Resorturile cu adevărat importante ale loviturii de stat din decembrie 1989 (pe care doar naivii sau mincinoșii o mai numesc „Revoluție”) au rămas până în prezent prea puțin cunoscute. S-a vorbit de implicarea rușilor, a americanilor, a ungurilor, de trădarea Securității, de falsa amenințare a populației cu atacurile „teroriștilor”…
Fără îndoială că fragmente de adevăr au fost între timp scoase la lumină de unii sau de alții, dar nici măcar acestea nu sunt la momentul de față acceptate oficial. În paralel, au fost lansate (în mod deliberat) și multe piste false, menite să complice și să îngreuneze înțelegerea liniilor principale de acțiune.
Simplul fapt că „Dosarul Revoluției” a rămas nesoluționat până în prezent, după mai mult de trei decenii de la evenimente, dovedește că cei care au răsturnat atunci puterea regimului Ceaușescu dețin în continuare controlul. De asemenea, distrugerea sistematică a României, aflată încă într-o halucinantă desfășurare, demonstrează că autorii „Loviluției” au reușit să căpușeze absolut toate palierele fundamentale ale țării. Vorbim aici despre departamentele de Securitate, despre toată clasa politică relevantă, despre întreaga infrastructură economică. Și mai ales despre mecanismele sociale și psihologice care alimentează conștiința națională. Iar directivele de subminare și distrugere au avut un parcurs neabătut indiferent cum s-au rotit între ele partidele la guvernare, creând populației iluzia democrației și a libertății.
În fața acestei imagini de ansamblu merită să formulăm următoarea întrebare: ce forțe anti-românești ar fi putut să aibă o astfel de putere atât de invazivă, de eficientă și de minuțios coordonată?
Mai mult decât atât, este necesar să observăm că răspunsul la întrebarea de mai sus este indisolubil integrat într-un tablou mult mai complex. Dacă lărgim și mai mult perspectiva, vom constata că situația României nu a fost (și nu este) nicidecum izolată. Cam același scenariu s-a repetat de nenumărate ori în foarte multe țări ale globului. Așa-zise „Revoluții” orchestrate de grupări profesioniste, lovituri de stat, răsturnări de guverne, furt nesimțit de resurse, paralizarea economiilor naționale, confiscarea mijloacelor de informare (mass-media), a conducerii băncilor naționale, a istoriei, a tradițiilor, spălarea pe creier a noilor generații încă din primii ani de viață, otrăvirea insidioasă a populației prin tot felul de metode etc, etc.
Cine are capacitatea să opereze toate aceste manevre parcă trase la indigo într-o asemenea anvergură din timp și spațiu?
Vom oferi răspunsul chiar acum. Nu sunt nici rușii, nici americanii, nici chinezii și nici vreo altă nație. Este vorba despre o organizație trans- națională care urmărește să preia controlul global al omenirii și care are planuri foarte precis elaborate, precum și structuri secrete prin care lucrează în mai toate țările. Iar această mega-organizație este secta satanică a Francmasoneriei.
În articolul de față vom urmări să ne referim în special la structura care controlează la vârf masoneria și anume loja evreiască numită „B’nai B’rith”. După o scurtă prezentare generală, vom urmări să oferim câteva repere mai specific despre modul în care această elită a masoneriei s-a implicat în lovitura de stat din România, în decembrie 1989.
Rolul B’nai B’rith pe plan mondial
Etimologic vorbind, sintagma „B’nai B’rith” înseamnă în limba ebraică Fiii Legământului, Fiii Alianţei sau Fiii Jurământului. Această denumire face referire la legământul pe care Moise l-a realizat cu Dumnezeu în calitate de reprezentant al Israelului, care era acum mai bine de trei mii de ani apreciat de conducătorii săi ca „poporul ales”. Pornind de la acest statut de excepționalitate în relația cu Divinitatea, pe care mulți evrei și-l arogă și în prezent, membrii lojei B’nai B’rith consideră că au dreptul să dispună de soarta omenirii pe baza respectivului „mandat divin” din vremea lui Moise.
Organizația B’nai B’rith constituie vârful piramidei masonice și de aceea ea este numită și „Loja Mamă”. Dacă în lojile masonice subordonate (numite și „regulare”) mai sunt primiți și ne-evrei, în loja B’nai B’rith nu sunt acceptați – ca regulă absolută – decât evreii. Membrilor neevrei aparţinători lojelor masonice ordinare regulare nu li se permite accesul în cadrul lojei B’nai Brith. Membrii lojelor subordonate pot să fie prezenţi la Templul Masonic aparţinător Lojei Mamă „B’nai Brith” doar în calitate de invitaţi care vor fi însă tratați într-o manieră explicită ca aparținând unei poziții de inferioritate.
Loja B’nai B’rith a fost înființată în anul 1843 și are în prezent sediul în apropierea Casei Albe, la Washington D.C. Toți președinții americani, fără excepție, sunt desemnați doar dacă sunt validați de puternicul lobby evreiesc din SUA, în special de Consiliul B’nai B’rith. Loja deține reprezentanțe în aproape 60 de state și în componența oficială a mai multor organizații internaționale de prim rang, printre care ONU, UNESCO sau Consiliul European. Numărul estimat de membri B’nai B’rith (exclusiv evrei) răspândiți în lume în poziții-cheie este de aproximativ 600.000. Delegațiile acestei loje beneficiază de privilegii deosebite, având un cuvânt greu de spus în tratativele la care iau parte. Acoperirea lor oficială este platforma B’nai B’rith International, al cărei statut afirmă că susține „securitatea și continuitatea poporului evreu și a statului Israel și de a combate antisemitismul”. În realitate, scopul secret al organizației este de a consolida influența israelită în lume prin crearea unei oligarhii sioniste cu sedii în toate țările și de a institui un Guvern Mondial Unic ca fațadă pentru conducerea „iluminată” masonică a întregii omeniri.
Întrucât alfabetul ebraic are 22 de litere, elita masonică a împărțit globul pământesc în 22 de arealuri pe care urmărește să le controleze. Toate lojile masonice existente pe plan mondial se supun în mod obligatoriu şi explicit directivelor şi ordinelor Lojei Mamă (B’nai B’rith) care le iniţiază, coordonează, integrează şi supervizează activitatea. Diversele loji regulare sunt structurate pe linii ierarhice precum: Ritul Scoțian Antic și Acceptat, Ritul de York, Ritul Antic şi Primitiv de Memphis şi Misraim, Ritul Francez, Ritul Modern, Ritul Scoţian Rectificat ş.a.m.d.
Activităţile din cadrul acestor loji, după cum se va vedea în continuare, sunt profund impregnate de un ritualism care trimite la texte conţinute în Talmud. Sunt texte asimilabile cu o anumită formă de manifestare a mozaismului, religia tradiţională a evreilor. Doctrina derivată din Talmud are un caracter pe care astăzi l-am putea numi profund segregaţionist, în care lumea este împărţită între o pretinsă elită spirituală (compusă din poporul ales) şi restul populaţiei. Masele largi ale populației lumii sunt denumite în Talmud prin apelativul peiorativ de „goim”, adică ființe inferioare. Aceste popoare sunt tratate în Talmud ca „animale cu față umană”. Doctrina aferentă Talmudului constă într-un esoterism care este profund ostil creştinismului şi implicit membrilor care aparţin acestei comunităţi spirituale, creștinii.
Un alt text care ghidează îndeaproape activitățile lojilor masonice este cel cunoscut ca Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Protocoalele conțin 24 de directive care jalonează principiile operative implementate de „B’nai Brith” în toate domeniile strategice aferente țărilor pe care urmăresc să le controleze: finanțe, economie, ideologie, mass-media etc.
În ceea ce privește sursa specifică de inițiere ocultă a lojei B’nai Brith, aceasta este tradiţia Kabalei. Știința Kabalistă își are originile în anticul Babilon și este asociată cu cunoașterea forțelor din invizibil și utilizarea acestora în sensul dobândirii unei puteri magice de dominație. Deși în esența sa învățătura Kabalei are profunzimi autentic spirituale, masoneria a deturnat această știință pe direcția ritualurilor de magie neagră. Din acest motiv masonii sunt adeseori denumiți în mod peiorativ ca și „cabaliști”.
B’nai Brith în România
Elitele masoneriei au fost tot timpul interesate de meleagurile noastre, motiv pentru care au trimis o delegație B’nai Brith pe teritoriul României încă din anul 1870, la puțin timp după înființarea lojei. B’nai Brith a fost implicată şi în unirea românilor și apoi în lovitura de palat din august 1944, evenimente care au avut loc prin intermediul susţinerii şi implicării directe a masoneriei. Bineînțeles, Marea Unire din 1918 nu a fost sprijinită din altruism, ci pentru a exploata anumite avantaje strategice și politice. În ceea ce privește perioada comunistă, acest gen de mișcări și ideologii au fost la început inițiate aproape exclusiv de masoni evrei.
Reamintim pe scurt că atât comunismul cât și capitalismul au fost create și susținute de masonerie. Mișcările proletare declanșate de revoluția bolșevică marxist-leninistă au avut la bază doctrine masonice și vizau crearea unei „Internaționale Comuniste” sub sloganul „Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Prin aceasta masoneria urmărea de fapt răsturnarea ordinii sociale existente până atunci (dinastii regale, autoritatea Bisericii) și infiltrarea masoneriei în societate prin falsul construct al „democrației” prin care mimau grija pentru popor.
După 1967, când la putere a venit Nicolae Ceaușescu, masoneria nu a reușit să își mai dezvolte prea mult planurile în România. Din acest motiv masonii au urmărit să îl elimine pe Ceaușescu, un personaj care în viziunea lor era mult prea naționalist.
În prezent, așa cum se poate constata cu ușurință, mass-media din România nu reliefează deloc importanța și activitatea organizației B’nai Brith. În realitate statul român este total la cheremul acestei loji masonice. Ca să avem o idee mai concretă, să observăm că în anul 2015 a fost semnat un protocol de colaborare între Ministrul Afacerilor Externe (reprezentat de Bogdan Aurescu) și Forumul B’nai B’rith «Dr. Moses Rosen» din România (reprezentat de Jose Iacobescu).
Rețineți: un protocol oficial de colaborare între o lojă masonică și un minister!
De altfel, încă din anul 2004 Adrian Năstase, pe atunci prim ministru, declarase masoneria ca „instituție de utilitate publică” și pe această bază îi aloca fonduri și clădiri, drept cadou din partea statului român. Însă care ar fi de fapt „utilitatea publică” a masoneriei pentru bunăstarea poporului român?! Bineînțeles, niciuna, dar emiterea unui astfel de decret dovedește nivelul de infiltrare a masoneriei în structurile de stat și tupeul asumat de Adrain Năstase, el însuși mason de gradul 33.
În septembrie 2017, președintele României, Klaus Iohannis, a avut o întâlnire cu lideri ai principalelor organizații evreiești din Statele Unite ale Americii: B’nai B’rith International, World Jewish Congress, American Jewish Committee, Anti-Defamation League, Conference of the Presidents of Major American Jewish Organizations și National Coalition Supporting Eurasian Jewry. (conform site-lui Administrației prezidențiale – presidency.ro)
De asemenea, în februarie 2019, a avut loc o întrevedere bilaterală între prim-ministrul Viorica Dăncilă și Daniel S. Mariaschin, director executiv și vicepreședinte executiv al B’nai B’rith International. Și tot în 2019 ambasadorul României în Statele Unite ale Americii, George Cristian Maior, a susţinut la invitaţia B’nai B’rith o conferinţă dedicată prezentării priorităţilor pe care le vede guvernul României în contextul internațional. De ce era nevoie să dea raportul guvernul României vârfului piramidei masonice??
Aceste exemple oferă un indiciu asupra influenței pe care o are loja B’nai B’rith asupra structurilor de stat din România. Dincolo de aceste indicii, partea care nu se vede este că influența reală este mult mai mare și este exercitată fără crâcnire pe linia ierarhiilor masonice. Mai exact, toate lojile masonice din România se supun în mod obligatoriu şi explicit directivelor şi ordinelor „Lojei Mamă” B’nai Brith, care iniţiază, coordonează, integrează şi supervizează activitatea lor pe teritoriul României.
În limbaj de intelligence ne confruntăm cu o penetrare a structurilor de putere a statului prin infiltrarea şi racolarea de către masonerie a unor indivizi plasaţi pe diverse paliere esențiale. Membrii masoneriei sunt veritabile pârghi care înlesnesc şi facilitează accesul șefilor masoni la toate deciziile care se adoptă. Acest fapt permite implementarea eficientă a tuturor proiectelor masonice în România în absolut toate domeniile de interes public, respectiv sferele de natură socio-culturală, politico-economică, mediatică, militară şi chiar sportivă. Avem de-a face cu o exercitare strictă a unei puteri din umbră prin intermediul unei reţele în nodurile căreia se găsesc membrii activi ai masoneriei. În esenţă aceasta conduce și determină ierarhia intim integrată în structurile de putere ale statului român prin care se exercită „de facto” administrația în România.
Vicepreședintele Comisiei de Apărare a Senatului, Radu Timofte, declara în Jurnalul Național din 23 mai 1997: „Masoneria îşi propune să influenţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie naţională şi internaţională. Se vorbeşte tot mai des şi se scrie tot mai mult despre faptul că această organizaţie are ca scop – şi adesea chiar reuşeşte – să deţină controlul în domeniul economic, politic, cultural şi mai nou militar. Nu cred că se ştie prea mult despre masonerie, fiind o organizaţie destul de complexă despre care nici măcar membrii din primele grade nu ştiu decât chestiuni de suprafață. Dacă se mai ştie totuși câte ceva mai consistent, se ştie din ceea ce s-a deconspirat până acum prin publicarea unor documente secrete (protocoale, scrisori).
Este necesar să fie spus că publicarea respectivelor documente a fost receptată negativ de liderii masoni, deoarece regulile dezvăluite acolo, asumate sub jurământ de membrii lojelor, implică nedivulgarea planurilor interne. Și, mai mult decât atât, jurământul masonic are în conținutul său pedepse foarte severe pentru membrii care divulgă secretele. Protocoalele masoneriei, care au fost publicate și la noi, reprezintă pentru majoritatea celor care le citesc, motive foarte serioase de reflecție, de reținere, de tăcere și de teamă.
Bănuiesc că activitățile secrete nu sunt cunoscute decât de un grup restrâns de la vârf, iar celorlalți, mai mici și mai mulți, nu le sunt prezentate adevăratele intenții ale masoneriei. Cei din primele grade sunt simple unelte care doar își imaginează că știu ceva.”
Reamintim că Radu Timofte a fost directorul SRI între anii 2001-2006.
(va urma)
După un articol de Radu Hadîrcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu