Lui
Iohannis nu-i convine să-l atace pe Ponta. Nu e în profilul lui. Nu așa a
cîștigat prezidențialele și nu asta așteaptă publicul larg de la el (nu
vă lăsați păcăliți de jurnaliștii și militanții politici din nucleul
dur care vor balamuc și sînge - și pentru peluze un meci de fotbal e
plictisitor dacă nu se lasă cu o bătaie cu lanțuri între galerii înainte
și după).
Cei doi sînt obligați să
se faulteze pe șest, fără să vadă publicul. Fiindcă nu asta vrea
publicul acum. A avut sînge pe gazon zece ani, are nevoie de o pauză.
Strategia politică a lui Ponta e următoarea:
- Ponta se poziționează ca lider național și egal lui Iohannis. Inițial s-a prezentat ca partener al lui Iohannis, acum, mai nou, se prezintă ca înlocuitor, profitînd de prezența discretă a acestuia.
- Ponta vrea să fie noul Năstase. Dacă țineți minte bine, în 2000-2004 nu s-a vorbit de regimul Iliescu, ci de regimul Năstase. Papașa era destul de discret (cu cîteva excepții, decisive însă pentru asasinarea politică a lui Năstase, cînd l-a făcut pe acesta arogant și șef peste corupție și capitalismul de cumetrie). Năstase era lider național, apărea toată ziua la televizor, făcea vizite de lucru și dădea indicații, era vîrful de lance al politicii externe, se întîlnea cu lideri europeni umezi de admirațiune, inventa scandaluri și ticăloși pe care îi învingea la televizor șamd. Ponta îl copiază - vezi scandalul cu hypermarketurile ticăloase, inventat de B1, vezi atacurile violente cu sabia de lemn la adresa chelnerilor ticăloși cu ochi mici și răi care bagă în buzunare averi din bacșișuri nefiscalizate.
- Se comportă ca un al doilea președinte, un președinte jucător, spre deosebire de Iohannis. Țipă, face scandal, bate cu pumnulețul în masă, varsă nervos sucul de ghimbir, se ia în gură cu ambasadori și jurnaliști, se încruntă la șefi de instituții, dă declarații despre tenis, fotbal, vreme, fashion, economie și tot ce prinde în raza vizuală la cele enșpe televiziuni pe care le deține prin interpuși și banii statului.
- Ponta are reacții și declarații de politică externă, încearcă să fie cu un pas înaintea lui Iohannis pe acest teren. Aici e miza principală. Nu poți poza în lider național dacă nu zici ceva de politică externă, dacă nu dai o mînă cu un cetățean cu nume străin, îmbrăcat la costum sau cu cearceaf. Este important să faci pe preocupatul agitat și prin țară, să cerți șefi de șantier și să pupi îndelung babe rătăcite; însă un adevărat lider, în viziunea poporului, e unul care vizitează țări străine.
- Dublează vizitele externe ale lui Iohannis și temele acestor vizite pentru a le acoperi mediatic. A plecat Iohannis în Italia să discute despre aderarea la Schengen, a plecat și Ponta la Parlamentul European, de unde a dat declarații despre aderarea la Schengen. S-a dus Iohannis în Polonia, a făcut și Ponta o vizită prin cluburile din Dubai și pe la patronii lui Stoichiță. Dacă mîine Klaus depune o coroană de flori la crucea de pe Caraiman, Ponta își ia pioleții, pe Șova, și pictează o grădină japoneză pe Everest.
- Încearcă să-și elimine din palmares înfrîngerea la prezidențiale. A și zis, chipurile în glumă, că și-a îndeplinit obiectivul, avem premier de la PSD și președinte de la PNL. Deși a pierdut prezidențialele se comportă ca și cum le-a fi cîștigat și, deși teoretic prezidențialele au fost cîștigate de Iohannis, practic președintele țării e Ponta. Sau cel puțin așa vrea să pară la televizor.
Strategia
lui Iohannis e să nu facă tămbălău maxim pînă cînd va avea majoritate
sigură și guvern liberal, după parlamentarele de anul viitor. Atacurile
lui Iohannis la Ponta nu cresc nici popularitatea lui Iohannis, nici a
PNL-ului. Și au nevoie de popularitate, pentru alegerile parlamentare
din 2016. Sînt convins că a amînat și a evitat cît a putut atacurile
însă nu a mai avut ce face. Și mai sînt convins că nu le va repeta prea
curînd. Oricum, cel mai mare risc pentru Iohannis e să intre în
malaxorul bălăcărelii cu Ponta, să atace guvernul, PSD-ul și
Parlamentul, să le aducă aminte alegătorilor de bălăcărelile dintre
Băsescu și Tăriceanu, dintre Băsescu și Ponta, dintre Băsescu și
Parlament, dintre Băsescu și PDL, dintre Băsescu și toată lumea. Repet,
nu vă lăsați păcăliți de zgomotul produs pe la televiziuni și pe
rețelele sociale de agitații politic de peluză. Nu ei sînt
publicul-țintă al lui Iohannis.
Războiul
dintre președinte și premier pe politica externă nu e nou. L-au avut și
polonezii, l-am mai avut și noi pe vremea cupletelor vesele cu Ponta și
Băsescu. Iohannis trebuie să ducă lupta pe terenul pe care președintele
este avantajat în raport cu premierul și acolo unde profilul său
discret și serios e avantajat în raport cu veselia iresponsabilă a lui
Ponta. Pe terenul mediatic nu are șanse. Toate media aparțin lui Ponta
și prietenilor lui.
Dacă e să vorbim
despre imagine, soluția, pe care Iohannis a și folosit-o, sînt
întîlnirile de la Cotroceni, pe care presa nu le poate ignora, și
manifestările protocolare transmise în direct. Ipostaze în care Ponta
apare pe post de valet, făcîndu-i pantofii lui Iohannis.
Cînd
e vorba de efectele comportamentului lui Ponta asupra interesului
național lucrurile sînt mult mai grave. Ponta poate aduce atingere gravă
intereselor României încercînd să facă pe deșteptul prin afară. Poate
se întîlnește cu cine știe ce persona non grata, ce terorist arab,
mafiot rus sau spion chinez și ne trezim cu un șut în cur din partea
aliaților. Acțiunile externe ale prim ministrului implică statul român.
Una e să o freci langa prin discoteci în Dubai pe persoană fizică, alta e
să te întîlnești de capul tău cu cine ți se năzare, din poziția de prim
ministru al unei țări membre UE și NATO.
Mă găsiți și pe Medium
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu