Ce fel de lume și de reţele de putere ascund acuzaţiile de pedofilie și hărțuire sexuală aduse unor actori celebri și producători influenţi?

 

Cultura Vietii: Kevin Spacey, între homosexualitate și pedofilie

Cloaca imundă numită Hollywood pleznește pe la cusături. După Harvey Weinstein, ale cărui abuzuri sexuale au fost acoperite vreme de decenii tocmai de „virtuoșii” care acum se indignează de acuzațiile contra fostului boss al Miramax, a urmat Kevin Spacey. Mass-media se agită între celebrarea coming-out-ului acestuia ca homosexual și mascarea faptului că incidentul care i-a adus pseudo-mărturisirea este agresarea sexuală a unui băiat de 14 ani.
Dacă am fi parte din „comunitatea LGBT”, am fi foarte furioși pe Kevin. Până una-alta, scandalul a atras o primă consecință: suspendarea serialului House of Cards, în care Spacey avea rolul principal.

Stiripentruviata.ro: Acuzat că a hărţuit sexual un minor, Kevin Spacey se declară homosexual. Activiștii LGBT îl acuză că „perpetuează mitul că homosexualii sunt o amenințare pentru copii”. În 2013, asociația pro-homosexualitate Accept a invitat un apologet al pedofiliei la București

Celebrul actor american Kevin Spacey a fost acuzat de către actorul Anthony Rapp că a încercat să-l abuzeze sexual pe vremea când acesta din urmă avea 14 ani.

Replica starului a fost că nu-şi aminteşte despre acel moment, dar că profită de ocazie pentru a-și declara homosexualitatea. El a scris pe Twitter:
„Această poveste m-a încurajat să abordez public o anumită situaţie din viaţa mea. Ştiu că există zvonuri despre mine şi ştiu că unele au fost alimentate de faptul că am fost aşa de discret în ceea ce privește viața mea intimă. Aşa cum ştiu cei mai apropiaţi mie, în viaţă am avut relaţii atât cu femei cât şi cu bărbaţi. Am iubit şi am avut întâlniri romantice cu bărbaţi şi de-acum aleg să trăiesc ca bărbat homosexual. Vreau să mă ocup de acest aspect în mod onest şi deschis şi asta va începe prin examinarea propriului comportament.”

Afirmaţiile lui Spacey au stârnit mânia activiştilor LGBT, care s-au grăbit să-l condamne pe actor pentru că ar fi „alimentat minciuna care s-a dovedit utilă în justificarea persecuţiei sistematice a homosexualilor şi bisexualilor”. Aceasta este ideea lansată de către Owen Jones, cunoscut activist LGBT din Marea Britanie, în editorialul său din The Guardian:
„Spacey a făcut rău unei minorităţi cu care a refuzat să se asocieze public până acum câteva ore.”

Peter Tatchell, activist pentru drepturile homosexualilor, a declarat că momentul ales de Spacey este greşit:
„Este tragic că Spacey a folosit momentul acestor acuzaţii grave pentru a mărturisi, într-un final, că este homosexual, deşi nu şi-a făcut publică sexualitatea timp de decenii. E şi mai rău că amestecă sexualitatea sa cu acest comportament nepotrivit. Homosexualitatea lui este irelevantă. Acţiunile sale ar trebui să îngrijoreze.”

Kim Sanders, managerul comunicaţional al grupului de lobby LGBT Stonewall, a mers pe aceeaşi linie:
„De obicei, atunci când celebrităţile mărturisesc că sunt homosexuali, ne grăbim să-i felicităm şi să vorbim de importanţa modelelor. Dar momentul ales de Kevin Spacey pentru asta face rău comunităţii LGBT. Orientarea sa sexuală nu are nicio relevanţă faţă de acuzaţiile aduse şi să amestece aceste aspecte este dăunător.”

În 2013, asociaţia pro-LGBT Accept l-a invitat pe profesorul homosexual Gert Hekma să vorbească la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti. Hekma predă „studii gay” la a Departamentul de Sociologie şi Antropologie al Universităţii din Amsterdam, susţine teza departajării legale a pedofiliei de „efebofilie”, argumentând că pedofilia priveşte doar copiii sub 12 ani iar „efebofilia”, adică sexul adulţilor cu copii de peste 12 ani, este o stare de normalitate. Aşa rezultă dintr-un interviu acordat publicaţiei de psihologie şi psihoterapie Spiegeloog (Ochiul-oglindă), reprodus pe pagina lui Hekma de pe site-ul Universităţii din Amsterdam (citiţi integral în Interview of Gert Hekma by Thea Schepers: Children and Sexuality), din care reproducem un pasaj:
„Este o diferenţă între pedofilie – sexul cu copii mai tineri – şi efebofilie, relaţia sexuală cu copii ceva mai mari de 12 ani. Dar, cel mai adesea, termenul de pedofilie este folosit pentru ambele.”

În 2004, Hekma a acordat un interviu revistei OK Magazine, publicată de asociaţia pedofilă „Vereniging Martijn” (între timp desfiinţată de justiţia olandeză) în care aprecia că ar fi bine dacă copiii ar fi forţaţi să aibă relaţii sexuale. Mai târziu el şi-a admis exprimarea ca „netactică” (!):
„Am spus că heteronormativitatea culturală (termen folosit în cultura homosexuală pentru a desemna ansamblul de comportamente tradiţionaliste în societate, n.n.) care se opune cu atâta forţă relaţiilor sexuale pentru tineri, în acelaşi timp îi forţează să facă alte lucruri care sunt bune pentru ei, cum ar fi să meargă la şcoală, să înveţe să înoate sau să mănânce etc. Şi cum scriam un eseu despre marchizul de Sade, l-am invocat pe Sade spunând că ar fi o idee bună să îi obligăm pe copii să facă sex. Am fost ironic, poate un pic scandalos.”

OK Magazine: Kevin Spacey se retrage și se tratează. Ce legătură este între el și un afacerist condamnat pentru pedofilie?

La mai puțin de o săptămână de când a fost acuzat că l-ar fi agresat sexual pe actorul Anthony Rapp, pe când acesta avea doar 14 ani, Kevin Spacey anunță că ia o pauză de actorie.
Anunțul a fost făcut, de fapt, prin intermediul purtătorului de cuvânt al starului din serialul House of Cards și arată așa: „Kevin Spacey își ia timpul necesar pentru a evalua situația și a beneficia de tratament. În acest moment, nu este disponibilă o altă informație.”
Este o mișcare pe care mulți o așteptau de la Spacey, după ce Netflix a anunțat că suspendă pentru o perioadă încă nestabilită producția celui de-al șaselea sezon și ultimul din serialul House of Cards, cu actorul de 58 de ani în rol principal.

Față de celelalte nume mari acuzate de hărțuire sexuală, ultimele fiind cele ale actorului Dustin Hoffman și al regizorului Brett Ratner, în cazul lui Spacey s-ar putea descoperi un istoric de hărțuire asociată cu pedofilie.
Asta deoarece numele lui Spacey a fost asociat cu cel al lui Jeffrey Epstein, om de afaceri și filantrop american, condamnat în 2008 pentru trafic de minori, pe care îi folosea pentru sex, la petreceri la care își invita prieteni influenți și bogați.

Unul dintre aceste nume, care se zvonește că au primit astfel de cadouri de la Epstein, este, ați ghicit, cel al lui Spacey. Al doilea este cel al lui… Bill Clinton, iar al treilea al Prințului Andrew al Marii Britanii. Numele primilor doi au fost descoperite pe lista de pasageri ai avionului privat al afaceristului, denumit Lolita Express, care facilita sexul cu minori la bordul acestuia. În plus, Epstein deținea o proprietate în Insulele Virgine, acolo unde organiza adevărate orgii pentru prietenii săi iubitori de carne tânără.

Hotnews: Noi acuzații la adresa lui Kevin Spacey. Actorul Roberto Cavazos şi cineastul Tony Montana spun că ar fi fost hărţuiți de starul hollywoodian: „Se întâmpla atât de des, încât devenise o glumă între noi”

Actorul mexican Roberto Cavazos şi regizorul de documentare Tony Montana îl acuză pe starul hollywoodian, de două ori premiat cu Oscar şi protagonist al serialului House of Cards, de hărţuire sexuală. Cavazos spune că a avut „mai multe întâlniri dezagreabile” cu Spacey, iar Montana a dezvăluit că a fost agresat sexual de acesta într-un bar, scrie revista Variety.

„Suntem mulţi care am avut o experienţă cu Kevin Spacey. Era suficient să fii bărbat de mai puţin de 30 de ani pentru ca domnul Spacey să se simtă liber să te atingă”, spune Roberto Cavazos.

Roberto Cavazos, un actor care a studiat în Marea Britanie şi a lucrat în cinematografie, teatru şi televiziune, a dezvăluit în 30 octombrie 2017 pe pagina sa de Facebook că întâlnirile sale cu Kevin Spacey au fost „apropiate de conceptul de hărţuire”, scrie Agerpres.
„Dacă aş fi fost femeie, fără îndoială că nu aş fi ezitat să le consider astfel”, a scris Roberto Cavazos în acel mesaj, fără să precizeze datele la care au avut loc acele întâlniri.

Actorul mexican crede că „sunt numeroşi” bărbaţii care vor face dezvăluiri în perioada următoare şi consideră că nu va fi deloc surprins „dacă plângerile, la final, vor fi la fel de numeroase” ca acelea care îl vizează pe producătorul american Harvey Weinstein, aflat în centrul unui uriaş scandal sexual.

Şi Tony Montana, un regizor de documentare, a povestit că actorul Kevin Spacey l-a agresat sexual într-un bar din Los Angeles în 2003.
„M-am dus la bar să-mi comand ceva de băut şi atunci a venit la mine şi şi-a pus braţul în jurul gâtului meu. Mi-a spus să plecăm împreună, apoi şi-a pus mâna în zona mea genitala şi m-a strâns cu putere. Era beat şi mi-a spus: «Asta înseamnă proprietate». I-am dat degetele peste cap pentru a-l convinge să mă elibereze din strânsoare. Mi-am plătit băutura şi am plecat repede de lângă el”, a povestit Montana într-un interviu pentru Radar.

Kevin Spacey, care a câştigat două premii Oscar, se afla deja într-o situaţie dificilă după dezvăluirile făcute de actorul Anthony Rapp, în vârstă de 46 de ani, care l-a acuzat că a încercat să îl agreseze sexual atunci când el avea vârsta de 14 ani. Starul hollywoodian, în vârstă de 58 de ani, şi-a cerut scuze prin intermediul unui mesaj publicat pe Twitter.

Stiripentruviata.ro: Dustin Hoffman, starul din Rain Man şi Tootsie, acuzat că a hărţuit sexual o minoră în 1985, acţiune repetată insistent, vădind un adevărat model comportamental

Pe site-ul publicaţiei The Hollywood Reporter, scriitoarea americană Anna Graham Hunter îl acuză de hărţuire sexuală pe superstarul hollywoodian Dustin Hoffman. Ea spune că, în 1985, când avea doar 17 ani şi se afla pe platoul de filmare al producţiei TV Moartea unui comis-voiajor împreună cu celebrul actor, acesta i-a făcut nenumărate aluzii sexuale.

Ea a scris că la început s-a simţit flatată de atenţia starului, dar, după ce acesta a vorbit repetat despre sex atât în mod direct, cu ea, cât şi de faţă cu ea, a început să se simtă prost. Aluziile, descrise în amănunt din corespondenţa fetei cu sora ei, erau extrem de vulgare, repetate şi insistente. Dar toată lumea îi spunea că producătorii sunt de acord cu acest tratament aplicat tinerelor care lucrau pe platou. Când s-a plâns despre situaţie, şefa ei directă i-a spus că, „de dragul producţiei, trebuie sacrificate unele valori”.

„La 49 de ani înţeleg ceea ce a făcut Dustin Hoffman, pentru că se potriveşte modelului pe care femeile îl experimentează la Hollywood şi pretutindeni [subl. red.]. El era un prădător sexual, iar eu un copil; a fost hărţuire sexuală”, a scris Anna Graham Hunter. „Cât despre modul în care mi-a schimbat viaţa, cred că trebuie să mai curgă mulţi ani până să-mi dau seama”, mai adaugă ea.
Poate că tocmai în aceasta i-a schimbat viaţa: făcând-o să creadă că nu numai la Hollywood se petrece aşa, ci pretutindeni.

Adevărul: Pedofilia, adevărata problemă a Hollywoodului, expusă de mult de un actor cunoscut

Într-o perioadă în care Hollywoodul îşi trăieşte cele mai ruşinoase zile, după expunerea mogulului Harvey Weinstein, acuzat de viol şi hărţuire sexuală, tot mai multe voci care vorbesc mai ales sub protecţia anonimatului susţin că în dulapul cu schelete al industriei filmului se ascund realităţi şi mai crunte. Fosta prezentatoare TV Heather Unruh a cerut să se facă o investigaţie şi asupra unui mare actor de Oscar, Kevin Spacey, şi după ce numele lui Ben Affleck a fost implicat într-o serie de ştiri legate de comportamentul deplasat pe care l-a avut faţă de unele tinere, ne întrebăm ce secrete ruşinoase rămân încă de descoperit.

Ne întrebăm dacă actorul Corey Feldman, unul dintre starurile filmelor din anii ʼ80, nu ştia el ce ştia când a declarat, într-un interviu pentru ABC News, din 2013, că pedofilia este o problemă la Hollywood, iar copiii actori sunt în pericol.

Adevărul: Corey Feldman, mărturisiri despre abuzurile sexuale şi pedofilia de la Hollywood: „Cineva a încercat să mă omoare zilele trecute“

Actorul Corey Feldman refuză, deocamdată, să dezvăluie numele abuzatorului său din „motive de siguranţă personală şi posibile repercusiuni legale”, dar susţine că angajatul LA Dodgers este unul dintre bărbaţii care l-au molestat în perioada copilăriei, în urmă cu trei decenii, pe când era unul dintre copiii-vedetă ai Hollywood-ului, scrie Huffington Post.

„Le-am spus nume poliţiştilor, chiar şi jurnaliştilor de investigaţie. Nimeni nu a făcut publice aceste nume”, a declarat actorul într-un interviu pentru NBC.

Feldman susţine că i-a identificat pe cei doi molestatori ai săi în faţa poliţiştilor din Santa Barbara, California, în 1993, dar oamenii legii i-au spus că aceste fapte nu ţin de jurisdicţia lor şi i-au recomandat să se adreseze poliţiei din Los Angeles. Actorul nu a făcut acest demers însă din teama de a nu fi „judecat şi umilit”.

„Când eşti doar un copil, un adolescent, este mare lucru să poţi merge la poliţie şi să povesteşti aceste lucruri. N-am putut s-o fac”, a spus actorul, potrivit Daily Mail.

„Dacă aş merge acum la poliţie, eu aş fi cel dat în judecată. Şi oricum faptele s-au prescris, asta mi-ar spune poliţiştii. Voi dezvălui toate acele nume pe care le ştiu, dar am nevoie mai întâi de o echipă de avocaţi şi gărzi de corp care să-mi ofere protecţie permanentă”, a declarat Feldman, mărturisind că se teme pentru viaţa lui. De asemenea, actorul susţine că a primit ameninţări cu moartea şi chiar cineva a încercat să-l omoare: „Cineva a încercat să mă omoare zilele trecute. Am fost şi arestat. Nu e de glumit. Treceam strada când două maşini au gonit cu foarte mare viteză spre mine în acelaşi timp.”

Corey Feldman l-a identificat public pe managerul de talente Marty Weis ca fiind unul dintre primele persoane care l-au abuzat în copilărie. De asemenea, managerul a fost şi condamnat pentru agresiune sexuală. „Credeţi-mă, aş fi fericit ca toată această durere să ia sfârşit aici. Încerc să creez un cerc al conştientizării. Să-i fac pe oameni să înţeleagă că asta este o problemă reală”, a declarat actorul, precizând că ar fi fericit să mai dezvăluie încă alte cinci nume, de îndată ce va căpăta protecţie totală.

De asemenea, într-un interviu pentru NBC, Feldman a declarat că ar vrea să facă un film în care să documenteze abuzurile sexuale la care a fost supus atât el, cât şi alţi copii actori de la Hollywood şi să-i numească pe abuzatorii săi, dar are nevoie de 10 milioane de dolari. Actorul a început o campanie de colectare de fonduri în acest scop şi susţine că suma îi este necesară pentru producţia filmului, dar şi pentru siguranţa sa personală şi legală.

„Voi lua această problemă în propriile mâini, de aceea am nevoie de sprijinul Americii şi sprijinul întregii lumi în realizarea acestui lucru. Mă voi ocupa singur de distribuţie, marketing, producţie şi voi angaja o echipă de avocaţi. Există sute de oameni care sunt la curent cu aceste abuzuri. De ce este lăsată această informaţie pe umerii mei? Pentru că eu sunt victima aici. Dar sunt şi cel care încearcă să iasă în faţă şi să schimbe ceva în legătură cu acest lucru”, mărturiseşte starul hollywoodian precizând că nu poate apela din nou la poliţie, din cauza unor restricţii de natură legală.

„Cred că există foarte mult rău în lumea Hollywood-ului în acest moment, iar acest rău există de foarte mult timp. Ceea ce am văzut odată cu scandalul Harvey Weinstein este doar începutul şi urmează ceea ce eu numesc spargerea unui baraj”, mai spune Feldman.

Actorul a dezvăluit şi în trecut detalii şocante în legătură cu abuzurile sexuale şi pedofilia din industria cinematografică americană, povestind cum a fost molestat în repetate rânduri de mai mulţi bărbaţi şi cum tinerii actori erau „pasaţi de la unul la altul”. Mai mult, susţine Feldman, majoritatea celor din industrie ştia că adolescenţii actori erau abuzaţi sexual de bărbaţi mai în vârstă, dar nimeni nu a luat atitudine, nu a încercat să-i protejeze sau să-i oprească pe cei care săvârşeau abuzurile şi deseori se glumea pe seama acestor lucruri în studiouri.

Într-un interviu acordat publicaţiei The Hollywood Reporter, Corey Feldman a vorbit şi despre bunul său prieten, Corey Haim, care a fost violat la vârsta de 11 ani de un producător, acesta fiind primul dintr-o serie lungă de abuzuri care l-au determinat să înceapă să consume droguri şi alcool. De altfel, este cunoscut faptul că Haim a fost dependent de droguri până la moartea sa, din 2010, la vârsta de 38 de ani, deces pentru care, în viziunea lui Feldman, se fac vinovaţi cei care l-au abuzat.

Totodată, artistul susţine că abuzurile sexuale asupra copiilor reprezintă încă o mare problemă la Hollywood şi crede că această problemă se agravează odată cu trecerea timpului. El spune că unul dintre bărbaţii care l-au molestat încă lucrează la Hollywood, dezvăluind că deşi l-a întâlnit de mai multe ori în ultimul an, nu a putut să-l confrunte niciodată. Feldman a precizat şi că recuperarea a fost posibilă datorită multor ani de terapie.

yogaesoteric

10 ianuarie 2019

Dezvăluiri din laboratoarele secrete ale puterii mondiale… află de la un renumit jurnalist cine guvernează România!

În absența încrederii, minciuna devine noul adevăr

Jurnalistul Oreste Teodorescu a făcut o analiză a situaţiei României pe blogul său. Oreste susţine că de cele mai multe ori oamenii îl întreabă de ce în România scandalurile în lumea politică se ţin lanţ de mai bine de zece ani şi nu se mai opresc. Oreste crede că este o parte a propagandei la care este supusă România, iar o serie de profitori internaţionali îşi doresc ca oamenii să nu mai aibă încredere în instituţii şi în politicieni pentru a putea subjuga Statul.

Citește mai jos o analiză completă asupra propagandei pusă la cale în cele mai ilustre laboratoare ale puterii mondiale şi vei înţelege cum îţi afectează viaţa!

Teoria Conspiraţiei se bazează pe un principiu simplu: în absenţa încrederii, minciuna devine noul adevăr. Mecanismul presupune transpunerea predicatului propagandistic în ştiri, care să ofere oamenilor răspunsurile aşteptate, prin explicarea misterului universal, accesul la imaginea de ansamblu, înţelegerea cauzelor care produc războaiele şi şomajul, creşterea preţurilor, problemele traficului urban, decesul subit al unui politician sau prezenţa serviciilor secrete în viaţa publică.

Oamenii, în general, atunci când nu primesc un răspuns sincer vizavi de preocupările lor, devin vulnerabili teoriilor conspiraționste, care abil manevrate de puteri din umbră aduc beneficii extraordinare în războaiele politice, economice, informaţionale şi chiar militare.

Din nefericire, politicienii „mainstream” practică o retorică abstractă, impersonală, comunicată într-un universal limbaj de lemn, arondată falimentarului principiu al corectitudinii politice, lăsând o poartă larg deschisă discursului emoţional şi propagandistic de care profită partide politice, guverne, organizaţii teroriste, escroci şi companii multinaţionale, în defavoarea cetăţeanului.

Astfel, majoritatea dintre noi începem să ne îndoim de clasa politica, de instituţiile statului, de vectorii de opinie, de presă, de noi înşine şi ne avântăm plini de entuziasm în căutarea adevărului ascuns. Există o vorbă de duh: „Afară-i vopsit gardul, înăuntru, leopardul”, care sintetizează principiile manipulării şi ale dezinformării, care alături de propagandă devin cele mai redutabile arme în războiul modern.

Atunci când instituţiile statului au mari lacune de comunicare, când neîncrederea şi suspiciunea s-au generalizat, când adevărul oficial nu mai satisface setea de spectacol a unui public formatat de televiziunile mondene, înseamnă că s-a creat terenul propice însămânţării predicatelor dezordinii. Războiul informaţional se bazează pe alterarea relaţiei dintre stat şi cetăţean, iar la acest deznodământ se ajunge prin propagandă şi persuasiune.

Situaţia se va normaliza în România, atunci când politicienii vor avea viziunea şi curajul să adere funcţional la Serviciul European pentru Acţiuni Externe, prin organizarea şi finanţarea corectă a unei Unităţi pentru Combaterea Propagandei şi mai ales prin finanţarea unei mass-media independente, care să revină la ştiri corecte şi bine documentate.

Statul român este forţat de împrejurări şi de contexte să facă efortul de a convinge cetăţeanul că-i este prieten şi nu duşman. Partidele politice, dacă nu sunt conduse de inconştienţi sau aventurieri, trebuie să conștientizeze faptul că dacă nu se reformează real şi nu aduc oameni cu adevărat competenţi la guvernare şi în legislativ, vor lăsa loc de manevră propagandei, care va adânci şi mai mult prăpastia de încredere dintre cetăţean şi instituţiile statului.

Când acest climat de neîncredere paralizează sistemul nervos al statului înseamnă că adversarii României au finalizat soluţia lui Sun Tzu, celebrul strateg militar chinez, de acum 2500 de ani, care spunea cam aşa: 
„Pentru a distruge un adversar, fără consecinţele catastrofale ale unui război cu armate numeroase, care necesită provizii costisitoare şi provoacă turbulenţe care să te dezavantajeze deopotrivă şi pe tine, ar trebui să urmezi următorii paşi: taie-i rădăcinile, întunecă-i cerul, bagă zâzanie între conducătorii lui, corupe-i decidenţii, fă-l să se ruşineze de sine însuşi, şi atunci, scârbit de ce a ajuns, va veni să te implore să-l salvezi de el însuşi.”

România se află într-un ceas critic, şi pare destul de vulnerabilă în faţa provocărilor unui secol tensionat: interesele multinaţionalelor, monopolurile bancare, ameninţările teroriste, expansiunea Federaţiei Ruse, distanţarea Turciei faţă de SUA şi NATO, lipsa coeziunii interne în legătură cu Proiectul de Țară.

Întrebarea care ne tulbură este dacă actuala clasă politică se va putea ridica la înălţimea aşteptărilor majorităţii românilor, care vor să trăiască demn, prosper şi în armonie cu tradiţiile şi credinţele lor.

yogaesoteric
10 ianuarie 2019

Ce se ascunde în spatele manifestului globalist promovat de Organizația Naţiunilor Unite sub denumirea de Agenda 21

Ce înseamnă de fapt conceptele de sustenabilitate, echitate socială și regionalizare în accepţiunea Agendei 21? Supra-aglomerări urbane sau taberele de concentrare ale secolului XXI?

Rosa Koire din SUA, California, a abordat unul dintre subiectele cele mai vitale pentru epoca noastră, mai exact cel reprezentat de Agenda 21 – Dezvoltare Sustenabilă, promovată de Organizația Națiunilor Unite (ONU). Ea atrage atenția că în spatele conceptelor de sustenabilitate, echitate socială și regionalizare, se ascunde un plan perfid de relocare a populației și de dobândire a controlului absolut asupra suprafețelor de teren.

„Agenda 21 reprezintă un instrument de inventariere și un plan de control al tuturor suprafețelor de pământ și apă, al resurselor minerale, de plante, ale tuturor animalelor, construcțiilor, mijloacelor de producție, al mâncării noastre, informației, energiei și tuturor oamenilor din lume.

Acesta este un plan aprobat de 179 de națiuni în 1992, un plan al Organizației Națiunilor Unite, denumit Agenda pentru secolul 21, care se refera la sustenabilitatea globală. Tuturor ni se pare că acest concept al sustenabilității sună atât de generos, că ar fi vorba despre reciclare și găsirea unor mijloace inovatoare de a crea energie sau noi surse de hrană. Ei bine, nu, răspunsul este nu. Este vorba despre planul de mișcare al populațiilor dinspre zonele rurale către zonele urbane, suprapopulate.

