Bloomberg: «Putin a devenit noul stăpân în Orientul Mijlociu»

„Israelul, Turcia, Egiptul şi Iordania, toate aceste state bat drumul până la Kremlin în speranţa că Vladimir Putin, noul stăpân al Orientului Mijlociu, le poate asigura interesele şi rezolva problemele”, susţin Henry Meyer şi Donna Abu-Nasr într-o analiză publicată de Bloomberg.

Până recent Washingtonul era singura destinaţie pentru liderii acestor state, însă acum puterea americană se află într-o retragere evidentă în regiune – o nouă dovadă a succesului intervenţiei militare a Rusiei în Siria, ce a asigurat poziţia preşedintelui Bashar al-Assad, după ani de zile în care Statele Unite au insistat că acesta trebuie să plece, se arată în analiza publicată de Bloomberg.

„A schimbat realitatea, balanţa de putere de pe teren”, a afirmat Dennis Ross, fost negociator de pace pentru Orient şi consilier al preşedinţilor G. W. Bush şi Barak Obama. „Putin a reuşit să facă din Rusia un jucător cheie în Orientul Mijlociu. De aceea putem observa un şir constant de lideri din regiune făcând vizite regulate la Moscova.”

Succesul are costurile sale. Pe măsură ce cererile conflictuale se adună, nu mai este uşor să-i mulţumeşti pe toţi aceşti vizitatori. „În momentul în care încerci să adopţi o poziţie în raport cu toate părţile implicate, observi tot mai mult dificultăţile acestui joc”, a completat Dennis Ross.

Moscova a fost o putere importantă în Orient în timpul Războiului Rece, înarmând statele arabe împotriva Israelului, însă influenţa sa s-a prăbuşit odată cu prăbuşirea comunismului. Atunci când Statele Unite au invadat Irakul, Rusia a fost limitată la rolul de spectator, neputând să facă mai mult decât să-şi declare protestul.

Însă lucrurile s-au schimbat, susţin cei doi autori, „în anul 2013, atunci când Statele Unite prin administraţia Obama au decis să nu-l atace pe Assad. Doi ani mai târziu, Putin a trimis armata rusă pentru a-l apăra”.

Aliaţii Statelor Unite din regiune, ce au susţinut înlăturarea lui Assad, au fost deziluzionaţi de decizia preşedintelui Obama de a nu utiliza forţa militară pentru acest fapt.

Influenţa Rusiei în regiune a crescut „pentru că Obama a permis acest lucru”, a afirmat profesorul Khaled Batarfi. „Din păcate acesta a retras Statele Unite, într-o mare măsură, din Orientul Mijlociu.”

Această realitate este evidenţiată de Turcia, preşedintele Erdogan militând intens pentru intervenţia Americii. Acum Turcia s-a alăturat Rusiei şi Iranului într-un plan de a escalada conflictul din Siria. „Astăzi vedem rezultate, după ce discuţiile cu Statele Unite s-au dovedit inutile”, a afirmat Erdogan. „Dacă acum doi ani de zile tensiunile dintre Rusia şi Turcia erau pe punctul de a exploda după doborârea unui avion de vânătoare al forţelor ruse, zilele acestea preşedintele Putin a zburat la Ankara pentru o cină cu «prietenul» său Erdogan, care a acceptat achiziţionarea sistemului de rachete anti-aerian rusesc S-400, ignorând apelurile partenerilor din NATO.”

În acelaşi timp, Arabia Saudită, care în trecut a finanţat grupurile rebele împotriva lui Assad, acum cooperează cu Rusia în unirea opoziţiei siriene pentru negocierile de pace – ce vor asigura poziţia liderului de la Damasc.

Priorităţile saudiţilor par a se fi schimbat între timp, Arabia Saudită şi ţările din Golf vor ca Rusia să reducă rolul Iranului în Siria, unde gruparea Hezbollah şi miliţiile Şiite susţinute de către Teheran susţin activ ofensiva militară a lui Assad.

„Pentru Rusia este mai bine să nu adopte o poziţie părtinitoare acum. Aceasta este cheia mesajului”, consideră Abdulkhaleq Abdulla, analist politic din Emiratele Arabe Unite. „Dacă chiar regele saudit, ce reprezintă mai multe ţări din Golf, şi este o putere regională, a venit la Moscova, Rusia trebuie să ia acest fapt în considerare.”

Dar Putin nu-şi va schimba poziţia faţă de Iran pentru a împlini dorinţele saudiţilor, conform mai multor surse de la Kremlin.

În acelaşi fel, Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, ce a vizitat Rusia de patru ori în ultimele 18 luni, a descoperit că este dificil să schimbi poziţia Rusiei. În august, Netanyahu i-a spus lui Putin că prezenţa Iranului în Siria este „inacceptabilă”, şi a cerut stabilirea unei zone de tampon de cel puţin 60 de km de la graniţa cu Israelul, în care forţele iraniene să nu aibă acces. Conform surselor de la Kremlin, Putin i-a oferit doar 5 km.

La fel, Rusia a respins cererile Statelor Unite de a stabili o graniţă între trupele guvernamentale şi cele susţinute de către americani pe fluviul Eufrat. Acest fapt a condus la o cursă între cele două state pentru capturarea teritoriului ocupat de militanţii ISIS într-o zonă bogată în zăcăminte de petrol.

Însă Rusia a obţinut o serie de rezultate concrete în regiune, pe lângă asigurarea unor canale de discuţii între toţi actorii regionali. Deşi nu a cedat cererilor Israelului, i-a permis conducerea raidurilor aeriene împotriva poziţiilor ocupate de către Hezbollah. În plus, conduce eforturile de a media conflictul dintre grupările rivale palestiniene, Fatah şi Hamas. Astăzi Rusia este principalul investitor în zona kurdă din Irak, bogată în zăcăminte de ţiţei, fiind una dintre puţinele puteri internaţionale ce nu a condamnat referendumul pentru independenţă.

În termeni economici, lupta pentru influenţă dintre Statele Unite şi Rusia pare una dezechilibrată – PIB-ul Statelor Unite este de peste 13 ori mai mare decât cel al Rusiei. Însă acesta nu este întotdeauna un factor decisiv, consideră Alexander Zotov, fost ambasador al Rusiei în Siria între 1989 şi 1994.

„Uneori avem doi boxeri ce intră în ring, unde unul este uriaş, plin de muşchi iar altul este mai mic, dar mai agil şi are o tehnică superioară”, a afirmat acesta.

Deşi factorii economici limitează influenţa Rusiei, Putin are o serie de avantaje faţă de preşedinţii americani, afirmă Paul Salem, vice-preşedintele Institutului pentru Orientul Mijlociu din Washington. „Acesta nu are grija Congresului, nu are grija alegerilor pe care le-ar putea pierde. Putin este pe scena internaţională de aproape două decenii, o perioadă lungă în politica internaţională, cu un mesaj şi o politică consistentă: «Spune ce va face, şi face ce spune».”

Ascensiunea Rusiei a venit pe fundalul creşterii preocupărilor Washingtonului pentru problemele din Asia, şi oboseala publicului american pentru războaie în Orient – fapt recunoscut atât de Obama cât şi de Trump.

„Washingtonul rămâne puterea indispensabilă în regiune” a afirmat Ayham Kamel, liderul Grupul Eurasia. Dar angajamentul său pentru alianţele tradiţionale scade, iar acest fapt a încurajat liderii regionali să-şi îmbunătăţească poziţiile. „Iar Kremlinul este în mintea tuturor.”

Citiți și: 
Moscova, acord cu guvernul de la Damasc. Rusia rămâne în Siria cu baza aeriană încă aproape 50 de ani 
Donald Trump a luat brusc o decizie care schimbă total dinamica războiului din Siria şi îi pune beţe în roate lui Erdogan 

yogaesoteric
15 ianuarie 2018