De ce a câştigat Trump? (II)

Citiți prima parte a articolului 

Cu o zi înainte de vot, un important ziar american scria: „Trump este ca Hitler în buncărul său, înainte să moară”. Un pronostic „strălucitor”, care sintetizează în mod impresionant orbirea acestor elite care cred că lumea în care se învârt ele reprezintă lumea în întregul ei. Provocând un veritabil cutremur politic, businessmanul newyorkez a luat pe sus Casa Albă. Și-a distrus adversarii. A ridiculizat complet mass-media, care nu a făcut altceva decât să-l defăimeze în mod constant.

În plus, ceea ce nu-i de ici de colea, a umplut de uimire o clasă politică europeană îndrăgostită până peste urechi de Hillary Clinton, candidata care îi semăna. După modelul președintelui Hollande, care a bolborosit niște platitudini oarecare din lipsă de alte vorbe mai inteligente legate de bătaia la urne pe care tocmai a primit-o, clasa politică europeană nu mai știe cărui „sfânt” să-i mai ceară ajutorul. Clasa politică a crezut în mitul Americii „ca lider al lumii libere”, dar acest mit ridicol a dispărut odată cu aplauzele care au însoțit discursul câștigătorului pe care îl detesta. Vor trebui, de acum încolo, să se obișnuiască cu el.

Dar de ce a câștigat Donald Trump?

Putem emite trei ipoteze.
În primul rând, o mare parte a populației a văzut în candidatul republican un luptător împotriva politicilor de liber-schimb care au sărăcit-o. Aceiași analiști care tună și fulgeră împotriva lui Donald Trump se fac că uită, de obicei, că în SUA există un procent de 20-25% de cetățeni săraci. Clasa mijlocie a încasat șocul crizei din 2008 și muncitorii au suportat greul globalizării neoliberale promovată de democrați. În ciuda celor opt ani de președinție a lui Obama, această degradare a societății americane poate fi cu greu atribuită președintelui în exercițiu.

Prima lecție a acestor alegeri: atunci când cei care se autointitulează „progresiști” nu sunt așa decât din gură, oamenii ajung să încerce și altceva.

În al doilea rând, Donald Trump a câștigat pentru că a părut (poate adevărat, poate fals) ca un soi de „electron liber”, fără vreo dependență anume, chiar independent de sistemul politic tradițional. Desigur, miliardarul care și-a scris numele cu litere gigantice pe zgârie-norul proprietate personală este el însuși un produs al sistemului capitalist. Dar îi place să se prezinte ca un „self-made man” care și-a construit singur imperiul imobiliar din jungla newyorkeză. Totul nu este decât o poveste înflorită de dragul cauzei, dar nu contează, pentru că americanii care l-au votat simt o nevoie nebună să-i creadă poveștile.

Reprezentant al unei clase de afaceriști orientați către piața internă, Trump a făcut o avere din domeniul imobiliar, reality show-uri și spectacole de Miss. Trump este omul care le vinde vise americanilor, de preferință „albi, de sex masculin și puțin educați”, după cum se exprimă cu amabilitate sociologii. Spre inima acestor americani a țintit Trump, și și-a respectat riguros planul, cu excepția acelor momente când a plusat și a scos la iveală, ca pe un lucru pozitiv, tendințele xenofobe și islamofobe ale Americii profunde, accentuate de climatul internațional și de problemele legate de imigrația ilegală.

Dintr-un foc, Trump a fost capabil să susțină credibil un discurs împotriva sistemului oligarhic, fiind el însuși un oligarh. Spre deosebire de Clinton, nici nu a căutat sprijinul lobby-urilor care fac și desfac carierele politice în Statele Unite. Magnații din industria armamentului, finanțiștii de pe Wall Street și reprezentanții Israelului au preferat-o pe adversara sa. Nefiindu-le dator cu nimic, Trump a putut face procesul establishmentului ca și cum el n-ar fi făcut parte din establishment.

Capitalist fără complexe, dar și lipsit de obligații, Trump a știut să deturneze în favoarea sa ura oamenilor împotriva vulturilor de pe Wall Street, care s-au îmbogățit în timpul crizei pe spinarea clasei de mijloc.

A doua lecție a acestor alegeri: atunci când oamenii sunt porniți împotriva oligarhiei, este mai bine să nu se vadă că ești dependent de ea, chiar dacă faci parte din ea.

În al treilea rând, Donald Trump își datorează succesul, desigur, atmosferei mizerabile din jurul candidatei democrate. Expertă în limbaj dublu, Hillary Clinton a ajuns să se încurce în propriile minciuni. Fiind băgată până în gât în afacerile de pe Wall Street, ajunsese chiar să declare, în particular, că „se simte mai apropiată de clasa financiară decât de clasa mijlocie din moment ce ea și Bill câștigă zeci de milioane de dolari”.

Trucarea nerușinată a alegerilor primare din cadrul Partidului Democrat și afacerea spectaculoasă a e-mailurilor au fost cireașa de pe tort. „Țărănoii” care se scoală cu noaptea în cap pentru a-și hrăni familiile sau pentru a putea să plătească educația copiilor au avut grijă la vot de cea a cărei duplicitate n-au mai putut-o suporta.

Dinspre stânga, vor fi mulți cei care vor zice că victoria lui Trump reprezintă, de fapt, înfrângerea lui Hillary, care a fost un candidat slab. Dar puțini observatori vor merge până într-acolo încât să recunoască faptul că a fost un candidat slab deoarece Partidul Democrat însuși este putred. Și totuși, acesta este adevărul.

Iar dacă acest partid este în putrefacție, cauza ar putea fi faptul că s-a predat clanului Clinton, care nu este nimic altceva decât calul troian al intereselor capitaliste cele mai rapace, din interiorul sistemului politic american.

Totuși, pentru prima dată Partidul Democrat a avut un candidat onorabil. Bernie Sanders nu era nici mincinos, nici corupt. Avea propuneri legate de societatea americană care seduceau fix acea parte a tinerilor care nu vor să-și petreacă viața prosternați la picioarele „zeului-dolar”. Dar Bernie Sanders n-a avut nicio șansă, pentru că sistemul nu l-a vrut. Avizi de putere, Clintonii s-au debarcat cu cinism de el în timpul mersului, în numele unei oligarhii lacome.

Simbolul Clintonilor este fundația lor cu același nume. Acest aspirator de bani, finanțat de saudiți, a fost instrumentul unei corupții îngrozitoare și al compromisurilor nerușinate cu sponsorii terorismului.

Învinsă, Hillary Clinton se va alătura de acum încolo clubului de speakeri, pe 300.000 de dolari. Drum bun și cale bătută!

Citiţi şi: 
Planul curajos de guvernare al lui Trump ar trebui să fie adoptat de multe guverne, inclusiv de acela al României 
Trump e reacția, nu soluția 
Carl Bernstein la RFI: Hillary Clinton are «o relație dificilă cu adevărul» 

yogaesoteric
12 decembrie 2016 

Dezmembrarea ce urmează a României – o ţintă vicleană, nebănuită a mafiei internaţionale!

 

Ne întrebăm cu toţii, derutaţi şi dezorientaţi, pentru ce de aproape trei decenii de „democraţie” şi de „stat de drept” continuăm să batem pasul pe loc, jucăm „tropoţica”, hopa-tropa, cum se spune, ca nişte nătângi ce suntem. Ori numai alţii ne caracterizează aşa? Nu cred, chiar suntem nişte nătângi, nişte năuci. Însă nu chiar toţi.

Aşa suntem noi, cei mulţi, „boborul”, din moment ce nu ne-am putut dumiri, după atâţia ani, că cei pe care i-am ales şi îi alegem în fruntea ţării, să conducă destinele unui popor, nu au fost şi nu sunt decât nişte nemernici, nişte vânduţi străinilor! Şi, fiind ei vânduţi, nu vor altceva decât să să ne vândă şi pe noi. Să vândă şi țara!

Din cauza acestor nelegiuiţi, România a ajuns o ţintă directă a mafiei internaţionale. Una constituită la cel mai înalt nivel mafiotic, cu încrengături în toate punctele cardinale ale globului, de la Washington la Londra şi de la Berlin la Moscova. De peste tot se trag sfori, se pun la cale planuri oculte, toate vizând soarta viitoare a României. Abia acum pricepem că, de fapt, aşa-zisa Europă unită nu este decât o făcătură a acestei uriaşe caracatiţe internaţionale, care îşi întinde braţele hrăpăreţe peste popoarele lumii, în primul rând ale Europei. De abia acum pricepem că România, devenind „membru cu drepturi depline în UE”, a devenit o colonie a capitalului imperialismului mondial!

În locul războaielor devastatoare din trecut există acum altfel de „războaie paşnice”, mai perfide cu mult, fiindcă nimeni nu ştie cine sunt duşmanii cei adevăraţi şi unde se află ei. Ar putea fi tocmai cei pe care îi considerăm prieteni. Şi atunci nu are dreptate Larry L. Watts când lansează lozinca-averisment „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…”?! Care sunt oare prietenii adevăraţi ai României în actualul context internaţional? La cine ar putea ea apela la nevoie? Greu de spus, din moment ce atât la Washington, cât şi la Londra, la Berlin şi la Moscova se pun la cale planuri ce ţintesc dezmembrarea țării.

Încă în 1986, la Washington, cu sprijinul direct al lui Szoros Gyorgy şi a miliardelor sale de dolari, se punea la cale aşa-numita regionalizare a Europei, care ţintea în special România, prin crearea unor „regiuni transfrontaliere”, unde statul român îşi pierde autoritatea şi atributele statale, acestea devenind astfel embrionul viitoarei dezmembrări a României. Prin ele, ca şi prin societăţile economice internaţionale, se urmăreşte să nu mai avem nimic, totul să fie sub controlul şi stăpânirea capitalului imperialist mondial. În acelaşi timp se urmăreşte cu multă tenacitate ca românii să fie şi să rămână săracii Europei, astfel încât tineretul să plece care pe unde poate, natalitatea să scadă, populaţia să se reducă, iar România să dispară de pe harta politică a Europei.

La Londra se afirmă, fără ruşine, că românii sunt „răii patologici ai Europei”! Pentru ce, nu se ştie. Se ştie însă că cei ce ne cataloghează astfel sunt tocmai acei mizerabili care ne-au vândut ruşilor, prin înţelegerea mişelească dintre Churchill şi Stalin de la Moscova, din 9 octombrie 1944, ora 22 – pe care Churchill o socotea tocmai „momentul prielnic pentru tranzacţii”(!) – cu privire la împărţirea zonelor de influenţă de după cel de al Doilea Război Mondial.

Cei ce guvernează lumea, marii magnaţi ai capitalului mondial, marile şi puternicele grupări mafiote internaţionale, care doresc să traseze hotare după propriile lor interese, nu au desigur nevoie de o Românie puternică aici, la gurile Dunării. Cum să vadă cu ochi buni tendinţele unioniste din România şi Republica Moldova. Germania ne acuză pe faţă: „Tendinţa din România de a se relaxa regulile de acordare a cetăţeniei pentru persoane din Republica Moldova stârneşte furie în statele occidentale care se confruntă cu valuri de imigranţi”. 

De parcă la Berlin nu s-ar cunoaşte că acele „persoane din Republica Moldova” nu sunt nici indieni, nici pakistanezi, nici chinezi, nici afgani etc, ci sunt români! Exact aşa cum nemţii din fosta RDG erau nemţi ca şi cei din fosta RFG! Atunci, în 1990, RFG a înghiţit RDG. Nicio voce nu s-a ridicat împotriva „anexării”! Nimeni nu a strigat că s-au modificat graniţele europene, stabilite prin tratatele semnate după cel de al Doilea Război Mondial. Nu, fiindcă toată lumea a fost de acord că s-a realizat astfel idealul suprem al poporului german: acela de a trăi într-o singură ţară. Guvernanţii de azi ai ţării, guvernul României importat de la Bruxelles, s-a executat imediat, ca să nu mai supere Occidentul, şi a lichidat obţinerea vizelor de către moldoveni!

Din câte se vede însă, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, cum se spune, Germania nu mai acceptă ca şi alte popoare să aibă acelaşi ideal.
Numai că nu suntem chiar atât de naivi şi neştiutori încât să nu pricepem că prin acea voce a Berlinului se aude şi vocea Moscovei. Iar acestea nu sunt altceva decât un răsunet târziu al altei înţelegeri mişeleşti făcută pentru îngenuncherea României: Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, de fapt, dintre Hitler şi Stalin, marii călăi ai omenirii! Călăii au dispărut de mult, omenirea de azi îşi mai aminteşte de ei ca de nişte stafii care au bântuit cândva prin Europa, îngrozind lumea. Iată însă că se menţin consecinţele nefaste ale faptelor lor ticăloase, care despart fraţii de fraţi, aşa cum este cazul românilor de peste Prut, cei care trăiesc pe pământul românesc al Basarabiei, rupt din trupul țării şi ajuns sub stăpânirea imperialismului moscovit.

Astfel şi acum, după un secol, vocile Berlinului şi Moscovei zboară ca două păsări de pradă, care îşi fâlfâie aripile ameninţătoare deasupra Europei, încercând din răsputeri să rămână neschimbate iarmaroacele în care s-au vândut şi s-au cumpărat destinele unor popoare. În ultima vreme, când dincolo şi dincoace de Prut voci tot mai multe şi mai puternice se aud rostind clar şi răspicat dorinţa ca Basarabia românească să revină la sânul mamei sale, România, Berlinul şi Moscova şi-au găsit un aliat neaşteptat: SUA! Prin vocea ambasadorului de la Chişinău, James D. Pettit. „Moldova nu este România”!, a glăsuit dumnealui. Să fi vorbit gura fără el, cum se spune? În niciun caz. El a afirmat un punct de vedere al guvernului pe care îl reprezintă la Chişinău. Aşa că iată care este adevărata valoare a acelor „relaţii privilegiate” pe care România le are cu SUA! Şi-atunci ne vedem nevoiți să repetăm încă o dată spusele lui Watts: „Fereşte-ne, Doamne, de prieteni”!

Cu adevărat dureros este însă faptul că şi acum, ca în atâtea alte situaţii, s-au găsit trădători de neam şi de ţară care să-şi scoată capul, precum Lucian Boia, care îşi permite să ignore dorinţa unui întreg popor. „Problema unirii nu se mai pune azi, fiindcă cei mai mulţi dintre moldoveni doresc să trăiască într-o ţară independentă”! O fi făcut el vreun referendum, sau măcar vreo cercetare sociologică în acest sens? Nu, desigur! Însă vorbeşte pentru că este un simbriaş care s-a vândut străinilor, ale căror interese le serveşte prin tot ce a scris. Acestor ființe ticăloase le amintim versurile marelui Eminescu din celebra sa Doină: „Cine-au îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia,/ Şi neamul nemernicia”!

Sigur, este regretabil că această mafie internaţională de care vorbeam ne poartă sâmbetele. Însă ceea ce este cu adevărat dureros e că aceasta şi-a găsit susţinători şi sprijinitori în rândul românilor, aşa cum s-a întâmplat mereu. Trădarea ne-a însoţit mereu de-a lungul istoriei. Trădători au fost şi vor fi. Aceştia însă nu au fost şi nu sunt români, ci mai degrabă „sămânţă străină pripăşită prin România pe vremea când o băteau vânturile din toate direcţiile” (Titulescu). Unii, precum Boia sau Gherman, latră singuratici, ca să fie auziţi de stăpânii lor, că doar de aceea îşi primesc simbria. Alţii încearcă şi chiar reuşesc să adune în jurul lor găşti, formate din indivizi care, în numele „libertăţii de conştiinţă”, acceptă să se pună în slujba celor care trudesc din greu la dezmembrarea ţării. Cu adevărat periculoşi sunt însă cei care, ajunşi prin votul nostru să conducă ţara, în loc să militeze pentru bunăstarea şi prosperitatea ei şi a poporului român, o îndreaptă spre dezastru. Sunt guvernaţii şi politicienii României de după 1989.

Aceştia sunt urmaşii celor pe care marele Iorga îi numea „hâzii politicieni mâncaţi de pofte şi nevolnicii”. Și cărora, oripilat de nemernicia lor, le dorea: „Să nu-i ierte Dumnezeu pe cârmuitorii neghiobi sau vânduţi(…)! În vecii vecilor, cât va mai dăinui suflare românească pe acest pământ, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnicii şi făcătorii de rele”.

Citiţi şi:
Încet, încet suntem vânduţi cu totul. Modificarea Constituției este singura soluție 
România a fost vândută la hectar. Oficial: 40% din terenurile agricole sunt în posesia străinilor




yogaesoteric
11 decembrie 2016

Planul curajos de guvernare al lui Trump ar trebui să fie adoptat de multe guverne, inclusiv de acela al României

Trump versus media iudeo-americană & corporaţiile multinaţionale americane & politicienii & Obama şi administraţia americană & Hillary Clinton şi clanul ei…

Trump nu a ratat nicio ocazie să se delimiteze de ceea ce se petrece acum în economia americană şi să se pronunţe împotriva concentrării puterii economice prin intermediul fuziunii corporaţiilor şi eliminării competiţiei, care în final înseamnă eliminarea pieţei libere şi a mecanismului de cerere şi ofertă (acesta din urmă fiind de fapt controlat de corporaţii), dar şi a democraţiei, care devine un mecanism controlat şi la îndemâna şacalilor corporatişti.

Trump critică virulent şi pe bună dreptate marile corporaţii din media, care în mod fals discută despre democraţie, dar în același timp elimină orice comentariu al lui şi o promovează cu perfidie pe Hillary Clinton în fiecare minut.

În campania electorală el a anunţat că în administraţia pe care o va conduce aceste mega fuziuni pentru controlul economiei americane vor fi interzise, şi de aceea marile corporaţii luptă cu dinţii împotriva lui. Trump vine din mediul de afaceri american şi ştie perfect care sunt cercurile de influenţe, de ce sunt influenţe şi ce vor.

El dă exemplul marii corporaţii AT&T care a cumpărat Time Warner şi CNN, pentru a infecta sute de milioane de creiere şi a deturna atenţia de la lucrurile importante din economia SUA şi cea mondială. La fel, el doreşte să elimine fuziuni de genul Comcast & NBC, care distrug orice umbră de democraţie.

În economie, Trump este împotriva tratatelor de genul NAFTA, TransPacific şi TransAtlantic. El doreşte eliminarea prin afaceri bilaterale a datoriilor enorme ale Americii, care acum reprezintă aproape 20.000 de miliarde de dolari. Trump doreşte să rezolve problema a 1 din 4 americani care nu au loc de muncă însă sunt apţi de muncă în mod legal.

În sistemul de sănătate, Trump doreşte să elimine în totalitate Obamacare, un sistem falimentar care devine imposibil de susţinut financiar pentru omul de rând – ratele lunare pe care americanii le plătesc au crescut numai în luna octombrie cu peste 25% în medie, state ca Arizona înregistrând creşteri de peste 125%...

Trump doreşte o reformă masivă în educaţie, departament complet falimentar în SUA.

De asemenea, Trump se pronunţă pentru simplificarea sistemului fiscal şi pentru o reformă a taxelor. La începutul secolului trecut, sistemul financiar american era prezentat în patru pagini iar acum se întinde pe aproximativ 5.000 de pagini, care nu au fost şi nu sunt citite niciodată de vreun politician sau profesionist în finanţe.

Corporaţiile americane care vor părăsi America şi vor activa în alte state vor avea o taxă de 35% dacă doresc să vândă produsele lor în America.

Trump a adus dovezi clare ale „democraţiei” promovate de Obama şi clanul Clinton, arătând că în SUA peste 1,8 milioane de americani deja morţi au fost înregistraţi pe listele de votare, şi cu siguranţă ei „au votat” pentru Hillary Clinton.

Peste 7 milioane de americani au fost înregistraţi pentru votare în mai mult de un singur stat. Peste 14% dintre cetăţenii care au fost înscrişi pe listele electorale nici măcar nu sunt cetăţeni americani.

După cum anunţa Pew Center, peste 24 de milioane de americani înregistraţi pentru votare au furnizat date personale eronate parţial sau în totalitate.

Hillary Clinton a creat „trupe” de oameni cu handicap mental și cu statut de iresponsabili pentru acţiunile lor sociale, pe care i-a „dresat” pentru a porni scandaluri şi bătăi la fiecare întâlnire a lui Trump cu alegătorii.