Am aflat despre acest subiect într-un mod foarte neobișnuit. Având în vedere că mi-am petrecut cariera ca expert legal în cadrul Departamentului de Transporturi din California unde activam în calitate de consultant în utilizarea terenului și evaluare imobiliară. Specialitatea mea este în evaluarea terenurilor în procesul de expropriere, așadar evaluam proprietarii pentru guvernul local, în scopul despăgubirii și exproprierii acestora în situațiile când pe aceste terenuri se avea în vedere construirea unor drumuri. Ceea ce am aflat acum 10-13 ani este că terenul este foarte greu de evaluat pentru că nu puteai ști cu exactitate ce se putea face cu el, pentru ce putea fi folosit. Ceea ce am aflat ulterior este că această situație nu se regăsea doar în San Francisco ci era peste tot în SUA și în lume. Am cercetat mai în profunzime și am aflat că în spatele acestei povești se află Agenda 21 – Dezvoltare Sustenabilă.

Am creat Institutul Post-Sustenabilitate pentru a educa oamenii referitor la impactul social, economic, politic și de mediu al colectivismului în lume. Colectivismul este acel construct socio-politic care spune că drepturile individului ar trebui să fie limitate (echilibrate) față de cele ale comunității. Desigur, comunitatea este acea componentă amorfă, nedefinită… când ne gândim la comunitate, ne gândim că suntem parte din ea. Dar, în accepția colectivismului, comunitatea este un construct format din organizații non-guvernamentale, corporații și guverne, și care are ca rol acela de a dicta și reglementa ce se petrece în lume. Și noi, ca indivizi, nu putem influența cu nimic în acest sens, decât putem să fim în acord cu părerea comunității. Dacă tu, ca individ, te poziționezi împotriva «comunității», a tacticilor sociale ale comunitarismului, ești respins ca un proscris.

Motivul pentru care am creat Institutul Post-Sustenabilitate este pentru a da în judecată guvernul local și, mai departe, guvernul central, în vederea opririi procesului de regionalizare.
Pentru că regionalizarea este piatra de temelie a globalizării; și globalizarea este standardizarea tuturor sistemelor: apă, ordine internă, energie, educație etc. Toate sistemele trebuiesc aliniate pentru a putea fi controlate. Pentru că atunci când există diversitate și sistemele nu sunt sincronizate, nu pot fi controlate de la un nivel central. Și scopul Agendei 21 este Guvernul Mondial și controlul de la un nivel central al întregii lumii.

America este sub atac acum. Noi avem de 2,5 ori mai mult teren agricol decât Europa, la o populație de jumătate față de cea europeană. Este o suprafață imensă de pământ. Aproximativ 75% din populație trăiește în marile orașe.
Scopul este de a muta toată populația în marile aglomerări urbane, să se distrugă guvernele reprezentative și să se creeze guverne pe baze de comisii și alte organisme numite (ne-alese). Aici, în Europa, ați ajuns deja în acea poziție în care s-au șters granițele jurisdicțiilor naționale și granițele naționale. Și acesta este scopul. Pentru că, așa cum spunea și Brzezinski în 1995: nu poți impune globalizarea ca o mișcare totală, trebuie să o faci incremental, prin regionalizare.

Fiecare națiune care a semnat Agenda 21, are propria Agendă 21 locală. În America lumea nu știe deloc despre acest aspect. Dacă vorbesc în public despre aceste lucruri, presa mă atacă și mă acuză că promovez teorii ale conspirației, ceea ce este absurd. Pentru că vorbim într-adevăr despre o conspirație, dar nu mai este o teorie, este o realitate. În Europa se vorbește deschis despre Agenda locală 21. În Danemarca au avut loc în 1994 și în 2004 întruniri la nivel european dedicate Agendei 21 la nivel local.

Principiul de bază care se dorește a fi aplicat este legat de parteneriatul public-privat care este o formă de fascism. Acest parteneriat este implementat prin unirea corporațiilor, a organizațiilor non-guvernamentale și a statului în scopul de a elimina drepturile individuale – votul – și de a ajunge într-o zonă unde, noi, indivizii, nu vom mai putea avea nicio influență.

Cei trei piloni ai Agendei 21 a ONU sunt: Economie, Ecologie și Echitate Socială, cei 3 E.

Toată lumea crede că înțelege ce înseamnă echitate socială, că toată lumea va avea acces în mod egal la apă și aer curat, terenul nimănui nu va mai fi folosit ca o groapă de gunoi pentru deversarea deșeurilor doar pentru că se află într-o zonă mai săracă etc. Dar echitatea socială înseamnă pauperizarea unor largi categorii sociale și distrugerea națiunilor dezvoltate.

În SUA o astfel de părere ar putea fi considerată drept un punct de vedere conservator, de dreapta. Eu personal sunt de orientare liberală. Ideea că ceva atât de drastic s-ar putea petrece la nivel mondial fără ca nimeni să aibă habar, pare imposibilă. Dar, ceea ce trebuie să faci este să te uiți la toate măsurile de austeritate care s-au luat în ultima vreme, la toate restricțiile impuse în ceea ce privește transferul de avere, restricții adiționale legate de utilizarea terenului, restricții în ceea ce privește folosirea resurselor naturale, a apei, a energiei etc. Toate acestea se petrec în țările dezvoltate. Și vor avea un impact foarte mare asupra capacității indivizilor de a prospera. Tot ce se petrece acum merge în direcția unui colaps major al economiei.

Regimul în care trăim noi acum este unul de tip corporatocratic (n.tr. puterea corporațiilor). Ceea ce se dezvoltă acum la nivel mondial este un stat totalitar, în cadrul căruia corporațiile vor să aibă, într-o manieră de acțiune fascistă, libertatea totală de mișcare pentru forța de muncă, fără limite și granițe, să poată să-și miște mărfurile fără nicio restricție sau reglementare și să poată reduce salariile. Acesta este scopul final. Asta înseamnă echitate socială. Economia, ecologia și echitatea se întâlnesc la mijloc într-un echilibru comunitar. Deci, nu este vorba de un echilibru benefic pentru oamenii simpli, ci este un așa-zis echilibru de care vor profita corporațiile pentru a exploata și a ține populațiile în zone urbane dense unde pot fi supravegheate și controlate. Așa arată acest echilibru din perspectiva dezvoltării statului totalitar.

Cred că este foarte important să știm că oamenii încă mai au șansa să lupte acum. Toți înțelegem că individualitatea noastră este în pericol, cea mai importantă proprietate privată a noastră e chiar persoana noastră. Desigur, supravegherea și controlul sunt componente importante ale acestui plan totalitar. Ca orice plan extrem, cu cât ne apropiem de final, cu atât devine mai dur. Nu am ajuns încă acolo. Acum este șansa noastră să ne opunem, să luăm atitudine, să fim vocali, să refuzăm să colaborăm, să le expunem colaboratorii, să lucrăm împreună pentru a lipsi de resurse financiare aceste mișcări, să refuzăm să acceptăm ceea ce corporațiile vor să ne vândă și, pentru că nimeni nu ne amenință fizic acum, avem această oportunitate. Oameni la nivel global fac asta peste tot.

Mainstream media nu va vorbi despre aceste aspecte. De aceea este necesar să cauți propriile tale surse de informații adevărate, să te educi și să urmărești să-i informezi și pe cei din jurul tău, vecinii, comunitatea ta, adevărata comunitate. Este necesar să îi ajuți pe copiii tăi să înțeleagă că sunt îndoctrinați din etapa pre-școlară până în cea post-universitară. Noi toți avem o mare răspundere față de noi înșine și față de cei de lângă noi. Aceasta este cu adevărat o comunitate: să lupți pentru libertate personală. Chiar dacă lucrăm în grupuri, este necesar să reținem că suntem indivizi în acele grupuri și răspundem doar în față noastră. Acest aspect este esențial: că oamenii sunt liberi. Și este necesar să continuăm să fim liberi. Și sunt convinsă că vom câștiga dar, mai întâi, trebuie să devenim conștienți că este o luptă la mijloc și să urmărim să îi trezim și pe prietenii noștri, și pe cei din jurul nostru, comunitatea și să lucrăm împreună. Acum în America ne mișcăm în direcția unei regionalizări masive. Statele Unite ale Americii au 51 de state, sunt împărțite în orașe, comitate, state și guvern federal.

Agenda 21 este globală, regională și locală. Niciuna din aceste poziții nu este aleasă [prin vot liber].
În SUA, acum, implementarea acesteia se petrece foarte rapid, cu fonduri federale. Sute de milioane de dolari se duc înspre guvernele locale pentru a dezvolta planuri de regionalizare. Acest plan nu poate fi împlinit fără controlul suprafețelor de pământ sau restricționării utilizării acestuia. Pentru că unde trăiești, dictează stilul tău de viață. Așadar, regionalizarea ne răpește dreptul de a avea un impact prin reprezentativitate.

Acum, în cadrul Institului acționăm în instanță cu scopul de a împiedica implementarea celui mai mare plan de regionalizare care este un fel de blueprint pentru întreagă țara. Practic, acest plan spune că nicio dezvoltare imobiliară nouă nu se va mai putea petrece niciunde în zona San Francisco Bay (101 orașe și 9 comitate), fără acordul unei comisii numite (nu aleasă prin vot). Ce efecte va avea acest fapt asupra valorii proprietăților, utilizării lor, asupra relocării populației, asupra dezvoltării business-ului local și asupra libertății oamenilor este de neconceput.
Oamenii nu sunt conștienți de aceasta. Singurul lucru care stă acum între ei și acest plan mârșav este acțiunea noastră prin care vrem să dăm în judecată Guvernul Federal.

Dacă le spui oamenilor că vor trebui să construiască doar în zone de densitate urbană, de-a lungul unei linii ferate și apoi nicio nouă dezvoltare nu va mai putea avea loc în afara acestei zone foarte concentrate, ceea ce va rezulta va fi o tabără de concentrare a viitorului. Și va fi mult mai subtilă și mai sofisticată față de ceea ce s-a petrecut în trecut, în perioada nazistă.
Nu vei mai fi aruncat în trenuri și dus cu forța, ci se va petrece altfel. Vei avea drumurile din zonele rurale lăsate în paragină, vei avea monitorizată resursa de apă, vei avea restricție pe energie, vei avea serviciul școlar restricționat, serviciul de securitate publică va fi precar. Nu vei putea să îți mai comercializezi bunurile și vei fi obligat să te muți în orașe, dezvoltări cu densitate ridicată subvenționate din impozitele pe care le plătim noi. În curând vor fi aplicate proiecte special gândite să mute oamenii din zonele rurale.

Oamenii spun: «Hei, nimeni nu m-a scos de pe terenul meu». E foarte simplu. Nimeni nu va veni la ușa ta cu un pistol că să te oblige să pleci. Totuși, vei fi mutat prin alte mijloace. Și vei ajunge în orașe care vor fi echipate spre a oferi capacități de control și monitorizare totală. Aceste clădiri de mare volum și densitate sunt gândite conform conceptului «cu ochii spre stradă». Tu vei deveni practic un înlocuitor al forțelor de ordine pentru că rolul tău va fi acela de a-ți monitoriza vecinii. Războiul împotriva terorii este unul împotriva ta și noi știm asta, o simțim, de aceea vrem să oprim acest lucru.

Obiectivul nostru este de a opri aceste planuri prin acțiuni în instanță. Și lucrăm în această direcție.”

Citiți și: 
Ecologie, control populațional și Noua Ordine Mondială 
ONU: Agenda 2030 este dezvăluită – Modelul ascuns pentru înrobirea definitivă a omenirii sub stăpânii corporativi cei vicleni și nemiloși 

 

yogaesoteric
9 ianuarie 2018

Mă rușinez.

 Îmi e rușine că țara mea, România, este condusă de o analfabetă și de un mafiot (condamnat).

Incredibil: am ajuns să ne fie rușine să recunoaștem că suntem români !!

notă: imaginile sunt luate de pe Facebook

Iată legile devastatoare după care funcționează cu mare succes la portofel industria farmaceutică

După o anumită vârstă începem să «mâncăm» medicamente!

Pentru orice om normal, principiile de bază care guvernează „afacerea cu boala” a industriei farmaceutice sunt șocante. Nu este în interesul financiar al industriei farmaceutice să prevină bolile comune – menținerea și răspândirea bolilor este o precondiție pentru creșterea financiară a industriei.

1. Industria farmaceutică este o industrie de investiții condusă de profiturile acționarilor săi. Îmbunătățirea sănătății umane nu este forța conducătoare a acestei industrii.

2. Industria farmaceutică de investiții a fost creată în mod artificial și dezvoltată strategic timp de mai mult de un secol de către aceleași grupuri de investiții care controlează industriile chimice și petrochimice globale.

3. Marile profituri ale industriei farmaceutice se bazează pe noile medicamente patentate. Aceste patente permit, în esență, producătorilor de medicamente să definească în mod arbitrar profiturile pentru produsele lor.

4. Piața de desfacere pentru industria farmaceutică este trupul uman – dar numai atâta vreme cât acesta găzduiește boala. De aceea, menținerea și răspândirea bolilor este o precondiție pentru creșterea industriei farmaceutice.

5. O strategie cheie pentru a îndeplini acest scop este dezvoltarea medicamentelor care doar maschează simptomele, evitând vindecarea sau eliminarea bolilor. Aceasta explică de ce cele mai multe medicamente pe bază de rețetă care se comercializează astăzi nu au o eficacitate dovedită și se adresează în special simptomelor.

6. Pentru a-și extinde și mai mult piața farmaceutică, companiile de medicamente caută continuu noi aplicații (indicații) pentru utilizarea medicamentelor pe care deja le comercializează. De exemplu, pastila pentru durere a Bayer, aspirina, este acum ingerată de 50 de milioane de cetățeni sănătoși ai SUA sub iluzia că aceasta va preveni infarcturile.

7. O altă strategie cheie pentru a extinde piețele farmaceutice este cauzarea de noi boli cu ajutorul medicamentelor. În timp ce maschează simptomele pe termen scurt, cele mai multe medicamente pe bază de prescripție luate de milioane de pacienți ai zilelor noastre cauzează o mulțime de noi boli ca rezultat al efectelor lor adverse cunoscute, pe termen lung. De exemplu, se știe că toate medicamentele de scădere a colesterolului disponibile la ora actuală pe piață măresc riscul de dezvoltare a cancerului – dar numai după ce pacientul a luat acel medicament timp de mai mulți ani.

8. Efectele secundare letale cunoscute ale medicamentelor pe bază de prescripție sunt cea de-a patra cauză a mortalității în lumea industrializată și este depășită numai de numărul de decese datorate infarcturilor, cancerului și accidentelor vasculare cerebrale (Journal of the American Medical Association, 15 aprilie 1998). Nici acest aspect nu este o surpriză, deoarece patentele medicamentelor sunt emise în mod primar pentru noi molecule sintetice. Toate moleculele sintetice sunt într-o anumită măsură toxice și este necesar să fie eliminate din trup, ceea ce eșuează adesea și se traduce într-o epidemie de efecte secundare adverse, unele chiar mortale.

9. În timp ce promovarea și răspândirea bolilor măresc piața industriei farmaceutice de investiții – prevenirea și tratarea cauzelor care stau la rădăcina bolilor scad profitabilitatea pe termen lung; de aceea ele sunt evitate sau chiar obstrucționate de către industrie.

10. Eradicarea bolilor este prin natura sa incompatibilă cu și diametral opusă intereselor industriei farmaceutice de investiții. Eradicarea bolilor considerate acum ca potențiale piețe de desfacere pentru medicamente va distruge investiții de miliarde de dolari și eventual va elimina întreaga industrie.

11. Vitaminele și alte terapii naturale eficiente care optimizează metabolismul celular amenință „afacerea cu boala” a industriei farmaceutice pentru că se adresează cauzelor celulare ale unora dintre cele mai comune boli de astăzi – iar aceste substanțe naturale nu pot fi patentate.

12. În decursul celor peste o sută de ani de existență a industriei farmaceutice, vitaminele și alți nutrienți esențiali cu funcții de cofactori ai metabolismului celular au constituit cea mai acerbă competiție și cea mai mare amenințare a succesului pe termen lung a afacerii farmaceutice de investiții.

13. Vitaminele și alte terapii naturale eficiente care previn efectiv bolile sunt incompatibile cu însăși natura „afacerii cu boala” a industriei farmaceutice.

14. Pentru a proteja dezvoltarea strategică a afacerii sale de investiții împotriva amenințării terapiilor naturale eficiente, naturale și nepatentabile, industria farmaceutică a folosit – de-a lungul unui întreg secol – cele mai lipsite de scrupule metode, cum ar fi:
- Refuzarea informației salvatoare de vieți, pentru milioane de oameni. Este pur și simplu inacceptabil ca în zilele noastre atât de puțini oameni să știe că organismul uman nu poate produce vitamina C și lizină, două molecule cheie pentru stabilitatea țesuturilor conjunctive și prevenirea bolilor.
- Discreditarea terapiilor naturale. Cel mai comun mod de a o face este prin intermediul campaniilor PR globale organizate de cartelul farmaceutic, care răspândesc minciuni despre așa-zisele efecte secundare ale substanțelor naturale – molecule pe care Natura le-a folosit de milenii.
- Interzicerea prin lege a răspândirii informației asupra terapiilor naturale de sănătate. În acest scop, industria farmaceutică a plasat factori de decizie în poziții politice cheie din piețele cheie și în națiunile lider la exportul de medicamente.

