Yuval Noah Harari – Singura poveste de adormit copiii în care crede toată lumea

Ce sunt banii? Spunem din nou, banii nu sunt o realitate obiectivă, nu au o valoare obiectivă. Luați bucata verde de hârtie – dolarul – priviți-o: nu are nicio valoare. Nu o poți mânca, nu o poți bea, nu te poți îmbrăca cu ea.

Dar au venit niște maeștri povestitori, marii bancheri, miniștrii de finanțe, prim-miniștrii, care ne spun o poveste foarte convingătoare: „Vedeți aceasta bucată verde de hârtie? Valorează de fapt zece banane.”

Și dacă cred eu și tu și toată lumea, chiar funcționează.

Iau această bucată de hârtie fără valoare, merg la supermarket, i-o dau unui străin pe care nu l-am întâlnit niciodată și primesc în schimb banane adevărate, pe care chiar le pot mânca. E ceva extraordinar. Cu cimpanzeii nu ți-ar merge. Desigur, ei fac schimburi: „Îmi dai o nucă de cocos, îți dau o banană”. Asta poate să meargă. Dar, „Îmi dai o bucată de hârtie fără valoare și te aștepți să-ți dau o banană? Nici vorbă! Drept cine mă iei, un om?”

De fapt, banii sunt cea mai reușită poveste inventată și spusă de oameni vreodată, pentru că e singura poveste în care crede toată lumea.

Nu toată lumea crede în Dumnezeu, nu toată lumea crede în drepturile omului, nu toată lumea crede în naționalism, dar toată lumea crede din nefericire în bani și în dolar, susține în prezentarea sa Yuval Noah Harari, lector la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

Urmăriți videoul de mai jos pentru a afla cum entitățile virtuale au ajuns astăzi să guverneze lumea REALĂ.

Citiți și: 
Banii: o descifrare ezoterică a unui «rău necesar»Dedesubturile trecutului financiar al Statelor Unite 
Faza finală a războiului financiar global: Situaţia globală financiar-bancară şi bursieră – între bula bursieră şi banii virtuali 

yogaesoteric
17 iulie 2016

Londra, centrul financiar cel mai corupt al planetei, de unde se operează capitalismul criminal fără nicio opreliște!

Centrul financiar londonez este un stat semi-offshore, la fel ca teritoriile britanice de peste mări, paradisuri fiscale legitimate de autorităţile britanice. Secretul financiar din Marea Britanie oferă portiţe pentru gangsteri, traficanţi de droguri şi cleptocraţi. Acestea sunt opiniile jurnalistului italian Roberto Saviano, care şi-a dedicat zece ani pentru a studia afacerile Mafiei.

Jurnalistul de 36 de ani a trăit sub protecţia poliţiei după ce a publicat un volum despre membrii Camorrei, temuta mafie napolitană, în 2016.

„Dacă aţi fi întrebaţi care este cel mai corupt loc de pe Pământ, aţi spune că e Afganistan, poate Grecia, Nigeria, sudul Italiei. Dar v-aş putea spune că este Marea Britanie”, a afirmat Saviano într-o conferință susținută în Marea Britanie. „Nu birocraţia, nu poliţia, nu politica sunt corupte, ci capitalul financiar. 90% dintre deţinătorii de capital din Londra îşi au sediile în offshore-uri.”

„Jersey şi Cayman sunt porţile de acces în Europa pentru capitalul provenit din infracţiuni, iar Marea Britanie este ţara care permite asta. De aceea este crucial pentru mine să fiu azi aici şi să vorbesc despre viaţa voastră şi despre guvernul vostru.”

Saviano şi-a exprimat părerea despre referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din UE. Părăsirea UE ar lăsa ţara şi mai expusă criminalităţii organizate. „Ar însemna să permiteți societăţilor din Qatar, cartelurilor mexicane, mafiei ruse să câştige şi mai multă putere şi HSBC (The Hongkong and Shanghai Banking Corporation) a plătit 2 miliarde de euro amendă în SUA pentru că a recunoscut că a spălat bani ce proveneau de la cartelurile drogurilor şi de la companiile iraniene. Avem dovezi.”

Citiți și:
Londra a transformat Marea Britanie într-un «stat mafiot civilizat»
Caracatiţele financiare ale lumii: GOLDMAN SACHS 

yogaesoteric
17 iulie 2016

Depopularea masivă a ţării şi repopularea ei cu imigranţi – planul globalist care loveşte România

Populația României va ajunge, potrivit unor scenarii pesimiste, la 14-15 milioane în următorii 30-40 de ani, a declarat, la începutul lunii iunie, președintele Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei.

„Fenomenul cel mai puțin plăcut pentru România este declinul demografic. (...) Este foarte greu să ajungem să echilibrăm niște dezechilibre majore care au apărut în cei 25 de ani la nivelul populației. (...) Este foarte greu să ajungi ca într-o perioadă rezonabilă să vii și să echilibrezi structurile pe vârste. În opinia mea, problema mare a României nu este că am ajuns de la 23.200.000 în 1990 la 19.800.000 pe populația rezidentă. Problema majoră este că s-a schimbat radical structura populației pe vârste. Aceasta este problema pe care o vom duce probabil în următorii 20-30 de ani și, dacă vom merge pe scenariile pesimiste (...), probabil că vom ajunge la 14-15.000.000 într-o perioadă de 30-40 de ani”, a afirmat Andrei la ceremonia de lansare a proiectului Starea Națiunii. Construirea unui sistem inovator pentru fundamentarea politicilor publice.

El a explicat că, deși este normal ca populația României să urmeze tendința de la nivel european, se pot remarca și unele „tendințe neplăcute”, care nu sunt specifice Europei. Președintele INS a luat ca exemplu rata de fertilitate a fetelor cu vârsta de sub 15 ani, care, a punctat acesta, în România este „infinit mai mare” decât la nivelul celorlalte state europene.

Un alt fenomen neplăcut care se face simțit în România și care nu este caracteristic restului Europei se referă, potrivit lui Tudorel Andrei, la rata mortalității infantile, de 9 decese la 1.000 de nou-născuți. Andrei a arătat că această rată este de trei ori mai mare decât media europeană și reprezintă o problemă care nu se poate rezolva într-o perioadă scurtă.

Președintele INS a semnalat și creșterea vârstei medii a populației României, de la aproape 33 de ani în 1990 la 40-41 la nivelul anului 2015. 
„E o îmbătrânire galopantă a populației, e drept, și pe fondul migrației externe, din păcate din categoria persoanelor tinere și, în cazul femeilor, aflate în perioada de fertilitate”, a adăugat acesta.

Problema demografică din România a fost menționată și de către Vasile Ghețău, director în cadrul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române. 
„Declinul populației nu mai poate fi stopat. Ar putea fi redus ca intensitate doar. Societatea trebuie pregătită pentru astfel de evoluții pe viitor”, a declarat Ghețău.

Citiţi şi: 
Depopularea României de către oculta mondială! 
Se pregăteşte mai pe ascuns, mai la vedere pulverizarea României 

yogaesoteric
14 iulie 2016 

Dacă vei risca și vei instala Windows 10 (ce este gratuit), calculatorul tău va deveni astfel spionul de nădejde al celor de la Microsoft...

 ...care vor ajunge – dacă vor aceasta – să vadă chiar şi ce faci în casa ta…

Mulți dintre noi au observat în ultima vreme aparițialogo-ului noului sistem de operare Windows 10 în bara de stare, în partea din dreapta-jos a ecranului. Pe mulți ne cuprinde o stare neobişnuită de uimire şi ne vine să exclamăm bucuroși: „În sfârşit, vrăjitorii de la Microsoft s-au transformat în îngeri ai compasiunii şi ai bunătăţii şi iată că ei ne oferă, plini de mărinimie, o nouă versiune de Windows, superperformantă şi atractivă, absolut gratis, în doar câteva minute! Extraordinar, nu am mai văzut așa ceva!”

Să fie, oare, chiar aşa? Să se fi transformat peste noapte infamul Bill Gates – care sponsorizează campaniile ucigașe de vaccinare și face declarații șocante despre depopularea planetei – într-o fiinţă caritabilă şi să fi devenit el capabil să renunţe, fără niciun regret, la miliardele pe care le-ar fi câștigat vânzându-și noua versiune de sistem de operare? Să fi renunţat el acum, tam-nesam și de bună voie, la beneficiile neîncetatului monopol mondial asupra industriei software, de care a ţinut cu dinţii atâţia ani de zile? Astfel, ajungem să ne întrebăm: „O fi citit Bill Gates declaraţiile lui Steve Jobs, şeful de la Apple, pe care acesta le-a dat pe patul de moarte, şi astfel s-o fi umplut mai întâi de remuşcări, iar apoi de mărinimie?” Nu prea credem că este așa, și o să vedeți în continuare de ce.

Dacă dăm click pe iconița respectivă din bara de stare a ecranului de start Windows, apare o fereastră care ne îmbie cu un mesaj extrem de atractiv: It’s for free, adică pe româneşte „Este gratis, este la liber, profită acum!” Experienţa neplăcută cu nenumăratele înșelătorii de pe internet ne trezeşte totuşi un anumit dubiu. Punem mâna pe telefonul mobil şi sunăm un prieten. Îl întrebăm: „Ai instalat?” Nu de puține ori, prietenul ne confirmă şi este chiar încântat. Aşa că trecem și noi la treabă și instalăm, neavizați, Windows 10.

Totul a început pe 29 iulie 2015, când Bill Gates, patronul multimiliardar de la Microsoft, binecunoscutul concern internațional, s-a hotărât să distribuie în mod gratuit noul lui sistem de operare Windows 10. De atunci şi până astăzi toţi utilizatorii sistemelor de operareWindows 7 şi 8 primesc aparent generoasa ofertă de instalare a sistemului Windows 10 prin actualizarea versiunii mai vechi, ca upgrade, GRATIS. În partea din dreapta-jos a ecranului, un mic simbol ce se prezintă sub forma logo-ului Windows ne invită să începem instalarea. Facemclick stânga pe el cu mouse-ul şi suntem ghidați şi motivați pentru actualizarea sistemului de operare: „Primiţi Windows 10 în valoare de 135 de Euro în mod gratuit”, „Acest computer este compatibil” etc.

Acest nou sistem de operare poate să ne pară în primele momente absolut genial, căci are multe funcţii noi. Windows10 conţine o platformă unitară pentru toate accesoriile. Putem interconecta o mulţime de dispozitive: smartphone-uri, tablete, computere desktop sau simple console. În plus, Microsoft promite o siguranţă mai mare în ce privește ameninţările internetului. Suntem de-a dreptul copleşiți de mărinimia patronilor de la Microsoft, care ne oferă în mod gratuit nenumăratele lor realizări integrate în acest produs nou. O bucurie nemărturisită străluceşte în ochii multor utilizatori, fiindcă totul este free, adică fără costuri.

Plini de entuziasm, începem instalarea cu nerăbdare și trecem rapid de la un pas la altul, apăsând butonul next. La un moment dat, suntem întrebați politicos dacă agreăm diverse opțiuni. Ştim că este gratis, aşa că apăsăm fără să ne gândim prea mult pe butonul Yes!, adică „Da!”. La urma urmei, suntem foarte liniştiți – ce am putea păţi, mai ales că am observat în treacăt, în titlu, apariţia sintagmei Security Policy!, deci deducem că ceea ce scrie acolo se referă la propria noastră securitate?

Şi totuşi, un subtitlu ne sare în ochi: DATA WE COLLECT (DATE PE CARE LE COLECTĂM) Măi să fie! Aceştia colectează date! Brusc, devenim atenți şi citim cu ochii în patru! În secţiunea DATA WE COLLECT se spune: „Atunci când achiziţionezi, instalezi şi utilizezi Windows 10, Microsoft colectează informaţii despre tine, despre dispozitivele, aplicaţiile şi reţelele tale, dar şi despre modul în care utilizezi acele dispozitive, aplicaţii şi reţele.” Această formulare nu a ratat, practic, nimic din ceea ce se putea face şi orice interacţiune pe care o avem cu calculatorul şi cu tot ce mişcă prin el ar fi în acest mod înregistrată şi colectată. Poate fi astfel decriptată parola de la conexiunea fără fir (wireless), se poate afla locul de unde ne conectăm la internet şi, de asemenea, se poate afla când ne conectăm la internet. Va exista un istoric permanent al sesiunilor noastre de lucru, care va ține evidența locurilor prin care am trecut şi, dacă cumva ne-am conectat la internet, se cuantifică timpul cât am rămas conectați şi ce am făcut noi acolo pe internet.

Din punctul de vedere al celor de la Microsoft, ar trebui să fim liniştiți, conform sloganului „totul este pentru securitatea noastră!”. Dacă până acum trăiam cu frustrarea că suntem neînsemnați, că nu ne bagă nimeni în seamă, putem uita de această grijă, fiindcă Microsoft ne însoţeşte peste tot. Trebuie doar să ne conectăm la internet şi locaţia noastră va fi descoperită imediat.

În treacăt fie spus, la fel se petrece şi cu telefoanele așa-zis inteligente, care dau acceptul programelor de a accesa informațiile referitoare la localizarea noastră. Chiar dacă GPS-ul nu este pornit, telefonul nostru tot poate fi identificat şi localizat.

Dar să continuăm cu instalarea lui Windows 10. Mai jos, în secţiunea DATA WE COLLECT se dau exemple de date care se colectează: „Datele pe care le culegem includ numele, adresa de e-mail, preferinţele şi interesele tale, paginile vizitate, căutarea şi istoricul fişierelor, apelurile telefonice şi SMS-urile; configurarea dispozitivelor şi datele citite de periferice şi utilizarea aplicaţiilor.“ Sistemul nou instalat poate să intercepteze SMS-urile, iar cei care îl manipulează pot vedea cu cine și ce anume am vorbit. Acestea sunt acţiuni care constituie din punct de vedere legal grave încălcări ale confidenţialităţii informațiilor, dar atât timp cât apăsăm pe butonul Yes! (Da) şi confirmăm că noi suntem de acord cu aceasta, totul este permis.

Textul celor de la Microsoft continuă în același mod șocant: „Noi vom avea acces la datele personale, vom putea să le dezvăluim sau să le păstrăm, inclusiv conţinuturile private (cum ar fi conţinutul e-mail-urilor și ale altor date confidențiale sau fişiere din directoarele personale), dacă suntem de părere că aceasta este necesar, pentru respectarea legilor în vigoare sau pentru a răspunde procedurilor juridice, inclusiv ale autorităţilor, pentru urmărirea penală sau pentru alte acţiuni în interesul statului.”

Această frază nu are nevoie de nicio interpretare. Prin ea ni se spune pe șleau că fişierele personale, cum ar fi documentele Word, e-mail-urile, imaginile ş.a.m.d., le stau la dispoziţie, după bunul plac, celor de la Microsoft pentru o aşa-zisă aplicare a legilor în vigoare, deși nimeni nu i-a autorizat în acest sens. Compania devine simultan instituție juridică și agenție de securitate și de spionaj.

În continuarea exemplelor se dau 4 subpuncte, al doilea fiind extrem de interesant: „De exemplu, atunci când utilizați programe de recunoaștere vocală de genul speech-to-text, putem colecta informaţii despre vocea dumneavoastră cu scopul de a îmbunătăţi procesarea vorbirii.” Adică ne înregistrează vocea pentru a îmbunătăţi, chipurile, serviciile şi pentru a utiliza în cine ştie ce scop nobil, pe mai departe, caracteristicile vocii noastre.

Dacă vom citi mai departe cu atenţie, sunt enumerate şi alte subpuncte, care evidențiază în mod clar faptul că Windows 10 este un instrument conceput pentru supravegherea şi pentru controlul total al populației, prin intermediul căruia patronul companiei urmărește să-i facă pe utilizatori tot mai „transparenţi“. Agenții Microsoft nu evaluează numai datele personale, ci și tot ceea ce se tipăreşte, localizarea aparatelor, adresele de web şi site-urile accesate, cuvintele cheie după care s-au efectuat căutările, contactele cu celelalte persoane şi articolele cumpărate (muzică, filme etc.), precum şi datele de accesare a conturilor bancare prin dispozitivele de tip digipass.

Mai mult chiar, Microsoft controlează implicit microfonul și camera digitală integrate în computerele fiecăruia dintre utilizatori. Nu este de mirare că unul dintre reprezentanții Centrului pentru protecţia consumatorilor din Rheinland-Pfalz afirma cât se poate de clar că noul sistem de operareWindows 10 transformă PC-ul într-o „staţie individuală de supraveghere“.

Mai jos în acest text halucinant, patronii de la Microsoft caută să manipuleze utilizatorii, pretinzând că toate informaţiile colectate sunt utilizate doar în scopul îmbunătăţirii serviciilor. Această afirmație este în mod evident praf în ochi, o simplă minciună grosolană.

Testarea Windows-ului o fi ea gratuită, dar acest produs vine cu un preţ ascuns, care în realitate este de mii de ori mai mare. Acest preț este renunțarea la intimitate şi la anonimat și accesul, tot gratuit, al celor de la Microsoft la datele noastre personale. De fapt, noi nici nu renunţăm în mod direct la ele, căci suntem cumva încredinţați că totul este pentru bunăstarea noastră, iar cei de la Microsoft caută, după cum știm cu toții, să vină mereu cu soluţii inteligente special pentru noi. Ni se sugerează să stăm cât mai liniştiți, căci tot ceea ce facem noi cu calculatorul şi cu sistemul de operare vom şti doar noi şi cei de la Microsoft, ca și cum am avea ceva de împărțit cu ei.

Există experți care au decriptat deja adevăratele intenţii ale patronilor de la Microsoft. Christian Gollner, referent de drept al Centralei pentru protecţia consumatorului din Rheinland-Pfalz, afirma la un moment dat: „Cu datele consumatorilor, Microsoft obţine câştiguri financiare gigantice. Acestea sunt fapte deja dovedite. Utilizatorii aparatelor digitale devin tot mai mult ca o marfă de vânzare. Din datele consumatorilor se poate deduce, de exemplu, ce obişnuinţe și nevoi au şi care este puterea lor de cumpărare. Cu aceste informații se poate face în așa fel încât reclamele să fie livrate drept la ţintă. În afară de aceasta, se poate ca datele personale să fie transmise mai departe, la o terță entitate, angrenând astfel o întreagă reţea subversivă de valorificare abuzivă a datelor personale.“

Citind toate aceste informații șocante, constatăm o dată în plus că în prezent am intrat într-o epocă dificilă a omenirii, perioadă în care spionajul, în cel mai direct sens al cuvântului, a ajuns la cote maxime. Ceea ce este diferit faţă de alte perioade este doar faptul că acum chiar noi suntem cei care ne dăm acceptul pentru a fi spionaţi, în schimbul anemicului drept de a utiliza contra cost unele programe. Poate unora dintre noi nu li se pare ceva atât de grav ca un program să înregistreze în beneficiul unei mari companii ceea ce facem noi pe internet, dar o să vedem că în felul acesta, în scurt timp, majoritatea acţiunilor pe care vom dori să le întreprindem vor fi anticipate de alţii de aceeași teapă şi, mai mult, vom putea fi uşor determinați să acționăm împotriva intereselor și a voinței noastre. Nu ne forțează nimeni la aceasta, dar sugestia insidioasă și persuasiunea perversă folosite de patronul și agenții firmei Microsoft sunt catalizatorii unor acţiuni pe care le întreprindem adesea fără ca noi să vrem cu adevărat, tocmai pentru că nu ne cunoaștem drepturile și nu suntem conștienți și avizați de ceea ce se petrece dincolo de ferestrele Windows-ului.

Având în vedere modul în care se desfășoară actualmente evenimentele, este mai mult decât clar că datele pe care ni le cer cei de la Microsoft ajung pe mâinile cui nu trebuie. Prin urmare, este evident că în spatele „cadoului“ de la Microsoft se ascunde altceva decât pretind reprezentanții firmei, precum în cazul unui cal troian. Nu numai că nu putem să ne încredem orbeşte în acest upgrade gratuit laWindows 10, dar el trebuie evitat pe toate căile posibile. Este necesară, chiar mai mult decât niciodată, structurarea unor sisteme de operare alternative viabile, precum cele din familia Linux, care să nu fie controlate de acest monopol abe

rant de escrocare și manipulare a utilizatorilor. De fapt, cei de la Microsoft speculează la maxim neştiinţa, credulitatea şi naivitatea oamenilor de pe întreaga planetă, lucrând pe ascuns în interesul așa-zișilor „iluminați“ – cei care, din umbră, urmăresc în mod programat și necruțător, pas cu pas, instaurarea statului fascist unic planetar, în care se vizează subjugarea tuturor locuitorilor de pe glob, ca și urmărirea și supravegherea lor neîncetat, prin implantarea sub pielea fiecărei ființe umane a unui microcip (faimosul „semn al fiarei“). Dacă nu ne vom trezi cu toții la timp și nu vom refuza în mod hotărât toate aceste intruziuni în viața noastră intimă, planul capilor francmasoneriei mondiale riscă să devină fără veste, pentru noi toți, o cumplită realitate de zi cu zi.

Citiți și:Clienţii serviciilor Microsoft sunt spionaţi de către Guvernul SUA cu permisiunea companiei Microsoft 
Deja prezentul şi chiar viitorul nostru, al tuturor, se va afla sub o neîncetată supraveghere (I) 

yogaesoteric
iulie 2016 

«Ceva nu este bine» – Un expert din forțele speciale de elită din SUA avertizează asupra unor serioase tulburări sociale în această vară

De-a lungul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din SUA au avut loc mișcări turbulente în mai multe zone de pe teritoriul Americii. Indiferent pe cine susțin – Trump, Sanders, Hillary sau Cruz – americanii de rând par a fi gata să pornească un război împotriva guvernului lor, sau unii împotriva celorlalți. Acest sentiment, corelat cu degradarea economică continuă și cu o stare generală de nemulțumire a unei populații care timp de decenii a fost marginalizată de aparatul politic din Statele Unite ale Americii, sunt semnele unor tulburări sociale serioase care se arată la orizont.

Într-un interviu oferit site-ului Infowars.com, un cunoscut luptător din forțele speciale de comando ale SUA, Tim Kennedy, descrie situația actuală ca pe un șanț ce a fost săpat și umplut cu explozibili care așteaptă să fie aprinși.

Kennedy este expert în strategii de menținere la putere a guvernului, ceea ce înseamnă că el cunoaște bine nu numai modul în care ar putea exploda butoiul cu pulbere al tulburărilor sociale, ci și cum ar urma să acționeze structurile administrative ale statului odată ce acest lucru s-ar produce.

„Pentru ca să aibă loc tulburări sociale, este necesar ca mai multe lucruri mărunte să creeze situația potrivită. Trebuie să existe un motiv.
Acum oamenii sunt atât de implicați emoțional în aceste alegeri prezidențiale... și în cele din urmă au realizat pentru prima dată că este ceva în neregulă cu țara noastră... Ochii lor sunt deschiși... Știm că ceva nu este bine.

Chiar dacă avem un președinte care spune: «Eu încerc să desființez granițele», nu am avut niciodată atât de multă ură între diferite segmente rasiale. Ceea ce este chiar mai înfricoșător este că noi știm că fiecare dintre toate aceste lucruri creează oportunitatea perfectă pentru serioase tulburări sociale.

În timpul acestei veri avansează campaniile pentru alegerile prezidențiale, trimitem trupe in Irak, observăm grupuri și segmente ale populației care susțin diferite persoane nominalizate în cursa pentru președinție...

Avem un mediu propice pentru unele probleme serioase. Credeți că revoltele din Missouri au fost grave? Așteptați lunile iulie și august. Șanțul a fost săpat și este plin de explozibil. Totul este așa cum ar trebui să fie pentru ca lucrurile să meargă foarte prost.”

Kennedy avertizează că ar fi bine ca cetățenii să se pregătească din timp, fiindcă odată ce tulburările sociale au loc la scară națională, bunurile esențiale dispar de pe rafturile magazinelor aproape peste noapte, așa cum s-a petrecut în Venezuela, în Argentina și în alte țări în timpul unor astfel de perioade tensionate.

Chiar dacă astfel de evenimente sunt adesea respinse de americani ca fiind improbabile, totuși preocupările cu privire la posibilitatea ca acestea să se producă nu sunt lipsite de fond.

„Ca individ trebuie să te pregătești”, le-a transmis Kennedy americanilor în interviu. „Să nu-ți pese dacă oamenii cred că ești nebun. Să nu crezi că ești vreun fanatic. Mai bine consideră-te un om care se pregătește pentru ceea ce va urma.

Sunt responsabil pentru familia mea. Familia mea va avea hrană. Familia mea va avea apă. Vom fi în siguranță. Și dacă voi mă considerați nebun pentru că vreau să mă asigur că familia mea este protejată, asta este.

Dar ca individ trebuie să cauți și să descoperi modalități de a te pregăti specifice pentru orașul în care locuiești.”

Pe scurt, expertul din forțele de comando îi avertizează pe cetățenii americani că nu pot depinde absolut deloc de guvern pentru a primi orice asistență semnificativă în cazul unor tulburări sociale pe scară largă, care s-ar răspândi de-a lungul Americii, fiind urmate de intervenții militare și ale forțelor de ordine, indiferent dacă tulburările ar avea loc în această vară sau în orice alt moment din viitor.

Aceasta înseamnă că fiecare cetățean în parte este nevoit să își ia măsuri și să își pregătească propriul plan pentru situații de urgență.

În cartea de succes The Prepper’s Blueprint (Planul celui pregătit), Tess Pennington rezumă succint situația actuală astfel: „Dezastrele nu discriminează. În urma evenimentului, vei fi pe cont propriu pentru a oferi familiei tale proviziile și cunoștințele pe care le-ai acumulat. Dacă ești pregătit și ai fundamentul mental și spiritual pentru a depăși dezastrul, atunci vei trece în «modul de supraviețuire» mai repede.

Când îți faci un plan pentru dezastre de amploare, trebuie să iei în considerare faptul că ai putea fi pe cont propriu pentru o lună sau chiar mai mult. Pentru a trece cu bine prin această perioadă imprevizibilă, trebuie să adaugi straturi suplimentare la fundamentul de pregătire, astfel încât să încorporezi cunoștințe esențiale și bunuri suplimentare.”

Luând măsuri pentru a face față unor posibile tulburări sociale pe scară largă, cetățenii ar fi de asemenea pregătiți și pentru alte evenimente potențial mortale, de aceea concentrarea asupra bunurilor esențiale și a informațiilor este o cheie importantă.

• Aprovizionarea cu alimente de urgență va fi absolut critică. Chiar și în timpul unei furtuni de zăpadă sau a unui uragan, care sunt de multe ori prognozate din timp, se poate observa panică în magazinele alimentare, de multe ori rafturile rămânând rapid complet goale. Alimentele care pot fi depozitate mult timp, ușor de pregătit și extrem de nutritive vor fi esențiale. Astfel de provizii pot fi achiziționate din magazine care vând pachete gata pregătite pentru cazuri de urgență care ar putea dura mai multe zile sau mai multe săptămâni.

• Alimentele ușor de transportat pot fi foarte folositoare în cazul în care sunteți prinși în mijlocul unor tulburări civile și revolte. Acestea se găsesc sub formă de batoane energizante cu un foarte mare conținut caloric și care pot fi ascunse într-un rucsac sau în mașină. Batoanele pot suplimenta rezerva deja existentă de alimente depozitate. Având un enorm conținut de 3600 de calorii per baton, cinci dintre acestea vă sunt suficiente pentru a fi consumate ca hrană de urgență pentru o săptămână.

• Rezervele de apă vor fi esențiale în cazul în care administrația locală ar fi copleșită de revolte sau jafuri. O serie de evenimente care ar putea avea loc în caz de dezastru ar putea face ca apa dintr-un întreg oraș să fie prea periculoasă pentru a putea fi băută, sau pur și simplu ar putea fi oprită de la sursă. Un foarte bun filtru de apă la domiciliu vă va permite să rămâneți hidratat în perioade de criză. Dacă sunteți prins de revolte în aer liber, un sistem de filtrare portabil sau tablete naturale pentru tratarea apei ar putea fi salvatoare.

• Echipamentul de protecție în caz de dezastre nucleare, biologice sau chimice (NBC) este o măsură suplimentară de siguranță, în special în cazuri de revoltă în care gazele toxice ar putea fi utilizate atât de către forțele de ordine cât și de către insurgenți. Mai mult decât atât, astfel de echipamente sunt ultima linie de apărare în cazul unor grave catastrofe NBC, care ar putea include eliberarea de gaze otrăvitoare în spații aglomerate și închise cum ar fi stațiile de metrou, sau, în cel mai rău caz, un atac asupra unei centrale nucleare.

• Armele de foc, muniția și echipamentul de protecție antiglonț vor fi esențiale. Americanilor li se atrage atenția că în cazul unor revolte la scară largă, oamenii vor intra în panică. Vor deveni violenți. Și unii vor fi răniți. Experții în tehnici de supraviețuire le sugerează să fie înarmați și să aibă destulă muniție pentru a își putea menține familia în condiții de siguranță, și să știe cum să își folosească armele. Dacă veți fi nevoiți să trageți spre a vă apăra de cineva care vă amenință viața, li se spune americanilor, gândiți-vă că există o mare posibilitate ca acela să tragă la rândul său. Ca atare, luați în considerare necesitatea de a vă procura un echipament de protecție antiglonț pentru cazul unor situații extrem de instabile și potențial violente.

• Trusele de prim ajutor vor fi esențiale pentru siguranța dumneavoastră. Într-o situație gravă, de urgență, nu veți avea acces la spitale și va trebui să deveniți medic în caz de necesitate. Expertul dr. Joe Alton a scris Manualul de medicină de supraviețuirepentru acest motiv. Sugerează să aveți o trusă de prim ajutor, dar de asemenea, vă încurajează puternic să aveți și truse speciale pentru răni grave. În plus, întotdeauna este o idee bună să aveți antibiotice pentru a preveni infecția în cazul în care nu se poate ajunge la un spital de urgențe.

• Trocul trebuie luat în considerare, mai ales atunci când rafturile magazinelor sunt goale. Și, în timp ce bunurile de pe lista de aprovizionare sugerată mai sus ar putea fi folosite pentru troc, se pot folosi de asemenea și monede sau piese de argint. Valuta forte a fost folosită în Zimbabwe, Argentina și Grecia, atunci când valutele lor s-au prăbușit și când băncile au fost închise din cauza situațiilor de urgență.

Lista de aprovizionare sugerată mai sus include bunuri esențiale pentru cazuri de urgență. Americanilor li se indică să citească planul propus de Tess Pennington pentru a descoperi liste de aprovizionare extinse, cu bunuri necesare în cazul a zeci de scenarii de dezastru.

Site-ul de informații alternative din SUA Infowars.com le spune americanilor că o aprovizionare corespunzătoare ce le-ar fi suficientă timp de cel puțin 30 de zile poate face diferența între viață și moarte în cazul fiecăruia dintre ei.

Prezentatorul Alex Jones conchide, la finalul interviului cu expertul din trupele de comando: „Cel puțin, o bună pregătire face ca o situație foarte inconfortabilă să devină un pic mai suportabilă. După cum a evidențiat Tim Kennedy, tranșeele au fost săpate, iar explozibilii au fost turnați. Tot ce mai așteptăm acum este scânteia.”

Citiți și:
Obama a semnat un ordin prezidențial care se pare că pregătește Legea Marțială, cu intrare în vigoare în august 2016Noi dovezi şocante dar edificatoare că este iminent colapsul SUA 

yogaesoteric
11 iulie 2016

La Summitul de la Varşovia România a fost tratată ca un membru NATO de mîna a doua. Klaus Iohannis e fericit. Prostie sau slugărnicie?

Autor: Ion Cristoiu | luni, 11 iulie 2016 
La finele Summitului NATO de la Varşovia Klaus Iohannis a făcut o Declaraţie de presă fără sfîrşit, împănată generos cu termeni de stat-majorist, astfel că în România nimeni n-a înţeles nimic.

Sunt sigur că nici el n-a înțeles nimic, deși a învățat-o pe de rost sîrguincios.

Dat fiind că aşa-zişii trimişi speciali ai redacţiilor la Summit n-au făcut altceva decît să-şi asume entuziasmul delirant care făcea să se topească literele mari din acest text, opinia publică din România a reţinut doar rîndurile cît de cît înţelibile  pentru cetăţenii care n-au în familie purtători de epoleţi:

„Bună ziua!

Summitul NATO care s-a încheiat astăzi constituie un moment foarte important pentru Alianţa Nord-Atlantică şi, evident, şi pentru ţara noastră. Pot spune cu toată certitudinea că a fost un Summit de succes pentru România.

Prin rezultatele Summitului, România îşi consolidează poziţia ca stat membru NATO şi actor regional care contribuie efectiv şi eficient la menţinerea securităţii şi stabilităţii într-o zonă marcată de numeroase riscuri şi provocări. Atît Declaraţia privind Securitatea

Transatlantică, cît şi Declaraţia Finală a Summitului, adoptate astăzi, acoperă toate temele de interes pentru România, toate temele care au fost cuprinse în mandatul care a fost aprobat de CSAT.”

Om serios cum sînt cînd e vorba de verificarea surselor, am vrut să văd care a fost mandatul dat de CSAT Delegaţiei noastre.

http://www.evz.ro

În SUA a avut loc «Marşul pentru Nesupunerea Civilă în masă» faţă de clasa politică profund coruptă, care nu mai reprezintă interesele cetăţenilor!

În luna aprilie, în SUA a avut loc mișcarea „Primăvara democraţiei”, pentru nesupunere civilă în masă față de clasa politică ce este profund coruptă, care nu mai reprezintă interesele cetăţenilor. Mii de oameni s-au alăturat într-un marș desfășurat între orașele Philadelphia și Washington DC, ce s-a continuat cu o săptămână de manifestații pașnice în fața Capitoliului.

Marşul a debutat pe 2 aprilie, pe o vreme ploioasă, la monumentul istoric Liberty Bell, din Philadelphia. Celor aproximativ 150 de persoane care au fost prezente la start li s-au alăturat alte câteva sute pe parcursul celor 199 de kilometri până în Washington DC. Pe 11 aprilie demonstranții au ajuns la Capitoliul Naţional, unde mii de persoane au protestat paşnic timp de o săptămână, ca parte a acţiunii de nesupunere.

„Unii dintre noi nu am mai mărşăluit vreodată pentru ceva” se afirma într-o declaraţie a organizaţiei. „Sau alţii dintre noi am prins gustul activismului cu zeci de ani în urmă. Unii dintre participanţi şi-au luat timp liber de la muncă special pentru a participa la acest marş. Au fost prezente de asemenea şi persoane pensionare sau şomere. O parte dintre participanţi au venit la invitaţia prietenilor. Alţii, datorită unei chemări provocatoare pentru a acţiona.”

Aceasta a fost una dintre cele mai masive mișcări de nesupunere din istoria recentă a Statelor Unite. Conform organizatorilor, printre cei care au participat la adunarea de la Capitoliu, asumându-și riscul de a fi arestaţi, s-au aflat: Mark Ruffalo, Larry Lessig şi Zephyr Teachout, alături de alţi zeci de lideri ai societăţii civile.

Aproximativ 1300 de protestatari au fost arestați de forțele de ordine în săptămâna 11-18 aprilie.

„Cu sute de patrioţi americani trimişi în închisoare, în fiecare zi timp de cel puţin o săptămână – doar pentru că se aflau acolo cu scopul de a salva democraţia în America – drama din Washington va zgudui alegerile electorale din acest an, care sunt, ca de obicei, doar o afacere pentru politicienii implicaţi”, se afirma pe site-ul organizaţiei Primăvara Democrației.

Evenimentul a fost sprijinit de peste 100 de organizaţii cum ar fi MoveOn.org, 
Institute for Policy Studies (Institutul pentru studii politice), Demos şi cea mai mare federaţie a munci din SUA, AFL-CIO.

„În ultimii cinci ani, aproape jumătate din ţară a adoptat legi statale noi care interzic dreptul la vot al unor alegători obișnuiți. Accesul la vot a devenit mult mai dificil, iar persoanele de culoare, cei în vârstă şi muncitorii săraci au fost cei mai afectaţi.

În același timp, miliardarii și marile grupuri de interese au utilizat sume enorme pentru a influenţa decisiv alegerile electorale, pentru a corupe bugetele şi pentru a influența adoptarea unei legislaţii care să servească interesele celor puţini, pe cheltuiala restului populaţiei.” – arată organizatorii mișcării, care spun că marșul și protestele din acest an reprezintă doar un început.

Citiţi şi:
Matrapazlâcuri și furăciuni între candidații prezidențiali ai SUA. Acuzații de-o parte și de cealaltă, minciuni și falsuri fără număr!
Un studiu al Universității Princeton arată că SUA nu mai este, de fapt, o democrație!
Peste 30.000 de persoane arestate de raidurile poliţiei americane în cadrul Operaţiunii FALCON 

yogaesoteric
9 iulie 2016

Dezvăluiri semnificative despre o stranie suveranitate ce este doar mimată

În general, putem vorbi de suveranitatea unui stat atunci când nicio autoritate externă nu are putere politică sau juridică în acel stat. În viaţa de zi cu zi se folosesc adesea pentru noţiunea de suveranitate, deşi nu sunt perfect sinonime, sintagmele: suveranitatea de stat, suveranitatea naţională şi suveranitatea poporului.

Suveranitatea de stat, despre care vom vorbi în continuare, este definită ca „supremaţia puterii de stat în interiorii ţării şi independenţa faţă de puterea altor state”. 
Acest deziderat al politicii româneşti a constituit de-a lungul secolelor o luptă permanentă pentru independenţa naţională şi neatârnare faţă de alte puteri.

Suveranitatea unui stat a suscitat interes din partea unor autori, fie ei istorici politicieni sau politologi care, cu argumente pro sau contra, au apreciat-o ca atare sau au desfiinţat-o. Mulţi autori au argumentat caracterul perimat al suveranităţii, inutilitatea acestui concept, demonetizarea sa, demonstrând că păstrarea suveranităţii statelor are consecinţe nefaste asupra colaborării acestora, asupra climatului internaţional. În ciuda acestor poziţii, militarii, politicienii şi alţi factori de decizie din toate statele jură şi astăzi că vor să apere suveranitatea şi independenţa statelor lor.

Se pune în mod firesc întrebarea dacă România în istoria sa a avut suveranitate reală sau numai perioade în care s-a crezut acest lucru? Pentru a răspunde la această întrebare vom face o incursiune succintă în evoluţia conceptului de suveranitate a României începând cu secolul al XV-lea şi până astăzi.

Suveranitatea de stat în Ţările Române s-a manifestat pe plan intern prin instituţia „Domnului”, Domnul fiind stăpân asupra ţării şi supuşilor. Pe plan extern acestea erau dependente de puterile vremii, îndeosebi Imperiul Otoman şi Rusia. Domnul era ales de boieri (în Transilvania, de Dietă) şi confirmat de sultan.

Odată cu consolidarea domniei otomane, sultanul încalcă acest obicei de alegere, numind şi mazilind domni, fără a ţine seama de părerea boierilor. Scaunul domnesc revenea aceluia care plătea mai mult. Domnii aveau obligaţia să plătească haraci, daruri diverse (peşcheşuri) oficiale către sultan şi demnitarii lui. Pentru menţinerea domniei, sultanul punea noi şi noi dări. Ţările Române trebuiau să pună la dispoziţia otomanilor cereale, vite, lemn pentru construcţii şi alte bogăţii ale solului şi subsolului românesc.

Din punct de vedere politic, dependenţa Ţărilor Române de Poarta Otomană însemna pentru domni obligaţia de a integra politica lor externă în cea otomană. Acest tip de suveranitate a fost denumit suzeranitate şi a durat cu mici întreruperi până în 1877, când am obţinut independenţa. De menţionat că o perioadă de 100 de ani (1711-1812) domnitorii Ţărilor Române au fost numiţi din rândul bogătaşilor şi comercianţilor greci din Fanar (Constantinopol), Istanbulul de astăzi. Domnii fanarioţi au dus, în linii mari, aceeaşi politică dictată de Poartă.

După 1877 şi până în 1945, a urmat o perioadă în care România a făcut o serie de alianţe fericite şi mai puţin fericite, a participat la două războaie mondiale, a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord şi, vremelnic, Ardealul de Nord. Personalităţile politice româneşti din această perioadă, în ciuda unor eforturi susţinute de a menţine vie problema suveranităţi şi independenţei naţionale, au eşuat lamentabil în demersurile lor.

După cel de-al Doilea Război Mondial, România intră în sfera de influentă sovietică, se schimbă regimul politic şi urmează o lungă perioadă de totalitarism, care durează până în 1989. După război, ni se livrează un prim guvern format în majoritate din comunişti veniţi de la Moscova. Consilierii sovietici împânzesc toate sectoarele vieţii politice, economice, sociale şi culturale a României. În fruntea primului serviciu de informaţii românesc, Direcţia Generală a Securităţii Poporului (DGSP), înfiinţat în 1948, au fost numiţi trei ofiţeri ai GRU/KGB – Pantelei Bodnarenko alias Pantiuşa şi adjuncţii săi, Alexandru Nicolski alias Boris Grunberg şi Vladimir Mazurov, fost Mazuru. Direcţia de Informaţii Externe (DIE), înfiinţată în 1951, a fost pusă sub conducerea lui Saharovski, consultant sovietic pe probleme de spionaj. Miliţia, trupele de grăniceri, armata, justiţia, toate instituţiile administraţiei de stat erau controlate de consilieri sovietici.

Pentru a controla cât mai bine România, URSS a acţionat de aşa natură încât în Constituţia din 1952 s-a introdus un articol (nr. 19) prin care se înfiinţa Regiunea Autonomă Maghiară. Prin acest act, Stalin a vrut să se asigure că România nu va aluneca în direcţia Iugoslaviei sau în una antisovietică.

Încă de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a manifestat interes pentru bogăţiile naturale ale ţărilor ocupate. Astfel că, după 1945, a înfiinţat întreprinderi mixte denumite „sovromuri”. Beneficiile urmau să fie 50% pentru fiecare parte, în conformitate cu participarea la capitalul acestora. Cei doi parteneri erau, de fapt, inegali: o Uniune Sovietică învingătoare şi o Românie învinsă şi slăbită în urma războiului. În perioada 1945-1946 s-au înfiinţat 19 sovromuri în ramurile industriale de cea mai mare importanţă pentru România: industria extractivă – petrol, gaze, cărbune –, industria chimică şi navală, de exploatare a lemnului, construcţiile, transporturile maritime şi fluviale etc. Ţara noastră a fost jefuită de resurse prin acest sistem până în 1954-1956 când, după lungi şi anevoioase discuţii cu sovieticii, aceştia au consimţit să închidă toate sovromurile. Pentru a ilustra pierderile României, menţionăm societatea mixtă Sovromquartit care a livrat URSS multe mii de tone de minereu de uraniu, sau Sovromlemn care a defrişat peste 1200 m3 de teren împădurit pe lună.

Tot sub influenţa şi din ordinele Uniunii Sovietice au avut loc deportările în Bărăgan din 1950 ale unor categorii ale populaţiei din Banat care „nu mai prezentau garanţii de securitate”, având în vedere conflictul dintre Stalin şi Iosip Broz Tito. Astfel au fost deportate 40.320 de persoane considerate „elemente cu un înalt grad de risc” din 258 de localităţi situate în apropierea graniţei cu Iugoslavia. Deportările în Bărăgan au urmat celor ale saşilor şi şvabilor din România, imediat după terminarea războiului, la muncă de reconstrucţii în URSS.

Şi, în fine, Uniunea Sovietică a sprijinit şi influenţat realizarea colectivizării forţate a agriculturii din România, începută în 1959 şi desăvârşită în 1962.

Să nu se tragă concluzia greşită că numai sovieticii au contribuit la toate relele care s-au petrecut în România în aşa-zisa „perioadă stalinistă” prin care a trecut țara noastră. Sunt la fel de vinovate şi autorităţile române care au aplicat orbeşte directivele de partid influenţate în mod direct de către Moscova.

A urmat o perioadă complicată pentru România, întrucât a trebuit să se lupte pentru retragerea trupelor sovietice din ţara noastră şi a consilierilor sovietici. Trupele sovietice au părăsit România în 1953, iar consilierii sovietici în 1964-1965. Măsurile de desovietizare au continuat cu eliminarea reţelelor sovietice de informaţii din cadrul aparatului de stat, îndeosebi din armată şi, în general, din celelalte structuri de forţă şi din ministere.

Anul 1968 a însemnat pentru România, dar şi pentru întreaga lume, faptul că Blocul socialist se mişcă. O ţară relativ mică – România – înfrunta Uniunea Sovietică, creând un puseu de suveranitate autentică. Din păcate, acest eveniment favorabil unor schimbări de esenţă a rămas singular din cauza temerii exagerate a conducerii Partidului Comunist Român faţă de o eventuală invazie armată sovietică în România şi a limitelor cunoscute ale şefului statului român de atunci.

Anul 1989 a reprezentat schimbarea regimului socialist din România cu unul democratic. Aşteptările românilor au fost imense, dar, după 26 de ani de democraţie, acestea nu au fost îndeplinite decât într-o mică măsură.

Intrarea României în NATO şi aderarea la Uniunea Europeană au constituit momente de noi speranţe. Însă cu ce preţ s-au realizat aceste deziderate? Peste 80% din resursele naturale româneşti au fost privatizate. Investitorii în majoritatea lor sunt din străinătate. Ei au concesionat pe mulţi ani exploatarea resurselor respective plătind redevenţe ridicol de mici, spun unii specialişti. Aşa este cazul zăcămintelor de petrol, gaze, minereuri şi minerale neferoase etc. Exploatările forestiere au cunoscut o intensificare fără precedent în ultimii ani. Specialiştii avertizează asupra unor fenomene naturale grave ca urmare a defrişărilor necontrolate.

Băncile româneşti au dispărut aproape în totalitate, la fel şi industria constructoare de maşini şi alte ramuri industriale. În urma unei legi nesăbuite, terenurile agricole româneşti au început să fie cumpărate de străini. Ei nu sunt interesaţi de nevoile alimentare ale ţării, cultivă ce vor şi, de regulă ceea ce le aduce profituri mari. O parte importantă (după unele surse cca 30-40%) din forţa de muncă activă românească calificată şi înalt calificată a migrat în străinătate. Ne întrebăm de ce sistemul de pensii şi, în general, cel social este necorespunzător în România. Răspunsul este clar: de la an la an avem mai puţini contribuabili la acest sistem. Dacă la toate acestea adăugăm corupţia endemică din România, avem un tablou aproape complet al situaţiei la zi.

Surpriza este că au reapărut în ţara noastră consilierii şi emisarii străini. Nu, nu sunt aceiaşi din perioada 1945-1965. Sunt alţii, aparţinând altor puteri străine. Ce ştim este că ei se află în toate structurile importante ale stalului român. Nu ştim de cine sunt plătiţi, cu cât şi ce au ca atribuţii în fişa postului. Să sperăm că nu este nevoie să treacă din nou 50 de ani pentru a afla cine sunt şi ce fac în România.

Despre ce suveranitate şi independenţă mai putem vorbi în situaţia descrisă mai sus? Semnificativ este faptul că, în Constituţiile ţărilor din Uniunea Europeană, cu referire la suveranitate apar sintagme edificatoare ca: „transferuri de drepturi suverane”, „delegarea atribuţiilor suveranităţi”, „transferul competenţelor ce ţin de suveranitate”, „restricţii de exercitare a suveranităţii naţionale”, „exercitarea în comun a unor atribuţii de suveranitate”, „renunţarea la puterea de decizie şi limitarea suveranităţii”. Aceste formulări demonstrează fără putinţă de tăgadă că noţiunea de suveranitate a fost golită de conţinutul său intrinsec. Ea a rămas ca un slogan electoral, menit să aducă voturi.

Este, desigur, un lucru cunoscut şi recunoscut că apartenenţa la organizaţii suprastatale, precum UE sau NATO (sau, cum au fost anterior, CAER ori Pactul de la Varşovia) presupune cedarea voluntară din partea membrilor acestora a unor „atribute de suveranitate”, pentru a asigura funcţionalitatea şi coerenţa lor. Dar cedările sunt făcute în mod egal şi de către toţi membrii, altfel nu mai vorbim de parteneriate, ci de raporturi între „metropole” (ţări cu drepturi mai mari) şi „colonii” (ţări conduse).

Ne aflăm la sfârşitul periplului nostru prin istoria de peste 600 de ani a României, urmărind cum a evoluat conceptul de suveranitate. Constatăm că, în întreaga perioadă, resursele naturale româneşti au constituit o atracţie irezistibilă pentru străini. Impresia este că în fiecare etapă istorică a rulat acelaşi film: actorii fiind ţările mici şi subdezvoltate, furnizoare de materii prime şi materiale şi ţările mari şi puternic dezvoltate industrial care au dominat sau domină lumea. Îmi vine în minte o teză utopică elaborată în perioada socialismului din ţara noastră care suna cam aşa: „Creşterea rolului ţărilor mici şi mijlocii în rezolvarea marilor probleme ale dezvoltării omenirii”. Cu timpul am conştientizat că, în realitate, ţările mici şi mijlocii au un singur rol, şi anume „să fie de acord” cu ce hotărăsc alţi, ceea ce în esenţă este valabil şi astăzi.

... Şi totuşi... Există încă multe ţări mici şi mijlocii care continuă să-şi apere cu perseverenţă drepturile inalienabile de a decide asupra bogăţiilor proprii şi asupra destinului lor şi care se bucură de respect din partea celor „mari”. Ele continuă să ne ofere exemple demne de urmat.

de Mircea Iordănescu

Citiţi şi: Se pregăteşte mai pe ascuns, mai la vedere pulverizarea României
Depopularea României de către oculta mondială!
România a fost vândută la hectar. Oficial: 40% din terenurile agricole sunt în posesia străinilor 

yogaesoteric
9 iulie 2016