În domeniul emigrării, Trump doreşte să trimită în ţările de origine toţi imigranţii ilegali din SUA şi să nu primească niciun emigrant din zonele de război unde grupări teroriste controlează porţiuni din acea sau acele ţări.

Este foarte clar faptul că Hillary Clinton este apărată în toate infracţiunile de către FBI, fiind foarte clar că ea nu a candidat împotriva lui Trump ci împotriva unei eventuale schimbări, care ar duce la o serie de destituiri şi la anularea planurilor de război deja cunoscute în cazul în care ea va fi preşedinte.

Ce vrea Trump pe linie politică?

El vrea în primul rând un amendament constituțional care să impună un termen limită pentru membrii din Congresul American, acolo unde locurile se dau din generaţie în generaţie pe familii şi se înregistrează dinastii politice.

În al doilea rând, Trump doreşte să sisteze orice eventuale angajări în aparatul guvernamental. Aceasta pentru că în acest moment, cel mai mare angajator în America lui Obama, aşa-zis capitalistă, este... statul american. Aici sunt dinastii familiale care primesc beneficii medicale şi de orice altă natură plus salarii pe care omul de rând din sectorul privat nici nu le visează. Astfel este instituit un stat poliţienesc împotriva celor care plătesc taxe.

El a anunţat că la fiecare lege federală, cel puţin alte două legi la nivel federal trebuie eliminate pentru simplificarea sistemului legislativ.

În altă ordine de idei, Trump doreşte să interzică pe o durată de 5 ani ca orice politician care a făcut parte din Congresul american să poată deveni promotorul intereselor marilor corporaţii în congres (adică lobby-ști). Aceasta este mai mult decât util, pentru că aceşti promotori (lobby-ști) au profitat de conexiunile lor şi au distrus economia prin corupţie şi şpagă. 
În plus, Trump doreşte să le interzică pe viaţă celor care au făcut parte din congres să facă apoi lobby pentru guverne şi corporaţii străine, în avantajul acestora.

De asemenea, Trump s-a pronunţat categoric pentru eliminarea oricăror subvenţii oferite de guvernele străine pentru campaniile electorale ale unor candidaţi, el fiind „ars” de sumele enorme de care a beneficiat Hillary de la guvernele ţărilor din Golf şi nu numai, prin intermediul frauduloasei Fundaţii Clinton. Este evident că în cazul în care este ales, un politician ce a beneficiat de o astfel de susținere din partea unor state va trebui mai apoi să le asculte cererile şi să le ofere avantaje politice şi economice.

Programul de guvernare prezentat de Hillary Clinton nu a inclus niciunul din aceste puncte menționate mai sus şi cu siguranţă ar fi dus la o guvernare războinică a corporaţiilor avide de putere, care vor să conducă America pe ultimul drum.

Cam aşa arată „democraţia” actuală din America, pe care Trump vrea să o desființeze şi să creeze un nou sistem printr-o transformare majoră. Se va putea? Va fi foarte greu, mai ales că el trebuie să lupte cu mass-media americană infectă ce este controlată de sioniști și care o susține în totalitate pe Hillary Clinton.

Citiţi şi: 
A câştigat Donald Trump alegerile sau a pierdut Hillary Clinton? 
Șase corporații gigantice controlează mass-media, iar americanii consumă 10 ore de «programare» pe zi 
Familia Rockefeller, Noua Ordine Mondială şi Guvernul Mondial (I)
 

yogaesoteric
9 decembrie 2016

 

Donald Trump văzut fără prejudecăți de la București

Alimentarea războiului, Frontul Estic şi profitul industriei de armament americane. Opţiunea Trump – posibilă ieşire din spirala războiului şi a propagandei paranoice din Estul Europei?

Donald Trump și-a expus în luna octombrie viziunea despre politica externă în termeni destul de promițători pentru Europa de Est, într-un discurs care nu poate lăsa lumea indiferentă. El a promis o înnoire radicală, de natură să restaureze autoritatea Americii în lume, să-i redea supremația militară în chip necontestat, dar, totodată, și asta este poate partea cea mai interesantă și aparent contradictorie, să abordeze relațiile internaționale fără agresivitatea care a caracterizat ultimele administrații americane. Caracterizarea pe care a făcut-o ultimelor decenii este zdrobitoare și va avea cu siguranță un ecou puternic de-acum înainte:

„Din nefericire, după încheierea Războiului Rece, politica noastră externă a deviat grav de la cursul ei. Nu am reușit să creăm o viziune nouă pentru timpuri noi. De fapt politica noastră externă a devenit treptat tot mai puțin coerentă. Logica a fost înlocuită cu stupiditatea și aroganța, ceea ce ne-a dus din dezastru în dezastru. Am mers din greșeală în greșeală, începând cu Irakul, continuând cu Egiptul și Libia și încheind cu tactica președintelui Obama în deșertul sirian. Fiecare dintre aceste acțiuni a contribuit la declanșarea haosului și a oferit ISIS condițiile necesare ca să crească și să prospere. Iar toate aceste greșeli s-au bazat pe ideea periculoasă că am putea instaura democrații de tip occidental în țări care nu au experiența necesară sau dorința de a deveni democrații occidentale.”

Discursul acesta ne este desigur extrem de familiar, căci l-am auzit în ultimele decenii de multe ori din partea oponenților SUA care au criticat universalismului agresiv al administrațiilor americane. S-au făcut oare vinovați criticii SUA de un relativism indulgent față de regimurile despotice și criminale? Sau vor fi dat ei dovadă de un minim realism necesar?

Dacă înaintea marilor campanii militare (ca cea din Irak, care a provocat o mare revărsare de pasiuni și în viața publică românească, opunând oamenii în chip ireconciliabil și stricând prietenii de-o viață) ne puteam înflăcăra (mai ales noi, esticii) la gândul unui război eliberator, după război, și mai ales acum, din perspectiva timpului, nu putem să nu regretăm patima investită.

Dezastrul este pentru toți evident (chiar dacă nu toți sunt dispuși să-l recunoască) și este extraordinar că americanii înșiși sunt pe cale să admită că au greșit. Desigur procesul acestei înțelegeri a început odată cu administrația Obama, dar a fost numai parțial și, inevitabil, confuz. Donald Trump are meritul că duce clarificarea până la capăt. Europa occidentală care îl critică astăzi pe Trump, considerându-l cea mai respingătoare variantă, ar putea să vadă în cuvintele sale o nesperată confirmare a propriilor sale concepții de acum peste un deceniu, care îmbinau loialitatea față de valorile Occidentului cu un necesar scepticism. Nu poți impune oricui valorile tale fără ca, prin violența implicată, să le trădezi tu însuți. Dar Europa a intrat într-o perioadă de confuzii și divergențe părând că nu se mai înțelege pe ea însăși.

Ca să apreciem mai bine ponderea și semnificația reală a pacifismului în viziunea sa generală, ar trebui să menționăm că Donald Trump a promis cea mai fermă și mai neînduplecată campanie împotriva ISIS, despărțindu-se de jumătățile de măsură ale președintelui Obama și făgăduind cea mai fermă susținere pentru statul Israel, laolaltă cu o maximă circumspecție față de Iran, puterea care se afirmă în Orientul Mijlociu cu consecințe nelămurite, neliniștitoare.

În fine, pentru noi, aici în estul Europei, un interes deosebit au afirmațiile lui Trump despre relația cu Rusia:

„Dorim să trăim pașnic și în prietenie cu Rusia și China. Avem diferende serioase cu aceste două națiuni și nu trebuie să le ignorăm. Dar nu e deloc obligatoriu să fim adversari. Ar trebui să identificăm lucrurile pe care le avem în comun. Rusia, de exemplu, a cunoscut ea însăși ororile terorismului islamic.”

Dar să reținem mai ales ce urmează: „Cred că putem atenua tensiunile și îmbunătăți relația cu Rusia – de pe o poziție de putere – cred că e posibil. Bunul-simț ne spune că ciclul ostilității trebuie să ia sfârșit. Unii pretind că rușii nu vor fi rezonabili. Intenționez să aflu dacă este cu adevărat așa. Dar dacă nu voi reuși să obțin un ideal bun pentru America, atunci vom părăsi rapid masa negocierilor.”

De fapt, aici am dorit să ajungem, dar aveam nevoie de o minimă punere în context. Nu există veste mai bună pentru România și pentru Est în general decât această intenție de a pacifica relația cu Rusia. Este oare posibilă? Donald Trump se întreabă el însuși, dar este vădit că linia actuală de agresivitate tot mai mare nu va putea avea un final fericit și că se înscrie periculos într-o logică a războiului. Privind lucrurile de aici, nu putem să nu ne mirăm în fiecare de zi de retorica tot mai agresivă a unei părți din presa și politica românească sponsorizate moral de la Washington și alimentate cu noi și noi subiecte a căror consistență nu a fost deloc dovedită. E ca o mașinărie oarbă care, odată ce a fost pornită, nu poate decât să accelereze.

Dar mai înainte de a evalua amenințările posibile, să remarcăm degradarea gravă a politicii românești care tinde să fie tot mai mult sfâșiată artificial în pro-americani și pro-ruși. Efectele sunt devastatoare căci niciun subiect nu mai poate fi discutat fără să nu fie invocate pretinse conivențe cu Rusia și Putin, complicități și comploturi anti-occidentale. Orice formă de conservatorism cultural, orice recurs la libertatea religioasă tind să fie discreditate prin asocierea lor abuzivă cu politica rusească. În plus, valorile occidentale sunt asimilate tendențios progresismului à outrance, aruncând în uitare, dacă nu interzicând pur și simplu, orice referință la reperele intelectuale ale conservatorismului occidental. Să nu mai vorbim de efectele produse la Chișinău, acolo unde s-a produs o divizare periculoasă a societății, care numai luptă pentru democrație nu se poate numi.

Acestea sunt efectele tipice periferiei, greu de contracarat în culturile mici și numai o schimbare de linie la Washington mai poate salva România de la această pernicioasă sfâșiere care îi falsifică de fapt adevăratele dispoziții menținând-o într-o stare de servilitate mentală.

Tabloul nu este, desigur, complet. Europa de Est și Rusia, Germania și restul Europei, Germania și Polonia sunt subiecte mult prea complexe pentru a le vedea atât de ușor rezolvate. Totuși dacă SUA va continua linia Obama-Clinton nu întrevedem nicio ieșire dintr-un culoar al ostilității care va duce inevitabil către un nou război. Iar marii perdanți nu vor fi americanii, ci românii, polonezii, balticii și în general țările mici de frontieră.

Donald Trump a fost prea multă vreme privit din prisma presei progresiste cu agendă mioapă și egoistă. Ar fi timpul să privim lumea cu ochii noștri, larg deschiși.

Citiţi si: 
Economist rus: Trump ar mătura din posturi elita marii finanţe din Estul Europei 
Donald Trump: «Nu vom mai preda această țară și poporul ei cântecului fals, insidios și manipulator al Globalismului» 
Donald Trump a câştigat democratic alegerile, dar este sub imperiul lui «a fi sau a nu fi»… 

yogaesoteric

8 decembrie 2016

De ce şi-a schimbat atitudinea Trump?! Va reuşi să fie instalat până la urmă preşedinte?!

După cum se ştie, Trump încă nu este Preşedintele Statelor Unite. Este posibil – desigur, probabilitatea este foarte mică – ca Trump să nu prindă data de 20 ianuarie 2017, ziua învestiturii oficiale. Însă cel mai greu test al lui Trump este să demonstreze că are stofă de preşedinte.

Este extrem de important cum gestionează revoltele din stradă (bine plătite de sponsorii lui Hillary, printre care şi Soros), ce interviuri dă, cum se poziţionează faţă de Partidul Republican, faţă de armată şi serviciile secrete, faţă de marii moguli de presă şi marea finanţă americană, sau ce poziţii va avea în plan extern!

Primul său mare test este pe 19 decembrie, când electorii îi vor da votul. Da, este posibil ca unii electori să nu ţină cont de votul statului pe care îl reprezintă. Probabilitatea este mică dar, în condiţii de revolte sociale uriaşe, în cazul unor gafe enorme din partea lui Trump, electorii vor avea scuze!

Până astăzi, Trump joacă formidabil! Se foloseşte de Obama, de Hillary, de Bill Clinton, dă interviuri cuminţi, îşi revizuieşte anumite poziţii din campanie etc. Trump de astăzi nu poate fi Trump din campanie. Nu ar fi votat de către electori şi oricând un glonţ „ISIS” îi poate împiedica instalarea oficială la Casa Albă, pe 20 ianuarie 2017!

Trump a câştigat alegerile cu greu, însă este infinit mai greu să reziste până pe 20 ianuarie! Şi apoi va avea un mandat infernal de 4 ani! Aşadar, Trump este un mare norocos dacă îşi va începe mandatul oficial pe 20 ianuarie, şi va fi cel mai norocos om din lume dacă îl va termina!

Dar „mieluşelul” Trump de astăzi, de după alegeri, va redeveni cel mai probabil acel Trump din campanie, care a impresionat America celor care spun „In God We Trust (Ne încredem în Dumnezeu)” şi care speră că America va fi din nou Great (Măreaţă)!

Aşa este, America este ruptă în două, dar nu este vina lui Trump! Este vina lui Obama şi a „preotesei Hillary”, cum zicea Guccifer al nostru!

Dacă Trump va reuşi minunea să unească cele două Americi, atunci va fi un preşedinte mai bun decât Reagan. Dar pare ceva imposibil. Presa americană, în majoritate, este plină de „profeţi mincinoşi” anunţaţi în Apocalipsa din Biblie!

Citiţi şi:
De ce toată mass-media mondială – ce este controlată din umbră de așa-zișii ILUMINAȚI – e împotriva lui Donald Trump?
Sistemul ascuns, nemilos și viclean de control – cum suntem împiedicați mai mereu să gândim liber

yogaesoteric
8 decembrie 2016

Imperiul Khazar cucerește în mod viclean România folosind o tehnică veche de 2.500 de ani. Despre ce este vorba?

„Taie-le rădăcinile, acoperă-le cerul, distruge-le tradițiile, dezbină-i, fă-i să se rușineze de ceea ce sunt! Astfel, nu va trebui să lupți pentru a-i cuceri, pentru că, speriați de ceea ce vor fi devenit, te vor implora pe tine să vii și să-i salvezi de ei înșiși.”

Acest text, scris în urmă cu 2.500 de ani de generalul chinez Sun Tzu în Arta Războiului, descrie perfect tactica folosită de decenii pentru cucerirea României. Dacă luăm orice parte din acest citat vom vedea că el este realitate concretă în țara noastră.

Astăzi, cucerirea unei țări se face mai ușor prin astfel de metode subversive decât cu sabia; pentru că în acest fel, cel mai mare dușman îți poate apărea ca prieten și nici nu mai știi de cine trebuie să te aperi.

Chiar dacă, din teamă, nu prea se vorbește despre acest lucru, realitatea este că cei care coordonează astăzi acest proces de cucerire a națiunilor lumii, inclusiv a României, prin metode economice, dar nu numai, sunt urmașii Imperiului Khazar sau… evreii nebiblici. De ce nebiblici? Pentru că în anul 740, undeva în Asia (destul de departe de Israelul de astăzi), un popor cu o filozofie feroce de cuceritor a trecut în masă la iudaism, fără a fi însă evrei. Din acel moment ei s-au răspândit peste tot, iar astăzi urmașii Imperiului Khazar constituie „elita financiară” a lumii, Oculta care conduce lumea din umbră spre așa-numita Nouă Ordine Mondială, adică spre o Dictatură Globală, spre un nou tip de comunism!

De reflectat asupra acestui lucru!

Citiţi şi:
Iluzii anesteziante în care cred românii şi care blochează evoluţia şi dezvoltarea poporului român, a societăţii româneşti, a României
Depopularea României de către oculta mondială!
Românii, atacaţi sistematic cu arme psihotronice! Gen. Chelaru sugerează că astfel de dispozitive ar fi amplasate şi în marile pieţe ale oraşelor


yogaesoteric
8 decembrie 2016

De ce a câştigat Donald Trump? (I)

Donald Trump a câştigat votul popular şi după încheierea alegerilor avea mai mulţi electori decât Hillary Clinton, votul acestor electori desemnând, de fapt, preşedintele SUA. Trump devine al 45-lea preşedinte american, iar Putin l-a felicitat printre primii pe, cel puţin teoretic, cel mai puternic om al planetei.

Aceste alegeri, mai mult decât oricare altele, opuneau doi candidați foarte diferiți – unul reprezentând sistemul, iar celălalt anti-sistemul. Hillary (sistemul) avea alături banii elitelor şi influenţa mass-media convenţionale care au manipulat din plin opinia publică americană pentru a-i asigura duduii cât mai multe voturi, iar Trump (anti-sistemul) avea alături bani din surse proprii, donaţii şi o serie de proiecte ce fac parte din mass-media alternativă care încerca să se facă auzită într-o larmă de urlete pro-Hillary ale mass-media convenţionale.

Victoria lui Trump a stârnit multă mirare, părând a fi o prea mare reuşită împotriva sistemului, într-o Americă din ce în ce mai controlată de fel de fel de mecanisme care permit autorităţilor să spioneze, să controleze şi să manipuleze proprii cetăţeni fără nicio limită (vezi de ex. Patriot Act).

Iată deci, că Trump a contrazis scepticismul multora şi a demonstrat că uneori sistemul poate fi învins... sau nu? O întrebare răsare parcă fără voia noastră: „who’s the master of the puppet now?” – mai pe româneşte, Trump a câştigat, dar cine conduce de fapt America acum?

Cu o Casă Albă republicană, un Senat republican şi o Casă a Reprezentanţilor republicană, acum „dreapta” din America are şanse de a-şi demonstra adevărata valoare în faţa socialiştilor democraţi.

Trump won – Deal With it! (Trump a câştigat – Aţi face bine să acceptaţi victoria sa!)

Establishmentul american ar fi pierdut în urma votului popular masiv în favoarea lui Trump. Spunem „ar fi pierdut” pentru că în niciun caz Trump nu va face ceva de capul lui la Casa Albă. Să ne gândim doar la câţi republicani l-au părăsit în plină campanie electorală şi realizăm că nici măcar pe oamenii din tabăra lui nu se poate baza.

Şi totuşi, americanii sunt o populaţie nemulţumită de faptul că politicienii lor sunt mai preocupaţi de a îndeplini sarcini de jandarm mondial în loc să se aplece asupra treburilor interne. Ei sunt nemulţumiţi de condiţiile economice şi sociale din America (da, visul american s-a terminat demult, iar acum societatea este mult polarizată şi divizată). Astfel, era într-un fel de aşteptat ca populaţia să voteze masiv în favoarea celui care era prezentat de întreaga mass-media americană drept „nebunul care se doreşte la Casa Albă”.

Iată că „nebunul” a câştigat. Ce este de făcut?
Nimic! „Deal with it”, cum spune Donald Trump într-una din cărţile sale. Niciun motiv de îngrijorare, niciun motiv de teamă, niciun motiv de „şoc”, aşa cum au declarat apoi funcţionarii de la Bruxelles, la fel de nepregătiţi în cazul Brexitului ca şi acum când a ieşit Trump preşedinte.

De ce a câştigat Donald Trump alegerile?

Sunt mai multe motive, dar printre ele se numără şi acestea:

Spirala tăcerii – este acel efect de manipulare socială, care este folosit din plin şi în politică, care apare atunci când o mare parte din populaţie are o altă opinie decât cea pe care o trâmbiţează mass-media convenţională, însă de teamă sau ruşine pentru a nu fi blamaţi nu şi-o exprimă.

După prima confruntare între Trump şi Hillary, CNN s-a chinuit să prezinte un sondaj de opinie favorabil lui Hillary, care se baza pe doar câteva sute de respondenţi, în timp ce numeroase trusturi de presă neconvenţionale prezentau sondajele reale, în care Trump câştigase prima dezbatere. Povestea s-a repetat şi la a doua dezbatere între cei doi candidaţi, când Hillary a fost prezentată drept învingătoare pe CNN şi în lumea întreagă. Însă realitatea a fost alta. Oamenii cărora le era ruşine să spună deschis sau în sondaje că îl susţin pe Trump, au votat conform conştiinţei şi nu conform manipulării, iar la vot s-au văzut rezultatele reale.

Distragerea atenţiei electoratului a eşuat – la fel cum s-a petrecut şi în confruntarea dintre Băsescu şi Geoană din 2009, atunci când echipa care îl susţinea pe Geoană a ieşit cu un filmuleţ vechi în care Băsescu îi altoia una peste obraz unui copil din public, acum echipa care o susţinea pe Hillary a încercat să scoată la iveală nişte acuzaţii puerile privind hărţuirea sexuală pe care miliardarul american ar fi comis-o împotriva unor domnişoare prea dezbrăcate de haine şi de caracter, degrabă doritoare de faimă. Electoratul român se săturase după o săptămână de filmuleţul cu pricina şi a gândit corect, taxând încercarea prostească de a-l discredita pe Băsescu, la fel cum, în această situaţie, poporul american s-a săturat să audă cum pipăia Trump domnişoare în tinereţe şi le cerea favoruri sexuale.

Lipsa de preocupare a sistemului vizavi de problemele reale ale Americii – întocmai precum „ficusul de la Cotroceni” are impresia că românii sunt preocupaţi să aibă scut antirachetă în loc să pună ceva pe masă, la fel şi Hillary credea că americanii sunt mai preocupaţi de soarta Siriei şi Ucrainei decât de propria lor economie. Discursurile sforăitoare în legătură cu soarta planetei, care i-au tot prostit pe americani zeci de ani în şir, au fost în sfârşit înlăturate de un discurs în care Trump a spus-o franc că va retrage trupele din lumea întreagă şi se va preocupa de SUA mai mult decât oricare preşedinte de până acum.

Trump a câştigat – care sunt efectele pentru România şi întreaga lume? 
În mod normal nu ar fi trebuit să ne afecteze în niciun fel alegerile din SUA. Nici pe noi şi nici oricare alt stat din lumea aceasta. Spunem „în mod normal” pentru că, în realitate, toţi liderii de pe întregul mapamond stau cu sufletul la gură să vadă cui vor săruta inelul masonic în viitorii ani.

Diferenţa principală în materie de politică externă între Hillary şi Trump este următoarea: în timp ce Hillary intenţiona să consolideze politica expansionistă şi ocupaționistă americană în toată lumea, Trump a declarat că nu are absolut nimic cu Rusia sau cu alte naţiuni, ci se va preocupa de politica şi economia internă.

Câteva schimbări care se întrevăd în viitorul apropiat cu Trump preşedinte

Ambasadele „Înaltei Porţi” au devenit recent locuri de pelerinaj pentru liderii locali din lumea întreagă. Adică acum nu mai merge ambasadorul american în vizită la lider, ci se petrece invers – de la parlamentari, secretari de stat şi miniştri până la premieri şi şefi de state, toţi sunt convocaţi la Ambasada SUA pentru a fi urecheaţi şi „a primi lumina” de la „Marele Licurici”. Sperăm ca Trump să schimbe asta, iar americanii să nu mai fie stăpânii de facto ai României sau ai altor ţări.

Invazia militară a SUA în Europa şi în multe din statele arabe a devenit o rutină pentru establishmentul american. Sperăm ca odată cu venirea lui Trump la Casa Albă să fie retrase trupele americane din toate ţările care nu îşi doresc „bocanc militar” străin în ţară lor, şi ne referim aici şi la România. Trebuie să fii ori idiot, ori idiot, să îţi doreşti invazie militară în ţara ta, doar ca să nu te invadeze ceilalţi. Aceleaşi gânduri le-am fi avut şi dacă în ţara noastră ar fi intrat ruşii ca să ne apere de americani. Considerăm că poporul român, la fel ca toate celelalte popoare, are dreptul să îşi decidă singur viitorul şi să se apere singur.

Modul în care America a influenţat, din punct de vedere economic, întreaga lume (vezi căderea băncilor de pe Wall Street şi salvarea lor cu miliarde de miliarde de dolari) devenise o rutină – dacă tuşea America, trebuia să ne temem de propriile economii naţionale, iar asta este şi va fi veşnica problemă a globalizării. Sperăm ca, odată cu Trump, America să înceapă să îşi ţină tusea acasă. Este drept, acest deziderat nu se va înfăptui peste noapte, dar dacă noul preşedinte al SUA se va ţine de cuvânt şi doreşte să repatrieze capitalul şi firmele americane, care începuseră să migreze în afara graniţelor, prin oferirea unor reduceri de taxe, atunci, încetul cu încetul, vom asista la o diminuare a influenţei economiei americane asupra întregii lumi.

Concluzie? Hillary, you’re fired! (Hillary, eşti concediată!)Trump este noul preşedinte american, cel de-al 45-lea. Sperăm să îşi ţină promisiunile din campania electorală şi să îşi mute odată trupele înapoi în ţara lui. Ocupaţia americană din România şi din orice altă ţară a lumii trebuie să înceteze, iar americanii trebuie să se oprească din a se comporta precum „Înalta Poartă”, „Marele Licurici” şi „Jandarmul Mondial”.

Citiţi şi: 
A câştigat Donald Trump alegerile sau a pierdut Hillary Clinton?Donald Trump face dezvăluiri sincere despre politica externă a SUA 

yogaesoteric
7 decembrie 2016 

În America, sistemul a luat-o peste bot de la popor. Când se va petrece aceasta şi cu sistemul corupt din România?

Duminică seara (6 noiembrie, n.red.), m-am repezit până la Cărtureşti, singura librărie din capitală şi din ţară deschisă la această oră când, între noi fie vorba, ar trebui să fie deschise toate librăriile şi anticariatele, pentru că duminica după-amiază, când oraşele se pustiesc, este cel mai bun timp ca să vinzi cărţi.

La noutăţi, am dat peste o carte despre Donald Trump – Linişte: vorbeşte Trump! – una pozitivă, ca să-i zic aşa, surprinzătoare într-o Românie aflată în proprietatea lui Hans Klemm, cel care l-a mituit pe Obama ca să-i dea și lui o gubernie pe planetă.

Cumpărasem din Belgia o carte care conţinea Programul lui Donald Trump, o carte despre care am scris, dat fiind că mă număr printre puţinii comentatori de la noi care nu s-au lăsat trași pe sfoară de manipulările grosolane de tip CNN.

Deşi eram interesat de Trump, n-am cumpărat cartea de la Cărturești. Mai era puţin până la marţea alegerilor şi n-aveam nicio îndoială că va câştiga Hillary Clinton, cea mai de fără sare şi piper femeie din America, varianta mai coaptă a Alinei Gorghiu de la noi.

Cum să câştige cel etichetat de sistemul american, puternic sprijinit de cel european, drept nebun, preşedinţia Americii, puterea nucleară numărul unu a lumii?

Ştiam din istorie că un candidat învins la prezidenţialele din America dispare din spaţiul public imediat după anunţarea rezultatelor. Avea vreun rost să mai pierd timpul citind ceva în plus despre Donald Trump?