15. „Afacerea cu boala” a industriei farmaceutice este cea mai mare înșelătorie și cea mai frauduloasă afacere din istoria umanității. Produsul „sănătate” promis de companiile producătoare de medicamente nu este livrat milioanelor de pacienți. În schimb, „produsele” oferite cel mai adesea sunt exact opusul: noi boli și adesea moarte.

16. Supraviețuirea industriei farmaceutice este dependentă de eliminarea prin orice mijloace a terapiilor naturale eficiente. Aceste terapii naturale nepatentabile au devenit tratamentul ales de milioane de oameni în pofida opoziției economice, politice și media ale celei mai mari industrii de investiții a lumii.

Citiți și:Industria farmaceutică (II). Un adevărat «exemplu» de marketing eficient 
Zece dezvăluiri şocante despre industria farmaceutică americană 
Medicina occidentală este medicina lui Rockefeller 

 

yogaesoteric
9 ianuarie 2019

Pactul ONU privind migrația înseamnă încălcarea unor drepturi stabilite prin Constituție

Vicepreședintele Academiei Române, prof. Bogdan C. Simionescu, are un punct de vedere critic asupra semnării Pactului global pentru migrație de la Marrakech. Domnul academician a făcut precizarea către România liberă că este un punct de vedere personal, care nu implică instituția Academiei Române. Sperăm că Parlamentul României, după ce Guvernul și Președinția au semnat acest acord ONU, să ia act de faptul că vocile treze ale elitelor acestui popor sunt împotriva ratificării sale în principalul for democratic al României.

„Trăim într-un stat caracterizat de multe disfuncționalități, de ani de zile afectat de emigrație – export de oameni tineri, activi, motivați, mulți dintre ei profesioniști. Nu le asigurăm propriilor concetățeni, milioane la număr, un trai decent și nu le oferim argumente pentru a nu emigra. Avem nevoie stringentă de măsuri/soluții care să-i determine pe cei care părăsesc țara să renunțe la gândul plecării și trebuie să le creăm celor plecați condiții pentru a reveni – pentru că o țară se clădește și se dezvoltă cu oameni. Statul român (și o spun cu durere…) nu este capabil să gestioneze situația exodului propriilor cetățeni, dar se află în punctul de a se cufunda într-o situație extrem de complexă cultural, economic și social.

Pactul ONU pentru migrație… ceva de care milioane și milioane de români nu au auzit niciodată până astăzi. Și chiar astăzi aflăm doar întâmplător de conținutul său – pentru că, atunci când guvernanții noștri sunt pe cale să-l semneze, noi, cei care i-am ales să ne conducă, nu suntem informați și – evident – nu ni se cere părerea, după cum nu se cere nici părerea celor pe care i-am ales să ne reprezinte în Parlament. Este un pact destul de inflexibil, care nu permite negocieri legate de interesele naționale ale statelor. Și mă tem că, odată semnat de către România, consecințele pe termen mediu și lung vor fi nefaste atât pentru cetățenii țărilor gazdă, în cazul nostru România, cât și pentru imigranți.

Împotriva Pactului ONU referitor la migrație s-au pronunțat multe state, în frunte cu SUA, Israel, Elveția, Austria și continuând cu majoritatea statelor est-europene. Asta și din cauza celor douăzeci și trei de obiective ale Pactului care presupun, printre altele, obligativitatea integrării sociale a imigranților și asigurării drepturilor și libertăților universale de care dispun cetățenii țării gazdă, drepturi și libertăți care trebuie respectate în orice moment. Mai mult, în unele cazuri se încurajează oferirea unor tratamente preferențiale imigranților în fața legii. SUA au criticat în mod repetat pactul ONU privind migrația, susținând că acesta va «globaliza» hotărârile pe această temă‚ «în detrimentul dreptului suveran al statelor de a-și gestiona propriile sisteme de imigrație».

Summitul de la Marrakesh a avut drept obiectiv impunerea acceptării de către statele occidentale a migranților pe teritoriile țărilor lor, uneori împotriva opiniilor propriilor cetățeni (pentru că multe state și-au consultat cetățenii!).

Constat cu tristețe că acest subiect, extrem de important pentru viitorul țării noastre, nu a fost introdus în agenda publică și nu a fost dezbătut, iar consecințele semnării acestui Pact nu sunt cunoscute… Spațiul public este acaparat de gâlcevile noastre cotidiene, subiecte arzătoare și cu impact direct asupra viitorului nostru fiind ignorate aproape complet. Și asta în ciuda faptului că semnarea Pactului ar însemna inclusiv încălcarea unor drepturi stabilite prin Constituție, supunându-ne unui organism supranațional, Organizația Națiunilor Unite, cu prețul cedării unei părți din suveranitatea României.

Europa se confruntă deja cu repercusiuni ale strămutării unor populații provenind din alte zone ale mapamondului, reprezentând civilizații, culturi, credințe și valori spirituale diferite – vedeți evenimentele din ultimii ani din Germania, Franța, Belgia, Suedia, Olanda, Anglia, ș.a.m.d.

Summitul de la Marrakesh reprezintă o etapă a procesului, votul de ratificare desfășurându-se pe 19 decembrie 2018, în Adunarea Generală a ONU, la New York.

Încă sper ca autoritățile române vor da dovadă de înțelepciune și demnitate și nu vor știrbi suveranitatea țării noastre, antrenând-o într-o problemă complexă cu urmări grave asupra viitorului nostru ca națiune.”

Acad. Bogdan C. Simionescu

Citiți și:ONU a instituit un Pact Global ce încurajează distribuția migranților 
Meleșcanu a semnat Declarația euro-africană ce recunoaște «avantajele migraţiei în ceea ce priveşte dezvoltarea». Ungaria a respins-o 

 

yogaesoteric
9 ianuarie 2018

GUNOIUL.

Notă: numai că ne trebuie o pubelă mult, mult mai mare.(Ăla căruia nu i se vede decât mâna e..”Ciordache”).

Un raport surprinzător al BNR: Marile bănci străine țin România în subdezvoltare, inclusiv prin spolierea deponenților!

BNR nu explică și de ce a girat un asemenea cartel neocolonialist!

Ziarul Financiar: Opinie Sorin Pâslaru, redactor-şef al ZF. Premieră: BNR afirmă că, prin strategiile lor, marile bănci menţin deliberat România în stare de subdezvoltare financiară 

Banca Naţională critică în mod direct cele mai mari opt bănci din România, în „Raportul asupra stabilităţii financiare“ din decembrie 2018, că nu îşi asumă prin strategiile pe următorii doi ani o creştere a creditării şi deci a intermedierii financiare, cu toate că realizează pe piaţa financiară românească profituri generoase, mult peste media UE.

Pentru prima dată Banca Naţională nu se mai mărgineşte doar să constate o situaţie de fapt, ci avertizează că cele mai mari bănci din România au strategii care nu contribuie de fapt la dezvoltarea sistemului bancar şi a prezenţei sale în economie, ci dimpotrivă, acţiunile lor vor duce la diminuarea intermedierii financiare. BNR îşi asumă practic faptul că unul dintre obiectivele sale principale este intermedierea financiară din România, exprimată prin raportul între activele bancare şi Produsul Intern Brut sau creditele raportate la PIB sau la totalul cifrei de afaceri din economie.

Raportul BNR are ca temă specială chiar reflectarea în detaliu a acestui paradox al economiei şi sistemului bancar: faptul că băncile din România sunt superprofitabile, mult peste media Uniunii Europene, dar gradul de intermediere financiară este foarte jos. În mod natural, orice întreprindere cu marjă bună de profit caută să se extindă, ca să-şi mărească profitul în valoare absolută. Iată însă că băncile româneşti, deşi au un randament al capitalului (ROE) de 15,7% în septembrie 2018, dublu faţă de cel din Uniunea Europeană, de 7,2% (iunie 2018), nu îşi asumă pentru anii viitori o dinamică a creditării mai mare decât creşterea nominală anuală a PIB, astfel încât intermedierea financiară să crească.

„În eventualitatea concretizării strategiilor de creditare şi de finanţare prognozate de bănci, valoarea activului s-ar majora într-un ritm inferior creşterii nominale anuale previzionate pentru PIB. Ca urmare, gradul de intermediere financiară ar continua tendinţa descrescătoare consolidată în următorii ani şi nu ar contribui la o îmbunătăţire semnificativă a eficienţei prin prisma efectului de volum asociat veniturilor nete din dobânzi.“ – Aşa scrie Banca Naţională în „Raportul asupra stabilităţii financiare“, într-un capitol special intitulat „Tema specială, Eficienţa operaţională a sectorului bancar şi nivelul intermedierii“.

Titlul este edificator. Este clar că la cel mai înalt nivel al Băncii Naţionale se pune în sfârşit întrebarea: cum puteţi face profituri atât de mari în România, dar menţineţi sistemul bancar în subdezvoltare relativ la economie? De fapt se ajunge încet-încet la o întrebare şi mai de adâncime: de ce, dacă aveţi toate condiţiile şi faceţi profit în România, nu vă măriţi implicarea în economia românească, nu finanţaţi investiţiile şi capitalul de lucru de care au nevoie firmele româneşti, atât de secătuite de capital în ultimii ani? 

Pentru o ţară care plânge pentru infrastructură şi după proiecte industriale de orice natură, în condiţiile în care avem deficit extern de 2 miliarde de euro în industria agroalimentară şi de 5 miliarde de euro în industria chimică, este absolut năucitor cum băncile sunt supralichidizate, cu un raport credite/depozite de 75%, faţă de 116% media în Uniunea Europeană, şi creditele pentru companii scad în loc să crească.

Soldul depozitelor populaţiei şi companiilor este astăzi cu 17 miliarde de euro mai mare decât creditele acordate în economie de către bănci. Practic băncile stau pe munţi de bani, economia ţipă după investiţii, dar prognozele pentru următorii ani arată o şi mai redusă implicare a băncilor în finanţarea economiei reale. Este absolut aiuritor şi chiar se poate pune întrebarea: este o comandă politică externă de menţinere a economiei şi industriei româneşti în stare de subdezvoltare? Cine vrea ca România să fie un simplu exportator de cereale şi resurse energetice?

Astfel, BNR estimează că evoluţia gradului de intermediere, exprimată ca active bancare/PIB, va scădea de la 49,5% în 2018 la 46% în 2020, dacă se iau în calcul strategiile celor mai mari opt bănci din economie, prezentate Băncii Naţionale. În aceeaşi perioadă, ponderea creditului neguvernamental în PIB se va reduce de la 25,7% la 25,5%. De notat faptul că deja între 2017 şi 2018 intermedierea bancară a scăzut de la 53,5% la 49,5% şi creditul neguvernamental în PIB a scăzut de la 27,1% la 25,7% (pagina 106, a „Raportului asupra stabilităţii financiare“, BNR, decembrie 2018).

De fapt, există şi o explicaţie în raport cu de ce scade intermedierea în pofida profitabilităţii mari: este de fapt un model în sine – business puţin cu marje foarte mari. BNR arată că băncile ar trebui să micşoreze marjele de dobândă practicate la credite şi să extindă volumul de creditare.

„O provocare la adresa modelului actual al băncilor este legată de modul de generare a veniturilor operaţionale, fiind necesară accentuarea efectului de volum în detrimentul celui de preţ pentru generarea veniturilor de dobânzi, în condiţiile creşterii gradului de intermediere financiară.”

În prezent, diferenţialul între rata de dobândă la creditele şi depozitele populaţiei din România este de 7%, arată BNR, faţă de 3,2% în Cehia şi 4,2% în Polonia, iar în zona euro este de 2,1%. Diferenţialul pentru societăţile nefinanciare este în România de 3,8%, în Cehia de 3,1% şi în zona euro de 1,4%.

BNR afirmă că în mod deliberat băncile aplică un model de creditare prin efectul de preţ şi mai puţin prin cel de volum, pe fondul persistenţei unui grad de intermediere redus şi în condiţiile necesităţii de acoperire a cheltuielilor operaţionale, altele decât cele legate nemijlocit de generarea de venituri.

Gradul de intermediere financiară de 52,2% în iunie 2018 este de patru ori mai redus decât în Uniunea Europeană, unde se ridică la 208%. Pe de altă parte, profitabilitatea sistemului bancar este dublă faţă de media UE, atât ca rentabilitate a capitalurilor, cât şi ca rentabilitate a activelor.

Intermedierea financiară la nivelul sistemului privat, calculată ca îndatorarea totală a companiilor şi populaţiei raportată la PIB, este în scădere cu 2,4% în ultimul an, până la 38,9% din PIB, în iunie 2018.

Dacă se calculează gradul de intermediere financiară prin raportarea activelor întregului sistem financiar la PIB, indicatorul arată mai bine, fiind de 69,2%, însă în perioada iunie 2017 - iunie 2018 este la rândul său în scădere cu circa 3 puncte procentuale.

În mod hilar, singura componentă a sistemului financiar care a contribuit în mod pozitiv în ultimul an la intermedierea financiară este segmentul pensiilor, cu o creştere de 0,35 puncte procentuale. Băncile scad intermedierea cu 2,1 puncte procentuale, fondurile de investiţii cu 0,8 puncte procentuale, societăţile de asigurare cu 0,2 puncte procentuale şi instituţiile financiare nebancare cu 0,15 puncte procentuale. Aşa arată o economie pe drumul dezvoltării şi modernizării? Cu intermediere financiară în scădere? Dar pe undeva poate este normal ca intermedierea financiară să ajungă să fie impulsionată de pensionari, că doar aceştia conduc sistemul financiar bancar.

Realitatea tristă este că România dă înapoi în loc să se dezvolte când vorbim de intermediere financiară. Ce înseamnă intermediere financiară? Înseamnă irigarea economiei cu bani, cu credite care acum din păcate băltesc într-un sistem bancar superprofitabil pe baza finanţării scumpe a populaţiei şi a plasamentelor în titluri de stat.

Nu ar fi normal poate să fie legate veniturile celor care conduc sistemul bancar de aceste evoluţii? Dacă suntem la un sfert din intermedierea bancară din UE, veniturile responsabililor să fie la rândul lor de patru ori mai mici.

România se mulţumeşte cu puţin, dar plăteşte exorbitant. Spre exemplu, deşi CEC-ul românesc şi cel ungar (OTP) au plecat în anii ʼ90 la drum cu active similare, astăzi activele OTP-ului sunt de 50 mld. euro, cât jumătate din tot sistemul bancar românesc şi de 7 de ori mai mari decât ale CEC-ului. Însă şeful CEC-ului din România câştigă aproape la fel ca şeful OTP.

Când aloci resurse fără rezultate, progresul nu poate să fie decât inversul, adică regres.

Gheorghe Piperea, Facebook: Prin strategiile lor, marile bănci mențin deliberat România în stare de subdezvoltare financiară, iar acest lucru este recunoscut și chiar afirmat cu tărie de BNR

Oricât vi s-ar părea de şocantă, afirmaţia de mai sus nu îmi aparţine. Este, pur şi simplu, titlul unui editorial din Ziarul financiar, semnat de Sorin Pâslaru.

Autorul a arătat nu numai că ţara este ţinută captivă unui model malefic de afaceri bancare (business puţin cu marje foarte mari, tipic monopolurilor care îşi diminuează artificial producţia şi comerţul pentru a stoarce profituri mari din preţuri excesive), ci şi că cele 8 bănci mari care activează în România şi-au diminuat în mod deliberat afacerea, pentru a putea câştiga cele mai mari profituri din Europa pe seama spolierii populaţiei cu dobânzi enorme şi a exploatării nevoii crescânde şi iresponsabile a statului de credite bancare.

Aşadar, nu inexistentele legi anti-cămătărie şi cu atât mai puţin nu pe nedrept ponegrita şi permanent torpilata lege a dării în plată, ci chiar modelul malefic de afaceri bancare adoptat de cele 8 mari bănci, cu largul concurs şi cu permanentul back-up al băncii centrale şi al eternului guvernator Isărescu au dus la diminuarea afacerii bancare sau la pierderi.

Şi, cu atât mai puţin, nu sunt cauze ale problemelor sistemului bancar cele câteva sute de mii de debitori sufocaţi de creditele cu clauze abuzive şi de hipervalorizarea euro sau chf şi nici cei un milion de debitori faliţi, vânduţi colectorilor de creanţe. A avut Manole grijă, prin intermediul seminariilor de la Sinaia, ca persoanele fizice supra-îndatorate să nu câştige prea multe procese contra băncilor şi contra colectorilor de creanţe. Justiţia română „independentă” a ucis din fașă orice idee de proces colectiv şi de echitate în litigiile consumatorilor cu băncile.

Câteva citate din editorial, pe care le-am extras prin sublinierea cu pixul, sunt edificatoare:
„Soldul depozitelor populaţiei şi companiilor este astăzi cu 17 miliarde de euro mai mare decât creditele acordate în economie de către bănci. Practic băncile stau pe munţi de bani, economia ţării ţipă după investiţii, dar prognozele pentru următorii ani arată o şi mai redusă implicare a băncilor în finanţarea economiei reale. […] Este o comandă politică externă de menţinere a economiei româneşti în stare de subdezvoltare? Cine vrea ca România să fie un simplu exportator de cereale şi resurse energetice?”

Notă: Ce nu spune autorul este că, la un PIB de 4 ori mai mare, România are un total al depozitelor (cca. 75 mld euro) de trei ori mai mic decât al Bulgariei; de asemenea, ce nu spune autorul este faptul că profiturile enorme stoarse de bănci din preţuri excesive sunt libere de taxe şi impozite în România, întrucât băncilor li s-a tolerat (cu „înţeleapta” implicare a lui Manole) optimizarea fiscală, adică exportul de profit şi localizarea pierderilor.

Notă suplimentară: A se observa că toate cele 8 mari bănci de care se vorbeşte în articol sunt deţinute de societăţi-mamă cu sediul în străinătate sau, în cazul BT, de fonduri străine sau de instituţii financiare internaţionale. CEC nu intră în primele 8…

„BNR arată că băncile ar trebui să micşoreze marjele de dobândă practicate la credite şi să extindă volumul de creditare. […] În prezent, diferenţialul între rata de dobândă la creditele şi depozitele populaţiei din România este de 7% […], faţă de 3,2% în Cehia şi 4,2% în Polonia, iar în zona euro este de 2,1%.”

Notă: Este evident că profiturile uriaşe ale băncilor, cu care se lăudau acum câteva săptămâni, la un pahar de şampanie ultra-scumpă, sunt făcute prin spolierea debitorilor – persoane fizice şi, în plus, prin creditarea cu risc zero a statului. Entuziasmul pentru un asemenea profit este, în aceste condiţii, pur şi simplu, cinic. În plus, practica este auto-distructivă pentru bănci, întrucât o populaţie spoliată fie se va revolta (aşa cum au făcut vestele galbene în Franţa), fie nu va mai avea de unde să achite astfel de dobânzi la credite uriaşe în raport de dobânzile la depozite. Nu poţi lua cămaşa de pe un om dezbrăcat deja de orice haine, pe care i le-a vândut silit banca. Iată de ce legile anti-cămătărie ale senatorului Zamfir au stârnit atâta panică în bănci şi iată cât de idioţi sunt acei politicieni care s-au crezut liberali susţinând băncile, când, în realitate, băncile se comportă în mod bolşevic, contingentând „producţia” bancară şi storcând profit de la populaţia supra-îndatorată şi de la stat.

Constatând că singura zonă în care a crescut întrucâtva intermedierea bancară (echivalată de autor cu „irigarea” economiei cu bani) este cea a pensiilor, autorul face o afirmaţie de mare efect: „[…] poate este normal ca intermedierea financiară să fie impulsionată de pensionari, că doar aceştia conduc sistemul financiar bancar”.

Trimiterea este, fără perdea, la Isărescu şi Vasilescu, pensionaţi, dar încă foarte activi (inclusiv în paginile Ziarului financiar, cu editoriale…) în opera lor de consolidare şi apărare făţişă a acestui model fatidic de afaceri bancare. Aşadar, nu doar noi observăm că împăratul este gol.

În fine, autorul face o propunere uluitoare:
„[…] într-un sistem cu bănci superprofitabile pe baza finanţării scumpe a populaţiei şi a plasamentelor în titluri de stat, nu ar fi normal ca veniturile celor care conduc sistemul bancar să fie legate de aceste evoluţii? Dacă suntem la un sfert din intermedierea bancară din UE, veniturile responsabililor să fie, la rândul lor, de patru ori mai mici”.

Ei, asta da deviză pentru mitingul de gratulare a lui Manole, organizat (sper) de grupul clienţilor cu credite în chf pentru data de 12 ianuarie. 
De fapt, această propunere ar trebui arborată pe toate paginile de socializare ale celor care, direct sau indirect, au avut de suferit de pe urma băncilor şi a lui Manole, cel ultra-plătit şi mega-pensionat şi cadorisit cu toatele titlurile nemeritate din lume.

Daniel Cătălin Zamfir, Facebook: Cineva va trebui să răspundă!!!

Așadar, e pentru prima dată când BNR ne informează că opt bănci străine care operează în România au avut o strategie să mențină România în stare de sub-dezvoltare economică!!! E o concluzie de o gravitate extremă! Firesc, se nasc niște întrebări legitime:
1. A fost sau nu înțelegere de tip cartelar între cele opt bănci? În orice variantă, seamănă a subminare a economiei naționale!
2. BNR a constatat acest aspect abia acum? Această strategie e doar de un an? De ce nu a intervenit până acum?
Dacă a aflat abia acum, înseamnă ca trebuie demis întregul Consiliu de administrație, iar dacă au știut și au tăinuit, e și mai grav.

Gheorghe Piperea, Facebook:

Cuvântul „lăcomie” va rămâne ştampilat pe fruntea bancherilor pe vecie. Nu ştiu dacă a fost o improvizaţie de moment a lui Teodorovici sau o chestiune gândită şi planificată, dar PR-ul celor de la guvernare şi reclama negativă (sau chiar auto-anti-reclama banksterilor) se vor întreţine de la sine, ca nişte perpetuum mobile. Opozanţii, din spaimă sau din interesul de a convinge, vor utiliza cuvântul luni de zile de acum încolo, făcând ceea ce i-ar fi costat foarte mult pe cei de la guvernare – reclamă electorală. Şi auto-inculpându-se. Oamenii, indiferent de ideologia la care aderă, urăsc băncile în proporţii masive. Doar inversaţii din #rezist ar putea gândi, o vreme, altfel, pe motiv de anti-Dragnea. Dar vor vedea cât de oribil de câinos este sistemul banksteresc atunci când vor fi executaţi silit. Din acel moment, nu va mai conta ideologia de pe pancarte.

Aşadar, de acum încolo, când vom zice lăcomie, vom zice bănci.
Spre deosebire de ceea ce cred infantilii libertarieni, lăcomia nu e bună. Greed is NOT good.

Pe de altă parte, ameninţarea cu accelerarea recesiunii economice, lansată public de şefii primelor 6 bănci din sistem, este de toată jena. Aceste bănci au făcut în 2018 un profit de 5 miliarde de lei (dintr-un total de 6 miliarde, pe întregul sistem bancar). Astfel de profituri nu se fac în cadrul unor economii în recesiune. România nu va putea intra în recesiune cu un PIB de un trilion de lei.

Citiți și: 
Băncile din România, ajutate de stat să facă profituri uriașe. Privilegiile față de orice alte companii 
Lucian Isar ne dezvăluie: BNR a păgubit statul român cu miliarde pentru a salva băncile 
Mugur Isărescu iese urât din scenă 

yogaesoteric
8 ianuarie 2018

Dacă vom mări presiunea, în 2019 vom asista la victoria finală împotriva mafiei Kazare.

(Extras din articolul din 31 dec. 2018 al lui Benjamin Fulford.)

Traducere Const. Mihăilescu

Multe semne indică faptul că anul 2019 va fi un an de luptă deschisă împotriva mafiei Khazare, cea care se închină lui Satan. Au început nu numai arestări în masă dar s-a deschis un front dur de luptă împotriva, industriei farmaceutice și medicale, care inventează și produc medicamente și metode de distrugere nu de însănătoșire a omului. Se pare că intenția este de totală eliminare a industriei farmaceutice care produce adevărate otrăvuri pe care le recomandă și le administrează populației.

Un alt semn evident că sfera de intervenție se reduce este faptul că soldații americani încep să fie retrași din Siria, Afganistan, Irak și din alte părți. De asemenea, de această dată se pare că se pun în aplicare proceduri oficiale de falimentare împotriva înfiltrării în guvernul american a corporațiilor care au ocupat Washington, DC incă din 1871.

Să începem cu retragerile militare americane, deoarece acestea marchează una dintre cele mai mari schimbări observate de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, când a demarat ceea ce a devenit perpetua industrie de război americană.

Surse ale Pentagonului spun că vizita președintelui SUA, Donald Trump, în ziua de Crăciun, în Irak, este un indiciu al retragerii armatei americane din această țară. Acțiunea urmează anunțurilor de retragere din Afganistan și Siria, precum și încetarea focului în Yemen.

De asemenea, menționăm că aproape toate companiile de transport din S.U.A. sunt acum în staționare, repliate în porturile lor de origine.
Pentru a fi și mai dramatic, unele surse afirmă: "Misiunea Secretarului Apărării, Patrick Shanahan, de a aduce trupele acasă, a elibera ori suprima tehnologia extraterestră de intenții agresive, de a rechema soldații din diversele baze militare de peste mări și țări, este un semn de însănătoșire”. 
Aceasta va însemna pace pe pământ și bunăvoință față de toți, un semnal foarte real dat în acest sezon al sărbătorilor de sfârșit de an.

Sursele Pentagonului spun, de asemenea, că acțiunile de epurare din guvernul american vor facilita măsurile de arestare în rândul Deep-Staters, încorporați în guvern. În plus, primul oficial superior care va fi încercat (dislocat) public în Nuremburg 2.0 va fi .....

https://sananda.website/benjamin-fulford-report-extract-december-31st-2018/