Zilele trecute … când am intrat pe poarta spitalului mi-a atras atenția un bătrân, era singur se uita parcă, cu frică la clădirea imensă. Parcă ii era teamă să intre, se simțea copleșit de mulțime, de agitație, ... L-am urmărit, și-a scos pălăria și a intrat pe hol, și – a scos biletul de trimitere, și s-a lipit de un perete, a vrut să întrebe ceva, dar a renunțat, și-a făcut curaj și a întrebat totuși o femeie de serviciu, aceasta s-a uitat pe bilet și a dat explicații. După privire nu a înțeles nimic, dar nu a insistat, a mulțumit și a plecat.
Mă gândesc că instinctul, care l-a ajutat să nu se rătăcească în viață, îl călăuzește să ajungă în fața cabinetului. Se așează pe un scaun, își strânge lângă el traista, își pune pălăria pe genunchi, odihnindu-și pe ea palma aspră, și așteaptă. A văzut că-l studiez și mi-a spus în șoaptă : " am ouă în traistă ptr doctoră" i-am zâmbit, mi-a zâmbit și el, era secretul nostru. Privește în jur, îi studiază pe cei care intră și ies. Când se deschide ușa cabinetului, nu sare pe asistentă, nu este nervos . Este singurul care nu este încruntat deși poate că-l dor și pe el multe, dar nicio clipă de pe față nu-i dispare blândețea. Se deschide ușa cabinetului. „Doamna Irina!” L-am prins de mână și i-am spus „Mergeți dumneavoastră, eu intru după”. Mă privește uimit, vrea să refuze, „Mergeți, îmi amintiți de tata … ” Cum nu mi-am mai putut opri lacrimile, a înțeles. S-a ridicat, și-a luat cu grijă traista și pălăria și s-a îndreptat către cabinet. Când a ieșit, m-a căutat cu privirea. „ ...tu copilă, să-ți dea Dumnezeu sănătate”…
Aseară, am plâns amintindu-mi de acest bătrân, nu știu, poate că îmi este dor de tata, cred că așa ar fi fost și el, prea sărac, prea blând, prea muncit, prea … mă înspăimântă cu adevărat că îmbătrânesc în România. Mă îngrozește această realitate… că voi îmbătrâni aici, unde nimeni nu dă doi bani pe tine. Nu te poți plânge pentru că durerea e normală, dacă nu mai produci și nu mai contribui, poți să mori liniștit. Îmbătrânesc aici, într - o țară falită, pe un pământ pârlogit de incompetență, de mafiile odioase ale îndestulării. Îmbătrânesc aici unde bătrânii sunt lăsați să moară în sărăcie. Aici unde se fură pensiile, unde se batjocorește suferința și se sabotează democrația, unde bătrânilor li se fură a doua felie de pâine doar ca unii să aibă a doua mașină …
Ministerul Sănătății și cel al Agriculturii ar putea iniția un proiect care să permită furnizarea legumelor în spitale, școli, cantine, etc....legume provenite din câmpurile țăranilor ... acesta ar fi un ajutor pentru producătorul român, s-ar menține viața în rural, s-ar menține locurile de muncă, s-ar proteja mediul !
Dacă ne gândim la oameni, ne gândim la sănătate, ca bunul cel mai de preț al tuturor.
Dacă ne gândim la viață, ne gândim la locul de unde vine viața, și anume pământul.
Cum ar fi să unim cele două concepte și astfel să contribuim la binele oamenilor ?
https://www.facebook.com/photo/?fbid=169082065633883&set=a.118584394016984
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu