Materialul
pe care îl prezentăm în continuare aduce în lumină o critică
usturătoare asupra rolului jucat de City din Londra în transformarea
Marii Britanii în ceea ce jurnalistul George Monbiot, autorul
articolului, a numit „un stat mafiot civilizat”. City of
London, numit simplu City, este o entitate administrativă din orașul
Londra, situată la marginea vechii cetăți medievale a Londrei; în
prezent, City of London este principalul centru financiar al Regatului
Unit al Marii Britanii și cel mai mare centru financiar al lumii,
alături de New York.
Articolul, informativ şi foarte bine scris, preluat din ziarul The Guardian,
trebuie citit de oricine este încă în ceaţă în ceea ce priveşte rolul
central al Londrei în sindicatul crimei financiare globale. Iată câteva
fragmente:
„Într-o măsură ce nu a mai fost
întâlnită dinaintea Primului Război Mondial, relaţiile economice în
această ţară (Marea Britanie – n.r.) au devenit bătute în cuie. Nu este
vorba numai de faptul că cei foarte bogaţi nu mai cad, iar cei foarte
săraci nu se mai ridică, ci că sistemul în sine este protejat de orice
risc.
Prin acte de bailout (prin care
se acordă asistenţă financiară afacerilor în pragul falimentului pentru a
le salva de la colaps – n.r.), prin introducerea de bani noi, fără
suport real în economie şi prin întârzieri în creşterea dobânzilor,
investiţiile speculative au fost atât de bine «capitonate» încât, așa
cum a afirmat editorul pe teme economice de la The Guardian, Larry Elliott, pieţele financiare sunt «unul dintre ultimele bastioane ale socialismului rămase pe Pământ».
Serviciile
publice, infrastructura, însăşi structura naţiunii: acestea, de
asemenea, au fost convertite în investiţii fără risc. «Curăţarea»
socială transformă zona centrală a Londrei într-o zonă economică
exclusivă pentru speculaţiile pieței imobiliare. Dintr-o mulţime de
direcţii, politica guvernului converge către acest obiectiv.”
„Proprietatea
în această ţară este un adăpost pentru veniturile din infracţiuni
internaţionale. Şeful Agenţiei Naţionale pentru Infracţiuni, Donald
Toon, susține: «Piaţa imobiliară a Londrei a fost denaturată de
spălarea de bani. Preţurile au fost crescute artificial de infractori de
peste hotare care doresc să îşi asigure veniturile aici în Marea
Britanie».
Nu este foarte surprinzător, dat fiind gradul de supraveghere. Private Eye
(unul din cele mai bine vândute ziare de afaceri şi satiră din Marea
Britanie – n.r.) a realizat o hartă a teritoriului britanic aflat în
proprietatea unor companii înregistrate în paradisuri fiscale din
străinătate. S-a observat că terenul deţinut de acestea ajunge la 1,2
milioane de acri (aprox 4856 milioane metri pătraţi), incluzând mare
parte din suprafaţa imobiliară de primă clasă a ţării. Printre cei
prezentați ca beneficiari ai acestor averi sunt oligarhi din Rusia,
şeici ai petrolului, aristocraţi britanici şi proprietari de ziare.
Aceştia sunt oamenii pentru care lucrează politicile guvernului – şi cu
cât este reglat mai puţin sistemul care îi îmbogăţeşte, cu atât mai
fericiţi sunt ei.
Piaţa imobiliară speculativă este doar un curent în marele flux de cash care
«curge prin ecluze» în Anglia, în timp ce abia atinge marginile albiei.
Sectorul financiar exploatează un privilegiu politic uimitor: City din
Londra este singura jurisdicţie din Regatul Unit care nu este pe
de-a-ntregul supusă autorităţii Parlamentului. De fapt, relaţia pare să
funcţioneze invers. În spatele scaunului preşedintelui Camerei Comunelor
stă „Amintitorul” – the Remembrancer – a cărui slujbă este aceea de a
asigura că interesele City-ului sunt respectate de membrii aleşi. (O campanie de anulare a acestui privilegiu – „Nu uitaţi de Amintitor” – va fi lansată curând.)
City
din Londra este un stat semi-offshore (pe jumătate în afara graniţelor –
n.r.), seamănă un pic cu dependenţele şi teritoriile îndepărtate ale
Regatului Unit, paradisuri fiscale legitimizate de Privy Concil
(Consiliul Secret). Secretele financiare britanice subminează sistemul
de taxe în timp ce susţin un canal către economia legală pentru
gangsteri, cleptocraţi şi baroni ai drogurilor.
Chiar
şi cele mai «ortodoxe» instituţii de aici implementează o succesiune de
practici scandaloase: instrumentarea abuzivă a pensiilor, fraude
ipotecare, escrocherii în asigurarea protecţiei plăţilor, manevre asupra
ratelor de împrumut între bănci.
Un
fost ministru din ultimul guvern, Lord Green, conducea HSBC (una dintre
cele mai mari instituţii bancare şi de servicii financiare din lume –
n.r.) în timp ce aceasta era implicată în spălare de bani pentru
traficanții de droguri, evaziune fiscală sistematică şi furnizarea de
servicii băncilor saudite şi din Bangladesh care sunt legate de
finanţarea teroriştilor. De multe ori Marea Britanie îmi apare ca un
stat mafiot cât se poate de civilizat!”
„De
asemenea, Guvernul insistă că nu există nicio legătură între donaţiile
politice şi locurile din Camera Lorzilor. Dar un studiu al
cercetătorilor de la Universitatea Oxford a arătat că probabilitatea ca
atât de mulţi donatori importanţi să ajungă în Camera Lorzilor din
întâmplare este de 1.36x10–38, «echivalent cu a juca la Loteria Naţională şi a câştiga premiul cel mare de cinci ori la rând».
De ce rămâne Camera Lorzilor nereformată? Deoarece permite puterii
plutocratice să devanseze democraţia. Ambele părţi, bogaţii şi săracii,
sunt menţinute la locurile lor.
Guvernaţi fie
de, fie în favoarea oamenilor care ne jupoaie, nu putem fi surprinşi de
descoperirea că toate serviciile publice sunt regândite pentru
beneficiul capitalului privat. De asemenea, nu putem fi surprinşi când
guvernanţii ajută la negocierea – fără acordul cetățenilor – a
tratatelor cum ar fi Transatlantic Trade and Investment Partnership şi Comprehensive Economic and Trade Agreement, care subminează atât suveranitatea Parlamentului cât şi a legii.
Observaţia lui Esop, cum că «Îi spânzurăm pe hoţii mărunţi, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice», rămâne adevărată în spirit, chiar dacă spânzurarea a fost înlocuită cu plata înapoi către comunitate.
Oriunde
ai «adulmeca» viaţa publică britanică, ceva miroase urât: aş putea să
umplu acest site cu exemple. Dar, în timp ce toți porii corpului politic
emană corupţie, ni se spune că datoria noastră este numai de a îi
îngriji unghiile.
A refuza să înfrunți acest
sistem înseamnă a colabora cu el. Majoritatea oamenilor nu vor să ia
atitudine în fața acestei realități, dar aceasta nu o face mai puțin
adevărată.”
Citiți și:
Bancherii s-au întâlnit în secret la Londra pentru a plănui să «elimine cash-ul»! Bonusuri prea mari pentru a fi acceptate
yogaesoteric
21 ianuarie 2016
21 ianuarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu