............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

joi, 19 mai 2016

WikiLeaks dezvăluie: Ce-i spune Președintelui SUA ambasadorul american la București să-i spună Președintelui României | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Autor: Ion Cristoiu | joi, 19 mai 2016




Potrivit unui Comunicat trimis presei de către Guvern, Premierul Dacian Cioloş va efectua o vizită de lucru în Statele Unite ale Americii, în perioada 22 – 25 mai, în cadrul căreia va avea o întrevedere cu vicepreşedintele SUA, Joseph Biden.
De la debutul mandatului, Klaus Iohannis nu a întreprins nici o vizită în SUA. Popasurile sale în SUA, marcate de întîlniri cu înalți oficiali, n-au fost vizite la înalt nivel. În primul mandat, Traian Băsescu a avut două vizite în SUA, una în 8-9 martie 2005, și cealaltă în 27- 28 iulie 2006, amîndouă la cel mai înalt nivel: întîlnire în Biroul Oval, Conferință de presă comună – . Dacă ne gîndim că Traian Băsescu a preluat mandatul la finele lui 2004, putem spune c-a fost primit în SUA la cel mai înalt nivel la trei luni de la Instalarea la Cotroceni și, apoi, la un an și 7 luni. Pentru a-l egala, Klaus Iohannis ar fi trebuit să fie primit de Barack Obama în februarie 2015 și în iunie 2016. Nu numai că n-a fost nici măcar o vizită de lucru pînă acum, dar, mai mult, în locul lui merge în SUA premierul Dacian Cioloș, într-o vizită de lucru, de care Klaus Iohannis n-a beneficiat pînă acum.
Despre această ciudățenii se discută mult și se fac multe speculații în România de azi, țară în care elita politică moștenește de la fanarioți năravul de a pîndi semnele date de Sultanul fiecărei vremi pentru a ghici dacă nu cumva Domnitorul a intrat în dizgrație și astfel s-a deschis succesiunea la tron.
Mai mult ca sigur și politicienii și jurnaliștii vor întoarce pe toate fețele gesturile și vorbele lui Joseph Biden de la întîlnirea cu Dacian Cioloș pentru a desluși dacă se pariază sau nu pe actualul premier.
Nu știu ce-i vor spune Înalții demnitari americani lui Dacian Cioloș.
Sunt însă sigur că multe dintre fapte și ziceri vor depinde de ce va scrie actualul ambasador la București către Departamentul de Stat al SUA despre Dacian Cioloș și mai ales despre ce să i se zică lui Dacian Cioloș.
Mă înșel?
Firește că nu.
Printre cablogramele ambasadorului american la București date publicității de WikiLeaks se numără și cele trimise la Washington în pregătirea vizitelor pe care urma să le facă Traian Băsescu. Sunt documente excepționale de istorie a relațiilor dintre România și SUA, documente care ne dezvăluie și interesele Americii în România, dar mai ales felul în care Administrația americană găsește de cuviiință să le promoveze în raporturile cu țări mici precum România.

Vizita oficială din 8-9 martie 2005, la invitația președintelui George W Bush

Subiect: Vizitele preşedintelui Traian Băsescu la Moscova, Londra şi Chişinău
Referitoare la posibilitatea ca, în timpul vizitei sale la Washington, 8-9 martie, preşedintele Traian Băsescu să se concentreze asupra unui sprijin solid acordat în Irak, războiului împotriva terorismului, securităţii din regiunea Mării Negre şi Moldovei. Acesta a descris relaţia dintre România şi SUA ca fiind una puternică, reprezentând componenta centrală a politicii extrene a noului său guvern de centru-dreapta. Vizitele iniţiale efectuate la Moscova, Londra şi Chişinău reprezintă un indiciu al acestor priorităţi, dar şi al altora şi demonstrează faptul că intenţionează să se implice activ în formularea şi articularea politicii externe a României. Deşi vizita de la Washington nu va fi prima de la preluarea, de către Băsescu, a preşedinţiei, acesta o consideră, cu siguranţă, cea mai importantă.
În cele două luni de la învestirea în funcţie, Băsescu a căutat să demonstreze rolul internaţional puternic şi activ al României şi preşedinţiei sale, declarând în mod repetat importanţa apropierii strategice de SUA şi Marea Britanie. Cu toate acestea, aceste eforturi au fost cuplate cu o altă prioritate a politicii externe a României, aderarea la UE în 2007. Sursele noastre din cadrul Guvernului României au încercat să ascundă posibilele discordanţe din cadrul acestor priorităţi, semnalând natura strategică a primului set de relaţii şi conţinutul în mare parte economic al celei de-a doua. (…)
Consilierii prezindenţiali ne-au informat că Băsescu „aşteaptă cu nerăbdare” vizita de la Washington, dată fiind importanţa centrală pe care acesta a atribuit-o relaţiilor transatlantice puternice pe parcursul campaniei sale electrorale şi în primele zile de la preluarea preşedinţiei. Pesonalul său lucrează asiduu pentru a reduce posibilele puncte sensibile care ar putea apărea în timpul vizitei. În timp ce este încă în curs de analizare formarea unei comisii internaţionale pentru a rezolva cazurile de adopţie internaţională aflate în aşteptare, un important consilier prezidenţial şi-a exprimat speranţa că, în cursul săptămânii următoare, se va face un anunţ privind retragerea unui important premiu acordat de Guvernul anterior naţionalistului extremist Corneliu Vadim Tudor. În plus, Băsescu cu siguranţă că îşi va dori să discute la Washington despre perspectivele unei prezenţe permanente a Armatei SUA pe teritoriul României. Problema continuă să primească o atenţie deosebită din partea opiniei publice. Ambasada SUA va trimite o actualizare a intenţiei României de a adera la UE. În cele din urmă, surse din cadrul Preşedinţiei române au declarat că extrădarea şi judecarea în România a sergentului din cadrul Infanteriei Marine a SUA implicat în luna decembrie într-un accident de maşină în care a fost ucis un muzician român va fi, de asemenea, discutată în timpul vizitei.
Subiect: Vizita preşedintelui Traian Băsescu la Washington între 8-9 martie
Referitoare la angajamentul asumat de preşedintele Traian Băsescu în lupta anticorupţie, sprijinul pentru implementarea reformelor economice şi liberalizarea pieţei şi promisiunile de aderare la UE în 2006. Băsescu este proamerican şi un susţinător puternic al războiului împotriva terorismului (GWOT), fiind devotat valorilor şi instituţiilor transatlantice. Consideră parteneriatul strategic cu Statele Unite ca cea mai importantă dimensiune a politicii externe a României şi îşi va exprima poziţia în acest sens cu ocazia vizitei din 8-9 martie la Washington.
Cu toate că relaţiile cu România sunt excelente, există câteva aspecte care fie nu au fost soluţionate sau care, deşi se îndreaptă într-o direcţie corectă, ar putea necesita atenţia Casei Albe sau a altor autorităţi americane. În acelaşi timp, este probabil ca cel puţin o problemă să fie ridicată de partea română.
Primul aspect este eşecul de până acum al României în a rezolva peste 200 de cazuri de adopţii internaţionale, având ca beneficiari părinţi americani. Deşi, cu câteva săptămâni în urmă, Băsescu şi Guvernul său s-au angajat (în cadru privat) să înfiinţeze o comisie internaţională pentru revizuirea şi rezolvarea acestor cazuri, unii consilieri ne-au spus recent că presiunea din partea Comisiei Europene „îngreunează şi mai mult” capacitatea lui Băsescu şi a lui Tăriceanu de a duce la bun sfârşit acest plan. O cerere expresă din partea preşedintelui Bush ca aceste cazuri să fie rezolvate poate fi singura soluţie care să determine înfiinţarea comisiei respective. Băsescu va putea să fie de acord cu cererea, ulterior momentelor cheie pentru integrarea europeană, ce vor avea loc în aprilie.
Cel de-al doilea aspect este decorarea de către fostul preşedinte al României cu ordinul Steaua României a liderului ultranaţionalist şi antisemit Corneliu Vadim Tudor. În consecinţă, laureatul Premiului Nobel, Elie Wiesel, a renunţat la calitatea sa de membru al Ordinului Steaua României şi, împreună cu lideri marcanţi ai Comunităţii evreieşti din Statele Unite şi de pe plan internaţional, continuă să ceară României retragerea decoraţiei lui C.V. Tudor. De asemenea, reprezentanţii Ambasadei americane au cerut lui Băsescu şi consilierilor săi să ia măsurile adecvate. Echipa lui Băsescu ne asigură că Guvernul este pe punctul de a demara un proces prin care să retragă ordinul, fiind probabil ca procesul să fie demarat înainte de vizita lui Băsescu la Washington.
Disponibilitatea aparentă a noului Guvern român de a aborda aspecte economice, care necesită un curaj şi un capital politic considerabil (corupţie la nivel înalt, reformă fiscală radicală, reforma Codului Muncii) a atras aprecieri din partea investitorilor americani. Cu toate acestea, aprecierile referitoare la stadiul luptei anticorupţie a Guvernului ar trebui să fie corelate cu încurajarea demersurilor legale şi implementarea eficientă a numeroaselor articole neglijate din legislaţia anticorupţie. Nemenţionarea corupţiei va fi considerată un semn de indiferenţă, aceasta nefiind impresia pe care dorim să o lăsăm.
În ceea ce priveşte partea negativă, noul Guvern întârzie îndeplinirea unor obligaţii contractuale cu firmele americane şi abordarea contractelor de privatizare defectuoase încheiate de guvernul precedent, acestea afectând în mod negativ mai multe demersuri americane de achiziţii. În ceea ce priveşte primul aspect menţionat, cel mai mare proiect câştigat de către o firmă americană în această ţară a fost grevat de revizuiri contractuale succesive şi întârzieri de plăţi. În acest context, proiectul de infrastructură rutieră în valoare de 2,5 miliarde de dolari al companiei Bechtel, care îşi propune să lege regiunea central-sudică a României de graniţa cu Ungaria, aproape că a fost întârziat până la limita anulării, timp de câteva luni.
Cu toate că fondurile au început să fie deblocate, aproape 90 de milioane de dolari sunt încă datoraţi companiei Bechtel pentru munca de până acum. În plus, înţelegem că interlocutorii din Congres vor ridica probleme legate de privatizare în discuţia cu preşedintele Băsescu. În acest caz, nemulţumirile vor fi cel mai probabil legate de condiţiile defectuoase de privatizare impuse de guvernul anterior, care au împiedicat câteva dintre achiziţiile americane să demareze procesul de restructurare, devenind astfel competitivi. De notat aici sunt dificultăţile întâmpinate de partea americană după achiziţia constructorului de maşini 4X4 ARO.
În cele din urmă, este de aşteptat ca preşedintele Băsescu să ridice problema accidentului rutier din 2004, în care a fost implicat puşcaşul marin, comandantul detaşamentului de securitate al Ambasadei, care a cauzat moartea starului rock Teo Peter.
Washingtonul trebuie să-şi dea seama de faptul că Băsescu este un politician agresiv. În campania electorală încheiată, şi-a demonstrat măiestria în a-şi determina adversarul să reacţioneze. Când este atacat, Băsescu poate să lovească nimicitor. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că este înclinat să acţioneze în favoarea a ceea ce consideră el ca fiind interesul naţional, chiar dacă depăşeşte limitele protocolului. Punctual, Washingtonul ar trebui să se aştepte la presiuni puternice din partea lui, pentru a revizui abordarea în problemativa Moldova-Transnistria. Băsescu este entuziasmat de schimbările demarate în sud-estul Europei şi doreşte ca aceste eveniment să schimbe starea de fapt.
Vizita oficială din 27- 28 iulie 2006, la invitația lui George W. Bush
Subiect: Evaluarea politicii interne şi externe a României de către ambasadorul SUA Nicholas Taubman
Ambasadorul SUA la Bucureşti i-a transmis preşedintelui american o informare în contextul întrevederii acestuia cu preşedintele român, la Washington, în perioada 27-28 iulie: Vizita preşedintelui român este o ocazie de a reafirma aprecierea SUA pentru contribuţia României în Irak şi Afganistan, dar şi pentru războiul global împotriva terorismului. Mandatul lui Băsescu se bazează pe un parteneriat strategic şi puternic cu SUA, prin urmare şeful statului român va dori să audă la Washington, din partea administraţiei prezidenţiale americane, declaraţii publice ferme privind angajamentele asumate de România. În particular, Băsescu doreşte reasigurări că SUA preţuieşte România ca un aliat serios şi că ia în considerare preocupările regionale ale României, inclusiv bazinul Mării Negre şi Balcanii de Vest. Aceste reasigurări ale sprijinului american, vor contribui la consolidarea politicii externe româneşti pe linie Euro-Atlantică şi vor ajuta România să se pregătească pentru aderarea la UE. Băsescu va califica declaraţiile recente ale premierului român Călin Popescu Tăriceanu, privind retragerea trupelor române din Irak, drept iresponsabile şi motivate doar de propriile ambiţii politice. Va reitera angajamentul României în Irak, cu toate că dezbaterile publice din România în această problemă ar putea tempera entuziasmul implicării României în Irak. De asemenea, Băsescu are ca obiectiv includerea României în programul de acordare a vizelor pentru cetăţenii români. Eşecul României de a soluţiona cazurile de adopţie internaţională nerezolvate este un punct negativ în cadrul bunei relaţii dintre cele două ţări. La doi ani de la ultima dumneavoastră întrevedere, Băsescu a rămas cel mai popular om politic din România, având o cotă de 60% în sondaje. Carismatic şi direct, el s-a folosit de funcţie pentru a impulsiona reformele şi progresul în lupta pentru combaterea corupţiei la nivel înalt. El este un aliat de nădejde al SUA, reiterând angajamentele de menţinere a trupelor române în Irak şi Afganistan, atât timp cât va fi necesar.
Băsescu a fost criticat atât pe plan intern, cât şi de unii parteneri europeni pentru orientarea transatlantică a politicii externe româneşti.
Relaţiile dintre Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu s-au deteriorat şi mai mult odată cu declaraţia premierului şi a ministrului apărării privind retragerea trupelor din Irak. Băsescu a reacţionat dur, afirmând că poziţia premierului afectează interesele naţionale ale României. Prin urmare, vă sugerez să-i arătaţi preşedintelui român totala dumneavoastră consideraţie pentru modul în care a gestionat această problemă, cât şi pentru angajamentul său de a consulta SUA înainte ca România să ia o decizie importantă cu privire la contribuţia sa în Irak.
Parlamentul român a ratificat în iulie un acord istoric care permite trupelor americane să staţioneze în bazele militare din România. Acest acord a fost bine primit de opinia publică din România şi, prin urmare, ar fi potrivit ca preşedintelui Băsescu să i se adreseze mulţumiri pentru semnarea acestui acord.
Politica externă promovată de preşedintele român în zonele de interes strategic pentru România, este o politică dinamică ce are ca obiective prioritare întărirea cooperării şi securităţii în zona Mării Negre, întărirea rolului UE şi NATO în Moldova şi Transnistria, combaterea traficului de droguri şi persoane. O preocupare majoră a politicii externe româneşti o reprezintă securitatea energetică, preşedintele român fiind îngrijorat de dependenţa de gazul rusesc. În acest context, el va căuta să obţină sprijin privind construcţia unei conducte alternative care să transporte gazele naturale din bazinul Mării Caspice sau Golful Persic în Europa. De asemenea, preşedintele român trebuie încurajat să sprijine eforturile Ucrainei de aderare la NATO, în pofida disputelor teritoriale cu această ţară. În ceea ce priveşte Serbia şi independenţa Kosovo, dar şi referendumul din Muntenegru, Băsescu va sprijini eforturile SUA şi ONU.
Economia românească a cunoscut o creştere rapidă şi s-au evidenţiat investiţiile americane substanţiale realizate de companiile Bechtel, Ford şi General Motors, Microsoft, Oracle, Smithfield Foods şi Hewlett Packard.
Există două aspecte negative: nesoluţionarea problemei criminalilor nazişti de război ce au fost deposedaţi de cetăţenia americană şi retragerea ordinului acordat de fostul preşedinte român politicianului antisemit, Corneliu Vadim Tudor. În acest context, se recomandă presarea României pentru rezolvarea acestor probleme. Cu toate acestea, Băsescu este un interlocutor serios şi un bun prieten al SUA.
Subiect: SUA – informare pentru Guvernul SUA privind declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu înaintea începerii vizitei în SUA
Diplomaţii americani au pregătit o informare pentru Guvernul SUA privind declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu înaintea începerii vizitei în SUA, în special referitoare la agenda întâlnirilor cu oficialii americani. Din punctul de vedere al diplomaţilor americani, angajamentul preşedintelui privind menţinerea trupelor în Irak a rămas la fel de puternic însă, în ceea ce priveşte statutul provinciei Kosovo, preşedintele Traian Băsescu şi-a schimbat poziţia în urma întrevederii oficiale cu preşedintele Serbiei, militând pentru autonomia Kosovo.
La Washington, preşedintele român va avea întrevederi cu secretarul apărării, Donald Rumsfeld, membri ai Congresului, reprezentanţi ai Băncii Mondiale şi membri ai diasporei româneşti.
În opinia diplomaţilor americani, vizita preşedintelui Băsescu în SUA a fost intens mediatizată în România, ceea ce arată importanţa pe care preşedintele şi echipa sa o acordă acestei vizite. Aprecierile preşedintelui privind problema Kosovo denotă o deviere de la declaraţiile sale şi ale consilierilor săi în discuţiile recente cu partea americană, unde România şi-a exprimat îngrijorarea, dar a pledat pentru sprijinul SUA în ceea ce priveşte statutul provinciei Kosovo. Considerăm că Băsescu va dori să discute cu omologul american pe marginea întrevederii pe care a avut-o cu preşedintele Serbiei la Bucureşti.
http://www.evz.ro

miercuri, 18 mai 2016

Sunt francmasonii cu mult mai puternici decât am fi crezut?

Teorii ale conspiraţiei susţin aceasta de ani de zile. O arhivă secretă dezvăluie însă că într-adevăr e posibil ca francmasonii să fi trasat istoria Marii Britanii

Secole la rând s-au învăluit în mister. Istoria lor este obscură, iar originile acestei organizații sunt absconse chiar și pentru ei.
Ritualurile lor se derulează în secret, iar membrii depun un jurământ melodramatic, plin de sinistre amenințări: „să-mi fie tăiat gâtul, limba smulsă din rădăcini și să fiu îngropat în adâncul mării” în cazul încălcării jurământului.
Însă numeroasele semne de întrebare și speculații au apărut datorită influenței exercitate de această organizație din umbră până în inima cercurilor conducătoare: politicieni de frunte, persoane cu un înalt rang militar, diplomați și spioni, șefi ai poliției și oameni de știință.
Este vorba, desigur, despre francmasonerie. Conform unei arhive secrete a membrilor organizației, făcută publică în luna noiembrie 2015, numărul liderilor francmasoni din istoria Marii Britanii este cu mult mai mare decât s-ar fi crezut, chiar și de către conspiraționiști.
Lista publicată anul trecut prezintă peste două milioane de nume incluzând cel puțin cinci regi (cei mai recenți fiind Edward al VII-lea, Edward al VIII-lea și George al VI-lea), actualul Duce de Kent, oamenii de stat Winston Churchill și Lordul Kitchener, geniul militar Ducele de Wellington, autorii Rudyard Kipling și Arthur Conan Doyle, fostul fotbalist și antrenor Sir Alf Ramsey, exploratorul Ernest Shackleton, cercetătorul care a descoperit penicilina, Sir Alexander Fleming, dar și Oscar Wilde.
Conform estimărilor, există 250.000 de masoni în Marea Britanie și șase milioane în întreaga lume. Deși numărul lor este relativ mic, ei exercită o considerabilă influență în toate sectoarele societății.
Simpla menționare a francmasoneriei – una din cele mai vechi și mai mari organizații pretins nereligioasă – garantează apariția unei explozii de reacții contradictorii. Apărătorii se grăbesc să arate către tradiția organizației de a strange fonduri pentru acte de caritate și site-urile oficiale care promovează apartenența la francmasonerie ca fiind un „hobby plăcut”.
Într-adevăr, de exemplu, site-ul Marii Loje Unite a Angliei (United Grand Lodge of England) recomandă înscrierea în masonerie pentru „dezvoltarea unor noi prietenii și relații”.
Dar aceste relații strânse nu conduc oare la prea multă putere acordată unor indivizi care favorizează frații masoni în orice domeniu, de la promovare până la afacerile pe care le întreprind? Listele cu membri sunt foarte greu de obținut, fiind astfel imposibilă detectarea corupției.
Alții consideră francmasoneria, cu ceremoniile oculte, cu strângerile secrete de mână, cu şorţurile din piele de miel, cu brâie brodate și inelele de aur, cu simbolurile ei emblematice: echerul și compasul – ca fiind o simplă pantomimă.
Nu există, până la urmă, prea multe „societăți secrete” ai căror membri să facă legăminte legați la ochi, cu pieptul dezgolit, cu lanțuri la gât și un pumnal la inimă și cu pantalonul suflecat la piciorul stâng.
În urmă cu un an, studiind arhivele complete ale membrilor francmasoneriei engleze, din 1751 până în 1921, site-ul genealogic Ancestry a descoperit că minim cinci oameni implicați în ancheta oficială a scufundării Titanicului au fost francmasoni. Site-ul argumentează că aceasta poate să fi influențat rezultatul anchetei, în urma căreia figurile cheie implicate au fost exonerate de orice vină.
În urma studierii acestor arhive, s-a afirmat că unul dintre criminalii cei mai cunoscuți din istorie este, de asemenea, posibil să fi fost francmason. Potrivit ultimei cărți a lui Bruce Robinson, autorul filmului Withnail & I, criminalul notoriu Jack Spintecătorul a fost, de asemenea mason. Se ridică întrebarea dacă identitatea sa a fost acoperită, permițându-i-se astfel să-și continue crimele, ce a dus la moartea a cel puțin cinci femei.
Site-urile lojilor masonice din zilele noastre, acelea care se străduiesc mai mult formal să diminueze aura de secretomanie, insistă asupra moralității membrilor și neagă folosirea statutului acestora în ascensiunea profesională. De-a lungul secolelor însă, activitățile clandestine ale francmasonilor au convins multă lume că acest grup „fratern” nu a dus la nimic bun.
A ieșit la iveală săvârșirea multor nereguli grave. Fostul arhitect și francmason John Poulson a fost închis timp de șapte ani după ce a fost găsit vinovat, în 1974, că a mituit numeroase figuri politice pentru a câștiga contracte. Judecătorul l-a numit pe Poulson „un om incalculabil de malefic” și condamnarea sa a precipitat demisia secretarului de stat Reginald Maudling, care a fost directorul firmei lui Poulson.
Începuturile francmasoneriei în Marea Britanie par să dateze cel puțin din secolul al XIV-lea. Francmasonii cred că rădăcinile lor – precum și numele și simbolurile lor – provin de la masonii care au construit marile catedrale medievale, precum Salisbury, începută în 1220.
Cu certitudine, la sfârșitul secolului al XVII-lea, existau mai multe loje concentrate pe teritoriul insulelor britanice și minim șapte în Londra. În iunie 1717, patru loje din Londra s-au unit și au format „Marea Lojă”, care și-a publicat constituția în anul 1723.
În următoarele decenii, masonii au început să atragă în rândurile lor tot mai mulți oameni influenți din societatea londoneză, inclusiv membri ai societății regale, artiști și scriitori precum William Hogarth, Alexander Pope și membrii ai aristocrației, chiar duci.
Francmasonii au inaugurat, în anul 1776, o sală somptuoasă drept sediu al Marii Loje, în strada Great Queen, din centrul Londrei, care mai apoi a fost înlocuită, în anii ʼ30 de monolitica Sală a Francmasonilor.
Rețeaua lor de influență s-a răspândit rapid în țară și în societate. Unele loje se reuneau în taverne sau hanuri – iar astăzi, mulți taximetriști, instalatori și chiar măturători sunt masoni. Există și două loje pentru femei.
Cu toate că masonii insistă că întâlnirile lor secrete nu ascund nicio activitate abjectă, aceasta nu este întotdeauna adevărat. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, de exemplu, o lojă din Brentford a fost acuzată de complot pentru uciderea regelui George al III-lea. Cu toate acestea, existența acestei conspirații nu i-a împiedicat pe cei doi fii ai monarhului, George al IV-lea și William al IV-lea să devină francmasoni.
Masoneria și-a luat cu adevărat avânt după cele două Războaie Mondiale. În trei ani după Primul Război Mondial au fost create 350 de loji, iar în trei ani după cel de-al Doilea Război Mondial au fost create aproape 600 de loji. Francmasonii susțin că acest lucru s-a datorat numărului mare de bărbați care „au vrut să continue camaraderia apărută între ei în timpul războiului, dorind un loc liniștit într-o lume puternic schimbată și aflată într-o continuă schimbare”.
Chiar dacă ar fi adevărat, aceasta nu răspunde întrebării pe care mulți au pus-o de mai bine de trei secole despre activitățile lor: cine beneficiază de pe urma a ceea ce fac ei, indiferent ce ar fi aceasta? Francmasonii înșiși sau întreaga societate?
Masonii nu neagă că mare parte din generozitatea lor este îndreptată către împlinirea scopurilor organizației și către adepții lor, adesea sub forma îngrijirilor medicale și educației. Nu e nimic rău în crearea unei societăți pentru beneficii reciproce. Beneficiază și cauzele bune. Anual, francmasoneria oferă 1 milion de lire Colegiului Regal al Chirurgilor „pentru binele omenirii”. Cu siguranță că mulți membri sunt decenți și onești, cu intenții altruiste.
Dar e greu de crezut, având în vedere legăturile strânse dintre membri, că aceștia nu se favorizează reciproc, închizând ochii când nu ar trebui, promovând pe nedrept, semnând contracte și înțelegeri pe la spate și gratulându-se în toate felurile cu beneficii care nu sunt disponibile pentru alții.
Între toate aceste opinii contradictorii, cine are dreptate? Citiți mai departe și judecați singuri.
Francmasonii au ascuns adevărul despre scufundarea Titanicului?
La scurt timp după scufundarea Titanicului în data de 4 aprilie 1912, au apărut cereri din ambele părți ale Atlanticului pentru cercetarea motivelor din cauza cărora vasul s-a scufundat chiar la inaugurarea sa și de ce au fost atât de puțini supraviețuitori.
Explicația potrivit căreia ciocnirea cu un iceberg a fost cauza scufundării Titanicului a fost primită ca o glumă în Marea Britanie.
În Statele Unite, Senatul a acuzat atât proprietarul vasului, compania White Star Line, cât și Ministerul Comerțului Britanic pentru că a permis lansarea la apă a vasului cu foarte puține bărci de salvare.
În Marea Britanie, cercetarea oficială a fost extrem de îngăduitoare până la punctul de a fi o farsă – posibil datorită implicării la nivel înalt a unor masoni importanți, care ar fi putut avea interesul să-i acopere pe colegii lor implicați în producerea tragediei.
Investigația a fost condusă de un francmason, Lordul Mersey, inițiat al unei loji din Londra, în anul 1881. Ministrul Comerțului, Sydney Buxton a fost, de asemenea, și el mason, membru al unei loji londoneze. Lordul Pirrie, directorul șantierului din Belfast, unde s-a construit Titanicul și director al companiei White Star a fost, de asemenea, mason.
S-a descoperit, de asemenea, că doi dintre experții anchetatori au fost francmasoni. Profesorul John Biles, specialist în arhitectură navală, era înscris în Loja Clausentum din Woolston, Hampshire, din 1890, iar Edward Chaston, inginer expert în marină, aparținea de Loja St Nicholas din Newcastle, din același an.
Astăzi este dificil să stabilim cu exactitate dacă acești oameni au complotat pentru subminarea investigației, dar este evident că toți aveau interesul comun de a nu duce ancheta prea departe, așa cum mulți cred că deja a fost dovedit.
În finalul anchetei s-a stabilit că Ministerul Comerțului, compania White Star și căpitanul vasului nu au avut nicio vină. Doar viteza mare și icebergul au fost cauzele scufundării Titanicului.
Francmasonii au ascuns identitatea lui Jack Spintecătorul?
Crimele săvârșite de Jack Spintecătorul în Estul Londrei în 1888 au fost atribuite mai multor persoane. Această teorie a fost susținută de personalități precum autorul Lewis Carrol, artistul Walter Sickert și chiar de Ducele de Clarence, fiul cel mare al lui Edward al VII-lea.
Autorul Bruce Robinson, în noua sa carte – They All Love Jack: Busting The Ripper (Toți îl iubesc pe Jack: Dezvăluiri despre Spintecător) – susține că faimosul criminal era cântărețul Michael Maybrick care, deși avea o profesie umilă, făcea parte din Supremul Mare Consiliu al Francmasonilor (the Supreme Grand Council of Freemasons), fiind protejat de poliția împânzită la rândul ei de masoni.
Robinson își argumentează teoria pe baza unui desen straniu, cu simboluri masonice, descoperit la locul unei crime. Mai mult decât atât, el susține că tăieturile de pe fața victimei Catherine Eddowes reprezentau o pereche de compasuri – un binecunoscut simbol masonic.
Întreaga clasă conducătoare era compusă din francmasoni, de la cei așezați pe tron până la ultimul moștenitor. Ideea cea mai importantă în Francmasonerie este că orice ar fi, se protejează frăția – asta s-a petrecut”, spune Robinson.
Datorită publicării arhivelor francmasoneriei, putem observa că multe persoane importante în investigația care a avut loc atunci erau membre ale acestei societăți secrete.
Comisarul Poliției Metropolitane la acea vreme, Sir Charles Warren, și colegul său inspectorul-șef Donald Swanson erau francmasoni, precum și doi procurori care s-au ocupat de faimosul caz. S-a mai descoperit că trei dintre medicii care au examinat victimele au fost masoni.
Aceștia nu îl protejau neapărat pe Spintecător, cât sistemul din care făceau parte. Și ca să protejeze sistemul, erau nevoiți să îl protejeze pe Jack, iar el era conștient de acest lucru”, mai spune Robinson.
Francmasonii l-au protejat pe criminalul „Furia străzii”?
Francmasonul Kenneth Noye, numit și „infamul ticălos”, a primit o sentință pe viață pentru uciderea cu sânge rece a lui Stephen Cameron în 1996.
Încă de la o vârstă fragedă, Noye s-a ocupat cu ticăloșii precum furtul de bani, vânzarea de biciclete furate și a fost implicat în acte de violență.
Și-a făcut ucenicia în tâlhărie timp de 20 de ani, cât a trăit alături de alți hoți, până când a fost arestat în 1977, la vârsta de 30 de ani, pentru deținere de bunuri furate.
Noye a reușit să evite acuzațiile, pentru că era informator al poliției dar probabil și pentru că a hotărât să se înscrie într-o lojă francmasonică din Hammersmith. Mai târziu s-a aflat că fusese propus ca membru de doi ofițeri de poliție și că a avansat repede, fiind aproape de a deveni Maestru al Lojei.
În următorii ani Noye a construit un adevărat imperiu criminal cu activități în întreaga lume. Făcea contrabandă cu droguri și aur și a fost implicat în celebrul jaf Brink's-MAT din 1983, când au fost furate lingouri de aur, diamante și bani în valoare de aproximativ 79 milioane de lire.
Statutul de mason nu a putut să-l scape în acest caz de sentința de 14 ani închisoare cu executare, fiind exclus din francmasonerie, dar abia la trei ani după condamnare.

yogaesoteric
18 mai 2016

În urma exploatărilor de hidrocarburi prin fracturare, statul Oklahoma din SUA a ajuns să fie «polul cutremurelor» produse de om!

Riscul ca un cutremur ce ar putea provoca pagube serioase să aibă loc în anumite zone din Oklahoma şi în statele din vecinătate este la fel de mare ca și în zonele puternic seismice din California, conform unui raport realizat de Agenția pentru Supravegherea Geologică a SUA (USGS – United States Geological Survey). 
Vinovatul? Activităţile legate de producţia de petrol şi gaze ce generează condiţii de cutremure în regiunea central-estică a SUA, după cum afirmă seismologii de la USGS.
Cercetătorii de la USGS au elaborat prima hartă care include riscurile seismice pentru 2017, atât pe cele din cauze naturale, cât şi pe cele induse de om. Până acum, agenţia guvernamentală includea doar riscurile de cutremure naturale.
Raportul, care este parte dintr-o examinare pe 50 de ani a riscului seismic, arată că aproximativ 7 milioane de oameni trăiesc şi muncesc în zone cu risc de cutremur indus de om. Zonele din centrul şi estul SUA prezintă riscul de a suporta un cutremur de aceeaşi magnitudine ca cele care se produc în mod natural în California, transmite USGS.

 
Prin includerea cutremurelor induse de om, previziunile seismice au crescut semnificativ în anumite zone ale SUA”, a afirmat într-o declaraţie Mark Petersen, şeful Proiectului Naţional de Cartare a Posibilelor Evenimente Seismice, din cadrul USGS. „Această cercetare arată, de asemenea, că o mai mare parte din populaţie se află în faţa unui risc semnificativ de a fi expusă în anul următor la cutremure, fie naturale, fie induse de om, care să fie însoţite de pagube.
Cutremurele din zona central-estică a SUA sunt deseori produse din cauza apei reziduale, susține USGS. Aceasta provine din activităţile de obţinere/extragere de petrol şi gaze, când apa este pompată în puţuri subterane la mare adâncime în interiorul pământului. Aceasta diferă de fracturarea hidraulică, în care apa, nisipul şi substanţele chimice sunt pompate în pământ pentru a sparge rocile şi a extrage petrolul şi gazele.
Fracturarea hidraulică, așa cum este practicată în prezent, prezintă probabil un risc mai mic de a produce cutremure sesizabile, afirmă USGS (apa reziduală de la fracturarea hidraulică este în general pompată înapoi în puţurile de injectare a apei reziduale).
Totuşi, procedeele de injectare de apă reziduală au pus pe harta cu riscuri seismice şase state. Oklahoma prezintă cel mai mare risc, fiind urmată de Kansas, Texas, Colorado, New Mexico şi Arkansas, potrivit USGS. Oklahoma şi Texas au cea mai mare populaţie care locuieşte lângă zone cu risc de cutremure induse de om.
În ultimii cinci ani, USGS a documentat cutremure masive de pământ şi pagube în diferite arii ale acestor şase state, majoritatea fiind induse de om”, a spus Peteresen.
Mai mult, site-ul USGS «L-aţi simţit?» a arhivat zeci de mii de raportări de la oameni care au experimentat cutremure în aceste state, incluzând cam 1500 de rapoarte de cutremure puternice sau pagube.

Fiecare punct albastru de pe această hartă reprezintă un cutremur cu magnitudinea de cel puţin 2,5 începând cu anul 1980. Din 1978 până în 2008, există o medie de 24 de cutremure cu magnitudinea de 3, sau mai mari, care au atins zona centrală a SUA în fiecare dintre aceşti ani. Dar începând cu 2009 şi până în 2015, numărul a crescut la o medie de 318 de cutremure pe an, cu magnitudinea respectivă. În 2015 s-au înregistrat cele mai multe cutremure – 1010 cu magnitudinea de 3 sau peste 3. 
Începând cu mijlocul lunii martie 2016, 226 de cutremure cu magnitudinea de 3 sau mai mare s-au produs deja în zona centrală a SUA, conform USGS.
Cel mai mare cutremur care s-a produs în apropierea unui loc de injectare de apă reziduală a avut magnitudinea de 5,6 şi a avut loc în 2011, lângă Prague, Oklahoma.
Cercetătorii de la USGS au descoperit 21 de arii cu frecvenţă crescută de seisme induse de om. Unele zone, cum ar fi regiuni din Alabama şi Ohio, au avut cutremure induse de om în trecut, dar prezintă un risc relativ mic pentru anul 2017, deoarece activităţile care au determinat aceste cutremure s-au diminuat.
Alte zone din Alabama şi unele părţi din Mississippi prezintă însă o creştere a acestor activităţi. Dar cercetătorii caută încă să afle dacă cutremurele din aceste zone apar natural sau sunt induse de om, afirmă USGS.
Cercetătorii au găsit aria cu cel mai mare risc de cutremur indus de om ca fiind în zona central-nordică a statului Oklahoma şi în partea sudică a statului Kansas. Ei au calculat că există un risc de 10-12% ca un cutremur puternic să apară în aceste zone în 2016. Un asemenea cutremur, au estimat ei, ar putea avea gradul 6 sau mai mult pe scara Mercalli de Intensitate Modificată, ceea ce înseamnă că va putea fi simţit cu uşurinţă dar nu va produce pagube mari. Aceasta este echivalent cu aproximativ gradul 5 pe scara Richter.
Deşi cercetătorii nu sunt de acord cu ipoteza că injectarea de apă reziduală conduce la cutremure mai mari sau mai mici comparativ cu cele naturale, în ariile respective din regiunea centrală și estică a SUA, când se produce un cutremur mare apar mii de fisuri/falii, după cum afirmă USGS. Mai mult, cutremurele induse de om tind să vină în rafale de evenimente mici care se produc la adâncimi mici şi care nu se simt de obicei, pe când cutremurele naturale este mult mai probabil să fie simţite şi să producă daune.
Noul raport despre cutremure va ajuta arhitecţii să determine care ar fi cel mai bun design pentru clădirile din zonele de risc. Cetățenii din SUA care trăiesc în zone cu risc seismic pot citi despre măsuri de siguranţă pe site-ul FEMA's Ready Camp.
yogaesoteric
18 mai 2016

Semnal masonic ce provine de la șeful SRI şi este transmis pentru cei care ştiu ce înseamnă, de fapt, aceasta

Directorul SRI: Nici măcar nu îl cunosc pe Marian Munteanu.
Directorul SRI, Eduard Hellvig, neagă, într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, orice amestec în legătură cu desemnarea lui Marian Munteanu ca și candidat al PNL la Primăria Capitalei, așa cum s-a speculat într-o parte a presei.


Astfel, întrebat dacă are vreo legătură cu candidatura lui Marian Munteanu, Hellvig a spus: „Nu, categoric, nici măcar nu îl cunosc”.


yogaesoteric
18 mai 2016

marți, 17 mai 2016

Știri fierbinți din Franța și o întrebare: Este deja România terenul unor macro-experimente politice?

EXPLOZIV !


O știre care a venit de curând din Hexagon, via AFP, va electrocuta, în mod cert, alegătorii din România: francezii par să se fi săturat de tot ce înseamnă clasa politică, indiferent că este vorba despre partidele de stânga sau de dreapta, și și-au exprimat dorința pentru un nou tip de politică printr-o mișcare începută la Paris și care s-a extins către orașele din provincie.

 
Protestele au început la sfârșitul lunii martie, când oamenii au ieșit în stradă pentru a manifesta împotriva unor modificări la legea muncii. În primele zile, sute, iar mai apoi zeci de mii de protestatari s-au adunat zilnic în Piața Republicii din Paris pentru a-și exprima nemulțumirile, cum ar fi cele legate de corupție, de nivelul de trai, de violențele poliției, de cârdășia elitelor, de dificultatea de a găsi o locuință etc.
Ideea este să creăm o nouă agora în spațiul public” – astfel sintetizează acțiunea un participant la mișcarea căreia i s-a dat numele Nuit Debout (Noaptea în Picioare).
Vrem să exprimăm saturația generală împotriva societății, împotriva guvernului. Să luăm politica în mâinile noastre”, își continuă explicațiile cetățeanul, în timpul manifestației din Piața Capitoliului, la Toulouse, unde s-au adunat peste 10.000 de oameni.
Câteva sute de kilometri la nord de acest oraș, ministrul francez al Economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 38 de ani, a anunțat la o „reuniune cetățenească” lansarea unei noi mișcări „nici de dreapta, nici de stânga”, pe care a denumit-o En Marche (În marș).

 
În pofida reacțiilor aparent calme ale politicienilor, unii își arată interesul față de mișcările Nuit Debout și En Marche. Este cazul responsabililor stângii radicale, dar și al prim-secretarului Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadélis, care a recunoscut că a făcut „o mică plimbare discretă” prin Piața Republicii. „Este primăvara politicii”, a spus el, declarație pe care și-a nuanțat-o la scurt timp, comparând această mișcare mai degrabă cu cele din Hyde Park sau Puerta del Sol.
Nimeni nu știe unde se va ajunge”, mărturisește unul dintre participanții la Nuit Debout, care crede însă că „acesta este un spațiu de discuții de care avem mare nevoie”.
Ceea ce se petrece în Franța seamănă izbitor cu evenimentele care au avut loc la finele anului 2015 în România, după catastrofa de la Colectiv. Oameni ieșiți masiv în stradă, fluturarea de lozinci contra clasei politice, a legii lustrației, solicitarea unui alt tip de politică, în directă relație cu „Vocea străzii”, opțiunea pentru un guvern tehnocrat, mesajul „Ne-am săturat” transmis pe toate canalele media, toate acestea se regăsesc în mare măsură în evenimentele din Franța.

 
O asemănare care scoate de la naftalină o întrebare mai veche, care persistă în multe minți lucide: „A ajuns România ultimilor ani un soi de poligon al macro-experimentelor politice europene?” (Bogdan Tiberiu Iacob).
Iată o știre prezentată de Press TV în data de 16 aprilie 2016:
„Cele mai recente ciocniri dintre miile de protestatari francezi și forțele poliției din capitala Paris au condus la reținerea de către polițiști a 22 de demonstranți, în timp ce manifestațiile împotriva reformelor muncii dorite de guvern continuă, au declarat autoritățile.

Oamenii ascultă un discurs în timpul mișcării Noaptea în Picioare, în Paris, pe 15 aprilie 2016

Aproape 100 dintre cei peste 3.000 de protestatari au dat foc la pubele cu gunoaie și au aruncat sticle, cutii de conserve și pietre în polițiști, în timpul manifestațiilor de vineri noapte, 15 aprilie, din piața Place de la Republique. Protestatarii și-au petrecut din nou Noaptea în Picioare manifestând, potrivit unei declarații de sâmbătă a departamentului de poliție din Paris.
Potrivit știrilor locale, polițiștii au răspuns cu gaze lacrimogene, în încercarea de a îi goni pe protestatari din piață.
Protestele care au loc noapte de noapte au început pe 31 martie, împotriva unor reglementări guvernamentale care vor facilita concedierea muncitorilor de către companiile care au dificultăți financiare.

Un jongler face spectacol în timpul adunării Noaptea în Picioare, în piața Place de la Republique din Paris, pe 15 aprilie 2016
Ciocnirile au continuat în nord-estul capitalei, unde s-a raportat că două bănci și un șantier au fost vandalizate. Potrivit declarației poliției, patru dintre oamenii legii au fost răniți în timpul violențelor, iar 22 de demonstranți au fost reținuți.
Sute de protestatari s-au adunat în fiecare noapte în ultimele două săptămâni în zona din estul Parisului unde a fost construit un monument în amintirea celor 130 de victime ale atacurilor teroriste din noiembrie 2015, comise de facțiuni ale grupării Takfiri Daesh.
Protestatarii francezi spun că s-au inspirat din mișcarea de stradă a spaniolilor, Indignados (Indignații), din anul 2011, care a condus la ascensiunea la putere a partidului de extremă stângă Podemos.

 
Pe data de 9 aprilie au apărut ciocniri sporadice între manifestanții din Paris și forțele de ordine. Ministrul de Interne francez, Bernard Cazeneuve, a declarat pe 15 aprilie că 151 de membri ai forțelor de ordine au fost răniți de când protestele s-au încins, afirmând că incidentele violente sunt «intolerabile».”


yogaesoteric
17 mai 2016

Câinele, prietenul nostru devotat

luni, 16 mai 2016

Ionuţ Budişteanu, românul care concurează cu fabricile gigant din China

Autor: Bogdan Biszok | luni, 16 mai 2016 

Ionuţ Budişteanu, considerat unul dintre cei mai inteligenţi români, a terminat cu participarea la concursuri şi a trecut la un alt nivel, cel de antreprenor.
Are 24 de ani şi este din Râmnicu Vâlcea, catalogat de presa străină, oraşul hackerilor. Ionuţ Budişteanu a devenit celebru în 2013 când a câştigat locul 1 şi un premiu de 75.000 de dolari la concursul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF), cea mai mare competiţie de ştiinţă şi inginerie din lume dedicată elevilor de liceu. Proiectul său era un model de maşină fără şofer. Deşi a făcut mai multe teste cu automobilul autonom prin oraşul natal, s-a împotmolit la realizarea plăcilor electronice. A încercat să colaboreze cu firme din China, însă a fost refuzat deoarece produsele necesare nu aveau o valoare mare. Astfel, tânărul inventator a decis să amâne acest proiect şi să contruiască singur un robot industrial care să realizeze plăcile. A pus bazele companiei VisionBot, care în prezent are doi angajaţi, peste 300 de comenzi şi face exporturi în Anglia.
„Noi facem roboţi industriali care asamblează plăcile electronice ce pot fi folosite la telefoane mobile, tablete etc. Am încercat să lucrez cu fabrici din China pentru produse în valoare de 50.000 de dolari, dar m-au refuzat pentru că pe ei nu îi interesează să lucreze cu companii mici, pe ei îi interesează să facă profit. Am decis să construiesc singur şi astfel am pus bazele VisionBot. Este efectiv tehnologia din imprimantele 3D. Piesele m-au costat 200 de dolari şi toate cheltuielile inclusiv înregistrarea firmei m-au costat 500 de dolari. Concurenţa noastră este reprezentată de fabricile din China care au echipamente de sute de mii de dolari“, a declarat Ionuţ Budişteanu.
„Tehnologia şi inovaţia trec pe lângă noi“
Budişteanu nu se consideră inventator, ci maker (n.r. - creator) pentru alţi makeri. „Cea mai mare problemă pentru makeri, inginerii în electronică, inventatori, hobbyişti este să transforme prototipurile în produse industriale din cauză că au nevoie de roboţi de fabrică. Cu VisionBot, încerc să ajut makerii să reușească să îşi transforme ideile în produse“, spune acesta. În ceea ce priveşte tehnologia şi inovaţia din România, Budişteanu spune că suntem foarte bine cotaţi în domeniul de programare, dar extraordinar de puţin reuşim să facem produse informatice care să fie realizate în România şi să fie vândute de către companiile româneşti în străinatate, iar tehnologia şi inovaţia trec pe lângă noi.
„România promovează foarte bine competitivitatea. Am participat la 130 de concursuri de informatică, electronică, programare, dar nu este normal ca la facultatea de Matematică şi Informatică din 33 de examene, 31 să se dea pe hârtie“, spune Budişteanu. Dacă va avea succes cu firma lui, VisionBot, Budişteanu vrea să producă câţiva ani roboţi industriali, iar apoi să se întoarcă la softul mașinii fără șofer, dar şi la celelalte proiecte amânate cum ar fi senzorul care ajută nevăzătorii să simtă lumea înconjurătoare cu limba și o cameră prin care poate detecta, cu ajutorul inteligenţei artificiale, identitatea unui hoţ chiar dacă are cagulă.
Genialitatea nu înseamnă să faci un produs foarte bun sau un brevet, contează cum este implementat, cum este prezentat, cum este vândut. Din păcate, în România, creăm chestii, dar niciodată nu le vindem.
Ionuţ Budişteanu
http://www.capital.ro/