într-un moment în care infrastructura nu e gata? Cum se va demonstra că statul şi-a făcut în întregime treaba şi părintele a fost „complet informat”? Toate acestea sunt lucruri vagi, subiective, ceea ce face ca aplicarea sancţiunilor să depindă de interpretări, nu de existenţa unor criterii fixe.

* Statul roman are nenumărate deficiențe la nivelul serviciilor publice, al asistenței şi al programelor de prevenţie. Recent, a existat o gravă sincopă în aprovizionarea cu vaccinuri, mai există grave sincope la nivelul asigurării serviciilor medicale din cauza lipsei de medici. Ce să mai vorbim despre problemele sociale ale României, cu sărăcia în expansiune şi cu atâtea cazuri de locuire şi hrănire precară. În aceste condiţii, în ce măsură se justifică obiectivul unei vaccinări obligatorii cu nu mai puţin de 7 vaccinuri? Pe baza cărui calcul de fezabilitate? Pe baza cărui audit? Ce fel de resurse au preconizat marii experţi să folosească şi în ce măsură sunt ele disponibile? Aici presa trebuia să pună întrebările, dar, noi nu mai avem presă, ci lachei PR.

* Apropo de resurse – imaginaţi-vă câţi bani vor înghiţi aceste programe, toată infrastructura necesară şi, desigur, şi companiile de PR. Pentru ca acele campanii zise de „informare” vor fi făcute de companii de comunicare publice pe mulţi, mulţi bani! De ce nu se duc aceşti mulţi bani în alte direcţii? Cum va trăi mai bine şi mai sănătos un copil? Dacă va avea dozele de vaccin făcute, dar va dormi în mizerie şi se va hrăni cu coji de pâine, sau dacă va dormi într-un aşternut decent şi călduros şi se va hrăni normal? De ce se duc banii publici în programe mastodont de vaccinare şi nu se duc în servicii de asistenţă socială?

* Toate aspectele de mai sus, de la cele juridice la cele de oportunitate, ar fi fost puse în discuţie dacă ar fi existat o DEZBATERE reală pe subiect. Nu există, ceea ce arată că proiectul e unul dus doar din perspectiva marilor actori, nu de preocupări reale legate de sănătatea românilor.

* Aspectele cele mai grave ţin de raportul dintre familie şi stat. De ce să aibă statul dreptul de a acuza „rele tratamente” părintelui dacă acesta refuză să-şi vaccineze copilul? Pentru că, pe astfel de acuzaţii, copilul poate fi luat din familie pe model norvegian. Şi asta nu pentru neglijențe grave ci pentru că părintele acela consideră că vaccinurile sau prea multe vaccinuri nu îi ajută copilul…

Citiți și: 
Autoritățile americane recunosc implicit că vaccinurile provoacă autism, acordând despăgubiri de milioane de dolari unor copii afectați 
Vaccinarea – o afacere bănoasă pentru companiile farmaceutice, dar păguboasă pentru sănătatea noastră 
Înfloritoarea sănătate a copiilor nevaccinaţi 

yogaesoteric
26 martie 2016 

Bancuri cu corporatiști

  

Angajaţii din corporaţii au devenit ţinta a numeroase glume, unele dintre ele extrem de reuşite. Iată un top al celor mai bune bancuri cu corporatişti.

– Câţi oameni lucrează aici?
– Cu şeful, 10. 
– Dar fără şef? 
– Fără şef, în general, nu lucrează nimeni.

Şeful a postat astăzi pe Facebook: „Sunt bolnav”. Deja 27 de colegi i-au dat Like.

 – Cine a îndrăznit să-mi răscolească biroul în halul ăsta? – tună directorul după ce intră pe uşă. 
– Băiatul dumneavoastră cel mic, domnule! 
– Talentat copil, nu-i aşa?

După ce dă cu mopul, femeia de serviciu a unei corporații se opreşte într-un colţ al camerei şi aşteaptă. 
Trece un CEO: 
– Ce așteptaţi? 
– Feedback, maică, feedback!

Angajații unei companii multinaţionale sunt întrebaţi ce vor face cu banii din prima de Paşti: 
Elveţianul: Din banii de primă îmi cumpăr o barcă. 
Reporterul: Şi cu restul? 
Elveţianul: Şi cu restul îmi renovez faţada casei. 
Englezul: Din banii de primă îmi cumpăr o maşină sport.
Reporterul: Şi cu restul? 
Englezul: Şi cu restul mă duc într-o excursie în Africa. 
Românul: Din banii de primă îmi cumpăr un pulover. 
Reporterul: Şi cu restul? 
Românul: Restul mi-l dă mama.

Cum poţi să excelezi la birou? 
Pasul 1: Deschizi un Excel. 
Pasul 2: Începi să excelezi.

Şeful îşi cheamă angajatul în birou şi-i spune: 
– Am observat că în ultima vreme cam moţăi în timpul şedinţelor. Dormi îndeajuns? 
– Nu prea, răspunde acesta, şedinţele sunt tot mai scurte.

Puterea obişnuinţei: dacă îi iei unui corporatist smartphone-ul, vor trece câteva zile până îşi va ridica ochii din palmă.

Ce fac corporatiştii când rămân fără serviciu? Îşi pun net acasă.

Doi corporatişti discută: 
– Ai văzut cum ninge afară?
– Nu, dă-mi şi mie link-ul.

Citiți și:
Bancuri (3)
13 bancuri budiste care îți vor ilumina ziua într-o manieră spirituală

yogaesoteric, 26 martie 2016

Reacţii ale avocaţilor lui Gregorian Bivolaru după şedinţa de judecată din 23.03.2016

24 Mar 2016 21:16


La termenul din 23 martie 2016, în procesul domnului Gregorian Bivolaru derulat la Paris, preşedintele Completului de judecată a menţionat că au fost prezentate la dosar noi probe, fapt pentru care a solicitat un nou termen pentru studierea acestora.

Avocaţii francezi ai apărării sunt de părere că şedinţa s-a derulat foarte bine. Au fost clarificate aspecte legate de statutul de refugiat al lui Gregorian Bivolaru, precum şi de unele acuzaţii evident absurde la adresa acestuia.

Elodie Journeau: „Procurorul general şi preşedintele Curţii îşi puneau anumite întrebări legate de statutul domnului Bivolaru şi de motivele pentru care i s-a acordat acest statut, de ce se afla în Franţa, de ce a prezentat acte false – am putut lămuri foarte clar aceste aspecte şi a fost foarte bine”.

Dominique Tricaud: „Cred că României nu îi plac activităţile intelectuale ale domnului Bivolaru. Dacă ar face doar yoga, nu ar fi nicio problemă. Dar, cum se poate petrece şi în Franţa, când oamenii au activităţi pe care cei care sunt la putere le percep ca pe un pericol, se inventează tot felul de lucruri. Iar aici cred că toată lumea a înţeles că acuzaţiile de pedofilie sunt stupide, absurde, nu au nicio legătură cu realitatea”.

„Poate că nu va trebui să aşteptăm până pe 11 mai – mai adaugă Dominique Tricaud. Dacă vom avea răspunsurile autorităţiilor suedeze la câteva întrebări care încă există, vom face cererea de punere în libertate până atunci. Am mari speranţe că, în orice caz, Gregorian Bivolaru va fi liber pe 11 mai.”

http://misatv.ro/

Ia să vedem, ce jocuri face prinţul Charles în pădurile din România?

Sunt doar niște miliardari interesați de sănătatea planetei? Ori în spatele filantropiei lor se ascund interese financiare pe termen lung, care scapă, deocamdată, puterii de înțelegere a unor cetățeni mai preocupați de ce pun în strachină azi, decât de ce se va petrece cu țara lor peste niște ani? O întrebare legitimă, credem noi, în cazul misterioasei fundații Carpathia care a câștigat sprijinul prințului Charles, despre care am aflat că vrea să cumpere o halcă uriașă din pădurile României. Prinț ai cărui conaționali au creat proverbul de legendă „Nimeni nu îți dă un prânz gratuit”.

Una dintre știrile de top ale verii trecute a fost cea preluată dintr-un ziar scoțian, potrivit căreia Fundația Carpathia, ai cărei membri se întâlnesc în fiecare an cu prințul Charles, e interesată să cumpere nici mai mult, nici mai puțin decât peste 100 de mii de hectare de pădure din Carpați, pentru a le transforma în rezervație naturală.

Fundaţia Conservation Carpathia (FCC) deține, deja, peste 16.000 de ha de pădure în România, după cum au declarat pentru economica.net oficiali ai fundaţiei. Potrivit acestora, suprafeţele achiziţionate deja se află la Leoata, Piatra Craiului şi Iezer Păpuşa, iar valoarea investiţiei de până acum se cifrează la aproximativ 40.000 de euro, banii provenind de la fundaţii şi filantropi internaţionali.

16.000 de ha de pădure cu 40.000 de euro?? Adică nici trei euro hectarul?

E ciudat că presa de la noi a descoperit știrea abia în ziarul The Scotsman, în condițiile în care site-ul oficial al fundației Carpathia anunță el însuși, fără echivoc, respectiva intenție de cumpărare a 100.000 de ha, ba chiar vorbește de 250.000 de ha, la un moment dat.

De unde bani, totuși, pentru asemenea suprafețe?
Peste o sută de mii de ha de pădure cumpărate, nu concesionate înseamnă că fundația devine cel mai mare proprietar de teren din România. La un preț al hectarului de pădure de minim 5.000 de euro ar însemna o investiție de jumătate de miliard de euro. Chiar așa mulți bani vin din donații? Nemaivorbind că prețul per hectar poate atinge praguri mult mai mari, funcție de tipul de pădure (tânără sau bătrână), de speciile de copaci ș.a.m.d.

Analizând componența consiliului de administrație al fundației, lucrurile devin și mai interesante. Nume grele, foarte grele, din domeniul businessului. Veritabili rechini ai afacerilor.

În cap de listă, alături de sora sa, se află miliardarul elvețian Hansjörg Wyss, unul dintre cei mai bogați afaceriști mondiali, cu peste 6,1 miliarde de euro avere. El e fondator al unei uriașe companii de proteze medicale, Synthes, aflată recent în epicentrul unui mega-scandal în SUA, după ce s-a descoperit că a derulat teste ilegale pe pacienți umani, având drept rezultat decese. Wyss s-a aflat pe lista acuzaților, reușind să scape de pușcărie, spre deosebire de directorii executivi ai companiei.

Alt nume greu e al lui Anders Holch Povlsen. Famila Povlsen e a doua ca forță financiară din Danemarca, după cei de la Maersk, cu 5,8 miliarde de euro. Povlsen e patronul companiei de îmbrăcăminte Bestseller și un mare proprietar de terenuri, în special în Scoția, unde tranzacțiile sale au născut vii controverse. De aici, în mod cert, interesul presei scoțiene pentru afacerile cu păduri ale fundației, la noi.

Milionarul Markus Jebsen, urmașul celebrului designer industrial Jacob Jebsen, care a dus în lume gloria companiei de lux Bang & Olufsen, are „doar” 680 milioane de euro avere și se ocupă, în prezent, cu aducerea de automobile de lux Porsche în China.

Paul Lister este moștenitorului imperiului Mullard Furniture Industries creat de tatăl său, Noel, cândva regele mobilei britanice, o afacere de peste un miliard de lire sterline, acum câteva decenii. Ulterior, averea familiei a scăzut, din cauza concurenței acerbe, dar Lister stă mai departe foarte bine în top. Într-un interviu acordat presei noastre, el recunoștea, nu demult, că parte din bunăstarea sa se datorează lemnului importat din România.

O figură de prim rang a fundației este Christoph Promberger, directorul executiv, neamț născut în România și omul care s-ar ocupa efectiv de achizițiile de pădure. Într-un interviu datecologic.rec.ro, el vorbește de suma de 20 de milioane de euro necesară achiziției a 14.000 de ha de pădure, o diferență uriașă față de cifrele vehiculate în presă, de numai 40.000 de euro.

Ziarul Bună ziua, Brașov relatează, însă, într-un articol că Promberger este ajutat în achizițiile de păduri de către personaje precum Horațiu Hanganu, director al Parcului Naţional Piatra Craiului. Acelaşi Horaţiu Hanganu apare şi în dosarul Hrebenciuc, instrumentat de DNA, fiind suspectat (ca administrator al Geoprocesing SRL Braşov) că avea rolul de a întocmi nu numai documentaţia cadastrală, dar şi pe acela de a contacta şi „stimula persoanele implicate în mod direct în procesul retrocedărilor (preşedinţi ai comisiilor locale de fond funciar, primari şi şefi de ocoale), fiind cel ce împărţea pădurea după… valoare” afirmă bzb.ro.

Scandalurile retrocedărilor frauduloase de păduri, o avere inestimabilă a României, se țin lanț în ultimii ani, iar publicul află cifre șocante în hectare sau milioane de euro. Tocmai de aceea ar trebui, poate, acordată o mult mai mare atenție tranzacțiilor care se fac în domeniu, fie ele și declarate a fi în interesul naturii, precum cele derulate sub umbrela fundației sprijinită de prințul Charles.

E foarte greu de spus, în prezent, dacă uriașele achiziții de terenuri în țări ca România ori Scoția sunt motivate de dorința dezinteresată de conservare a mediului, ori, în realitate, există interese financiare majore, pe termen mediu și lung. Ce-i drept, FCC recunoaște, pe site-ul oficial, că nu are doar gânduri caritabile, ci se va implica „în crearea unei economii noi, non-distructive, în jurul Munţilor Făgăraş, în beneficiul biodiversităţii şi a comunităţilor locale”. Se vorbește, de asemenea, de lansarea unei oferte turistice, începând din 2016.

Pădurile europene pot produce bani grei și fără să fie defrișate, pentru că Uniunea Europeană plătește sume uriașe pentru conservarea lor. Bani care pot ajunge în buzunarele statului român, ale unor cetățeni români ori doar ale unor investitori străini care au avut inspirația să cumpere când trebuia, și la prețuri de nimic.

Nici nu are sens să amintim și de o altă eventualitate, terifiantă, ilustrând-o cu deja celebru scandal Harvard. Reamintim că celebra universitate americană a cumpărat ani de zile terenuri forestiere la noi, fără a îngrijora pe cineva, tocmai pentru că era vorba de cea mai prestigioasă instituție de învăţământ a lumii, până a ajuns să dețină o suprafață impresionantă, de cca. 35.000 de ha. Ulterior, însă, Harvard a vândut pădurile respective către IKEA, marele producător scandinav de mobilă, o tranzacție ai cărui principali parametri sunt încă ținuți la secret.

Ce ar însemna ca o suprafață de 100.000 de ha (nu mai spunem 250.000, ca pe site-ul Carpathia) să fie trecută, la un moment dat, din parohia unor ecologiști în cea a unor exploatatori de lemn, sub diverse pretexte, nu e greu de imaginat.

Notă: Ambasada Marii Britanii la București a ținut să dezmintă implicarea prințului Charles în achiziționarea a 100.000 de hectare de pădure în România, menționând totodată că el nu patronează Fundația Conservation Carpathia, așa cum a apărut în unele publicații din România. În iunie 2015, prințul Charles a înființat propria sa fundație, Fundația Prințul de Wales, pentru a proteja patrimoniul natural din România.

Totuși, această dezmințire abil concepută nu elucidează problema. Până unde merge interesul pe care prințul Charles îl arată față de activitățile fundației Carpathia, cu ai cărei membri se întâlnește în fiecare an...

Citiţi şi: 
România a fost vândută la hectar. Oficial: 40% din terenurile agricole sunt în posesia străinilor 
Adevărul zguduitor despre intențiile și mentalitatea celor aflați la putere pe această planetă, așa cum reiese din propriile lor declarații 
Simboluri francmasonice la nunta prinţului Marii Britanii 

yogaesoteric
24 martie 2016

Acad. Ovidiu Bojor: «Lumea noastră este pe cale să se prăbuşească moral, etic şi spiritual»

Asociați-vă cu oamenii bogaţi spiritual! Şi ancoraţi-vă în frânghiile puternice ale iubirii şi credinţei, în valorile adevărate şi neschimbătoare ale vieţii”

Este academician, farmacist de renume şi autor a zeci de cărţi şi tratate de fitoterapie. Alpinist încercat în Himalaya şi iubitor al lumii plantelor în toată profunzimea ei, Ovidiu Bojor e şi un exemplu de viaţă. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat şi-un zâmbet care încălzeşte inimi. Secretul lui? O iubire mare cât soarele, veche de 52 de ani.

În dragoste, preludiile au o mare importanță

Reporter: Se şopteşte pe la colţuri că aveţi o căsnicie de invidiat. Domnule Bojor, povestiţi-ne, vă rugăm, cum aţi cunoscut-o pe soţia dvs.?

Acad. Ovidiu Bojor: Ne-am cunoscut când eram studenţi, în trenul Bucureşti – Gheorghieni. Eram responsabil cu sportul la Comitetul Sindical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti şi organizasem o excursie, cu studenţi şi profesori, în Munţii Suhard, la schi. Plecaserăm toţi cu un tren personal, de noapte. Nu erau multe locuri de dormit, aşa că în compartiment i-am lăsat pe ceilalţi să doarmă pe locurile de dedesubt, iar noi doi ne-am suit, ca nişte alpinişti, tocmai… în plasa în care se puneau bagajele.

Acolo, la înălţime, am povestit jumătate de noapte şi am şi adormit la un moment dat. Când am ajuns însă la cabană şi toţi au fost repartizaţi în camere, s-a dovedit că eu am rămas fără pat. Aşa că fetele m-au luat în dormitorul lor.

Eram eu şi opt fete, ca un sultan cu opt cadâne. Nu m-au lăsat până nu mi-au legat un turban pe cap, iar ele şi-au legat cearşafuri albe. (Râde) Atunci s-a născut frumoasa poveste de dragoste dintre mine şi Mioara. Ani de-a rândul apoi am tot urcat pe culmi amândoi. Eu mă ocupam şi cu cartarea munţilor. Plecam şi, câte şase, şapte zile, nu întâlneam picior de om. Jumătate din Carpaţi i-am făcut împreună.

R.: Aţi împlinit, nu de mult, 50 de ani de căsnicie. Cum e dragostea la vârsta asta?

Acad. O.B.: E o dragoste platonică, frumoasă, tandră şi înţeleaptă. E o iubire foarte spiritualizată. Acum doi ani am sărbătorit nunta de aur la Mănăstirea Pângăraţi, o cetate din secolul 14, din judeţul Neamţ. O prietenă foarte bună de acolo, Iulia Barbu, care a vrut să fie şi naşa noastră, a organizat totul absolut minunat. Am avut 25 de invitaţi. S-a făcut o slujbă frumoasă, în biserică, şi apoi am fost la masă.

Au fost clipe extraordinare, care ne-au înălţat spiritual, ne-au făcut să continuăm drumul nostru cu fruntea sus, cu bucurie şi totdeauna cu faţa la lumină. La vârsta noastră, e mai important ca oricând să mergi cu faţa spre lumină, spre bucurie, spre Dumnezeu.

R.: Aţi găsit în toţi anii aceştia reţeta unei căsnicii care să nu şchiopăteze?

Acad. O.B.: Secretul stă ascuns în anii de dinainte de căsnicie. Eu le recomand tuturor să nu se aprindă la prima scânteie.

Şi să fie prieteni – doi, trei, patru ani înainte. Să nu se arunce într-o vâltoare pasională, din care nu se alege nimic. În anii aceştia de prietenie se verifică totul şi se calmează toate conflictele: diferenţele financiare, că unul are mai mulţi bani, că altul are mai puţini, că unul e mai cheltuitor, că altul e mai dezordonat sau mai încăpăţânat, şi aşa mai departe.

La fel şi cu cele intelectuale şi spirituale. Noi, înainte să ne căsătorim, ne-am şi certat, ne-am şi despărţit, până ce am lămurit absolut toate lucrurile între noi. Eu eram o fire mai iute, un scorpion ardelean mai agresiv, ea era mai blândă, mai înţelegătoare. Căsătoria, să ştiţi, nu rezolvă asperităţile, ci le accentuează. De aceea, când intri în ea, iubirea ta trebuie să fie limpede şi curăţată, nu tulbure şi mâloasă.

Căsnicia nu se face cu gândul că unele lucruri se rezolvă pe parcurs. Căsnicia e un pas definitiv, care nu trebuie făcut în pripă, ci cu seriozitate. Dacă ai luat drumul ăsta, trebuie apoi să-l urmezi cu devotament, concesie şi înţelegere permanentă pentru cel de lângă tine. În epoca modernă, căsniciile eşuează adesea pentru că s-au estompat foarte mult preludiile. Preludiul e foarte important în dragoste. Aşteptarea e cea care face lucrurile să crească, le umple de mister şi de farmec, le dă greutate. Aştepţi, cu emoţie, să afli dacă femeia pe care o placi va fi tandră sau jucăuşă, dacă va şti să te mângâie.

Când aveam 14 ani, am plecat la pescuit pe valea Bistriţei şi am poposit să dormim la unul din cei unsprezece fraţi ai familiei Chirileanu (fratele cel mare a fost editorul operelor lui Ion Creangă). În seara aceea se adunaseră acolo vânători şi pescari să-l asculte pe scriitorul Mihail Sadoveanu. Îmi aduc şi acum aminte cum povestea cu vocea lui groasă şi legănată: „Măi, copii, măăăăăi, să ştiţi un luuuuucru: la pescuit, la vânătooooare şi în draaagoste, preliminariile sunt totul!” (Râde) Ai tras glonţul, ai doborât căprioară! Actul sexual, în sine, reduce totul la nimic. Mai ales că după aceea, în loc să mai stea să-şi mângâie soţia, să o copleşească de afecţiune, cei mai mulţi se întorc pe spate şi sforăie.

R.: Totuşi, de-a lungul unei căsătorii, oamenii se schimbă, nu mai trăiesc emoţia de la început, ca atunci când şi-au jurat credinţă. Prietenia preliminară nu garantează mereu fericirea.

Acad. O.B.: Oamenii nu se schimbă fundamental, ei rămân aceiaşi, ce se schimbă sunt nişte preocupări exterioare. Iar dacă într-adevăr se schimbă, răceala care apare e cel mai adesea din vina amândurora, că n-au ştiut cum să hrănească focul de la început şi că focul lor nu a avut şi suport spiritual, în credinţă.

Oamenii îi acuză pe ceilalţi că s-au schimbat când, de fapt, ei aşa fuseseră dintotdeauna, doar că vâlvătaia de la început i-a orbit. Şi apoi se trezesc că nu le mai place de cel pe care şi l-au ales şi încearcă să-l modifice după gustul lor. Asta e semnul că lipseşte iubirea adevărată. De aceea, repet, nu-i decât o soluţie: deschideţi bine ochii, înainte să vă legaţi la cap.

Vibraţia iubirii rezistă chiar şi în moarte

R.: Ce e de făcut când încep să apară conflictele, când între soţi intervin răceala şi trădarea?

Acad. O.B.: Dacă ai neglijat preludiul căsătoriei, conflictele apar mai mult ca sigur! Noi, în 52 de ani de căsnicie, nu ne-am certat niciodată! N-am avut niciun conflict. Ştiu că pare greu de crezut. Am funcţionat numai pe concesie şi înţelegere reciprocă. Dar pot înţelege că se întâmplă la alţii şi că viaţa devine atunci insuportabilă. Eu sunt pentru separare, nu pentru divorţ!

Tu mergi pe calea ta, eu merg pe calea mea. Dar nu cu scandal, nu cu certuri, nu cu suferinţă. Aştepţi şi cugeţi în linişte şi tihnă, vorbeşti totul cu calm, fără nervi, iar despărţirea să fie în luciditate. Apoi, dacă se ajunge la trădare, e şi mai trist. Libertatea e una, libertinajul e alta. Şi libertinajul calcă libertatea. De la trădare încep să se strice toate.

Se sfarmă şi încrederea, şi misterul, şi bucuria. Unii o fac pentru că sunt inconstanţi şi în viaţa de zi cu zi, pentru că se lasă foarte uşor pradă plăcerii şi nu au suportul afecţiunii spirituale, pentru că sunt obişnuiţi să consume, nu să dăruiască. Alţii, pentru că nu se potrivesc din punct de vedere sexual.

Nu-i poţi lua omului dorinţa de mai bine, de o legătură mai strânsă, de o intimitate mai profundă. Va căuta întotdeauna ceva mai adevărat, care să-l împlinească mai adânc, care să-i acopere golul pe care îl are. Trebuie să avem răbdare să găsim pe cineva din acei 5% din oameni care gândesc la fel cu noi.

În toată istoria civilizaţiilor, oamenii nu au avansat prin gloată, prin turmă, ci prin unicitate, prin singularitate. Apoi, nu suntem numai creier, nici doar spirit, nici doar trup. Suntem toate trei şi avem nevoie în egală măsură de toate trei. Fără una dintre ele, nu e întâlnirea adevărată! Şi vă spun eu că nu e minciună, întâlniri din astea chiar există.

R.: Credeţi că e importantă potrivirea sexuală între doi oameni?

Acad. O.B.: E foarte importantă! Face parte din natura umană. La toate animalele există o perioadă de rut, primăvara sau toamna. Noi nu avem o aşa perioadă. Pentru că noi, oamenii, dincolo de perpetuarea speciei, în lupta aceasta acerbă pentru existenţă, avem nevoie şi de relaxare. Iar actul sexual e una din cele mai frumoase şi mai depline desfătări. Dar sexualitatea nu e totul.

Ca dovadă că atunci când înaintezi în vârstă şi ea se stinge, rămâne căldura acumulată a dragostei din toţi anii de dinainte, e ca un cont în care ai făcut economii. Rămân tandreţea, atingerile, mângâierile, luatul în braţe şi vibraţia aceea profundă a unei iubiri care va rezista şi în moarte.

Pentru că două suflete care se iubesc se vor iubi la fel şi dincolo. Viaţa adevărată nu e aici. Viaţa adevărată începe de-abia după moarte. Iar eu sunt convins că şi acolo voi fi cu Mioara de mână.

R.: Aţi avut, cu siguranţă, şi momente de cumpănă. Cum mai poţi păstra taina dragostei, când viaţa te pune în situaţii dificile?

Acad. O.B.: Dacă trebuie să treci un râu mare şi învolburat peste o punte foarte îngustă şi îl treci ţinându-te de mâna cu celălalt, ajungi dincolo cu bine şi ai cu cine să te bucuri că ai înfruntat provocarea. Dacă fiecare trece puntea singur, riscurile sunt şi ele împărţite.

Se va simţi fiecare lăsat la greu, fiecare îl va acuza pe celălalt, frustrarea va creşte şi o mare singurătate îşi va face cuib între ei. De dezamăgire, vor împărtăşi tot mai puţine lucruri, vor ajunge dincolo fiecare pe cont propriu, nu vor mai avea motiv să se bucure şi nici chef de vorbă, o vreme vor mai merge poate alături, dar apoi fiecare va lua alt drum.

Şi noi am avut foarte multe momente dificile de trecut. N-am fost o familie bogată. Tatăl meu, deşi fusese profesor de știinţe naturale (avusese două catedre), a pierdut tot. Toată averea noastră a fost naţionalizată. Socrul meu era mecanic pe locomotivă cu aburi. La început, de exemplu, când Mioara era încă studentă, locuiam într-un apartament din acela colectiv stalinist, alături de alte trei familii, cu baie comună şi toaletă comună. Şi am hotărât să strângem bani, să depunem la primărie, ca să primim casă cu ajutorul statului.

Au fost ani grei, în care ne-am rupt de la gură distracţiile, plăcerile. Dar am rămas uniţi, nu ne-am dezbinat. Mai târziu, când eu am devenit consilier şi expert pentru dezvoltare industrială al Naţiunilor Unite în Katmandu, ca să pot definitiva ultima fază a unui proiect de construcţie a primei industrii farmaceutice pe bază de plante medicinale din flora nepaleză, a trebuit să locuiesc acolo doi ani de zile.

Băiatul meu era mic, avea 12 ani, nu puteam să mă văd cu familia decât o lună pe an, când mă vizitau ei acolo. Ne era foarte dor unuia de celălalt. Dar când legătura spirituală e puternică, nici distanţa nu te poate îndepărta. Nu căsnicia e grea, viaţa e grea! Şi fiecare trebuie să înveţe să-şi ducă crucea.

Efortul depus în viaţa asta nu ne coboară, ne face mai puternici, ne purifică, ne ajută să găsim în noi resurse continue, să devenim mai buni, mai creativi. Totul e să nu intri în starea de depresie, de deznădejde, de indiferenţă. Să suferi cu speranţă, cu credinţă, că numai atunci suferinţa are un folos.

Există şi o rugă care mie îmi e foarte dragă: „Doamne, fă din suferinţă, pod de aur, pod înalt. Din lovirile nedrepte, faguri facă-se şi vin. Din cădere – scări şi trepte, pentru un urcuş alpin”. Să nu uităm că viaţa noastră e un urcuş pe munte. Cu cât urci mai sus, cu atât orizontul se lărgeşte şi cuprinzi din ce în ce mai mult.

Dragostea este un miracol. Căsnicia, nu

R.: Există gesturi care pot înălţa o iubire şi pot s-o coboare?

Acad. O.B.: Orice gest care izvorăşte din dragoste, din adâncul sufletului, ridică iubirea. O pietricică, o frunză, un avion de hârtie pe care îl dăruieşti cu toată dragostea e impregnat de tine. Altminteri, poţi dărui cadouri scumpe, golite de orice semnificaţie. Mi s-a petrecut de multe ori să nu am bani şi când coboram de pe munte, să aduc o floricică mică, presată, sau o crenguţă înflorită.

Primăvara, îi aduceam Mioarei liliac de munte. Liliacul de munte e destul de rar în munţii noştri. E mov şi alb, mai mic decât cel obişnuit, înfloreşte când încă e zăpadă, nu are frunze, apar doar florile, în schimb îi simţi parfumul de la o sută de metri. La începutul verii, îi aduceam rododendron înflorit.

Mai târziu, apărea ghinţura cu flori albastre. Dragostea e un miracol lăsat de Dumnezeu pe pământ. Dar căsnicia nu e un miracol. O căsnicie fericită e o armonie care se clădeşte în fiecare an, cărămidă cu cărămidă. Trebuie continuată până la ultima clipă a vieţii. E o construcţie, nu e o joacă. Nimic nu e dat de la sine.

Lipiţi-vă de oameni bogaţi spiritual

R.: Vorbeaţi la un moment dat de suportul spiritual. V-a ajutat credinţa pe care o aveţi amândoi în Dumnezeu?

Acad. O.B.: Credinţa în viaţa veşnică e secretul oricărei iubiri şi secretul tinereţii la orice vârstă. Cred în tinereţe fără bătrâneţe şi în viaţă fără de moarte! Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o ţine de înţelegerea vieţii ca o piramidă în vârful căreia se află Dumnezeu. Eu nu sunt religios, dar sunt foarte credincios. Crezul meu, spre stupefacţia multora, se opreşte brusc.

„Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.” Punct. De aici încolo începe religia. Pe Dumnezeu l-am simţit de zeci de ori, la marile înălţimi, acolo unde nu eram decât eu, El, bolta înstelată şi liniştea universului. L-am mai simţit cu adevărat aproape în Himalaya, la ultima mea expediţie, în 1985, când urcam vârful Ganesh Himal (7300 m), Muntele Sacru, Lăcaşul Zeilor.

Am fost primul european căruia i s-a dat voie să pătrundă acolo. Am dormit în cort, la baza muntelui, la 5000 de metri. M-am trezit noaptea pe la ora două, cerul era plin de stele şi Luna plină. La noi nu se vede aşa ceva, când Luna e plină, stelele se estompează. Am luat aparatul, l-am pus pe trepied şi am făcut o fotografie lentă. Am lăsat zece minute diafragma deschisă. Când am developat-o, se vedea în ea tot universul: stelele care erau aproape de centrul obiectivului erau puncte, cele care erau aproape de margini ieşiseră raze. Am pierdut fotografia la o expoziţie, dar o am veşnic în minte. Pentru că atunci am înţeles ce înseamnă divinitatea, fuga aceasta după cunoaştere şi perfecţiune. Pe măsură ce ajungi mai aproape de Dumnezeu şi El mai face un pas înainte. Şi devenirea ta e continuă. Apuci o cale care nu se epuizează niciodată, te creează şi te înnoieşte continuu.

