Y322 - Misiuni Apollo pe Lună, adevăr sau minciună?

 Conversație cu Swaruu de pe planeta Erra

Autor Gosia de la Agenția Cosmică, Gosia
Publicat 15 august 2022
Traducere Const. Mihăilescu

Robert: Cu rachetele spațiale actuale am putea trece de centura Van Allen?
Swaruu (9): Nu puteți traversa benzile Van Allen cu o navă cu reacție (rachetă) deoarece are o frecvență 3D care, atunci când se confruntă cu frecvența 5D, creează ceea ce în 3D este interpretat ca o zonă de radiații ionizante ridicate care literalmente ar prăji nava și ocupanții ei exact așa cum se întâmplă cu bucata de carne pe care pui în cuptorul cu microunde.
Benzile pot fi traversate doar cu o navă capabilă să-și modifice frecvența de vibrație în structura sa și în spațiul pe care-l închide. Navele numite „de imersie totală” în câmpul enelectromagnetic universal toroidal sunt capabile să-și genereze vibrații sinergice cu câmpul prin care trec, altfel s-ar dezintegra, cu tot ceea ce cuprind în ele. Cele pe care le numim „de imersiune totală” în energie electromagnetică toroidală, își creează un cocon (o învelitoare) electromagnetică care le protejează de radiații, atunci când trec prin asemenea câmpuri. De altfel, prin această metodă, navele spațiale sunt ferite și de impactul cu diferitele obiecte care circulă haotic sau nu prin univers (inclusiv praf și pietre).
Rober : Mulțumesc. Pot deduce de aici că pământenii, la nivelul actual al tehnologiei pe care o dețin, nu ar fi putut ajunge niciodată pe Lună. Atunci, toate misiunile au fost fictive? Totul este o mare minciună? Cum pot circula sateliții fără pilot prin univers?
Swaruu (9): Ai dreptate. Zborul spre Lună al misiunilor Apollo este o ficțiune, o piesă de teatru regizată ca lumea să creadă că este adevărat. Însă misiunile sondelor spațiale fără pilot, precum Pioneer și Voyager, au fost reale, ele au instalațiile și echipamentele electronice puternic protejate pentru a trece prin barieră.
Robert: Toți oamenii care încă mai cred în misiunile Apollo, și despre care am vorbit de multe ori, sunt mințiți; pentru mine, asta, este foarte clar. Există însă o explicație pe care o oferă NASA, anume că rachetele părăsesc planeta pe la poli,  unde centurile Van Allen au intensitate mult scăzută. Ce zici de această explicație, este plauzibilă?
Swaruu (9): Imaginează-ți un toroid. E ușor să ajungi la concluzia că tocmai la poli este cea mai mare concentrație de energie. Reprezentarea artistică a benzilor Van Allen este totdeauna sub formă de gogoși, distanțate la extreme. Numai că, în realitate, nu arată de loc așa. Bariera eterică este totala. Sunt doua structuri energetice, una în interiorul celeilalte, întărindu-se una pe cealaltă.
Traiectoria navelor spațiale din misiunile Apollo n-a fost niciodată pe la poli. Nici n-ar fi fost posibil. Informațiile furnizate de ei se găsesc online. Dacă au declarat sau au prezentat grafic că o navă a urmat o asemenea traiectorie, asta a fost, cu siguranță, o minciună sfruntată.
În plus, ca o navă de tip Apollo să iasă pe la poli, dinamica traiectoriei ar trebui să fie complet diferită, iar consumul de combustibil ar fi imposibil de suportat, din cauza schimbărilor vectorului de mișcare, în timp ce navele abia dacă au suficient combustibil pentru a efectua o ieșire pe la ecuator.
La întoarcere, acest lucru ar fi și mai critic, deoarece, pentru a intra pe la poli, nava spațială Apollo ar trebui să se apropie de Pământ într-un unghi foarte abrupt, aproape de 90 de grade, ceea ce ar face dificilă orice corecție a cursului; ar fi, într-adevăr, foarte periculos, riscul de a arde în atmosfera fiind aproape iminent. Cu atât mai mult în cazul lui Apollo 13, care se presupune că avea, la revenire, o marjă de eroare incredibil de mică.
Robert: Ei spun că ieșeau pe la poli, ocoleau apoi  Pământul (nota C.M.: pentru a mări forța centrifugă) dând o tură sau mai multe și apoi se înscriau pe traiectoria către Lună. Ai dreptate când spui că atunci ar ca la întoarcere să vină tot pe la poli.

Swaruu (9): Vorbesc despre nava spațială Apollo, în timpul misiunilor.
Robert: Aceste informații sunt online, corect. Deci, dacă ei spun că nava spațială Apollo, a ieșit pe la poli, mint publicul, „de-ngheață apele”.
Swaruu (9): Puteți merge pe site-ul NASA și puteți studia vectorul de ieșire al navei spațiale. Este ecuatorială, nu polară.
Robert: Mulțumesc, Swaruu, da, observ și eu. Teoretic, pe acolo ar trebui să iasă nava spațială Apollo, nu pe la poli, mai ales că n-ar putea țâșni cu enorma cantitate de combustibil la bord.
Swaruu (9): Ar fi și foarte complicat să te poți strecura printre limitările centurii, mai ales cu posibilitățile extrem de limitate ale lui Apllo.

Robert: Cum am spus și altădată, în cazul ipotetic în care astronauți umani ari fi traversat benzile Van Allen, ADN-ul lor ar fi fost activat, modificat sau distrus. Unii oameni mi-au vorbit despre Edgar Mitchell spunând că, după ce s-a întors din misiunile Apollo, a devenit o persoană foarte spiritualizată, iar eu le-am spus că poate din cauză că avea conștiința prea încărcată (nota C.M.: referire la acceptarea minciunii privind călătoriile spre Lună) .
Swaruu (9): Nu doar benzile Van Allen i-au împiedicat pe oameni să părăsească Pământul. Aceasta este cea mai gravă problemă dar există și altele.
Un calcul arată că forța de tracțiune liberă a rachetei Saturn #5 nu ar fi suficientă pentru a putea ridica și deplasa acea greutate. Apoi, acel modul lunar, semănând mai mult cu o mașină de spălat rufe, este instabil și inapt pentru orice fel de zbor.
Modulul lunar nu ar putea funcționa niciodată pentru că este un fel de „păianjen” instabil care ar avea nevoie de un computer super-performant pentru a-l stabiliza și a-l face să înainteze în siguranță. Pare a fi mai mult o glumă. Apoi, dimensiunea sa este prea mică pentru a pute găzdui doi astronauți, cu atât mai puțin cu echipament și costume de schimb în interior. Cuplul motor este și el prea mic, nu poate învinge gravitația pe care se spune că o are Luna (împingere vs greutatea navei spațiale vs. viteza orbitală lunară). Forma, aspectul, dimensiunile modulului lunar reprezintă cea mai convingătoare argumentație că este vorba doar de o grosolană încercare de inducere în eroare.
Robert: Adevărat, seamănă cu o mașină de spălat.
Swaruu (9): Ar fi avut nevoie de computere foarte avansate care să facă corecții de mii de ori pe secundă pentru a menține acel obiect în zbor stabil iar voi, din păcate, pur și simplu nu dețineți acea tehnologie computerizată. 

Laptopul tău are o putere de mii de ori mai mare decât aveau computerele NASA din 1969, iar computerul de la bordul modulului lunar avea o putere de calcul mai mică decât ceasul tău Casio cu calculator.
Prototipul modulului de aterizare lunară nu a zburat niciodată și aproape l-a ucis pe Armstrong. Cum a mai putut zbura mai târziu de opt ori fără probleme? Urmărește videoclipul, sunt doar câteva secunde (afișează videoclipul).
Robert: Da, wow! Noroc ca a scăpat, nu cunoșteam acea informație, mulțumesc mult.
Swaruu (9): Misiunile Apollo sunt o imposibilitate tehnică. Nu au avut loc niciodată. Ar fi avut nevoie să dispună de tehnologie anti-gravitație.
Robert: Cu toate astea, mulți continuă să le considere viabile, iar dacă îi contești, te fac ignorant.
Swaruu (9): Da, ești pur și simplu considerat ignorant.. În lucrarea mea, pe care aproape am terminat-o, afirm ceva care (îmi pare rău !) va răni multă lume, dar este purul adevăr.
Robert: Doresc ca măcar în acest ciclu de emisiuni și pe acest canal să nu se mintă, să spunem numai adevărul, oricât de dureros ar fi pentru unii.

----------------
Swaruu (9): Un alt adevăr: centralele nucleare consumă mai mulți kilowați-oră de electricitate decât ar putea produce. Asta pentru că, de fapt, nu sunt ceea ce spun ei că sunt. Producerea de energie electrică de către o centrală nucleară este doar o fațadă sau o scuză. Sunt fabrici de prelucrare a materialului nuclear pentru industria armelor, scopul lor principal fiind acela de a transforma Pământul într-o planetă prietenoasă cu reptilienii.
Am constatat că și cercetătorul Leuren Moret împărtășește aceste informații, deși datele mele provin din cercetările și senzorii noștri.
----------
Benzile Van Allen sunt rezultatul manipulării magnetosferei ca urmare a suprapunerii unei alte frecvențe electromagnetice de înaltă energie. Magnetosfera este folosită ca sursă de energie pentru benzile Van Allen. Acest lucru se realizează prin transmiterea unei frecvențe energetice ridicate comparabilă cu cea a magnetosferei și schimbarea acesteia pe baza principiul undei dominante.
Magnetosfera este rezultatul natural al prezenței unei mase mari, care acționează ca un dinam energetic. Poate fi considerată aura planetei. Întrucât dinamica atât a benzilor Van Allen, cât și a magnetosferei se bazează pe cea a toroidului, acestea sunt suprapuse. Adică, ambele coexistă practic în același loc și, din moment ce se supun acelorași principii, vortexurile de intrare și de ieșire de la poli sunt punctele cu cea mai înaltă energie. Zona ecuatorială are aceeași cantitate de energie ca și vortexurile, dar e diluată pe o zonă mai mare. 

Deci, părăsirea Pământului pe la poli ar însemna alegerea zonei celei mai puțin indicate acestui scop, căci benzile Van Allen au cea mai mare putere sau concentrație de energie pe kilometru pătrat.
Robert: Mulțumesc foarte mult. Deci acest grafic al NASA ar fi o secțiune a magnetosferei, nu benzile Van Allen? Uită-te la aceste grafice, graficul NASA și al meu (vezi videoclipul)
Swaruu (9): Diagrama NASA, care prezintă două benzi, una mai mare decât cealaltă, precum salvarea unei nave, nu reflectă în niciun fel realitatea, este greșită și ridicolă.. Nu există nicio modalitate de a genera asta fără un vortex. Deci ar fi deasupra acoperind totul ca în cea de-a doua imagine.
Robert: Care imagine este mai reală pentru tine, ce ne poți spune despre una și cealaltă? Mulțumesc.
Swaruu (9): A doua. Primele sunt „gogoși” vândute neavizaților, nu au susținere științifică pentru că nu se supun niciunui tipar energetic. Imaginea ta reflectă realitatea, cea a NASA, nu.
Robert: Imaginea NASA dă impresia că nu afectează polii. Când oamenii văd asta, se gândesc că misiunile Apollo pleacă pe la poli, pentru că ar exista mai puține radiații. Mulțumesc, Swaruu.
Swaruu (9): Sigur, este doar dezinformare. Imaginea ta este bună, dungile ar indica calea fluxului energetic.
Bula albă în care se află Pământul ar fi 3D sau balonul în care poate apărea viața, iar misiunile spațiale Apollo, navetele și altele asemenea, ajung doar la acea bulă, niciodată mai sus. Imaginea ta este super corect făcută.
Robert: Mulțumesc. Am întrebări de la cititori și una de la mine, pe care aș dori să ți le pun..
Swaruu (9) : Ok. Gata.
Robert: Bine, mulțumesc. Pentru prima, copiez textul și tu îmi spui ce știi, sau ce crezi. Cred că este fals, dar nu știu cum să argumentez asta, mulțumesc.
„Înconjurat de urme pe praful lunar se află un panou de aproximativ 60 cm lățime, acoperit cu 100 de oglinzi îndreptate spre Pământ: „Matricea retro-reflectorizantă de măsurare cu laser lunar”. Astronauții Apollo 11, Buzz Aldrin și Neil Armstrong l-au plasat acolo pe 21 iulie 1969, cu o oră înainte de sfârșitul ultimei lor plimbări lunare. Treizeci și cinci de ani mai târziu, s-a dovedit a fi singurul experiment științific Apollo care încă funcționează."
Swaruu (9): Totul este pus la punct de NASA. În primul rând, nu ai nevoie de o misiune cu echipaj pentru a pune o oglindă pe suprafața lunară, dacă ar fi fost una, pentru că nu este așa cum se spune.
Laserele pe care zic ei că le folosesc difuzează înainte de a ajunge pe Lună. Măsurarea distanței cu ajutorul laserului nu este consecventă și dă mari erori; din punct de vedere științific, este doar o dezinformare. Un laser nu este perfect, fasciculul de lumina difuzează și nu ajunge pe Lună, cu atât mai puțin să sară de ceva și apoi să revină. E mai mult o glumă. Nu există nicio bază tehnico-științifică care s-o susțină, face parte din „gogoșile” NASA cu care e mințită lumea celor neavizați, totul pentru a susține ceva care nu s-a întâmplat niciodată.
Varianta: fotografii de la Hubble, telescopul Mount Palomar, și altele asemenea, prezentând o imagine a zonei de aterizare; toate acele lucruri, inclusiv urmele de pași sunt imagini falsificate.
Încă o variantă: fotografii ale suprafeței Lunii publicate de chinezi. Ținând cont că chinezii sunt rivali ai americanilor, atunci, ceea ce prezintă ei ar trebui să fie adevărat, nu? NU pentru că la nivel superior, și China este sub controlul Illuminati, aceeași facțiune care controlează NASA. Există facțiuni Illuminati rivale, care se luptă între ele pentru putere și control, și oricine are măcar jumătate de creier poate vedea că ceea ce au publicat chinezii reprezintă aceleași înregistrări ale NASA, de la Apollo, doar inversate.
 ---------------------------------------

Altă conversație
Swaruu (9): Argumentele că pământenii n-au ajuns pe Lună sunt multiple, în susținerea lor existând mult mai mult material. .
Cel ma convingător argument este furnizat de prezența centurilor Van Allen în jurul planetei; dar lista este lungă.
Racheta Saturn 5, deși impresionează privitorul care o vede cum decolează, părând atotputernică și capabilă să ducă omul pe Lună, de fapt, nu are suficientă forță sau portanță pentru a ridica modulul lunar și nava spațială principală. Acesta e motivul pentru care cu această rachetă americanii nu reușesc să ajungă nici pe nava spațială a rușilor, Soyuz, pusă pe orbită în 1967.

Pe scurt:

-) SUA folosesc racheta Atlas, tot din anii 60, dar inferioară față de cea rusească.
-) Modulul lunar era instabil, imposibil de zburat și prea mic pentru a găzdui doi astronauți în interior.
-) Motorul său era slab și nu l-ar fi putut ridica de pe Lună, în ciuda gravitației de 16% față de cea a Pământului.
-) Costumele cosmonauților nu aveau sisteme de răcire valabile iar mănușile erau inoperabile, nu puteau face nimic cu astea pe mâini.
-) Ca să nu mai vorbim că locul pe care s-ar fi aflat modulul lunar nu prezintă niciun crater, cât de mic, care să arate că praful lunar a fost deranjat, plus că pe picioarele pe care ar fi alunizat, nu se putea observa nicio urmă de praf lunar.
-) În înregistrările presupuse reale, din interiorul modulului lunar, făcute în timp ce acesta ateriza, se aud astronauții vorbind de parcă nimic nu se întâmpla, și în acea liniște nu se aude nici un sunet de motor, motorul aflându-se plasat chiar între ei.
-) Dacă în interiorul modulului lunar, era mediul lunar, de ce astronauții n-aveau cască?

Apoi, oricât de silențios ar fi fost motorul modulului, sunetul tot ar fi fost pus în evidență.
-) Camerele de luat vederi erau imposibil de operat de cei care purtau mănuși.
-) Și, poate cel mai amuzant, umbrele cad greșit, dovedind că locul era luminat din mai multe surse, deși NASA insistă că nu purtau lămpi.
Robert: Aveți dreptate în privința camerelor, iar a face manevre în timp ce purtau mănuși, pare neverosimil.
Swaruu (9):
-) În jurul obiectele plasate acolo și văd urme de pași, inclusiv rachetele lunare, așa cum sunt plasate de macara.
-) Rolele camerei de luat vederi erau de tip Kodak dintre cele ordinare, normale, ceea ce ar fi însemnat că o peliculă fotografică s-ar fi voalat instant din cauza radiațiilor cosmice puternice care ajung acolo, ca să nu mai vorbim de ceea ce s-ar fi întâmplat cu acele pelicule când au trecut prin centurile Van Allen. Culmea e că acele pelicule ordinare n-au pățit nimic și au putut imortaliza momentul de pe Lună. Monumental !!

Și lista observațiilor ar putea continua.
Motorul modulului lunar tip F18C sau așa ceva, nu arată că ar fi unul silențios.

Robert : Bine, mulțumesc. Da, mi-ai vorbit despre asta de multe ori, dar sunt o mulțime de oameni care par să nu vadă toate videoclipurile.
(Swaruu prezintă mai multe link-uri cu imagini ale modulului lunar și ale motoarelor sale)
Robert : Mulțumesc foarte mult pentru prezentare. Evident că zgomotul făcut de acel motor în funcțiune ar fi trebuit să se audă, cu toate că se susține că era izolat fonic.
Ne poți oferi o mică descriere a cum s-ar fi desfășurat o aterizare pe suprafața Lunii, în mod real, dacă ar fi putut trece cu succes de benzile Van Allen? Mulțumesc.
Swaruu (9): Ar arăta cam așa: ar fi ca și cum ați fi aterizat pe o suprafață plină de vechituri, tuburi, cutii, artefacte, proeminențe. 
Robert: Mulțumesc. Totul este abandonat și într-o stare de ruină totală.
Swaruu (9): Acea imagine este a suprafeței Stelei Morții din Războiul Stelelor, în care Lucas a fost inspirat de ceea ce e pe Lună, pentru că ei știu toate acestea. 

Nu e nimeni acolo, la suprafață, doar sisteme autonome, Luna este abandonată. Da, John Lear spune că sunt 250.000 de oameni acolo. Erau, nu mai sunt, asta a fost cu mult timp în urmă, vorbesc cu mii de ani.
Robert: Toată această suprafață este acoperită însă de o hologramă care plasată la câteva sute de metri de suprafața reală a Lunii.
Swaruu (9): În interiorul Lunii există coridoare nesfârșite ruinate, precum într-un film de groază sau ca într-un joc video spațial de groază, Doom sau Jet Space.
Da, holograma este plasată la o distanță potrivită, astfel încât efectul dorit să fie atins, așa cum este văzută Luna de pe Pământ.
Robert: Mulțumesc foarte mult. Presupusele baze naziste de pe Lună sunt reale sau...?
Swaruu (9): Nu, nu au fost niciodată. Luna nu a avut locuitori ca atare, era o bază stelară pentru distribuirea mărfurilor, transferul oamenilor. Nu are o suprafață stâncoasă sau pietre căci nu este un corp naturală. Este o sferă din metal, goală în interior.
Reptilienii care i-au controlat pe naziști erau tulpa manevrați de Reptilieni din afara planetei, nu erau „nazi” la care se referă oamenii.
Robert: Mulțumesc. Îmi imaginez că toate aceste cunoștințe sunt deținute de organizații secrete. Am putea găsi vreun vestigiu în interiorul lunii care să ne spună istoria omenirii?
Swaruu (9): Da, există și despre ele se transmit informații oamenilor prin filmele pe care voi le numiți SF..
Robert: Acum cunoaștem că Luna este acolo de aproximativ 12.500 de ani, când a fost instalat 3D Matrix, centurile artificiale Van Allen.

Swaruu (9): Da, și asta la scurt timp după „potop”, care nu a fost provocat de Enlil, așa cum spun fanaticii Tabletelor Sumeriene.
Multe se pot afla de pe coridoarele interioare ale Lunii, toate abandonate, periculoase și aflate în dezordonate. Dar acolo, în interiorul Lunii, se află multe entități.
Robert: Entități periculoase?
Swaruu (9): Mai ales. Poți întâlni acolo tot felul de capcane și mecanisme plasate de reptilieni, de pe vremea când ei dominau zona. Este un interior uriaș, impresionant, unde poți întâlni tot felul de coridoare, camere, bolți, spații.

În centru se află reactoarele, în mare parte abandonate, nefuncționale dar primitive, ionizante și periculoase; oricum, lista este lungă.

https://swaruu.org/transcripts/apollo-moon-missions-fake-or-real-part-1-conversation-with-swaruu-of-erra