Marţi spre miercuri, m-am culcat convins că va câştiga Hillary Clinton. Asta după ce m-am stricat de râs văzând fudulia imbecilă cu care toţi piţifelnicii de pe televiziunile de ştiri comentau din România realităţile din America (unul se găsise chiar să contrazică violent un român din America, un român care atrăgea atenţia asupra unor realităţi interne americane, cărora le răspundea Donald Trump), m-am gândit că voi scrie totuşi, după victoria lui Hillary Clinton, despre fenomenul Trump, de care orice preşedinte american trebuie să ţină seama.

Cu ceva timp înainte, discutând cu un român fan Trump din America îi spuneam că victoria lui Hillary Clinton poate fi începutul declinului american, în genul declinului prin care a trecut Imperiul Roman, pentru că fenomenul Trump dă semne de o nevoie uriaşă de schimbare în America.

Ce înţelegeam prin fenomenul Trump? Înţelegeam o voinţă populară ieşită din comun a americanilor pentru schimbare în America. 
Aşa cum am mai scris, chiar şi înfrânt, Donald Trump ar fi trebuit luat în serios, pentru că, iată, îmi ziceam, a fost umăr la umăr cu candidata sistemului, impunându-se chiar şi în faţa nomenclaturii republicane. Dacă politicienii americani nu ţin cont de acest semnal trimis de America profundă, atunci ei vor fi, în anii următori, groparii Americii.

– Da, a fost de acord cunoscutul meu de peste Ocean, dar o victorie a lui Trump ar însemna o ruptură prea bruscă.

Aşadar, până şi cineva care mă bătuse la cap cu Trump, care-mi atrăsese atenţia, în urmă cu două săptămâni, asupra unor schimbări din presă faţă de candidatul republican, nu credea că Donald Trump va ajunge preşedinte. Cum să cred eu din România?

Miercuri dimineața, când m-am trezit, am găsit pe telefonul mobil un mesaj de la cunoscutul din America: „Trump la un pas de preşedinţie!”.

Am dat drumul televizorului pe CNN. Aici, mai ceva ca în presa de la noi, marii ziarişti ai lui peşte, cei care ne învaţă pe noi, babuinii, ce înseamnă deontologia, mai că nu boceau de jale că a câștigat adversarul lui Hillary Clinton.

Ce-am făcut imediat? Mi-am luat umbrela şi, făcând un ocol în drumul spre BAR, m-am dus la Cărtureşti şi-am cumpărat cartea despre Trump. Dan Andronic, căruia îi spusesem la telefon ce şi cum, mi-a zis să-i cumpăr şi lui una. I-am cumpărat.

Şi uite aşa, un moment de nătângie de duminică seara m-a făcut să bat drumul prin ploaie miercuri dimineaţa până la Cărtureşti.

În drum spre bibliotecă m-am oprit la taraba de carte din Piaţa Amzei. Vânzător e un bărbat care se scoală în zori ca să fie om de servici la un bloc din Bucureşti. Face rost de cărți de la bucureșteni care au trecut cu tot cu copii pe facebook și, în consecință, sunt bucuroși când cineva vine și le ia cărțile din apartament, pe post de gunoi acum. După ce spală scările din blocuri, bărbatul vine în Amzei şi-şi amenajează, într-un colţ de lângă Florărie, mesele şi cutiile cu cărţi.

– Aţi văzut? – mi-a zis el – a învins Trump. Slavă Domnului! – mi-a zis cel care se scoală în zori ca să spele scările blocurilor din București, după care devine, în Piaţa Amzei, vânzător de cărți. Dacă ar fi fost în America l-ar fi votat pe Trump!

Discuţia cu acest om m-a lămurit unde greşisem când nu crezusem o clipă în victoria lui Trump. Crezusem şi eu, ca mulți alți români, în forţa sistemului american de-a se opune voinţei populare. Cum să-l lase sistemul pe Donald Trump să câștige?

Şi crezusem asta, pentru că greşisem confundând SUA cu România. La noi, în România, Donald Trump n-ar fi învins niciodată. Dar ce spun eu. N-ar fi ajuns niciodată să se înscrie în cursă pentru a deveni candidatul Partidului Republican. La ordinul sistemului, Codruţa Kovesi l-ar fi convocat la DNA şi l-ar fi făcut penal. Iar Partidul Republican, amenințat de Hans Klemm, l-ar fi respins imediat optând pentru Bușoi sau, în cel mai bun caz, pentru varianta cu fustă a lui Bușoi, legendara Alina Gorghiu. Agentura din presă s-ar fi năpustit asupra lui acuzându-l că e penal.

În America, sistemul a luat-o peste bot de la popor.
Când se va întâmpla asta şi cu sistemul din România?

de Ion Cristoiu

Citiți și:
A câştigat Donald Trump alegerile sau a pierdut Hillary Clinton?
Trump e reacția, nu soluția
Donald Trump președinte. «Hannibal ante portas!»

yogaesoteric
6 decembrie 2016

Rusia a interzis două ONG-uri ale lui George Soros. Departamentul de Stat al SUA: «Suntem foarte afectați de această decizie»

O știre apărută anul trecut arată o strânsă legătură între Departamentul de Stat (i.e. doamna Clinton) al SUA și George Soros.

Rusia a interzis o fundație și un alt ONG fondat de George Soros, motivând că este un pericol pentru securitatea statului dar și pentru Constituția Rusiei.

Luni, 30 noiembrie 2015, procurorul general al Rusiei a anunțat că două organizații fondate de magnatul George Soros – Fundația pentru o Societate Deschisă și Fundația pentru Asistență a Institutului pentru o societate deschisă – vor fi plasate pe o listă de ONG-uri ale căror activități sunt considerate indezirabile pentru statul rus.

„S-au descoperit fapte care arată că activitatea Fundației pentru o Societate Deschisă și cea a Fundației pentru Asistență a Institutului pentru o societate deschisă reprezintă o amenințare pentru Constituția Federației Ruse și pentru securitatea statului”, se arăta în declarația Procurorului General, citată de Reuters.

În momentul în care un ONG este considerat indezirabil în Rusia, urmează înghețarea bunurilor, birourile se închid și distribuția materialelor sale este interzisă.

Departamentul de Stat al SUA și-a exprimat nemulțumirea față de decizia Rusiei.

„Suntem foarte afectați de restricțiile Rusiei asupra societății civile. Desemnarea celor două fundații drept «indezirabile» va avea ca efect restricționarea muncii societății civile din Rusia care acționează pentru binele poporului rus. Această acțiune este încă un exemplu al oprimării vocilor independente de către Guvernul Rusiei și un pas făcut intenționat pentru a izola poporul rus de lume”, a afirmat la acea vreme Mark Toner, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, într-o declarație postată pe site-ul oficial al instituției.

Citiți și: 
Hackerii au spart cu succes e-mailul lui George Soros și au făcut descoperiri uimitoare. «Sunt gata să-l chem pe șeful Trezoreriei din America!» 
Soros finanțează pe ascuns alte mișcări așa-zis civile, de această dată în Polonia, pentru a destabiliza guvernul democratic ales 

yogaesoteric

6 decembrie 2016