La fel e şi în iubirea adevărată. Nu-l poţi epuiza pe celălalt, decât dacă vezi din el doar exteriorul, dacă divinitatea din el ţi-e indiferentă. Atunci când porneşti împreună la drum, descoperi în fiecare zi alte frumuseţi, alte bucurii, alte valori, care nu te despart de celălalt, ci te unesc şi mai tare. Peste flacăra aia a dragostei de la început se adaugă înţelegerea, prietenia, iubirea. Există trei mari virtuţi: credinţa, speranţa, iubirea. Când le ai pe toate, evoluezi spiritual alături de celălalt. Şi atunci e splendid!

R.: Trăim o epocă în care totul pare posibil, dar avem tot mai puţine modele şi suntem tot mai dezorientaţi. Poate de aceea şi căsniciile eşuează!

Acad. O.B.: Tinerii au nevoie de modele. Eu însumi am avut trei mentori, de la care am învăţat lucruri esenţiale. Primul a fost doctorul Victor Bojor, fratele tatălui meu, de la Gherla, Episcop de Cluj. Al doilea a fost părintele Suciu, de la Târgu Mureş, preot tânăr şi filosof, ajuns episcop, a făcut puşcărie comunistă şi a fost asasinat în Sighetul Marmaţiei.

De la ei am înţeles cât de important e să-ţi trăieşti viaţa în vecinătatea lui Dumnezeu. Cât de important e să nu uiţi că în spatele tuturor lucrurilor care ne înconjoară, în spatele tuturor fiinţelor, se află El.

Că cel mai important lucru e să iubeşti şi că bucuria nu vine decât prin iubire. „Dieu donne a ceux qui se donnent”. Dumnezeu dăruieşte celor care se dăruiesc! O vorbă pe care o ştiu de la monseniorul Ghika, cel de-al treilea mentor spiritual al meu.

Cunoştea opt limbi, ştia biologie, chimie, medicină. Era dotat cu toate calităţile şi virtuţile şi era foarte credincios. Eram surprins să ascult de la el nişte lucruri formidabile, despre sufletul plantelor, despre afecţiunea lor, despre o spiritualitate care există în natură, la orice nivel. Îmi vorbea despre terapia florală, despre energiile plantelor şi despre comunicarea spirituală între floare şi om, lucru pe care îl intuise în vremea aceea doctorul Edward Bach, care instituise terapia florală. Oameni ca ei au dus lumea înainte.

Trebuie să înţelegem că nu mai avem prea mult timp pentru evoluţie. Suntem pe buza prăpastiei, lumea stă să se prăbuşească moral, etic şi spiritual. Lipiţi-vă de oameni bogaţi spiritual! Şi ancoraţi-vă în frânghiile puternice ale iubirii şi credinţei, în valorile adevărate şi neschimbătoare ale vieţii.

Şi nu mergeţi chiar la marginea prăpastiei, veţi vedea de departe cum mulţi vor începe să cadă. Salvarea nu mai e posibilă acum prin evoluţie liniară, ci prin evoluţie geometrică. 3 şi cu 3 fac 6. Dar 3×3 fac 9. Şi 9×9 fac 81. Nu e suficient doar să te aduni cu cei de o seamă cu tine. Oamenii de bine trebuie să se înmulţească. Să fie tot mai mulţi!

R.: Dacă închideţi ochii câteva secunde, şi vă gândiţi la iubirea pe care aţi trăit-o, ce imagine vă vine în minte?

Acad. O.B.: O văd pe soţia mea, care e de o delicateţe şi de o fineţe deosebite. O văd ţinându-mă de mână, în vacanţele noastre. Nu le-am întrerupt niciodată. Şi anul acesta am fost la Vatra Dornei, am fost la Balcic şi acum vom pleca la Malaga, în Spania. Îi văd gesturile ei de tandreţe, grija pentru sănătatea mea, pentru ce pun în farfurie, îngrijorarea pentru excesele mele de scorpion, o văd cu cât drag mă temperează. Şi îi văd lumina iubirii din ochi.

Citiţi şi: 
Ovidiu Bojor: «Cred în tinereţe fără bătrâneţe şi în viaţa fără de moarte» 
D. C. Dulcan: «În spatele tuturor lucrurilor este prezent Dumnezeu»

yogaesoteric
24 martie 2016