După 10 ani. Președintele care a schimbat România

de Andreea Nicolae, Cristian Campeanu , 18 decembrie 2014

 Duminică, 21 decembrie 2014, Traian Băsescu își încheie activitatea la Cotroceni, Klaus Iohannis devenind astfel, al patrulea șef al statului, după 1989. Probabil cea mai vizibilă diferență între momentul 2004 și momentul 2014 provine din modul în care a fost abordată lupta anticorupție
2004-2014 - ani în care România s-a integrat în Uniunea Europeană, a traversat o severă criză economică, a primit critici, dar și laude de la partenerii internaționali. Zece ani în care Traian Băsescu a „supraviețuit“ la două suspendări, a împins clasa politică și societatea spre dureroase, dar necesare reforme și a determinat apariția unui nou cuvânt în dicționarul de zi cu zi: băsist. Istoria va trage concluziile finale despre cele două mandate ale sale.
S-a instalat la Palatul Cotroceni pe un uriaș val de simpatie, după patru ani de tandem Ion Iliescu – Adrian Năstase. După primul mandat, a reușit să-l obțină, la limită, și pe cel de-al doilea, dar țara era deja împărțită între „băsiști“ și „anti-băsiști“, separare care s-a accentuat spre finalul celui de-al doilea mandat, alimentată și de o uriașă mașinărie de propagandă. S-a certat cu foștii colegi democrați, s-a certat și cu aproape toți premierii pe care i-a propus și puțini sunt cei care au reușit să-i rămână alături până la finalul celor zece ani.
A fost exact cum a promis: un președinte jucător, care nu tace de dragul liniștii.
A făcut și multe greșeli, iar uneori a dat dovadă de lipsă de tact. A promovat-o și susținut-o, în ciuda evidenței și a avalanșei de critici, pe Elena Udrea. A lăsat-o pe Elena Băsescu să pretindă funcții importante, deși era clar că aceasta nu are nici înclinația, nici experiența necesare pentru a ocupa o funcție de anvergura celei de europarlamentar. A criticat dur, chiar a jignit jurnaliști, prins în vâltoarea războiului pe care l-a dus cu mogulii. A jignit și unele categorii sociale, dar și pe Regele Mihai.
A participat la lansarea candidaților PD, în primul mandat, iar în acest an a făcut campanie pentru PMP-ul condus de Elena Udrea.
A distrus, în opinia unora, partidul în fruntea căruia a ajuns președinte: Partidul Democrat (ulterior, Partidul Democrat Liberal). A încercat, de prea multe ori, să-și subordoneze Guvernul (și-a asumat, chiar, în numele acestuia, măsuri nepopulare), i-a certat pe procurori, i-a criticat dur pe magistrați și a discreditat Parlamentul, întărind percepția că vrea să conducă totul în țară.
Dar, dincolo de toate aceste greșeli și altele pe care le-a făcut, Traian Băsescu se poate lăuda că a avut multe realizări și că, indiferent de obstacolele apărute, și-a îndeplinit, în mare parte, angajamentele. Poate și din acest motiv, acum la finalul a zece ani de mandat, românii consideră că Traian Băsescu „a făcut cele mai bune lucruri pentru țară“, în comparație cu președinții anteriori, Ion Iliescu și Emil Constantinescu (sondajul Inscop, publicat acum câteva zile).
Lupta anticorupție și curajul magistraților
Poate cea mai mare diferență între România anului 2014 și România anului 2004 provine din modul în care a fost abordată lupta anticorupție. Sprijiniți constant de președinte și încurajați să-și facă treaba, să nu cedeze în fața presiunilor, procurorii și judecătorii au reușit să prindă „pești“ cu adevărat mari (sintagma nu ne aparține, ci oficialilor europeni). Un fost prim-ministru (Adrian Năstase) a fost condamnat de două ori pentru fapte de corupție, zeci de miniștri au plătit sau plătesc pentru ce au făcut (printre ei, Relu Fenechiu, Decebal Traian Remeș, Ioan Avram Mureșan, Sorin Pantiș, George Copos și Victor Babiuc) ori răspund acum în fața legii (Ecaterina Andronescu, Valerian Vreme, Monica Iacob Ridzi etc.). Politicieni și oameni de afaceri care se credeau intangibili sunt chemați să dea explicații pentru fapte comise de la acum câteva luni, la ani buni în urmă.
Unii ar putea spune că și cu un alt președinte s-ar fi putut produce aceste progrese, dar să nu uităm că Traian Băsescu a fost cel care, în calitatea de șef al CSAT, s-a luptat pentru ca problema corupției să fie introdusă în strategia de apărare a țării, iar odată catalogată drept problemă de siguranță națională, lupta împotriva corupției a devenit „prioritatea zero“ pentru MAI, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor, SRI și SIE.
DNA este mai vizibil decât oricând, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a ajuns să fie comparată cu un „pluton de execuție“ de către cei intrați în vizorul Justiției. „Draga de ANI“ s-a născut tot în mandatul lui Traian Băsescu, iar rezultatele instituției sunt lăudate, constant, de partenerii europeni și de peste Atlantic ai României.
În calitatea de garant al indepen­denței Justiției, președintele nu doar că i-a încurajat continuu pe magistrați, dar a dovedit consecvență chiar și atunci când vizați erau persoane apropiate lui (vezi cazul fratelui său, Mircea Băsescu).
Și, nu în ultimul rând, ar trebui amintit că, în primul mandat al lui Traian Băsescu, a fost transferată arhiva fostei Securități la CNSAS și a fost condamnat formal comunismul.
Repere ale celor zece ani de mandat
- Primul jurământ. Pe 21 decembrie 2004, în fața Parlamentului și în prezența a numeroase oficialități, Traian Băsescu depune jurământul de președinte, după ce îl învinge, în turul II al prezidențialelor din 12 decembrie 2004, pe candidatul PSD+PUR, Adrian Năstase, la o diferență de aproape două procente și jumătate (51,23% la 48,77%). În primul tur, din 28 noiembrie 2004, pe cei doi îi despart mai bine de șapte procente: Adrian Năstase – 40,94%, Traian Băsescu – 33,92%.
Băsescu este desemnat candidat al Alianței PNL-PD oarecum pe ultima sută de metri, după ce Theodor Stolojan își anunță retragerea din fruntea PNL și renunță să mai candideze la președinție.
Din perioada campaniei electorale din 2004 rămân memorabile sloganurile: „În Piața Victoriei, la țepe, după 28 noiembrie!“ și „Să trăiți bine!“
- Cooptarea „soluției imorale“. În ciuda încercărilor social-democraților și ale lui Dan Voiculescu de a impune un guvern susținut de PSD, PUR, UDMR și minoritățile naționale (eventual, condus de Adrian Năstase), Băsescu insistă pentru o majoritate formată din Alianța D.A., UDMR și PUR, având ca alternativă dizolvarea Parlamentului și organizarea de anticipate, după ce ar fi fost respins, de două ori, un guvern minoritar, exclusiv al Alianței D.A. După ce Ion Iliescu decide, spre surprinderea multora, să-l grațieze pe Miron Cozma (condamnat în 1999 la 18 ani de închisoare pentru subminarea puterii de stat), liderii UDMR și PUR se reorientează spre Alianța D.A. La o zi după depunerea jurământului, Traian Băsescu îl desemnează ca premier pe Călin Popescu Tăriceanu.
- Învestirea Guvernului Tăriceanu. Format din nouă liberali, opt democrați, patru maghiari și trei umaniști, Guvernul Tăriceanu este votat pe 28 decembrie 2004, iar a doua zi depune jurământul la Palatul Cotroceni. „Vă anunț că, începând de azi, nu mai suntem împreună. De azi avem misiuni diferite. Eu sunt cel care va urmări cu atenție activitatea Guvernului și vă va atenționa de fiecare dată când ieșiți din programul de guvernare pe care vi l-ați asumat“, a fost mesajul lui Traian Băsescu pentru foștii colegi de alianță. Principala promisiune făcută în campanie de Alianța D.A., introducerea cotei unice de impozitare de 16% de la 1 ianuarie 2005, este aprobată rapid.
Prima critică prezidențială vine pe 8 februarie 2005, când îi reproșează Guvernului Tăriceanu că prevederile privind reducerea fiscalității nu sunt însoțite de o legislație fermă pentru combaterea evaziunii fiscale și a criminalității economice.
- Anticipatele ratate. Tema organizării de alegeri parlamentare înainte de termen este reluată la mai puțin de două săptămâni de la învestirea Guvernului Tăriceanu. Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, Băsescu spune că își dorește „anticipate imediate pentru a scăpa de o soluție imorală care se numește PUR“. Reacția lui Dan Voiculescu vine prompt: PUR amenință cu retragerea de la guvernare și îi susține pe Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase la șefia Senatului, respectiv Camerei Deputaților. În cele din urmă, Partidul lui Voiculescu decide să rămână la putere, măcar până la semnarea Tratatului de aderare la UE.
Profitând de simpatia în creștere de care se bucura Alianța D.A. (66% intenție de vot în februarie 2005), Băsescu susține tot mai des necesitatea anticipatelor, declarându-se convins că premierul Tăriceanu „are capacitatea de a pune interesul național deasupra interesului personal“. După ce susține, timp de câteva luni, că anticipatele nu ar trebui făcute înainte de data aderării la UE (1 ianuarie 2007), Tăriceanu acceptă în cele din urmă să demisioneze în vede­rea provocării alegerilor înainte de ter­men. „Am decis să ne întoarcem din nou la electorat, prin demisia Guvernului“, anunță Tăriceanu pe 7 iulie 2005. Douăsprezece zile mai târziu, în contextul în care se vehicula de mai mult timp ipoteza că Băsescu l-ar putea propune în locul său pe Theodor Stolojan, Tăriceanu se răzgândește: „Nu e momentul abandonului. Un conducător curajos nu-și abandonează poporul la greu“.
- Relația cu Tăriceanu și „bilețelul roz“. Relația președinte-premier se deteriorează rapid după ce liderul PNL refuză să-și dea demisia. La nici o lună de la episod, Traian Băsescu invocă pericolul ca oameni din Executiv să intre sub influența unor grupuri de interese economice. În septembrie 2005, președintele vorbește, într-o vizită în SUA, despre faptul că Executivul nu a promovat legi importante și spune că și-ar dori modificarea Constituției astfel încât România să aibă Parlament unicameral. Reacția de respingere a liberalilor vine prompt. Războiul Tăriceanu-Băsescu ia amploare o dată cu implicarea Elenei Udrea. La începutul lunii noiembrie 2005, aceasta insinuează, într-o emisiune tv, că premierul ar fi sunat la Parchet în ziua arestării omului de afaceri Dinu Patriciu „pentru a interveni în favoarea prietenului său“. Tăriceanu refuză să comenteze acuzația, dar informația este confirmată de procurorul general de atunci, Ilie Botoș. Pe 5 aprilie 2006, Băsescu declară că regretă că l-a desemnat premier pe Tăriceanu și că Alianța D.A. nu are viitor.
În ianuarie 2007, Elena Udrea vorbește de biletul prin care premierul apela la președinte pentru prietenul său Dinu Patriciu. „Dragă Traian, îți trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc. Dacă ai ocazia să vorbești la Parchet desre subiect?“, este mesajul lui Tăriceanu, de pe biletul prezentat de președinte. „Acest atac are loc deoarece am refuzat să fiu o marionetă în jocurile politice și economice ale președintelui“, este reacția lui Tăriceanu.
După o nouă serie de evenimente care tensionează și mai mult relația partenerilor de Alianță (inclusiv formarea Partidului Liberal Democrat și refuzul lui Traian Băsescu de a-l numi pe Adrian Cioroianu ministru de Externe), pe 1 aprilie 2007 liderul PNL anunță că îi scoate pe democrați de la guvernare. Noul Guvern PNL-UDMR, susținut de PSD în Parlament, este învestit două zile mai târziu.
- Criza jurnaliștilor răpiți în Irak. Pe 28 martie 2005, trei jurnaliști - Ovidiu Ohanesian de la „România liberă“ și Marie Jeanne Ion și Sorin Mișcoci de la Prima TV - sunt răpiți de pe o stradă din Bagdad. Sunt eliberați după îndelungi negocieri și se întorc în țară pe 23 mai 2005. Traian Băsescu precizează că, pentru a obține eliberarea celor trei, „statul român nu și-a negociat politica externă, prezentă și viitoare“ și nici nu a plătit răscumpărare. Ulterior, președintele arată că serviciile secrete românești nu ar fi știut că afaceristul Omar Hayssam a pus la cale, din România, scenariul răpirii jurnaliștilor.
Procurorul șef Ilie Botoș și șefii SRI, SIE și DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean, demisionează, în iulie 2006, în contextul scandalului provocat de dispariția lui Omar Hayssam.
- Condamnarea comunismului. În condițiile unor cereri repetate ale societății civile de condamnare a comunismului (Alianța Civică, de exemplu, întocmise propriul raport), Traian Băsescu anunță, pe 5 aprilie 2006, că înființează Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste în România, structură condusă de istoricul Vladimir Tismăneanu. Pe 18 decembrie 2006, în Parlament, într-o atmosferă deosebit de ostilă, șeful statului condamnă „explicit și categoric sistemul comunist din România, de la înființarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 și până la prăbușire, în decembrie 1989“.
- Prima suspendare. Pe 11 septembrie 2006, liderul Partidului Conservator (fostul Partid Umanist Român), Dan Voiculescu, anunță că demarează procedura suspendării din funcție a președintelui. „Îl anunț pe Băsescu că eu sunt incoruptibil, nu sunt șantajabil, sunt foarte hotărât și pragmatic. Ca atare, voi avea curajul (...) să lupt împotriva unui președinte ipocrit, nepriceput și iresponsabil“, declară Voiculescu. Tema suspendării este reluată în ianuarie 2007, ideea fiind susținută acum și de PSD și PRM. În cererea de suspendare întocmită de PSD și prezentată pe 12 februarie 2007 sunt inventariate 27 presupuse încălcări ale Constituției, iar câteva săptămâni mai târziu este înființată și o comisie parlamentară de anchetă, sub conducerea lui Dan Voiculescu. Raportul întocmit de comisie nu aduce nici el vreo dovadă concretă de încălcare a Constituției, fapt constatat și de Curtea Constituțională care avizează negativ documentul. Totuși, pe 19 aprilie 2007, cu 322 de voturi „pentru“, 108 „împotrivă“ și 10 voturi anulate, Parlamentul aprobă suspendarea lui Traian Băsescu, iar interimar devine Nicolae Văcăroiu. La referendumul de demitere organizat pe 19 mai 2007, aproximativ 6 milioane de români (cu aproape 1 milion mai mult decât la alegerile din 2004) votează ca Băsescu să se întoarcă la Palatul Cotroceni.
- Arma referendumurilor. Pe 14 februarie 2007, președintele anunță în Parlament că va convoca un referendum național pe tema votului uninominal. Reacțiile politicienilor sunt dure: „Propunerea privind votul uninominal va destructura clasa politică românească“ (Ion Iliescu), „Gest populist și anacronic“ (Marko Bela). Cum în luna octombrie a aceluiași an nu se întâmplase nimic în materie de legi electorale, Băsescu convoacă referendum pentru data de 25 noiembrie 2007, o dată cu primele alegeri europarlamentare, invitând românii să spună dacă doresc un vot uninominal majoritar, în două tururi de scrutin. Opozanții săi reacționează spunând că, prin suprapunerea referendumului cu alegerile pentru PE, președintele își creează portița pentru a se implica în campanie în beneficiul PD. Referendumul nu este validat de Curtea Constituțională, deoarece se prezintă la urne doar 26,51% din români.
Al doilea referendum convocat de Traian Băsescu este în 2009, o dată cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Și de data aceasta este criticată aspru decizia, inclusiv de ONG-uri, care susțin că președintele și-ar crea un avantaj în fața competitorilor electorali. Referendumul este validat (se prezintă 50,16% dintre românii cu drept de vot), iar 77,78% dintre cei care vin la urne spun că își doresc un Parlament unicameral și maximum 300 de aleși. Rezultatele consultării populare nu sunt nici acum transpuse în Constituție și alte legi.
- Dosarul Flota. Procesul începe pe 26 ianuarie 2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție, printre inculpați numărându-se Traian Băsescu, acuzat de abuz în serviciu în formă calificată, fals intelectual și delapidare, pentru fapte pe care le-ar fi săvârșit în perioada când era ministru al Transporturilor. A doua expertiză realizată în dosar, finalizată în septembrie 2007, reduce prejudiciul la zero (de la echivalentul a 275 milioane de euro, cât fusese stabilit inițial).
Actualul procuror general, Tiberiu Nițu, declară, în noiembrie 2014, că dosarul ar putea fi redeschis după terminarea mandatului lui Traian Băsescu.
- Casa din Mihăileanu. În primele luni de mandat, după ce apar în presă informații despre modul în care Traian Băsescu a cumpărat apartamentul din strada Ștefan Mihăileanu, președintele spune că va solicita Administrației Fondului Imobiliar să anuleze contractul de vânzare-cumpărare. Se răzgândește în mai puțin de o săptămână, spunând că așteaptă răspunsul Parchetului General la o sesizare depusă pe această temă de PSD. Dosarul este închis de Parchetul General pe 14 decembrie 2005.
- Elena Udrea. La începutul lunii februarie 2005, Traian Băsescu o numește șef al Cancelariei Prezidențiale, după ce o avusese drept consilier la Primăria Capitalei. Întrebat despre numire, președintele justifică: „Mi s-a părut interesant ca pe lângă nişte figuri acre să fie şi o persoană care arată bine“. Udrea rămâne la Cotroceni până pe 21 octombrie 2005, când își dă demisia pe fondul materialelor de presă care dezvăluiau relațiile dintre Dorin Cocoș și grupul Petrache-Bittner. După plecarea de la Administrația Prezidențială, Elena Udrea este avocatul care îl apără pe președinte în dosarul privind casa din Mihăileanu și joacă un rol important în războiul Băsescu-Tăriceanu. Se înscrie în PD în februarie 2006, partid pe care are să-l reprezinte ca ministru. Rămâne alături de democrat-liberali până în ianuarie 2014, când trece la PMP, partidul de suflet al președintelui.
- Mircea Băsescu. Imaginea lui Traian Băsescu a fost afectată de acțiunile fratelui său încă din primele luni de mandat la Cotroceni. În iunie 2005, după ce apare informația că una din firmele fratelui său figurează pe lista rău-platnicilor către bugetul de stat, Traian Băsescu își cere scuze public pentru situația creată. Un alt scandal în jurul lui Mircea Băsescu izbucnește în martie 2007, când acesta este acuzat că face afaceri cu energie cu Energy Holding, companie nominalizată de Traian Băsescu când a vorbit despre „băieții deștepți“ din energie.
Ultimul scandal, și cel mai mare, izbucnește în 2014, fratele președintelui fiind acuzat că ar fi luat mită de la familia lui Sandu Anghel (zis Bercea Mondial), pentru a interveni pe lângă magistrații care se ocupau de dosarul acestuia. Arestat preventiv timp de aproape cinci luni, Mircea Băsescu este acum în arest la domiciliu. Imediat după arestare, Traian Băsescu declară că nu a avut nici un fel de informații cu privire la relația fratelui său cu Sandu Anghel și își cere scuze românilor, dând asigurări că nu a intervenit și nu va interveni în vreun dosar și că Mircea Băsescu va răspunde dacă a încălcat legea. „Un preşedinte, dincolo de a avea frate, are responsabilităţi faţă de ţară. De a doua zi, după ce îmi termin mandatul, o să îl căinez, o să fiu fratele lui şi o să fiu în pielea lui, dar, până pe 22 decembrie, nu pot să fiu decât şi preşedintele lui“, declară ulterior Traian Băsescu.
- Al doilea jurământ. Începe să-și exercite al doilea mandat, după ce îl învinge, la limită (puțin peste 70.000 de voturi diferență), pe Mircea Geoană (PSD) și în contextul unei crize politice (Lucian Croitoru, premierul desemnat, nu a reușit să-și valideze echipa în Parlament). Din perioada prezidențialelor din 2009, rămâne memorabilă decla­rația lui Victor Ponta referitoare la fraudarea alegerilor: „Sistemul lor a fost mai bun“.
- Guvernele Boc. După alegerile parlamentare din 2008, în condițiile în care nici unul din partide nu deținea majoritatea mandatelor parlamentare, Băsescu îl desemnează drept premier pe Theodor Stolojan. Cum acesta renunță la o zi după anunț, președintele îl numește pe Emil Boc prim-ministru, cabinetul său fiind susținut de PDL și PSD. După revocarea din funcție a lui Dan Nica, în octombrie 2009, social-democrații ies de la guvernare, iar Executivul este demis, printr-o moțiune de cenzură. După ce încearcă să-i promoveze ca premieri pe Lucian Croitoru și Liviu Negoiță, refuzând să-l desemneze pe Klaus Io­hannis, Băsescu îl numește iar pe Emil Boc. Susținut de PDL, UDMR, UNPR și minoritățile naționale, Guvernul Boc 2 este învestit pe 23 decembrie 2009. În contextul crizei economice, Executivul anunță, în mai 2010, că va tăia salariile bugetarilor cu 25% și pensiile cu 15%. După ce Curtea Constituțională decide că nu pot fi tăiate pensiile, Guvernul recurge la majorarea TVA, de la 19% la 24%. Pe fondul a numeroase mișcări de proteste și după mai multe schimbări ale componenței, Cabinetul Boc demisionează în februarie 2009. Îi ia locul la Palatul Victoria echipa condusă de Mihai Răzvan Ungureanu, care rezistă doar până pe 27 aprilie 2012.
- Declarațiile împotriva Regelui Mihai. Într-o emisiune la B1 TV, din iunie 2011, președintele sugerează că abdicarea Regelui Mihai din 1947 ar fi fost „un act de trădare a interesului național al României“. Totodată, Băsescu spune că monarhul ar avea responsabilitatea sa, alături de Mareșalul Antonescu, în ceea ce privește „Holocaustul evreilor și țiganilor, ducerea lor în Transnistria“. „Unora le dăm averile, iar pe alții îi considerăm criminali de război. Șeful de stat și premierul, doar fiindcă unul a fost slugă la ruși și a lăsat țara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele“, declară Băsescu. Ulterior, sub avalanșa de critici, președintele spune: „Am un regret profund că am spus public ce gândesc. Şi asta îmi arată că uneori politicienii, măcar în chestiuni foarte sensibile, este bine să nu spună ce gândesc“.
- A doua suspendare. După căderea Guvernului Ungureanu și în contextul prăbușirii popularității lui Traian Băsescu și a PDL, liderii USL pun în practică a doua suspendare. Printr-o serie de acțiuni-fulger sunt revocați din funcție președinții celor două Camere (Roberta Anastase și Vasile Blaga) și Avocatul Poporului (Gheorghe Iancu) și sunt modificate, prin ordonanțe de urgență, atribuțiile Curții Constituționale (pierde dreptul de a se pronunța asupra hotărârilor Parlamentului) și Legea refe­rendumului (în sensul demiterii președintelui prin votul a jumătate plus unu dintre alegătorii care se prezintă la urne, și nu din totalul românilor cu drept de vot). Documentul privind suspendarea lui Traian Băsescu este depus de USL pe 4 iulie 2012, iar două zile mai târziu Parlamentul îl adoptă, cu 256 de voturi „pentru“ și 114 „împotrivă“. Referendumul de demitere este stabilit pentru 29 iulie. În prima fază, Traian Băsescu spune că va „merge“ la referendum, după care optează pentru varianta boicotului, îndemnându-i pe români să nu meargă la vot. „Dacă s-ar valida referendumul, s-ar acoperi cu votul popular lovitura de stat şi atunci trebuie făcut tot ce se poate pentru ca referendumul să nu se valideze şi oamenii ăştia să răspundă“, declară Băsescu. Tot el spune, în campania electorală, că „Paiața de la Cotroceni va răspunde în fața legii“, referindu-se la președintele interimar Crin Antonescu. Modul în care USL a pus în practică a doua suspendare a lui Traian Băsescu este criticat dur de oficialii europeni și americani. Referendumul este invalidat de Curtea Constituțională după ce se înregistrează o prezență de 46,24% (din alegătorii prezenți, 7,4 milioane au votat în favoarea demiterii).
- Coabitarea cu Victor Ponta. După demiterea, prin moțiune de cenzură, a Cabinetului Ungureanu, Traian Băsescu îl desemnează premier pe liderul PSD, Victor Ponta. După alegerile parlamentare din decembrie 2012, când USL obține un scor de trei ori mai mare decât alianța din care făcea parte PDL, Băsescu îl desemnează tot pe Victor Ponta și semnează cu acesta, pe 12 decembrie 2012, Acordul de colaborare instituțională. Prezentat și partenerilor europeni, documentul avea ca scop „păstrarea stabilității țării și asigurării unui climat funcțional, bunei guvernări“ și cuprindea garanții privind independența justiției, dar și un fel de reguli de conduită pentru cei doi semnatari. Deși s-a pus în mai multe rânduri problema denunțării Acordului, acest lucru nu s-a întâmplat.
Pe durata celor doi ani și jumătate de coabitare, între Traian Băsescu și Victor Ponta se consumă numeroase episoade tensionate. Amintim doar discuțiile provocate de cine să participe la Consiliul European, dispută în care este atrasă și Curtea Constituțională (care spune că premierul poate merge doar cu mandat din partea președintelui). Între cei doi politicieni curg și multe acuzații de minciună. „Victor Ponta, când vine la mine, e ca un pisic, ca un pisic, «da, domnule preşedinte, da domnu’ preşedinte» şi după ce iese şi ajunge la Palatul Victoria sau se vede cu un microfon în faţă vorbeşte cum vedeţi. De aceea îl fac mincinos (...). El e mitoman“, declară Băsescu, în noiembrie 2012.
Politica externă: Un mare succes și câteva eșecuri
Când, la începutul mandatului de președinte, Traian Băsescu a vorbit despre „Axa Washington-Londra-București”, mulți l-au luat în râs și au calificat această formulă drept „naivă”. Astăzi, după zece ani, nimeni nu mai râde. Din punctul de vedere al securității, această axă a devenit o realitate. România se bazează mai puțin ca oricând pe „aliatul tradițional”, Franța, pentru a-și garanta securitatea națională și mai mult ca niciodată pe cele două capitale sus-amintite. Alianța cu Statele Unite a fost întărită de prezența militară americană la baza de la Kogălniceanu și prin găzduirea scutului antirachetă la Deveselu și consolidată prin semnarea în 2011 la Washington a Parteneriatului Strategic Extins dintre cele două țări, care numai din cauza unor guverne incompetente și corupte nu a ajuns să își împlinească și potențialul economic pe care îl are. Această alianță nu a fost însă realizată ușor, uneori a fost plătită cu sacrificiul suprem al militarilor români în Afganistan și alte teatre de operațiuni, dar după zece ani, România a demonstrat, sub mandatele lui Băsescu că este un aliat serios și de încredere. Summit-ul NATO de la București, la numai patru ani de la aderare, în 2008 (deși, în sine, un eșec care nu poate fi imputat însă României) a consolidat poziția țării noastre în cadrul Alianței.
Pe de altă parte, Băsescu a reușit să mărească vizibilitatea și prestigiul României în Europa, în pofida imaginii deplorabile pe care o avea în 2004. România și Bulgaria au fost acceptate în Uniunea Europeană, mai degrabă în silă, din rațiuni geopolitice, decât din entuziasm dar, de atunci, Băsescu a reușit să câștige respectul omologilor săi să-și creeze imaginea de garant al reformelor în Justiție și al consolidării statului de drept în România și de susținător al politicii economice europene. Dovadă stă faptul că în vara lui 2012, întreaga Europă a susținut cu putere statul de drept și pe președintele Băsescu. Tot la capitolul european, sub Băsescu s-a produs o reorientare dinspre Franța (și ca urmare a „incompatibilității” de personalitate între Băsescu și Nicolas Sarkozy) spre Germania doamnei Merkel. Băsescu a susținut măsurile de austeritate cerute de Germania și chiar a semnat Pactul Fiscal chiar dacă România nu era membră a Zonei Euro. Această tendință va continua, sperăm, sub Klaus Iohannis, care va păși pe o poartă deschisă.
În sfârșit, Băsescu a fost criticat dur după ce într-o conferință la Stanford, a rostit celebra formulă „Marea Neagră, lac rusesc”. A fost atacat că îi ostilizează în mod inutil pe ruși în loc să promoveze o cooperare politică mai largă, care ar deschide calea spre mult râvnita piață rusă. Ultimul an, cu agresiunea rusă împotriva Ucrainei și anexarea Crimeii l-au răzbunat cu vârf și îndesat pe președinte și viziunea lui asupra Rusiei. Triunghiul strategic România-Polonia-Turcia are potențialul de a deveni unul din cei mai importanți actori în regiune, dar depinde din păcate de un Recep Erdogan impredictibil.
La capitolul eșecuri, unul din cele mai importante este cel privind aderarea la spațiul Schengen de liberă circulație, deși acesta i se datorează în mai mică măsură președintelui. În primăvara lui 2012, Băsescu reușise să obțină promisiunea unei aderări în două etape, din toamnă cu aeroporturile și porturile și în anul sau anii următori cu frontierele terestre. A venit apoi tentiva de lovitură de stat a USL și momentul favorabil a fost pierdut pentru mulți ani de-acum înainte. Ar fi putut Băsescu face mai mult mai timpuriu? Greu de spus, dar e cert că episodul cu ținerea tir-urilor olandeze cu flori la graniță ca măsură de ripostă la poziția guvernului olandez față de aderarea României la Schengen nu a ajutat la grăbirea unei decizii favorabile.
Un alt eșec al politicii externe românești a fost moartea proiectului gazoductului Nabucco. Băsescu n-a putut sau n-a știut să își convingă omologii să țină în viață acest proiect și nu vorbim numai de țările
mari precum Germania, dar nici aliați apropiați precum Polonia, după cum s-a văzut din răbufnirea președintelui la adresa fostului premier al Poloniei și actual președinte al Consiliului European, Donald Tusk. Considerentele economice – decizia British Petroleum de a susține proiectul azero-turc TANAP – au jucat un rol major în abandonarea Nabucco, iar la nivel politico-strategic, Băsescu nu a reușit să găsească suficienți aliați. Uitându-ne în jur, la Ungaria, Bulgaria sau Austria și la relațiile acestora cu Rusia, e limpede că nu a fost în primul rând vina lui Băsescu, dar abandonarea proiectului rămâne, totuși, un eșec.
Cel mai mare eșec al politicii externe a României sub mandatul lui Traian Băsescu rămâne însă faptul că nu a reușit să-și convingă partenerii europeni să ofere o perspectivă clară de aderare Republicii Moldova în pofida faptului că președintele a asumat în mod explicit obiectivul de a „muta” din punct de vedere strategic Moldova din zona Europei de Est în cea a Balcanilor de Vest, care au garantată o astfel de perspectivă. În pofida eforturilor diplomatice ale Bucureștiului, perspectivele europene ale Chișinăului sunt și astăzi incerte. Nu este însă mai puțin adevărat că la preluarea mandatului de președinte, Băsescu a găsit o Moldovă aflată în gheareale bine strânse ale comuniștilor lui Vladimir Voronin și o lasă, la plecare, cu un guvern nesigur, corupt și controversat, dar moderat reformist și mai ales proeuropean. Într-o regiune unde opțiunea proeuropeană este pedepsită de Rusia cu ruperea teritoriilor nu este puțin lucru și, cine știe, poate că a avut și Băsescu mica lui contribuție la evoluțiile pozitive de peste Prut.
Declarații ale partenerilor internaționali:
„Sunt mândru să vă numesc prieten, domnule președinte.“ - George W. Bush președintele SUA, martie 2005
„Ce faci, prietene? Mă bucur să vă revăd. Sunteți bine?“ - Barack Obama, președintele SUA, iunie 2014
2 aprilie 2008. George W. Bush și Traian Băsescu la Neptun, în anul în care România a găzduit Summitul NATO
„Președintelui României nu i-a fost niciodată frică să se gândească la viitor chiar dacă acțiunile sale nu au fost întotdeauna populare, așadar trebuie să fim uniți pentru viitor, pentru că o relație de prietenie veritabilă se cunoaște în perioadă de criză.“ - Angela Merkel, cancelarul Germaniei, octombrie 2012

Declarații memorabile
* „Intenționez să schimb radical instituția președinției. (...) Vreau să fiu un președinte-jucător, nu un președinte-spectator.“ – octombrie 2004
* „Nu trebuie să mai acceptăm ca Marea Neagră să fie un lac al Federației Ruse.“ – septembrie 2005
* „A intra în UE e ca intrarea într-un restaurant de cinci stele. Te așezi la masă cu oameni foarte bine îmbrăcați - și tu esti bine îmbrăcat, ai ștaif. Îndeplinești criterii politice, ai economie de piață funcțională, ai o justiție relativ funcțională, urmează să-ți vină 32 de miliarde de euro în șapte ani, nerambursabili - deci te poti îmbrăca bine să intri în restaurantul de cinci stele.
Marea problemă este că atunci când intri în restaurant să știi cât poți să comanzi. Nu-i ca atunci când intri în bodegă. Acolo intri și, dacă n-ai cu ce plăti, te scot chelnerii în șuturi.“ – octombrie 2006
* „În situația în care, în pofida avizului Curții Constituționale, Parlamentul va vota suspendarea mea, în maxim cinci minute de la vot voi demisiona din funcție și voi chema în fața electoratului și pe cei care au generat un abuz constituțional.“ – aprilie 2007
* „Statul arată ca un om foarte gras care s-a cățărat în spatele cuiva subțirel, iar asta e economia!“ – mai 2010
* „ Federaţia Rusă ne este vecin, avem interese economice şi de securitate în zonă, dar parteneriatul nostru definitiv, parteneriatul nostru strategic este cu SUA, plus calitatea de membri ai UE.“ – mai 2012
http://www.romanialibera.ro

INTERVIU. Mark Gitenstein și Alfred Moses, despre Klaus Iohannis și lipsa unui ambasador SUA la București 

De Digi24 | digi24.ro

• 

Excelenţele lor Alfred Moses si Mark Gitenstein au reprezentat interesele SUA la Bucureşti în două perioade importante. În 1997, România îşi exprima dorinţa de a deveni membru NATO, iar ambasadorul Moses era unul dintre susţinătorii aderării noastre. În 2009, eram în momentul culminant al crizei financiare mondiale. Ambasadorul Gitenstein a continuat să încurajeze investiţiile americane aici. Cei doi diplomaţi sunt acum în SUA, dar au stat de vorbă prin Skype cu realizatorul „Pașaportului diplomatic”, Balazs Barabas.

Alfred Moses și Mark Gitenstein FOTO: MediafaxFoto

MARK GITENSTEIN: Este jenant că au trecut doi ani fără ambasador   Ambasadorul Mark Gitenstein nu a plecat de foarte mult timp din România. Acum este la Washington, dar a rămas un bun prieten al țării noastre.
Balazs Barabas: Ce mai faceţi şi cu ce vă ocupaţi acum?
Mark Gitenstein: Mă ocup de mai multe lucruri, m-am întors la firma mea de avocatură cam de un an şi jumătate, încerc să ne extindem activitatea şi pe Europa Centrală şi de Est, să aduc investitori nu doar în România, dar şi în alte state din Balcani. Şi cum probabil ştiţi sau nu, fac parte din Consiliul de Administraţie al Fondului Proprietatea. Am lucrat la proiectul CEPA, aşa-numitul Raport "Tipping Point" despre următoarele priorităţi ale reformei politice şi ale cadrului juridic şi mai ales despre corupţie în România. Am contribuit la înfiinţarea unei noi organizaţii cu fostul ambasador Jim Rosapepe şi Dan Dimăncescu numită Alianţa, cu scopul de a promova o imagine mai bună despre România şi Statele Unite. Şi am mai fost implicat în alte proiecte în regiune, în elaborarea de proiecte în regiune, legate de implementarea statului de drept, lupta împotriva autoritarianismului, mai ales în ce priveşte Rusia, Ucraina, şi în regiune.
Balazs Barabas: Dle ambasador, aţi declarat recent că sunteţi dezamăgit că SUA nu a numit încă un nou ambasador în România. Şi aţi adăugat că România merită un nou ambasador. Este aceasta o chestiune de a merita să ai un ambasador? Este un merit pentru o ţară, mai ales membră NATO, aliată SUA?
Mark Gitenstein: Este un drept. România are dreptul de a fi reprezentată de un ambasador, aprobat de Senatul Statelor Unite şi care se bucură de încrederea şi sprijinul Statelor Unite. Aţi avut însărcinaţi cu afaceri foarte buni acolo, Duane Butcher şi Dean Thompson fac o muncă excelentă, dar cred că este o chestiune a nivelului relaţiilor, de merit. Pentru mine este jenant că au trecut doi ani.
Balazs Barabas: Dacă ne uităm la o scară mai largă în lume, care credeţi că vor fi cele mai mari riscuri de securitate anul viitor?
Mark Gitenstein: Dacă îmi permiteţi, aş vorbi despre regiune, nu sunt un expert la nivel mondial. Aşa cum văd eu, chestiunea centrală este ceea ce spuneam mai devreme, şi anume construirea democraţiilor liberale în regiune care permit formarea valorilor umane pe care le aveţi, aceşti tineri minunaţi care dorim să formeze democraţii şi pieţe libere. Acestea sunt de o importanţă critică şi la fel, să reziste tendinţelor de autoritarism. La un nivel inferior, sunt chestiuni care vă sunt cunoscute, ca resursele de energie. Resursele energetice din România sunt nişte săgeţi uriaşe în tolba dvs, să spun aşa. Mă refer la capacitatea dvs de a vă reliefa în regiune şi să deveniţi un centru energetic. Este un domeniu extrem de important.
Balazs Barabas: Avem un nou preşedinte în România, Klaus Iohannis. Întrebarea mea referitor la aceasta este cum aţi cooperat cu preşedintele României în perioada când aţi fost ambasador în România şi care este mesajul dvs pentru noul preşedinte? Care sunt chestiunile pe care ar trebui să le rezolve în cursul mandatului său pentru a îmbunătăţi condiţiile sociale din România?
Mark Gitenstein: Am avut o relaţie foarte bună cu preşedintele Băsescu şi am o relaţie normală cu preşedintele ales Iohannis. Nu îl cunosc atât de bine, am avut contacte bune de când a fost ales şi cred că va fi un preşedinte excelent al României. Cred că ceea ce este altfel acum decât oricând în istoria României, am scris un editorial în Wall Street Journal în care am analizat acest lucru, cu puţin timp în urmă, nu au avut spaţiu suficient în ziar aşa că o voi spune acum în acest interviu.
Am fost în România pe 16 noiembrie, pentru o şedinţă de board la Fondul. Eram în camera de hotel şi urmăream ce se întâmplă. Nu aveam de gând să cobor la Universitate, dar am dat drumul la televizor, tocmai vorbeam cu soţia mea la telefon şi am văzut un grup de tineri români fluturând trei steaguri: al României, al Marii Britanii şi al Statelor Unite. Mi-am dat seama că ceva se schimba fundamental în România. Şi mi-am amintit de evenimentele despre care am auzit de multe ori, dar nu le-am trăit personal, despre mineriada teribilă din iunie 1990, când în aceeaşi piaţă tinerii erau bătuţi cu brutalitate. Mi s-a spus că mulţi atunci au părăsit scena politică, guvernul, organizaţiile neguvernamentale şi chiar ţara. Iar acum pentru prima dată ei se întorc. Când am coborât, demonstraţia tocmai se termina şi am văzut aceşti tineri minunaţi, energici şi mi-am dat seama... ştiţi, aspiraţiile şi speranţele sunt foarte mari. Şi cred că provocarea pentru preşedintele Johannis este că trebuie să îndeplinească aceste speranţe. Ele nu pot fi spulberate din nou. Şi cred că drumul spre aceasta e ceea ce discutam mai devreme.

Trebuie să aplicăm transparenţa şi meritocraţia. Oamenii aceştia vor să vină acasă. Vor să pună şi ei umărul la construirea unei Românii noi. Şi asta se poate face prin a le da mijloace. Şi le putem da mijloace prin realizarea de pieţe transparente, să îi ajutăm să pornească afaceri, să poată reuşi mai uşor în afaceri, ca toate acestea să se bazeze pe ceea ce ştii să faci şi nu pe cine cunoşti. Aici nu e vorba de legături, să cunoşti baroni politici undeva, ci să ai idei bune. Şi mulţi tineri români au idei excelente şi ar fi bine să le aplice aici decât în Statele Unite.

Şi o ultimă idee: fiul meu lucrează la Microsoft, în Redmond, statul Washington, la centrul companiei. A treia cea mai răspândită limbă acolo, probabil aţi mai auzit asta, e româna. De ce nu lucrează toţi aceşti români la Cluj, la Timişoara, la Bucureşti, să pună în aplicare inovaţii high tech? Acolo ar trebui să fie. Şi cred că acum, după ce Iohannis a fost ales, mulţi se gândesc să se întoarcă. Şi cred că se vor întoarce, dacă aceste speranţe vor fi îndeplinite.
Balazs Barabas: Dle ambasador, ultima mea întrebare se referă la primul dvs răspuns. Aţi spus că la ora actuală, printre alte proiecte ale dvs, încurajaţi investitori să investească în România şi să pornească afaceri aici. Ce le spuneţi, care sunt argumentele pe care le prezentaţi lor ca să-i convingeţi să vină în România?
Mark Gitenstein: În primul rând, cred că ultimele alegeri au fost un semnal extrem de puternic şi a fost interpretat ca atare de mulţi oameni cu care discut. Lucrurile se schimbă în România şi aşa cum am spus, s-a înregistrat progres şi va fi şi mai mult progres. Acesta ar fi primul argument. Apoi, în România trăiesc poate cea mai mulţi oameni străluciţi, tineri, energici, harnici, vorbitori de limbi străine din regiune. Nu poţi da greş venind în România. În al doilea rând, România este conectată la sistemul UE şi face progrese în sistemul UE, fie că vorbim de MCV sau îndeplinirea condiţiile fiscale ale FMI sau UE. Iar în ultimii cinci ani guvernul României a aplicat reforme şi va continua să le aplice. Iar eu am încrederea că reformele pieţei de capital, care sunt critice pentru investitorii străini, transparenţa mai mare, noua conducere ASF şi am fost foarte bucuros să văd că Ioan Rus face parte şi din noul guvern. El este angajat în aprofundarea democraţiei, a transparenţei, a funcţionării companiilor, a reformelor reglementarilor referitoare la companii şi cred că toate acestea sunt semnale bune pentru investitorii străini. Orice investitor străin vrea să ştie că dacă alocă bani unei afaceri sau porneşte o afacere, va putea controla modul în care aceşti bani sunt cheltuiţi şi nu vor dispărea din cauza corupţiei sau a lipsei transparenţei. Iar România se îndreaptă în mod clar în această direcţie. Mai sunt multe de făcut dar dacă veţi merge în această direcţie, România va cunoaşte o adevărată renaştere.
Balazs Barabas: Dle ambasador vă mulţumim pentru timpul acordat.
ALFRED MOSES: Românii vor schimbare
Balazs Barabas: Vă amintiţi limba română?
Alfred Moses: Foarte bine.

Balazs Barabas: Putem să facem interviul în româneşte?

Alfred Moses: Nu, nu putem.
Balazs Barabas: În momentul în care dumneavoastră aţi venit în România, încă se simţeau efectele Războiului Rece şi ale comunismului. Acum relaţiile dintre SUA şi Rusia sunt destul de asemănătoare cu cele din acea vreme. Credeţi că relaţiile se vor îmbunătăţi vreodată?
Alfred Moses: Între SUA şi Rusia?

Balazs Barabas: Da.

Alfred Moses: Eu sper că da. Au fost mai bune când dl Elțîn a fost preşedinte, au fost speranţe de mai bine atunci când dl Putin a devenit preşedinte, dar situaţia s-a agravat de când Rusia a arătat agresivitate în Crimeea şi apoi în estul Ucrainei. Nu există un motiv fundamental pentru care relaţiile dintre SUA şi Rusia nu pot fi bune. Dar dl. Putin şi guvernul trebuie să decidă dacă vor să fie parte a Vestului, din punct de vedere constructiv economic şi politic, sau dacă vor să se întoarcă la timpul comunismului când urmăreau să construiască şi să consolidezeun imperiu. Cred că opţiunea îi aparţine Rusiei, nu cred că există un motiv fundamental pentru care SUA în mod particular şi ţările vestice în mod general, să nu aibă relaţii foarte bune cu Rusia. Avem multe lucruri în comun, sunt aspecte culturale comune societăţilor noastre, ceva conexiuni religioase, avem în SUA un număr foarte mare de oameni care s-au născut sau ai căror părinţi s-au născut în Rusia. Nu este niciun motiv pentru care ţările să nu coopereze pe mai multe niveluri, dar şi în ceea ce priveşte relaţiile bilaterale. Cred că dl. Putin şi Rusia trebuie să decidă care este... în fiecare ţară.
Balazs Barabas: Dar se pare că în momentul de faţă preşedintele Putin nu are prea multe opţiuni, pentru că odată cu scăderea preţului petrolului, economia rusă este lovită puternic şi va fi afectat de asemenea şi nivelul de viaţă din Rusia, care oricum nu este foarte ridicat. Deci nu prea are altă opţiune pentru a evita protestele, în afară de a urma această cale naţionalistă pe care a pornit odată cu Crimeea şi probabil va continua cu Georgia, Abhazia şi alte regiuni din vecinătatea lui.
Alfred Moses: Poate fi aşa şi ar fi păcat dacă ar face asta. Un curs mai logic ar fi să recunoască faptul că Rusia este dependentă de exporturile de petrol şi odată cu scăderea preţului acestuia şi a derivatelor. În schimb, Putin ar trebui să vadă că viitorul Rusiei nu poate depinde de acţiunile naţionaliste şi agresive. Acestea nu vor pune mâncare pe masă şi nici acoperiş deasupra capetelor cetăţenilor ruşi. Mai devreme sau mai târziu, poporul rus, precum popoarele de pretutindeni se vor gândi la buzunarul lor şi dl Putin nu le va putea oferi o economie mai sănătoasă. Se va lovi de probleme politice grave şi mă aştept, dacă va fi raţional şi presupun că este, că va vedea avantajele unei colaborări mai bune cu vestul, pentru a încerca să îmbunătăţească condiţiile economice pentru poporul lui.
Balazs Barabas: Dacă mergem în altă regiune, înspre Orientul Mijlociu, se pare că SUA sunt lovite grav la nivel de imagine, militar şi al politicii externe de acţiunile ISIS. Pare că cetăţenii americani sunt executaţi cu regularitate de ISIS şi SUA lasă impresia că nu are destule soluţii pentru a lupta cu ISIS. Care este părerea dvs în această chestiune? Este vreo oportunitate ca SUA să facă ceva în Orientul Mijlociu împotriva Statului Islamic?

Alfred Moses: Este o întrebare foarte bună. Nu este o chestiune legată de metode, pentru că SUA are metode din belşug. Dar asta nu înseamnă că ele permit ca SUA să prevină executările americanilor şi ale cetăţenilor din alte ţări. Este o relaţie asimetrică. Bombardamentele nu reprezintă un răspuns, trimiterea de trupe la sol de asemenea. SUA s-au extins .....în Orientul Mijlociu de-a lungul ultimilor 20 de ani mai mult decât oricând de-a lungul întregii sale istorii. SUA au purtat un război împotriva lui Saddam Hussein, în 1991, s-au întors în Irak în 2002, în Afghanistan în 2001 şi continuă încă să fie acolo. Sute de mii de soldaţi americani au luptat în Irak şi Afghanistan. Este cea mai mare desfăşurare de forţe pe care SUA a avut-o vreodată în regiune. SUA au o putere militară şi economică copleşitoare. Dar ceea ce americanii de rând, dar şi preşedintele văd este o limită la ceea ce trupele terestre pot face pe un teren ostil, pentru a guverna într-un mod democratic. Deci intervenţia americană are consecinţe limitate pe partea pozitivă. Vrem să fim o forţă constructivă în Orientul Mijlociu, ne dorim să facem angajamente de asistenţă militară şi economică. Dar nu mai credem că intervenţia forţelor terestre americane poate schimba condiţiile politice şi economice din acele ţări. Ca rezultat, avem o implicare mai puţin directă decât am avut de-a lungul ultimilor 20 de ani. Dar aceşti 20 de ani au fost excepţionali. Când am călătorit în Orientul Mijlociu am auzit că SUA nu mai sunt puterea dominantă. Este greşit. SUA sunt încă puterea dominantă, dar chiar şi aşa dominanţa militară nu poate impune schimbări politice şi economice în ţările din Orientul Mijlociu, unde societăţile de bază nu sunt la nivelul necesar pentru a merge mai departe spre o direcţie democratică, constructivă. Care, aş adăuga eu, ar fi spre binele popoarelor lor.

Balazs Barabas: SUA sunt o putere economică mondială şi orice se întâmplă la nivel economic în SUA este mai devreme sau mai târziu în Uniunea Europeană şi deci şi în România. Cum vedeţi economia SUA în 2015?
Alfred Moses: Ca şi în cazul altor economii, 2015 va fi un an bun şi pentru economia SUA.

În ceea ce priveşte România, s-a dezvoltat mai bine decât mulţi dintre vecinii ei. Există o economie stabilă, am văzut că prognozele arată o creştere economică de 1,5-2% anul viitor, cam de 2%, deficitul bugetar va fi sub 2%, este foarte lăudabil. Dar România are probleme serioase legate de sistem. Iar rezultatul principal este "scurgerea" populaţiei. Cele mai bune creiere părăsesc România, scade numărul populaţiei, acum sunt puţin 19 milioane, când eram eu acolo erau 23 de milioane, adică acum 17 ani. Este o scădere uriaşă a populaţiei, şi dacă procesul nu va fi întors, prin creşterea numărului de naşteri şi prin reţinerea în ţară a celor mai străluciţi oameni, să rămână în România şi nu să emigreze în Europa de Vest, economia ţării pe termen lung nu va avea un viitor prea strălucit.

Balazs Barabas: Dle ambasador, care au fost relaţiile dumneavoastră cu preşedintele României când aţi fost aici şi ce credeţi despre noul preşedinte al ţării? Ce provocări are şi ce are de rezolvat pentru binele populaţiei române?

Alfred Moses: Eu am fost norocos pentru că am fost acolo când doi domni foarte buni au fost preşedinţi, Ion Iliescu, care era preşedinte când am ajuns eu, apoi Emil Constantinescu. Erau foarte diferiţi la nivel personal, îmi plac amândoi, am fost apropiat de ei, ne întâlneam în mod regulat, de mai multe ori pe săptămână. Viziunile lor erau diferite. Iliescu era de centru-stânga, Constantinescu era de centru-dreapta, dar cred că ambii au fost preşedinţi eficienţi, care au făcut multe pentru a îndepărta România de trecutul ei trist, spre un viitor mai bun. În ce priveşte viitorul, nu îl cunosc pe preşedintele ales, presupun că este deja preşedinte. Dar e interesant. Dacă ne uităm la alegerile prezidenţiale anterioare, candidatul favorit la toate cele trei alegeri a fost un candidat de centru-stânga. Adrian Năstase, Mircea Geoană, iar recent, Victor Ponta. Toţi trei au pierdut. Prietenul meu Traian Băsescu şi acum Klaus Johannis au câştigat. Toţi au câştigat neaşteptat chiar înainte de alegeri. Iar acest lucru spune ceva. Spune că românii vor schimbare. Vor să se depărteze de trecut spre ceea ce cred că va fi un viitor mai bun. Faptul că dl. Johannis a fost ales ca reprezentant al etniei germane, nu al celei române, nu a ocupat niciodată un post la nivel naţional, el venind din Sibiu, un oraş-model în munţii Carpaţi, oarecum diferit de mare parte a României, toate acestea arată că românii nutresc ceva diferit, că îşi pun încrederea în schimbare, caută cu disperare schimbarea şi spun că ce a fost până acum nu a fost destul. Deci, vom vedea. Cum am spus, nu l-am întâlnit până acum pe preşedintele Iohannis, dar şi eu am cele mai bune gânduri pentru el şi pentru România.

Balazs Barabas: Statele Unite nu au de mult timp ambasador în România. Se pare că proceduri birocratice împiedică acest proces. V-aţi oferi din nou pentru acest post în România?
Alfred Moses: E o întrebare foarte drăguţă, dar am deja 85 de ani, aveam 64 sau 65 când am venit ambasador în România. Iar 85 e o vârstă nu doar bătrână, ci foarte bătrână. Nu există posibilitatea să fiu nominalizat de preşedinte să merg în România ca ambasador. Dacă totuşi mi-ar cere acest lucru, l-aş considera un mare compliment. Să o lăsăm aşa.

Balazs Barabas: Dle ambasador, vă mulţumim mult pentru participarea la emisiunea noastră, şi sperăm să ne întâlnim în curând la Bucureşti.

Alfred Moses: Cu multă plăcere, toate cele bune.
 https://ro.stiri.yahoo.com

Surse. Ce consilieri și-a ales Klaus Iohannis

de Rl online , 20 decembrie 2014

Doi foşti miniştri, doi foşti parlamentari, membri ai PNL, dar şi neafiliaţi politic, precum şi un consilier de stat din actuala Administraţie Prezidenţială se numără printre cei pe care Klaus Iohannis ar urma să-i desemneze pentru a face parte din echipa sa de consilieri de la Palatul Cotroceni, scrie Mediafax.
Preşedintele ales, Klaus Iohannis, și-a definitivat cea mai mare parte a echipei de consilieri prezidențiali pe care îi va avea la Palatul Cotroceni, urmând ca după preluarea funcției de șef al statului să-și completeze echipa cu noi nume, au declarat, pentru Mediafax, surse politice.
Între viitorii consilieri prezidențiali, potrivit informațiilor neoficiale obținute de Mediafax, se numără: George Scutaru, fost lider al deputaților PNL, va deține poziția de consilier prezidențial pentru probleme de securitate națională. Scutaru a fost jurnalist al agenției Mediafax din 1993 până în 1998, când a devenit consilier al președintelui ApR, Teodor Meleșcanu, formațiune politică la care și-a depus și adeziunea. În 2001 Scutaru devine membru al PNL, în urma fuziunii cu ApR, și obține în 2002 funcția de președinte al Biroului Politic Teritorial PNL Buzău. Din 2010 și până anul acesta a condus organizația județeană a PNL Buzău. Scutaru a deținut trei mandate consecutive de deputat și s-a specializat în probleme de securitate, după ce a absolvit Facultatea de Istorie la Universitatea Bucureşti.
Leonard Orban, fost comisar european pentru multilingvism, va coordona în calitatea de consilier prezidențial domeniul afacerilor europene. Orban a fost secretar de stat în cadrul Ministerului Integrării Europene și ulterior a devenit ministru al Afacerilor Europene în Guvernul Boc, începând cu septembrie 2011, menținut în Guvernul Ungureanu și în primul Guvern Ponta. Orban a mai fost consilier prezidențial pentru afaceri europene al președintelui Traian Băsescu între 2010 și 2011.
Andrei Muraru, fost președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), va deține poziția de consilier prezidențial pentru relația cu societatea civilă și autoritățile publice. Muraru este istoric și s-a remarcat prin demararea investigațiilor și inițierea procedurilor judiciare împotriva torționarilor regimului comunist. A fost timp de un an, între 2006 și 2007, consilier în cadrul cancelariei premierului Călin Popescu Tăriceanu. S-a aflat pe lista de candidați ai PNL la europarlamentarele din acest an, dar nu a obținut mandatul, iar după congresul PNL a devenit consilier al lui Klaus Iohannis odată cu alegerea acestuia în funcția de președinte al partidului.
Lazăr Comănescu, actual ambasador al României în Germania, ar urma să preia poziția de consilier prezidențial pentru politică externă, fiind necesară declanșarea de către șeful statului a procedurilor de rechemare din calitatea deținută. Comănescu a fost ministru al Afacerilor Externe între aprilie 2008 și decembrie 2008, în Guvernul Tăriceanu. El și-a început cariera de diplomat în urmă cu 42 de ani la Departamentul Organizații Economice Internaționale din Ministerul Afacerilor Externe, activând în Ministerul Afacerilor Externe în aproape toate funcțiile, de la consilier, consilier al ministrului, director de cabinet, director general sau secretar de stat. Comănescu are și titlul de doctor în relații economice internaționale la ASE București.
Dan Mihalache, actual secretar general adjunct al PNL pe probleme de strategie și analiză politică, ar putea prelua poziția de consilier prezidențial, șef al Cancelariei. Mihalache a fost ziarist la începutul anilor ’90 și ulterior s-a implicat în partidul Alianța pentru România. Între 2001 și 2004 a fost consilier al premierul Adrian Năstase, din 2006 observator la Parlamentul European, iar din 2007 europarlamentar. Mihalache a fost ales deputat pe listele PSD în legislatura 2004 – 2008, iar în 2009 a devenit consilier al președintelui PNL Crin Antonescu. Mihalache a fost secretar general adjunct al Guvernului Ponta, părăsind însă această funcție în urma unor declarații controversate în privința Agenției Naționale de Integritate și a parteneriatului cu SUA. El a fost cercetat de inspectorii ANI pentru incompatibilitate, întocmind un raport pe care Mihalache ulterior l-a contestat în instanță și a avut câștig de cauză.
Cosmin Marinescu, conferenţiar universitar la Academia de Studii Economice, ar putea deveni consilier prezidențial pentru mediul de afaceri. El a fost consilier al ministrului Finanțelor, Daniel Chițoiu, și secretar general adjunct al PNL. În urma ruperii de PNL a aripii Tăriceanu, Marinescu a rămas în PNL și s-a ocupat de coordonarea programelor economice promovate de liberali. Este fondatorul cursului de Economie Instituţională din cadrul ASE Bucureşti şi coordonator al Centrului pentru Economie şi Libertate – ECOL.
Tatiana Niculescu Bran, scriitoare şi fost jurnalist la BBC, a fost anunțată de către Klaus Iohannis în calitatea de purtător de cuvânt și consilier prezidențial. Ea a fost între 1995 şi 2004 redactor la Radio BBC World Service, Secţia Română de la Londra, iar între 2004 şi 2008 a condus biroul BBC World Service de la Bucureşti. Niculescu Bran a publicat, în 2006, primul roman non-ficţional din literatura română, ”Spovedanie la Tanacu”, urmat, în 2007, de ”Cartea Judecătorilor”. Cele două romane, în dramatizarea autoarei, au devenit piese de teatru. ”Spovedanie la Tanacu” a avut premiera la New York în 2007, în regia lui Andrei Şerban. Acelaşi volum a inspirat, de asemenea, filmul ”După dealuri” al lui Cristian Mungiu, film dublu premiat la Festivalul de la Cannes 2012.
Delia Dinu, actual consilier de stat al președintelui Traian Băsescu, ar urma să fie păstrată în această poziție și de președintele Klaus Iohannis. Ea coordonează compartimentul pentru protocol al Administrației Prezidențiale și este originară din Sibiu, unde a absolvit Facultatea de Drept. Dinu a fost ofițer în cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază din 2000 până în 2012, iar în 2009 a fost decorată de președintele Traian Băsescu cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
Simina Tănăsescu, profesor universitar, doctor în drept constituțional, va deveni consilier prezidențial coordonator al departamentului constituțional-legislativ. Tănăsescu este prodecan al Facultății de Drept a Universității din București, a fost judecător între 1991-1993, profesor la Institutul Naținal al Magistraturii, implicată în numeroase proiecte europene și organizații de profil. În 2009, Tănăsescu a fost numită membru al CSM din partea societății civile pentru un mandat care s-a încheiat în 2011.
Laurențiu Ștefan, care a activat în calitate de consilier politic al ambasadei SUA, ar putea deveni consilier prezidențial pentru analiză politică al președintelui Klaus Iohannis. El este profesor colaborator al Facultății de Științe Politice din cadrul Universității București din 1999 și doctor în științe politice din 2003. Laurențiu Ștefan este fondator şi preşedinte (2000-2005) al Societăţii Române de Ştiinţe Politice. A lucrat în cadrul Agenției MEDIAFAX și a colaborat la Ziarul Financiar, urmând ulterior studii postuniversitare politice la Cambridge -1998 și apoi bursa oferită de Colegiului Noua Europă (1999-2002). Este autor şi coordonator al unor volume, lucrări şi articole despre politica românească, recrutarea elitelor politice, atât la nivel național și local.
 http://www.romanialibera.ro

Macovei: cereri justificate.

Macovei cere revocarea Avocatului Poporului

Categorie: Politic

Creat: Miercuri, 17 dec.2014 

Scris de Alexandru Panait 

După ce CCR a declarat ca neconstituțională OUG privind migrația primarilor,  Europarlamentarul Monica Macovei solicită Parlamentului revocarea din funcție a Avocatului Poporului, Victor Ciorbea.

"Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, a refuzat să atace Ordonanța de Urgență (OUG) care a permis migrația primarilor pentru 45 de zile, iar astăzi Curtea Constituțională a decis că această OUG încalcă Constituția.

Victor Ciorbea a demonstrat că este avocatul de casă al PSD și nu Avocat al Poporului. Prin refuzul de a contesta această ordonanță Ciorbea a permis Guvernului Ponta să facă comerț cu primari, cu intenția comercializării voturilor. I-am solicitat lui Victor Ciorbea, chiar în ziua în care a fost emisă de Guvernul Ponta această ordonanță neconstituțională, să o atace la Curtea Constituțională.

Ciorbea a refuzat, iar dacă ar fi acționat cum i-am cerut, astăzi nu mai eram în situația în care timp de 45 de zile s-a aplicat o lege neconstituțională", a declarat Macovei, potrivit unui comunicat de presă.

Ea a spus că aleșii locali care au migrat în aceste 45 de zile ar trebui să-și piardă mandatele.

"Avocatul Poporului trebuie să fie ales prin vot direct de români, așa cum susțin de multă vreme. Până la modificarea Constituției în acest sens solicit Parlamentului să îl revoce pe Victor Ciorbea", a adăugat Monica Macovei.

http://www.curentul.info

Macovei cere MEN verificarea tezelor de masterat și de doctorat ale demnitarilor și anularea celor plagiate

Categorie: Politic

Creat: Marți, 16 dec. 2014 18:07

Scris de Geo Ioanid

Europarlamentarul Monica Macovei solicită Ministerului Educației Naționale și instituțiilor de învățământ superior să verifice lucrările de masterat și de doctorat ale demnitarilor și să le anuleze pe cele plagiate.

"Renunțarea lui Ponta la titlul de doctor 'în plagiat' nu șterge rușinea României de a avea un premier plagiator și nici nu închide subiectul titlurilor de doctor obținute fraudulos. Solicit Ministerului Educației și instituțiilor de învățământ superior să verifice lucrările de masterat și de doctorat ale demnitarilor, începând cu membrii Guvernului și ai Parlamentului, și să le anuleze pe cele plagiate", afirmă Monica Macovei într-un comunicat remis marți AGERPRES.

Premierul Victor Ponta i-a scris marți rectorului Universității București, Mircea Dumitru, pentru a-l anunța că renunță la titlul de doctor în drept acordat în anul 2003. El a precizat în scrisoarea făcută publică pe pagina sa de facebook că, după ce va părăsi viața politică, își dorește să inițieze un nou demers doctoral, respectând toate standardele și cerințele de la acel moment.

http://www.curentul.info

Universitatea din București îi răspunde lui Victor Ponta

Categorie: Politic

Creat: Marți, 16 Decembrie 2014 16:27

Scris de Andrei Paraschiv

Foarte prompt, Rectorul Universității din București i-a trimis o scrisoare de răspuns lui Victor Ponta la solicitarea acestuia de a renunța la titlul de doctor
"Universitatea din Bucuresti
Cabinet Rector
Domnului Victor Ponta

Spre stiinta,
Domnului Sorin Cimpeanu
Ministru al Educatiei si Cercetarii

Stimate Domnule Victor Ponta,
Am primit scrisoarea dumneavoastra prin care ne aduceti la cunostinta ca renuntati la titlul de Doctor in Drept.

Am apreciat sinceritatea tonului din scrisoarea dumneavoastra si buna-credinta cu care, acum, luati in considerare demersul Universitatii din Bucuresti si decizia Comisiei de Etica din 2012.

Suntem intrutotul de acord cu aprecierile dumneavoastra referitoare la domeniul educatiei, ca ‘domeniu fundamental si esential pentru viitorul nostru ca societate europeana’. Universitatea din Bucuresti va face intotdeauna tot ce ii sta in putinta pentru a asigura educatie si cercetare stiintifica de calitate.

Cu privire la renuntarea la titlul de Doctor in Drept, ce v-a fost acordat in 2003, va anuntam ca Universitatea din Bucuresti va intreprinde toate demersurile legale necesare, in acord cu solicitarea dumneavoastra.

Cu stima,
Prof. de. Mircea DUMITRU
Rector al Universitatii din Bucuresti
Membru corespondent al Academiei Romane”

Victor Ponta poate renunța la titlul de doctor doar cu acordul unui subaltern. Ce sume de bani a câștigat de pe urma plagiatului

de Petre Badica , 16 decembrie 2014 

 UPDATE 16.02: Universitatea București a luat act de cererea premierului de a renunța la titlul de Doctor în Drept și ”va întreprinde toate demersurile legale necesare, în acord cu solicitarea”, conform unui comunicat al UB, remis redacției.
”Am apreciat sinceritatea tonului din scrisoarea dumneavoastră și buna-credință cu care, acum, luați în considerare demersul Universității din București și Comisiei de Etică din 2012”, se arată în răspunsul UB.
UPDATE 15:00: Victor Ponta poate renunța la titlul de doctor doar cu acordul unui subaltern. Ce sume de bani a câștigat de pe urma plagiatului.
-----
Premierul Victor Ponta a anunțat că vrea să renunțe la titlul de doctor după ce a negat doi ani de zile că a plagiat teza de doctorat. Problema este că această măsură trebuie asumată de către ministrul Educației. Premierul nu a precizat că va renunța la beneficiile materiale care i-au fost aduse de titlul de doctor.
Premierul Victor Ponta a anunţat că a trimis o scrisoare către rectorul Universității București, Mircea Dumitru, în care îi notifică asupra faptului că renunţă la titlul de doctor în drept acordat în anul 2003 de către Universitatea București. Reamintim că în 2012, revista Nature l-a acuzat pe 18 iunie 2012, pe premier că a plagiat lucrarea sa de doctorat.
Citește și: Verdict oficial - Ponta a plagiat (documente)
115 din 297
Ulterior, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare - organismul abilitat să se pronunțe în astfel de spețe - a decis că Victor Ponta a plagiat. 
În timp ce Consiliul delibera, ministrul interimar al Educației la acea dată, Liviu Pop, anunța desființarea acestei instituții și casa în mod abuziv verdictul de plagiat. Și Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti (UB) a hotărât că Victor Ponta a plagiat în teza de doctorat 115 pagini din 297. “Nu avem nici un fel de satisfacţie să vă anunţăm că teza de doctorat susţinută în 2003 de Victor Ponta încalcă principiile cercetării universitare", declara pe 20 iulie 2012 Marian Popescu, preşedintele Comisiei de Etică. Premierul a reacționat violent declarând că verdictul de plagiat care i  s-a dat de Universitatea București este o execuție politică. Ulterior, s-a înființat un nou Consiliul cu oameni numiți de către subalternul premierului – în persoana lui Liviu Pop – care a dat un verdit de neplagiat.
După cum se poate vedea, premierul a luptat îndelung pentru a-și păstra onoarea nepătată deși a primit trei decizii de plagiat: revista științifică Nature, Consiliul de Atestare a Titlurilor Universitare și Universitatea București.
Premierul în mâinile conservatorilor
Acum, ar dori să renunțe la această tichie printr-o scrisoare postată pe Facebook și adresată profesorului Mirce Dumitru: „Stimate Domnule Rector al Universității București, Vă scriu pentru a vă notifica renunțarea la titlul de doctor în drept acordat în anul 2003 de către Universitatea București. Este un gest pe care trebuia să îl fac mai demult, încă din momentul apariției acuzațiilor publice cu privire la teza mea de doctorat”. Potrivit legii, nimeni nu poate renunța la titlul de doctor, el trebuie retras de entitatea care i l-a acordat. Acest aspect nu se aplică și demnitarilor, iar Universitatea București – deși este instituția care i-a acordat titlul - nu poate să i-l și retragă. Lucru care ne-a fost confirmat – în iulie 2012 – chiar de către Mircea Dumitru care ne preciza că  Universitatea nu poate să ia nici o măsură împotriva lui Victor Ponta şi nici nu poate propune vreo sancţiune deoarece acesta este demnitar. Ministrul Educaţiei de la acea dată, Ecaterina Andronescu, era singura în măsură  să îl deposedeze pe Ponta de titlul de doctor, să propună alte sancţiuni mai puţin dure sau chiar să decidă că, în opinia ei, nu e vorba de nici un plagiat. De altfel, la 16 septembrie 2002, raportul Comisiei de Etică a Universității București - care confirma plagiatul premierului a fost trimis Ecaterinei Andronescu - singura în măsură să decidă dacă, pe baza probelor, Ponta ar trebui să rămână fără titlu de doctor. Atunci, Andronescu ne spunea că a auzit de raport dar nu l-a citit. Azi, Andronescu ne-a precizat că nu poate vorbi deoarece este ocupată cu bugetul.
Citește și: Soarta premierului depinde de Ecaterina Andronescu
În acest moment, soarta premierului stă în pixul noului ministru al Educației desemnat de premierul Ponta în peroada conservatorului, Sorin Câmpeanu. Acesta nu a răspuns la telefon în cursul zilei.

Cum a intrat în barou
Pe de altă parte, premierul nu spune nimic despre privilegiile de care a beneficiat în urma faptului că a fost doctor în drept. România liberă a scris în exclusivitate de faptul că pe 7 ianuarie 2005, Victor Ponta devenea avocat în Baroul Bucureşti. La acea dată, legea 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat spunea clar că: "dreptul de primire în profesie (de avocat n.red.) se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei." Însă la articolul 16, aliniatul 2, se stipulează existenţa unor excepţii: "la cerere, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani."
La acea dată, Victor Ponta era doctor în drept de doi ani, astfel încât putea intra în Baroul Bucureşti fără a trece prin caznele unui examen. Mircea Petre Stănculescu, fostul prodecan al baroului din anul 2005, când Ponta a devenit procuror, ne-a precizat că nu a auzit, în cariera sa, de vreun caz de doctor în drept care să fi ales să dea totuşi examen: "titlul de doctor în drept permite intrarea în avocatură fără examen".
Citește și: Victor Ponta - verdictul de plagiat este o acțiune mafiotă
Avocaţii contactaţi de România liberă ne-au confirmat că la acea dată doctorii în drept (e cazul lui Ponta) "puteau intra în Barou fără să dea vreun examen. Era de-a dreptul ilogic să te prezenţi la un examen unde sunt mai mulţi candidaţi pe un singur loc când tu, ca doctor, erai primit pe baza unei simple cereri." Actualul consilier al Baroului Bucureşti, Mihail Ciobanu, ne-a confirmat, la rândul lui, că, în anul 2005, doctorii nu dădeau examen pentru a intra în Barou. Pentru toţi ceilalţi, examenul la Barou este unul foarte dificil, media minimă fiind de 7. Spre exemplu, în anul 2009, au căzut 70% din cei 945 de candidaţi. Baroul București nu a dorit să emită un punct de vedere pe acest subiect.
Premierul a câştigat în 2007 şi 2008 suma de de 1.248.875 de lei din activitatera de avocat la propriul cabinet.
În plus, premierul a fost, timp de patru ani, conferenţiar universitar în cadrul Universităţii Româno-Americane.  În această poziţie nu ar fi putut ajunge fără titlul de doctor. 

http://www.romanialibera.ro
=========================================================================
Traian Băsescu: CCR mă obligă să primesc și jurământul lui Pop și Cîmpeanu, deși au contribuit la un fals. 
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
  
Agramatul Liviu Pop minte în continuare despre rolul său în spălarea plagiatului lui Ponta
Categorie: Politic

Creat: Miercuri, 17 Decembrie 2014 11:54

Scris de Alexandru Panait

Noul guvern Ponta a depus astăzi jurământul la Palatul Cotroceni. Înainte de ceremonie, președintele Băsescu a ținut să menționeze că le acceptă jurământul lui Liviu Pop și lui Sorin Câmpeanu doar pentru că îl obligă CCR.

Într-o intervenție la postul B1 TV, ministrul pentru Dialog Social a declarat că nu vrea să comenteze gestul președintelui Traian Băsescu și a mințit despre momentul 29 iunie 2012 când a desființat Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare prin ordinul său ca ministru interimar al Educaţiei, la două ore după ce începuse ședința în care se analiza cazul Victor Ponta. Prin acest ordin a fost propusă mărirea componenţei Consiliului General de la 21 la 45 de membri, iar aceştia să fie reprezentanţi de la toate universităţile. Comisia CNATDCU formată din academicieni și profesori universitari de renume mondial a continuat ședința chiar dacă se publicase intempestiv în Monitorul Oficial desființarea sa și a dat verdictul de plagiat, recomandând retragerea titlui de doctor lui Victor Ponta.

Iată cu câtă seninătate minte astăzi Liviu Pop despre acel moment:

"Nu putea să mă atace în condițiile în care am condus 45 de zile acest minister. Acest consiliu nu avea niciun rol în verdictul de plagiat. Nu am numit un om în plus sau în minus, au fost membrii nominalizați de dl. Funeriu. Acel verdict (al Universității București, referitor la teza de doctorat a lui Victor Ponta - n.r.) a venit mult mai târziu. Avem o lege a educației, care are niște carențe. Dar nu vreau să comentez, sunt mulți profesori universitari în zona dreptului, a legii educației, care se pricep mult mai bine decât mine. Nu am absolut nimic de ascuns, tot ce-am spus am făcut-o public, am scris public. Nu mă consider victimă, nu m-am considerat niciodată o victimă. E un gest al președintelui României pe care nu-l comentez, vine Crăciunul. Permiteți-mi să nu mai comentez, dacă atâta consideră domnia sa că trebuie să facă, atâta face", a mințit Liviu Pop.


Am spicuit pentru dvs. câteva perle din exprimarea acestui tupeist agramat din ultimii ani:
- Într-un comunicat trimis CURENTUL, senatorul PSD susținea că „este inacceptabil să nu știi cât este pensia și salariul minim” necunoscând cum se face acordul cu subiectul multiplu.
- Despre profesorul Miclea a spus că s-a autopronunțat!
– Încercând să se refere la cercetările despre moartea unui elev după o altercație cu un coleg, în județul Dolj, Pop a afirmat că „incidentul este, în momentul de față, în derulare“.
– La instalarea în funcție i-a mulțumit din suflet fostului ministru Mang „pentru deschiderea pe care a dat-o“ și a adăugat că speră „ca și în continuare, și împreună cu dumneavoastră, să trecem printr-o perioadă foarte grea“, folosind și expresia „prioritate secundară“.
– În CV și în declarațiile de avere scria greșit numele liceului unde preda de 5 ani, „Salygny“, și se lauda că știe să folosească aparatura de „xerocopiere“. Deci dacă e în fața vreunui copiator Toshiba sau HP nu știe să-l folosească.
– Nu putem rata momentul în care s-a repezit el să-l reclame pe Daniel Funeriu la ITM. Exact decerebrat cum i-a spus CTP-ul. A trebuit să iasă madam Câmpeanu-USL, de la muncă, să-și miște capul în începutul ei de Parkinson și să recunoască legalitatea angajării la președinție a lui Funeriu.
– Pe blogul lui a scris de trei ori în aceeași zi (da, are blog!): „ competent e Consiliu de etica“, „spus-o“ se scrie cu cratimă iar CTP și alți ziariști nu „au“ înțeles. Despre folosirea corectă a lui „datorită“ și „din cauza“ știm că nu va putea înțelege niciodată.
– Deși e profesor de matematică, la solicitarea ziariștilor, nu a știut să rezolve un banal sistem de două ecuații de gradul I cu două necunoscute. Un copil isteț de clasa a treia îl făcea imediat cu segmente. Penibil!

http://www.curentul.info

Tun de 500 de milioane de euro cu terenuri retrocedate aparținând POMICOLA FOCȘANI

Categorie: Dezvăluiri

Creat: Luni, 08 Decembrie 2014 13:42

Scris de Andrei Paraschiv

Ziarul Curentul dezvăluia în urmă cu șase ani tunul dat de mai mulți afaceriști locali bine conectați în lumea politică cu 400 de hectare în jurul Focșaniului, ce aparţineau Staţiunii de Cercetare Pomicola Focşani. Terenul se întinde de la ieşirea din Focşani, de-a lungul Drumului Naţional spre Garoafa şi al şoselei care face legătura cu satele Petreşti şi Vânători. 
Povestea lor e pe cât de simplă, pe atât de bine pusă la punct de câteva capete "luminate". În urma unor datorii pe care întreprinderea Pomicola le avea la bugetul statului, în valoare de aproximativ 29 miliarde de lei vechi, Direcţia Finanţelor Publice Vrancea a scos în 2005 la licitaţie plantaţiile deţinute de această societate. Acestea au fost adjudecate de omul de afaceri Vasile Roşca (socrul deputatului UNPR Laurențiu Țigăeru-Roșca, care a plătit pentru toată suprafaţa datoriile către stat. 
Aici intervine omul de afaceri Neculai Ţuţoi (socrul fostului prefect PNL Mircea Dragoș), ce contestă în instanţă rezultatul licitaţiei pe motiv că a oferit un preţ mai bun. Însă acesta oferise un preţ mai bun pentru doar 47 de hectare, adică pentru terenurile Fermei numărul 1. Evident, se organizează o nouă licitaţie şi surpriză, Țuțoi devine câştigător al Fermei numărul 1. Avem însă şi câştigătorii numărul 2 şi 3. Aceştia: Ion Călin, care devine proprietarul plantaţiilor de pe 12 hectare de teren şi Ion Martiş (tatăl arbitrului arestat pentru mită, Marius Martiș), care ia plantaţiile de pe 110 hectare de teren.

Afacerea cu adevărat profitabilă era terenul. Iar la acel moment, terenurile aparţineau statului şi se aflau în administrarea Agenţiei Domeniului Statului. Astfel, Ţuţoi şi ceilalţi au pus la cale un plan de acţiune fiind ajutaţi de mai multe instituţii angrenate în acţiunea de reconstituire a dreptului de proprietate privată. Afaceriştii liberali au început să caute persoane care au dreptul să fie împroprietărite cu suprafeţe mai mari de teren dar care nu au primit nimic şi cărora le sunt cumpărate drepturile litigioase. După ce se încheiau actele notariale de reprezentare, se punea la cale un nou plan. Cei care au cumpărat drepturile litigioase depuneau cereri la Comisia Judeţeană de reconstituirea a dreptului de proprietate al cărei președinte era chiar ginerele lui Țuțoi (adică prefectul) în calitate de reprezentanţi ai moştenitorilor de drept şi cereau reconstituirea dreptului de proprietate în extravilanul municipiului Focşani, deşi cel pe care îl reprezintă nu a avut niciodată teren în Focşani. Cererea era refuzată, iar afaceristul în cauză se adresa instanţei care obliga Comisia Judeţeană şi Comisia Locală din Focşani să treacă la punerea în posesie a persoanei respective, în condiţiile dorite de reprezentant.

Instanţa de judecată indica exact ce terenuri trebuie date!
Un exemplu concret este cel al moştenitoarei Monica Seferovici, care a solicitat restituirea a 42 de hectare de teren, şi pe care ar fi trebuit să le primească în jurul comunei Moviliţa. Doar că aceasta încheie un acord privind drepturile litigioase cu societatea Certimpex SRL, ce-i aparţine lui Ţuţoi. Acesta din urmă depune o cerere la Comisia Judeţeană în care solicită ca cele 42 de hectare să fie restituite în extravilanul municipiului Focşani. Comisia Judeţeană respinge solicitarea. Monica Seferovici depune plângere împotriva Comisiei Judeţene şi a Comisiei Locale Focşani şi solicită anularea parţială a hotărârii Comisiei Judeţene (parţială, pentru că mai făcea referire şi la alte cereri-n.r.). Mai mult, Seferovici mai cere instanţei "reconstituirea în fizic pentru suprafaţa de 42 hectare de teren pe un amplasament din extravilanul municipiului Focşani în T5 pc 20/1 şi 21 T6 pc22 şi 23, T7 pc 24 şi 25 şi T8 pc 26". Acesta, indicat cu date tehnice foarte exacte, este chiar terenul vizat de Ţuţoi şi pe care are "doar"plantaţia.

Instanţa îi dă cele 42 de hectare pe care se află plantaţia lui Ţuţoi
Instanţa şi motivează şi spune că din probele administrate a rezultat că "pe raza municipiului Focşani se află în domeniul privat al statului administrat de către ADS suprafeţe de teren disponibile mai mari de 42 hectare care pot fi restituite în natură". De asemenea, se mai menţionează că în conformitate cu prevederile HG 890/2005 privind aprobarea regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor locale, dacă nu există teren suficient pentru acţiunea de retrocedare într-o localitate, atunci se vor adresa comisiilor din alte localităţi. 
Povestea continuă şi cu ajutorul ADS care pe 24 iulie a emis un document în care se arată că Monica Seferovici poate fi împroprietărită la Moviliţa. În protocolul încheiat de ADS şi primarul din Moviliţa, Cristian Corneliu privind predarea-preluarea terenurilor cu destinaţie agricolă se arată că s-au predat 40,75 hectare livezi, deşi la Moviliţa nu există nicio livadă. Tot în acest protocol se spune şi despre înţelegerea dintre firma Certimpex (ce-i aparţine lui Ţuţoi) şi Monica Seferovici. "Suprafaţa predată este conformă cu datele fondului funciar înscrise în sentinţa civilă care face parte integrantă din prezentul protocol, pentru care a întocmit acordul între persoana fizică Seferovici Monica şi SC Certimpex SRL Focşani, deţinătorul legal al investiţiei livadă", se mai specifică în protocol. Acesta arată clar legătura dintre Monica Seferovici şi Neculai Ţuţoi, explicând şi cum a fost posibil ca Seferovici să ceară instanţei 42 hectare de teren, exact terenul de pe care Ţuţoi a achiziţionat livada de la Pomicola, prin intermediul licitaţiei organizate de Direcţia de Finanţe Vrancea.

Ţuţoi devine proprietar
Directorul ADS Vrancea, Manole Merchea a confirmat la momentul respectiv că există o înţelegere şi că a fost emis titlul de proprietate pe numele societăţii Certimpex SRL Focşani, în baza cedării drepturilor litigioase de către Monica Seferovici. "Există hotărâri judecătoreşti în baza cărora au fost retrocedate terenuri de la Pomicola Focşani. Deja pentru societatea Certimpex a fost emis titlul de proprietate pentru terenurile de la Pomicola. Sunt hotărâri judecătoreşti şi suntem obligaţi să le punem în aplicare", a precizat Merchea.

Legea, pentru unii mumă, pentru alţii, ciumă
La Comisia Locală de reconstituire a dreptului de proprietate Focşani existau solicitări pentru retrocedarea a 120 de hectare de teren. Însă acestea nu au fost onorate cu terenuri în extravilanul Focşaniului deoarece ADS a motivat că nu mai există terenuri şi au indicat altele din localităţile învecinate. Pentru persoanele care aveau relații politice, ADS punea la dispoziţie terenuri situate în Focşani şi concesionate de societatea Pomicola. Nici una din autorităţile implicate în acest schimb de terenuri şi ulterior de retrocedare nu a oferit un răspuns la întrebarea de ce pentru comisiile locale din Moviliţa, Vulturu şi Vânători au fost date terenuri în extravilanul municipiului Focşani iar pentru cei care ar fi trebuit să primească teren la Focşani s-au dat în alte localităţi. Tot pentru persoanele reprezentate de celebrii politico-afaceriști, ADS Bucureşti a predat 67 hectare de teren tot de la Pomicola Focşani. Asta în condiţiile în care Comisia Locală Focşani solicitase terenuri pentru persoane care au depus cereri la această comisie, dar care nu au fost luate în considerare nici de Comisia Judeţeană, nici de ADS Bucureşti.

Ce presupune achiziţia drepturilor litigioase
Totul este cât se poate de simplu. Vechiul proprietar care de ani buni se chinuie să reintre în posesia terenurilor este contactat de un "bun samaritean" care se oferă să-l ajute să scape de grija drumurilor la tribunal sau pe la diferitele autorităţi, propunându-i să-i cumpere terenul pe care ar trebui să-l primească. Doar că suma propusă este de zeci de ori mai mică decât valoarea reală a proprietăţii, însă, proprietarul de drept este convins văzând banii pe masă. Apoi, "bunul samaritean" intră în posesia terenului, de cele mai multe ori cu complicitatea autorităţilor, după care vinde terenul sau imobilul la preţul real.

Afacere imobiliară de peste 500 de milioane de euro
Preţurile terenurilor din zona DN2, care traversează una din laturile municipiului Focşani, au crescut ameţitor. În 2008, un metru pătrat de teren era vândut cu preţuri cuprinse între 100 şi 150 de euro. Cum cele aproximativ 400 de hectare se aflau între acest drum şi cartierul rezidenţial din zona Crângului Petreşti nu este greu de dedus care a fost miza acestei afaceri coordonate de chiar socrul prefectului judeţului Vrancea, care are şi calitatea de preşedinte al Comisiei Judeţene de reconstituirea a dreptului de proprietate. Dintr-un calcul simplu reiese că valoarea medie a terenului este de 500 de milioane de euro. O afacere extrem de profitabilă, realizată cu eforturi financiare minime.

Ancheta realizată de jurnalista CURENTUL, Andreea Anghel a rămas fără urmări. Politicienii care s-au perindat în diverse funcții administrative după acest tun au închis ochii la fărădelegile făcute de predecesorii lor.
Ne întrebăm dacă actualul șef al ANRP, George Băeșu, va porni un control pe acest subiect sau faptul că este originar din Focșani îl va împiedica să o facă. 
SURSA: http://www.curentul.info

Diaspora răzbunată: Bogdan Stanoevici expulzat din guvern

Categorie: Politic

Creat: Sâmbătă, 13 decembrie 2014 

Scris de Geo Ioanid

După ce a făcut declarații imbecile despre miile de români care au cerut să li se respecte dreptul de a vota după ce au fost umiliţi de statul român în primul tur al alegerilor, Bogdan Stanoevici va pleca din guvern. Acesta spunea despre  românii ce strigau la secțiile de votare din diaspora: „vrem să votăm, nu plecăm!” că erau „agitatori” și că are „informaţii” în acest sens de la Paris şi Viena. Declarațiile au fost făcute într-o emisiune la TVR internaţional. Stanoevici mai spunea că din experienţa sa la Paris, „sunt grupuri de tineri revoltaţi pe orice, care, la orice manifestaţie, indiferent de subiect, ei se vor infiltra ca să intre în conflict”. Ei, acum se poate întoarce la Paris. Comunitatea românilor îl așteaptă cu brațele deschise, desigur.

Stanoevici a declarat la Antena 3 că a avut o discuţie cu premierul, am convenit de comun acord, ca urmare a acestor negocieri. Premierul nu avea nimic să-mi reproşeze, dimpotrivă. Sunt extrem de mândru că am făcut parte din acest guvern".

Deci domn ministru susține că Ponta nu i-a reproșat nimic, dimpotrivă. Adică l-a lăudat și l-a expulzat? Deștept, domn ministru!

http://www.curentul.info