Vom pieri ca ţară şi ca neam în câțiva ani de zile. Vom trage apa la Bucureşti şi vom face plata la Paris

ALARMĂ!

Dragii mei concetățeni, sunt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș București. Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit până când am ieșit la pensie.

Am muncit 42 de ani, din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației, de la care am sperat mult mai mult. Acum, sunt la pensie. Să nu credeți cumva că m-am pricopsit. Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie, în primul rând pentru plata facturilor. Știți și dumneavoastră, poate mai bine ca mine, că viața de bucureștean te obligă la folosirea unor servicii și facilităţi publice indispensabile, cum ar fi curent electric, gaze, apă curentă, cablu TV, internet, telefon și câte altele… Tot uitându-mă prin facturi, am observat un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră. Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova, care e o companie franţuzească, dar îmi vinde apă românească, deoarece, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci când fac duș sau când îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sunt convins că nici Enel-ul nu-mi vinde curent italian.

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris, să se integreze în UE. Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine. Cablul TV și internetul le plătesc laRCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sunt, dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el dacă mai e român sau european…

Ce să vă mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștiul un PECO românesc! Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sunt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobânzi grele și comisioane către bănci străine, fiindcă în București, în afară de CEC, nu mai e nicio bancă românească. Deci, ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări, fiindcă marfa e aproape 90% de import.

Deci, cam astea sunt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 25 de ani. Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi suntem plătiți în lei! Pe facturi, prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare dintre aceste companii de utilități.

Cât mai poate dura o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țară. Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sunt uriașe!

Au dispărut, în ultimii 25 de ani, peste 1.200 de mari întreprinderi productive: fabrici, uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații și câte altele!
În România, Primul Război Mondial, plus al Doilea Război Mondial, plus cutremurul din 1977 nu au distrus 1.200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 25 de ani au reușit această performanță!

Nici bomba de la Hiroshima plus bomba de la Nagasaky nu au reușit performanța asta, e dovedit statistic. Deci, politicienii noștri din ultimii 25 de ani sunt mai răi ca bomba nucleară! Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la o sumă uriașă în euro. I-au spus „datorie publică”, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci când au contractat-o, doar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului, și că noi o vom plăti… Noi și nepoții noștri!

Cât mai poate dura o asemenea situație? Ce fel de țară vom lăsa noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe-acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și, din generațiile care se ridică, mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta!

Nimeni nu cere de pomană. Toată lumea dorește un loc de muncă! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii, și alea livrate de străini, vom pieri ca țară și ca neam în câţiva ani de zile.

Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!
Serviciile publice sunt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mâna românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari!
Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar, vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și până acum!

Fă un bine țării tale! Citește și dă mai departe!
Cu drag, Ilie Şerbănescu

Citiţi şi: 
Multinaţionalele din România sunt ineficiente pentru economie. Cum fraudează corporaţiile țara noastră 
Ambasadorul Braziliei i-a mulțumit postum lui Eminescu pentru… creșterea economică spectaculoasă a țării sale!!!Multinaţionalele străine scot anual zeci de miliarde de euro din România 
 

yogaesoteric
22 octombrie 2016 

RAF Menwith Hill – Cea mai secretă bază militară din Europa. Ce se întâmplă sub aceste „mingi de golf” rămâne un mister

Una dintre cele mai complexe și secrete baze militare din Europa este cea de lângă North Yorkshire, Marea Britanie. RAF Menwith Hill oferă, conform informațiilor oficiale, suport în telecomunicații atât forțelor Marii Britanii cât și Agenției de Securitate Americane (NSA). Acest centru de comunicații și informații este considerat a fi cel mai mare și bine echipat din lume. Baza include 33 de clădiri tip glob în care își desfășoară activitatea 2.500 de angajați, dintre care doar 400 sunt britanici, restul aparținând de NSA. Potrivit unui studiu efectuat de Federația Oamenilor de Știință din America, un organism independent de Washington, calculatoarele de la baza RAF Menwith Hill sunt capabile să efectueze 2 milioane de interceptări pe oră.

 

Suma pe care Marea Britanie o alocă pentru susținerea centrului de la Menwith Hill, ca și pentru bazele americane de pe insulă, este confidențială ca urmare a unor acorduri de împărțire a costurilor între Marea Britanie și Statele Unite. Construcțiile din cadrul Menwith Hill se întind pe 2,21 km de teren achiziționat de către Royal Air Force în anul 1954. Patru ani mai târziu, în plin război rece, zona era închiriată de către Statele Unite ale Americii, care pun aici bazele unui centru de comunicații și monitorizare a Uniunii Sovietice.

În anul 1988, ziaristul de investigații Duncan Campbell dezvăluia într-un articol intitulat „Cineva Ascultă”, publicat în cotidianul New Statesman, faptul că americanii încă se folosesc de această bază pentru a supraveghea comunicațiile din mai multe state ale lumii, în baza programului secret ECHELON. Programul era de fapt un sistem de interceptare a comunicațiilor comerciale și private început în anii 1960 și derulat de americani în cooperare cu Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă – UKUSA.

La 5 iulie 2000, Parlamentul Uniunii Europene înființează o comisie temporară pentru a investiga dacă sistemul de interceptare a comunicațiilor din cadrul proiectului Echelon există sau nu. Capacitățile programului și implicațiile politice au fost investigate timp de un an de zile. În mai 2001, comisia a finalizat primul său raport privind sistemul Echelon, iar o delegație a Uniunii Europene merge expres la Washington DC, pentru a participa la mai multe întâlniri cu oficiali americani pe acest subiect. Toate întâlnirile sunt însă anulate de guvernul Statelor Unite, iar delegația europeană este nevoită să-și încheie călătoria prematur și fără a primi vreo explicație.

Potrivit unui corespondent BBC trimis împreună cu acea delegație pentru efectuarea unui reportaj: „Guvernul SUA încă refuză să admită că Echelon chiar există”.

Două buletine informative interne ale NSA-ului din perioada ianuarie 2011 și iulie 2012, publicate de fostul agent Eduard Snowden în data de 3 august 2015, arată că într-adevăr programul a fost unul real, a început în 1966 și a avut ca obiectiv interceptarea și colectarea datelor de la sateliții de comunicații. Nu se cunoaște dacă programul mai este activ și se desfășoară în cadrul bazei Menwith Hill.

 Citiţi şi: 

Deja prezentul şi chiar viitorul nostru, al tuturor, se va afla sub o neîncetată supraveghere (I) 
«Ochiul» din Utah te urmăreşte din 2013: NSA a construit cel mai mare centru de spionaj al SUA 
Cinci locuri secrete cenzurate pe Google Maps: «Secretele armatei făcute să dispară» 
 

yogaesoteric

17 octombrie 2016 

Gregorian Bivolaru cere «să se facă dreptate»

Liderul spiritual al MISA, Gregorian Bivolaru, a rugat-o pe judecătoarea de la Tribunalul din Sibiu să-i accepte cererea de redeschidere a procesului său, în care a fost condamnat la şase ani de închisoare pentru „act sexual cu o minoră”, repetând că este nevinovat şi că vrea să i se facă dreptate, transmite Agerpres.

Avocaţii tuturor părţilor din acest dosar de la Sibiu au cerut redeschiderea procesului lui Gregorian Bivolaru, motivând că acesta este prezent, poate vorbi direct cu judecătorul şi se poate apăra mai bine. Singurul care se opune redeschiderii procesului lui Bivolaru este procurorul din acest caz, care a spus că liderul spiritual MISA putea să renunţe la azilul în Suedia şi să vină în România, la proces, să se apere şi că niciun membru MISA din ţara noastră nu ar fi fost persecutat politic. Mai mult, Gregorian Bivolaru a cerut clemență instanței și a solicitat să i se facă dreptate. 

„Consider că este necesar să mi se facă dreptate. Eu am dorit să particip în comisia rogatorie la procesul care s-a desfăşurat la Înalta Curte şi în mod cu totul straniu pentru mine, această cerere nu a fost urmată de audierea mea. (...) eu nu eram vinovat şi am o mulţime de dovezi în această direcţie şi această condamnare a fost un şoc teribil, după ce, în prealabil două instanţe au constatat că situaţia în acest dosar este cu totul alta şi (...) am fost achitat. Aceste aspecte sunt stranii (...) m-au făcut să consider că nu m-am bucurat de un proces echitabil în această ţară, tocmai de aceea vă rog, vă implor, să luaţi în consideraţie aceste fapte care sunt evidente, să dispuneţi totuşi să mi se facă dreptate în sensul de a exista posibilitatea ca acest dosar să fie redeschis. (...) Să se facă dreptate dincolo de aparenţe”, a spus Gregorian Bivolaru. 

Gregorian Bivolaru doreşte redeschiderea procesului său penal, la Sibiu, după ce a fost achitat aici şi la Alba-Iulia, dar condamnat în 2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la şase ani de închisoare cu executare. Decizia este definitivă. 

Sursa: evz.ro 

yogaesoteric

17 octombrie 2016

Gregorian Bivolaru susține rejudecarea procesului de la Sibiu pentru a putea beneficia de dreptul la apărare

La termenul de astăzi, 17 octombrie 2016, de la Tribunalul Sibiu, atât avocații apărării cât și procurorul au cerut sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 466 din Codul de Procedură Penală, care a fost ridicată. Gregorian Bivolaru nu a renunțat expres la dreptul de a fi prezent la propriul proces și a fost judecat în lipsă, chiar dacă a fost reprezentat prin avocat. Dimpotrivă, el ceruse în cadrul judecății inițiale să fie audiat prin comisie rogatorie, iar cererea a fost inițial admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă ulterior instanța a retras în mod abuziv dreptul de audiere al inculpatului.

În ceea ce privește motivația cererii de redeschidere a procesului, avocatul Tiberius Bărbăcioru a apreciat că „Gregorian Bivolaru a avut parte de o judecată corectă în fond și apel și de una derapantă din punct de vedere juridic în recurs. Nu s-a făcut dreptate și are dreptul de a fi prezent în fața instanței, de a-și prezenta poziția, apoi evident justiția își urmează cursul.”

Avocata Adina Solomon, apărătoarea așa-zisei părți vătămate din dosar, Mădălina Dumitru, a arătat că „timp de 10 ani clienta mea a negat faptele care au fost reținute în sarcina lui Gregorian Bivolaru” și că aceasta s-a considerat o victimă a procurorilor, nu a domnului Bivolaru. În consecință și ea susține cererea de redeschidere a dosarului.

Cu privire la termenul de astăzi instanța va pronunța o soluție în câteva zile.

Biroul de presă MISA 
email: biroudepresa_misa@yahoo.com17 octombrie 2016

Cele mai bogate şase ţări din lume reprezintă 57% din economia globală dar găzduiesc sub 9% din numărul refugiaţilor

Cele mai bogate şase ţări din lume, care împreună acoperă aproape 60% din economia globală, găzduiesc mai puţin de 9% dintre refugiaţii lumii, iar ţările mai sărace duc cea mai mare povară, potrivit Oxfam, citată de The Guardian. 

Potrivit raportului prezentat în luna iulie de organizaţia de caritate, SUA, China, Japonia, Germania, Franța şi Marea Britanie – care reprezintă 56,6% din PIB-ul global, găzduiesc doar 2,1 milioane de refugiaţi: 8,9% din totalul mondial.

Din aceşti 2,1 de milioane de oameni, circa o treime sunt în Germania (736.000).

Regatul Unit găzduieşte 169.000, o cifră despre care directorul executiv al Oxfam, Mark Goldring, spune că este ruşinoasă.

În schimb, peste jumătate din refugiaţii lumii – aproape 12 milioane de persoane – trăiesc în Iordania, Turcia, Palestina, Pakistan, Liban şi Africa de Sud, deşi aceste ţări reprezintă mult mai puţin din economia globală. 

Citiţi şi:

Conspiraţiile se adeveresc. Germania refuză să primească refugiaţi de rasă albă

Refugiaţii şi schimbarea la faţă a lumii

62 cei mai bogaţi oameni ai lumii au o avere egală cu agoniseala a jumătate din populaţia globului

yogaesoteric
16 octombrie 2016

Şah militar la graniţele de Est ale Europei! Cu posibilitate de mat rusesc subit în Balcani!

Joacă acum doar cine se pricepe! 

Tabla arată astfel: 

1999. În seara zilei de 24 martie 1999, fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, Alianţa Atlanticului de Nord (NATO) a lansat cea mai mare operaţiune militară din istoria sa: bombardarea timp de 78 de zile a Serbiei. Scopul? Sprijinirea separării teritoriale a unui teritoriu sârbesc autonom, acest teritoriu fiind Kosovo. La agresiunea împotriva Serbiei au participat direct sau indirect 19 state, un rol important avându-l şi România care nu era membru NATO la acea vreme. Important pentru România este faptul că, prin co-participarea la acţiunea militară din 1999, şi-a asigurat ostilitatea militară a naţiunii sârbe!

2014. Ucraina – Rusia – Crimeea. Evenimentele sunt cunoscute, fapt pentru care nu le mai detaliem. De remarcat doar un element legat de anul 2014: parada militară organizată la Moscova la scurt timp după anexarea Crimeei, respectiv pe data de 9 mai 2014, prezenta, spre uluirea întregii lumi militare, armamente şi sisteme de ultimă generaţie. Fiind abia acum evident că ursul rusesc înşelase timp de 24 ani vigilenţa adversarului său tradiţional, care este NATO. Vigilenţa inclusiv a unor state din estul Europei, precum România, care au încetat orice investiţii în domeniul militar şi şi-au redus substanţial efectivele, considerând că ursul rusesc era sucombat. Un astfel de stat surprins total este însăşi România. Stat care, spre deosebire de alte state din NATO, a mai şi plusat în privinţa distrugerii propriei armate, prin prisma unor politici legislative eronate de salarizare şi pensionare îndreptate contra militarilor români începând cu anul 2011 şi care continuă şi în prezent!

2014. Un nou element care ar fi trebuit să pună pe jar orice stat NATO şi nu numai, din zona de sud-est a Europei. Şi mai ales pe România. 2014 este anul în care Rusia începe manevre militare comune cu... Serbia. Acestea s-au desfăşurat şi în 2015. Iar în acest an ar urma să se desfăşoare manevre comune Serbia – Rusia cu trupe aeropurtate.

De reţinut, poziţionarea României pe hartă în noua situaţie! Da, este evident. Trupe ostile la Est, trupe ostile la Vest. De reţinut şi participarea preşedintelui rus Putin la parada organizată la Belgrad, în 2015. Dacă sunteţi curioşi să cunoaşteţi ce doresc sârbii, puteţi citi comentariile despre parada de la Belgrad, în esenţă: Kosovo înapoi la Serbia!

2015. Rusia şi Cipru au semnat un acord militar ce permite flotei ruse să folosească porturile cipriote! Cipru fiind stat al UE, nu şi al NATO, situat în Marea Mediterană lângă două state NATO din flancul sudic, cu puternice capabilităţi militare – respectiv Turcia şi Grecia. Cu alte cuvinte, flota rusă are baze în Marea Mediterană.

2015. Atenţie! Aflăm de la polonezi că Rusia a cerut oficial Greciei să-i aloce un teren pentru construcţia unei baze militare. Care ar fi destinată pentru protecţia grecilor ciprioţi contra Turciei, care stăpâneşte jumătatea de nord a insulei Cipru. Grecia fiind stat NATO! Şi tot de la polonezi mai aflăm că ar exista baze militare ruse în apropiere de... Kosovo, care ar urma să efectueze „misiuni umanitare”. „Misiuni umanitare” şi „mentenanţă” fiind termenii folosiţi în mod curent de ruşi pentru a-şi camufla obiectivele şi misiunile pur militare!

2015-2016, Siria. Rusia, cu acordul oficialităţilor siriene, intră de partea forţelor guvernamentale în conflict militar într-un stat măcinat deja de ani de zile de război civil. Un fel de război civil. Însă izbitor de asemănător cu zonele în care s-au desfăşurat şi se desfăşoară conflicte interetnice. Cum ar fi spaţiul fostei Iugoslavii sau cel cipriot. Sau din Ucraina de Est. În cazul intervenţiei ruseşti în Siria, obiectivul strategic lipsind efectiv, nu rămâne decât ipoteza conform căreia Siria nu a reprezentat decât un antrenament punctual al armatei ruse pentru acţiuni ulterioare în zone cu situaţii asemănătoare celei din Siria, respectiv cu conflicte militare interne. Şi mai ales cu NATO în coaste. Iar spaţiul în cauză nu este altul decât cel al fostei Iugoslavii.

2016. Vladimir Putin ameninţa România din... Grecia. Din cauza scutului antibalistic de la Deveselu. „Dacă ieri, în aceste zone din România, oamenii pur şi simplu nu ştiau ce înseamnă să fii în raza de acţiune, de astăzi suntem forţaţi să luăm anumite măsuri, pentru a ne asigura securitatea”, a declarat Vladimir Putin la Atena, într-o conferinţă de presă organizată în comun cu premierul grec Alexis Tsipras.

2014-2016, Ungaria. Spre surprinderea întregii alianţe NATO, Ungaria a decis din ce în ce mai vizibil în ultimii doi ani că trebuie să fie prietenă la cataramă cu Rusia. Astfel încât, la acest moment, Ungaria poartă negocieri cu Rusia pentru modernizarea avioanelor militare şi echipamentelor utilizate de armata ungară! Iar analistul american Robert D. Kaplan consideră că Rusia şi Ungaria ar putea colabora pentru revenirea la Ungaria Mare.

2011-2016, România. În perioada menţionată, în România s-au petrecut (şi acum se petrec) o serie de bizarerii legislative care au drept efect pe de o parte distrugerea moralului armatei, pe de altă parte descurajarea opţiunii cetăţenilor pentru serviciul militar. Readucem aminte în acest sens desfiinţarea pensiilor militare în perioada 2011-2016, perioadă în care România s-a distins, ca stat NATO, prin proteste ale militarilor săi în rezervă/retragere în stradă. În acest an, militarilor români li s-a reacordat dreptul pierdut în urmă cu şase ani, însă într-o formă modificată de actualul guvern care alimentează în continuare nemulţumirile existente în cadrul armatei.

Pe de altă parte, în contextul relaţiei tensionate dintre NATO şi Federaţia Rusă mai apare o bizarerie, de această dată de ordin strict militar! Deşi se află în vădită inferioritate în faţa sistemelor şi armamentelor ruseşti aflate la numai câteva sute de kilometri depărtare, România este singurul stat din Flancul Estic al Alianţei NATO care nu a luat măsuri suplimentare de întărire a capacităţii sale militare naţionale. Spre deosebire de alte state care au procedat la diverse măsuri, cum ar fi reintroducerea stagiului militar obligatoriu, constituirea de trupe paramilitare, achiziţia de urgenţă de sisteme şi armamente performante.

O altă situaţie bizară este legată de atitudinea statelor NATO dezvoltate economic faţă de România şi care, deşi este un partener militar loial Alianţei, nu-şi permite din punct de vedere financiar să achiziţioneze sisteme şi armamente performante! Dar nici statele NATO dezvoltate economic nu se obosesc să doneze sau să împrumute României astfel de sisteme şi armamente. În condiţiile în care SUA au donat efectiv Pakistanului, cu câţiva ani în urmă, sisteme şi armamente moderne în valoare de două miliarde de dolari. Pakistanul fiind partener strategic al SUA, ca şi România (cică!).

În sfârşit, la fel de bizară este şi atitudinea autorităţilor de la Bucureşti, sfâşiate de lupte politice interne, ale căror exprimări din ultimii anii denotă că au înţeles că, din moment ce România este în NATO, statul român nu mai trebuie să facă nimic pentru întărirea propriilor capabilităţi militare naţionale. Şi nu au făcut absolut nimic!

Situaţia strategică, pe scurt

Elementul esenţial de urmărit: scenariul se desfăşoară pe baza unor observaţii legate de modul de procedură al armatei ruse din ultimii doi ani şi care îşi extinde supremaţia militară în mod constant. Un alt element inedit este că armata rusă avansează numai prin teritorii unde există conflicte interetnice în stare latentă sau în derulare (Ucraina, Cipru) sau prin teritorii unde există deja conflicte de ordin civil (Siria). Un alt element inedit este acela că Rusia susţine militar şi are susţinere militară în state de obârşie slavă, unele aflate în interiorul dispozitivului NATO (Serbia). În sfârşit, un alt element care se corelează cu cele menţionate, este acela că Rusia avansează spre Vest, prin susţinerea vizibilă din partea partea unor state NATO care au disensiuni cu alte state NATO (Grecia, Ungaria).

1. În Serbia, care este stat non-NATO sunt staţionate trupe şi tehnică ruseşti, în vederea desfăşurării unor exerciţii militare în comun. Şi care sunt anunţate, în acest an, inclusiv cu trupe ruseşti aeropurtate. Cele două state au practic un parteneriat militar, aşa cum şi România are cu NATO sau cu SUA. Cu alte cuvinte, Rusia şi-a asumat obligaţia de a sprijini necondiţionat Serbia în cazul în care este agresată militar, aşa cum şi NATO are aceeaşi obligaţie faţă de România!

2. În mod „independent” faţă de cele prezentate la punctul anterior, dar deloc surprinzător (pentru un adevărat analist militar), armata sârba pătrunde în fosta sa provincie Kosovo (considerată de naţiunea sârbă drept leagănul civilizaţiei sârbeşti), intrând în conflict cu armata kosovară a micului stat creat artificial şi care nu este recunoscut de Serbia. De fapt, Kosovo nu este recunoscut nici măcar de România (una dintre puţinele ieşiri istorice ale României de sub indicaţiile artificiale ale altor state).

3. Tot în mod deloc surprinzător, forţe ale armatei albaneze (Albania fiind stat NATO), intervin cu rapiditate şi pe cont propriu (fără mandat NATO) tot în Kosovo, intrând în conflict deschis cu armata sârbă. Oficialii sârbi au raportat şi prezentat capturarea unor luptători albanezi infiltraţi în sud-vestul Serbiei. Cu alte cuvinte, un stat NATO a atacat Serbia! Din nou, după 1999.

4. În replică faţă de intervenţia Albaniei (stat NATO) în Serbia, aviaţia şi artileria sârbă lovesc obiective de pe teritoriul Albaniei – stat NATO!

5. Drept replică, NATO activează Art. 5 din Tratat (apărarea colectivă). Aviaţia NATO decolează inclusiv din bazele din România, pentru a bombarda obiective militare de pe teritoriul sârbesc. Din „eroare”, bombardează inclusiv trupele ruseşti aflate pe teritoriul sârbesc la manevrele militare comune cu armata sârbă. Acestea răspund militar, doborând cu instalaţiile S-300/400 mai multe aeronave NATO! În paralel, portavionul american Z aflat în Marea Mediterană se îndreaptă spre coastele Adriaticii de Est. De aici începe adevăratul război!

6. Factorul surpriză! Marea Mediterană – Cipru! Cipru este un stat-insulă sfâşiat de conflicte etnice vechi între locuitorii turci şi greci. Urmare a conflictelor interetnice, insula este împărţită artificial în două: Republica Turcă a Ciprului de Nord – locuită de etnici turci şi aflată sub controlul militar al Turciei (prin ocupaţie) şi Republica Cipru – locuită de etnici greci şi aflată sub controlul politic şi economic al Greciei.

În realitate, insula reprezintă un butoi de pulbere, nu doar ca urmare a disensiunilor dintre etnicii greci şi cei turci, ci şi între Grecia şi Turcia – state NATO, fiecare revendicându-şi suveranitatea asupra întregii insule.

Forţele paramilitare din zona grecească a Ciprului lansează atacuri cu rachete şi mortiere asupra capitalei Nicosia şi obiectivelor militare turceşti situate în aşa-numita Republică Turcă a Ciprului de Nord (care este recunoscută doar de Turcia). Răspunsul armatei turce nu se lasă aşteptat, aceasta bombardând aerian la rândul său teritoriul Republicii Cipru, controlat de etnicii greci şi efectuând o infiltrare pe blindate pe acest teritoriu.

Autorităţile din Republica Cipru denunţă bombardamentele şi agresiunea armatei turce, solicitând sprijinul militar al Greciei. La acest moment este raportată debarcarea forţelor militare greceşti pe teritoriul Republicii Cipru şi intrarea lor în conflict cu trupele turceşti din aşa-numita Republica Turcă a Ciprului de Nord. În acelaşi timp, în zonă sunt raportate mai multe incidente aeriene şi navale între Turcia şi Grecia, cu pierderi de ambele părţi. Ambele state şi-au retras sprijinul de aviaţie pentru operaţiunea NATO din Serbia, intrând în supraveghere militară reciprocă în zona Cipru.

Pe de altă parte, aviaţia şi flota maritimă rusească lansează mai multe atacuri asupra bazei NATO din Izmir (Turcia) şi obiectivelor navale turceşti din zona Strâmtorii Bosfor, ca răspuns pentru atacarea forţelor ruseşti din Serbia de către aviaţia NATO!

7. În paralel, în Macedonia şi Bosnia-Herţegovina, reizbucnesc conflictele între minorităţile musulmane şi creştine, respectiv între minorităţile etnice. În acelaşi timp, trupe paramilitare pro-sârbeşti intră în conflict cu armata slovenă şi cu cea croată, în zona de coastă a Adriaticii.

Tot în acelaşi timp, un lider politic din Muntenegru declară reunificarea micului stat Muntenegru cu Serbia, solicitând protecţia militară a Serbiei. Armata sârbă se conformează, ieşind la Marea Adriatică, pe coastele statului Muntenegru, sprijinită de trupele ruseşti aflate la manevre comune, recent atacate de aviaţia NATO, „din eroare”.

8. În replică, Rusia, acţionând militar pentru sprijinirea propriilor trupe izolate aflate pe teritoriul sârbesc în faţa raidurilor NATO, intră în conflict deschis cu armata română şi ucraineană, avansând pe următoarele direcţii:
- prin România, pe la sud de Carpaţii Meridionali (ruşii evită prin tradiţie angajarea în zone montane): aerian, naval şi trupe aeropurtate (prima fază), desant naval (faza a II-a), terestru (faza a III-a): pe direcţia Marea Neagră - Bucureşti - Belgrad - Marea Adriatică.
- prin România: terestru, pe direcţia Transnistria - Republica Moldova - graniţa de est a României - limita de est a Carpaţilor Orientali (fără a intra în Transilvania – ruşii evită prin tradiţie angajarea în zone montane), cu obiectiv de blocaj pe aliniamentul Carpaţilor Orientali al oricărui sprijin NATO provenind dinspre vest;
- prin Ucraina de Sud pe direcţia: Nord Transnistria - Nord Republica Moldova - Nord România - Ungaria - Marea Adriatică.

Element ajutător: la sud de Dunăre, forţe ruseşti debarcate şi desantate pe ţărmul bulgăresc al Mării Negre, simultan cu debarcarea/desantarea aceloraşi forţe pe ţărmul românesc al Mării Negre, înaintează pe fondul unei rezistenţe „neconvingătoare” a armatei bulgare, pe direcţia Sofia - Macedonia - Kosovo - Marea Adriatică, consolidându-se totodată terestru în teritoriile de la nord de Turcia şi sud de România.

9. Tot în replică, nave militare şi submarine ruseşti staţionate la bazele din Cipru intervin militar pentru sprijinul propriilor trupe izolate aflate pe teritoriul sârbesc şi al celor din adâncime care înaintează spre Marea Adriatică, îndreptându-se către ţărmul de vest al statului Muntenegru ocupat de armata sârbă. Intrând în contact cu forţele navale ale SUA aflate în aceeaşi zonă maritimă.

10. Factor şocant! În paralel, se petrece un lucru incredibil pentru NATO, dar deloc surprinzător pentru un analist militar versat. Sau măcar politic, dar versat să fie. Pe timpul avansării trupelor terestre ruseşti spre vest prin Ucraina de Sud şi România, premierul Ungariei a anunţat ieşirea ţării sale din Alianţa NATO, declarând neutralitatea militară a Ungariei!

La fel a procedat şi premierul grec care, pe fondul ostilităţilor militare cu Turcia legate de Cipru, a anunţat ieşirea Greciei din NATO şi implicit neutralitatea militară a statului elen.

11. Urmare a declarării neutralităţii Ungariei, trupele ruseşti intră prin zona de sud-vest a Ucrainei, respectiv de N-V a României (nu intră în Transilvania), pe teritoriul Ungariei, fără nicio rezistenţă din partea armatei maghiare „neutre”, avansând spre graniţa cu Croaţia şi Slovenia (state NATO). Aerodromurile militare ungare sunt folosite fără restricţii de aviaţia rusă pentru bombardarea obiectivelor militare situate pe teritoriile croat (cele mai multe) şi sloven (cu caracter militar simbolic).

12. Factor surpriză! În Transilvania, izolată la sud şi est de restul României, izbucneşte un conflict interetnic de amploare între populaţia de etnie maghiară şi cea de etnie română. Liderul etniei maghiare din Transilvania proclamă alipirea Ardealului de Nord la Ungaria şi solicită ajutor militar de urgenţă (pretextul atrocităţilor ş.a.m.d.) Ungariei – stat care tocmai şi-a declarat neutralitatea – şi care mai este înţesată şi cu trupe ruseşti.

Armata maghiară atacă obiectivele militare din Transilvania – izolate de orice sprijin din partea restului armatei române, aflată la contact şi în vădită inferioritate tehnică şi numerică cu trupele ruseşti de invazie din est şi sud.

Citiţi şi:

Analiză Forbes: De ce Rusia este superioară NATO în cazul unui conflict militar

«Europa este destinată războiului» (I)

yogaesoteric
16 octombrie 2016

România, sursa de sclavi a Europei

De aici pornim! Aceasta şi nimic altceva trebuie să fie sursa şi punctul de plecare al oricărei discuţii despre democraţia şi capitalismul românesc, ca și despre binefacerile Uniunii Europene: România este cea mai mare sursă de sclavi a Europei.

Aceasta scrie în Global Slavery Index, un raport realizat de organizația australiană independentăWalk Free Foundation, organizație care încearcă să evalueze și să lupte împotriva fenomenului „sclaviei moderne” la nivel mondial. Ne-am putea cutremura și revolta, dacă între timp, același sistem politico-economico-social nu ar fi lucrat atât de profund și devastator, printre altele, și asupra sentimentelor noastre de solidaritate și unitate, de mândrie națională. Dacă nu reușim să facem aceste lucruri, măcar să discutăm subiectul cu adevărat, în contextul în care a devenit de actualitate, odată cu mult-discutatul caz de sclavie de la Berevoiești. Mâine îl vom uita oricum, odată ce mass-media ne va pune pe agenda de preocupări alte situații, cărora, la nevoie, le va căuta, de această dată, gravitatea și senzaționalul.

„Sclavii sunt persoane care sunt exploatate, dar nu pot să plece din cauza amenințărilor, a violenței, a forței sau a abuzului de putere folosite asupra lor. Tipurile de sclavi variază de la servitoare exploatate până la prostituate controlate de pești și fete forțate să se căsătorească cu bărbați cărora le sunt vândute pe viață.”
Global Slavery Index

România alimentează astăzi UE nu numai cu resursele sale, nu numai cu rodul pământului cumpărat de europeni, nu numai cu profituri sustrase ilegal, nu numai cu forța de muncă cea mai ieftină, dar și cu sclavi, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru că este vorba despre o adevărată sclavie, așa cum astăzi mulți dintre noi ne-o mai putem imagina doar în istorie, în Roma antică sau sudul Statelor Unite înainte de Războiul civil. Sclavia modernă este definită de Walk Free Foundation drept o situație în care „o persoană controlează sau deține altă persoană privând-o de libertatea sa ca individ prin frică, violență, forță sau abuz de putere în scopul de a o exploata”.

România este a doua țară în UE ca număr de sclavi care trăiesc între granițele sale (cu 80.200 de oameni), după Polonia (cu 181.100 de oameni), dar furnizează cei mai mulți sclavi pentru țările UE (1.243.400 de oameni aflați în această situație). O spun astăzi rapoartele internaţionale, nu și mass-media românească.

O mică parte a presei europene înfățișează această situație, cea românească însă păstrează această sarcină în întregime pentru UE și furnizează pentru public doar o adulație ce depășește limitele raționalului. Ba Pro TV abordează subiectul cel „tare” al sclaviei în UE, citează și comentează larg raportul amintit, dar „omite” să treacă în revistă măcar „aspectul” sclaviei românești în UE. Deşi aceasta, şi nimic altceva, este una dintre concluziile analizei asupra sclaviei referitoare la Europa, cealaltă fiind numărul cel mai mari de sclavi care vieţuiesc în Polonia. Autocenzura este o caracteristică stabilă a altui tip de sclavi ai UE, a sclavilor intelectuali din interior…

România, curva Europei

Nu, nu va fi vorba după acest titlu de atitudinea „demnitarilor români” față de mai-marii UE, de slugărnicia jenantă și supunerea necondiționată, pe care au putut-o sesiza la ei și cei mai puțin atenți sau inteligenți dintre noi. Va fi vorba la propriu despre curvie, și nu despre cea din Palatul Parlamentului sau Victoriei, ci despre cea de pe bulevardele europene.

În raportul amintit, numele țării noastre este menționat de nu mai puțin de 21 de ori. Contextele în care este menționată România le puteți judeca singuri, cu „mândrie”.

„Printre cazurile care au fost identificate de autoritățile UE, cea mai mare parte a victimelor traficului de ființe umane înregistrate au fost femei, aproximativ 80% dintre victime. Cetățenii români, în special femei, constituie cea mai mare parte a victimelor acestui trafic, multe devenind subiect al exploatării sexuale comerciale. Femeile și fetele românce sunt deseori recrutate de către cunoștințe, prieteni sau rude, câteodată cu violență.”
Global Slavery Index

Cui datorăm această situație? Ne-o spune tot acest raport independent, după ce arată ce se întâmplă în țările vestice ale UE.

„Țările Europei de Vest au răspunsuri guvernamentale bine dezvoltate pentru sclavia modernă. Acestea reflectă o combinație între alocarea de resurse și voință politică care au determinat țările din regiune să adopte proceduri standard clare și să depună eforturi independente de monitorizare.”
Global Slavery Index

După acest paragraf, în următorul se va vorbi din nou despre România, de această dată despre curvele Europei la un mod figurat, prin propria voință… politică.

„Unele dintre țările Europei sunt afectate mai mult decât altele de corupție și complicitate. De exemplu, complicitate în aplicarea legii, indulgenţa regulilor judiciare şi lipsa măsurilor de protecţie destinate victimelor în România continuă să contribuie la exploatarea populaţiei vulnerabile.”
Global Slavery Index

Iar când este vorba despre ceea ce acest raport numeşte „populaţie vulnerabilă” în fața fenomenului de sclavie modernă, România se află pe locul fruntaş în UE, cu 39,26% din populaţie aflată într-un asemenea risc din punct de vedere al protecţiei civile şi politice, 25% – din punct de vedere al satisfacerii drepturilor sociale, economice şi de sănătate şi 31,83% – din punct de vedere al securităţii personale. Ar trebui, prin urmare, ca protecţia împotriva sclaviei moderne să fie o prioritate pentru orice guvernare în ţara noastră? Este nevoie de voinţă politică în România pentru combaterea traficului de fiinţe umane? Bineînţeles, mai mult decât în oricare altă ţară din UE. Unde se găseşte piedica pentru ca asemenea politici speciale să devină realitate, să fie aplicate pe măsura acestui flagel? O spune chiar acest raport: corupţia şi complicitatea!

O altă menționare a numelui ţării noastre dă măsura vinovăţiei autorităţilor româneşti, a inconştienţei criminale şi complicităţii tacite.

„În 2015, cetăţenii UE au reprezentat 65% din numărul victimelor identificate ale traficului de fiinţe umane. Potrivit raportului, 80% dintre victimele traficului sunt din România, urmată de Bulgaria, Lituania şi Slovacia.”
Global Slavery Index

80% dintre victimele traficului sexual din UE sunt din România. O arată acest raport, pe care o „prestigioasă” televiziune din România, Pro TV, își propune să-l aprofundeze și să-l expună publicului său român. Totuși, asemenea date statistice și informații, sau concluzia care arată explicit că România este cea mai mare sursă de sclavi a UE, reușesc să-i scape…
Citiți și:
Andreea Arsene: «Ori învingem noi, cei buni, și atunci lumea se va purifica, ori înving ei și apoi devenim sclavii lor»
Cum creează presa occidentală știri negative despre România

yogaesoteric
16 octombrie 2016

Diorama monarhică – un circ penibil

A trecut şi soţia Regelui Mihai, Ana de Bourbon-Parma, la cele veşnice. Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în pace!

Conservată două săptămâni, în tot Postul Adormirii Maicii Domnului, pe fondul şi în ambianţa ludică a Olimpiadei de la Rio de Janeiro, Ana (Anne, Antoinette, Françoise, Charlotte, Zita, Marguerite) de Bourbon-Parma a avut parte de slujbe catolice şi ortodoxe (o înmormântare ecumenică, adică o bazaconie!), de un tsunami de panegirice, de funeralii naţionale, de zi şi zile de doliu naţional. Zilele municipiului Curtea de Argeş au fost anulate, devenind zile de doliu. Pomană cu care s-au ales locuitorii urbei regale. Nu-i greu de ghicit cât s-au bucurat aceştia...

Deşi n-a fost decât soţie, de confesiune catolică, văzătoare de fantome prin Anglia (ţinut preferat al fantomelor), nevorbitoare de limba română, mamă a cinci copii, lăudătorii de toate categoriile şi-au folosit limbile până la sângerare, făcând din ţânţar armăsar. Autorităţile, de la preşedinţie în jos, au fost la înălţimea penibilului. În locul bunului simţ, ce s-ar fi cuvenit unui asemenea eveniment, s-a preferat bâlciul, un bâlci monarho-republican.

După propaganda care se face monarhiei moarte şi muribunde (mai ales la TVR) se pare că suntem şi republică, şi monarhie, chiar bicefală, dacă îl punem la socoteală şi pe regele Dorin Cioabă! Deasupra tuturor stă, însă, împăratul Iulian! Deci suntem şi imperiu! După moartea Regelui Mihai, nu se va putea striga: „A murit Regele, trăiască Regele!” ci: „A murit Regele, trăiască principesa!”. Din această perspectivă, România va fi retrogradată la rang de... republică-principat!

La funeralii au luat parte reprezentanţi/reprezentante ai/ale caselor regale din Europa, fie încă figuranţi/figurante pe scena istoriei, fie ieşiţi/ieșite demult de pe tabla de şah: Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţa Sa Imperială şi Regală Principesa Maria Astrid de Luxemburg, Arhiducesă a Austriei, Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducele Cristian al Austriei, Alteţa Sa Regală Maximilian, Mare Duce de Baden, Alteţa Sa Imperială şi Regală Principele Georg Friedrich al Prusiei, Alteţa Sa Imperială Marea Ducesă Maria a Rusiei, Alteţa Sa Regală Principele Carlos de Bourbon, Duce de Parma, care va reprezenta şi Familia Regală a Olandei, Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducele Martin al Austriei, Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducele Dominic al Austriei, Alteţa Sa Imperială şi Regală Arhiducesa Maria Magdalena a Austriei şi soţul său, Baronul Hans von Holzhausen, Alteţa Sa Regală Principele Eberhard de Wiirttemberg, Alteţa Sa Serenisimă Principesa Anne de Ligne, Alteţa Sa Serenisimă Anita de Hohenberg, Contele Andreas de Bardeau, Alteţa Sa Serenisimă Principesa Eleonore de Schaumburg-Lippe, Alteţa Sa Serenisimă Tatiana Radzvill, doamna Fruchaud, dr. John Fruchaud.

O dioramă a ecosistemului monarhic, multe secole apărător al valorilor creştine europene. Exemplarele din dioramă sunt mai mult moarte decât vii. Fără nicio putere, s-au adaptat la exigenţele vremurilor celor mai din urmă, concurând pentru notorietate alături de starurile de cinema, din sport, din viaţa mondenă, porno... Implementarea „minunatei lumi noi” conţine tot felul de agende, reprezentanţii monarhici, docili soldaţi, fiind cei mai buni ambasadori ai „minunatelor” intenţii. Capetele încoronate ale Marii Britanii, Olandei, Danemarcei sunt în fruntea luptei pentru implementarea agendei homo, aşa ca toată femeia să-şi aibă femeia ei şi tot bărbatul, bărbatul său.

Un creştin-ortodox, avocat al convieţuirii gay, susţine că, în cuplurile gay, domneşte „dragostea, prietenia şi tandreţea”. De ce n-ar domni „dragostea, prietenia şi tandreţea”? Dracul nu războieşte asemenea împreunări contra naturii, dar pune la grele încercări familia tradiţională, mai ales pe cea creştină. Imaginaţi-vă, însă, două femei sau doi bărbaţi aflate/aflaţi în călduri şi tandreţe intimă... În familiile de un singur sex nu există riscul să apară copii, un pericol pentru carieră, pentru trăirea micilor şi marilor plăceri ale vieţii, fără obligaţii, fără servituţi. De acelaşi principiu s-au molipsit şi familii bisexuale.

Rămăşiţele degenerate, încă încoronate sau descoronate ale monarhiilor europene, nu-şi mai fac un titlu de glorie din apărarea creştinătăţii, chiar cu preţul vieţii, ci sunt în fruntea răzvrătirii generale împotriva lui Dumnezeu, alături de preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, elite intelectuale etc.

„De ce oare s’au întărâtat neamurile şi de ce’n deşert au cugetat popoarele? S’au strâns laolaltă regii pământului, mai-marii între ei s’au sfătuit împotriva Domnului Dumnezeu: «Să rupem legăturile lor de pe noi şi jugul lor de pe noi să-l azvârlim!» Cel ce locuieşte’n ceruri îşi va râde de ei, Domnul Dumnezeu îi va lua’n bătaie-de-joc” (Ps. 2, 1-4, Biblia BVA).

Vremuri tulburi, turmentate, fără înţelepciune, fără noimă, fără Dumnezeu. Cea mai mare minune a lui Dumnezeu faţă de om este răbdarea Lui faţă de fiecare în parte. Dar ce va fi când se va fi scurs şi ultimul grăunte de nisip din clepsidra răbdării?

Cuvintele Sf. Ioan Botezătorul, mai actuale ca oricând ar fi necesar să ne dea fiori şi să trezească conştiinţele creştine: „Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă’n foc. Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc; a Cărui lopată este în mâna Lui, şi El îşi va curăţi aria şi-şi va aduna grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în focul cel nestins” (Matei 3,10-12, Biblia BVA).

Dar, parafrazându-l pe părintele Serafim Rose, într-adevăr este mult mai târziu decât ne închipuim, chiar foarte târziu. Aşa că: „Cel ce-i nedrept, să mai nedreptăţească; cel ce-i spurcat, să se mai spurce; şi cel ce este drept, să mai facă dreptate; şi cel ce este sfânt, să se mai sfinţească” (Apocalipsa 22, 11).


Citiţi şi:
Regele Norvegiei – discurs incredibil și insidios în favoarea homosexualilor și a imigranților. Noua Ordine Mondială este pe ascuns la lucru…
Persoane de rang înalt din Europa se distrează vânând – în mod sadic – şi omorând copii dezbrăcaţi???
Peste un milion de mexicani au ieșit în stradă pentru a susține familia naturală, după ce președintele a anunțat că dorește redefinirea căsătoriei




yogaesoteric
15 octombrie 2016