ADEVAR

DE LUAT AMINTE

de  NEAGU   DJUVARA 

In urma cu 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:

"Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Cu condiţia ca ei să rămână o minoritate.Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină. Astea nu sunt poveşti!

Ia-ţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djalabiile? 

Vedeţi bine că nu sunt francezi! 
Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate.

Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi!

Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci?  
Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat? 
Satul meu natal nu se va mai numi Deux-Eglises - Două Biserici, ci Colombey - Două Moschei!". 

N-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene şi marocane - şi niciun steag francez - îşi tălăzuiau bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intra în Palatul Elisee "purtat pe umeri" de musulmanii care l-au votat în proporţie de 93%(!) - clasa politică franceză "călărind" valul uriaş al imigraţiei musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în "raiul" lui Mahomed. 
N-a mai apucat să vadă cum, "mâine" musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor. N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet! 

Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell - văzând cum naţiunea britanică privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani - a spus :

"Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiune lucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar". 

Enoch Powell, unul dintre puţinii care nu a vrut să facă "pasul înapoi", n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului "englez" Şhahid Malik:  "... în 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputaţi musulmani. În acest ritm întreg parlamentul va fi musulman.

Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine." 

 Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce vor conduce orasul înfiinţat la 1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie. 

In 1629 olandezul Jan Pieterszoon Coen, îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei. Astazi, musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!

  Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şi prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.

 Şi guvernul bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa musulmanilor, Fadila Laanan şi Emir Kir fiind deja membri ai executivului. 
Rusia nu se mândreşte (ca Norvegia) că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şi nici că Duma este împănată de musulmani, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez. 
Vice-premierul rus Dimitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii: "Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile venite din sud. Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale".

Si totusi, dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume, atunci Moscova cu ai săi cca. 5 milioane musulmani (Rogozin n-o mai spune), al catelea o fi ?!

Si in Rusia musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbuşirea demografică de nestăvilit, studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani - iar conducatorii rusi sunt mult mai puţin vocali în interior, decât sunt în exteriorul Rusiei. 

Si pentru ca totul sa fie clar :

"Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteţi străinii.
Suntem la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu.Toate încercările de a ne impiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom îneca Moscova în sânge". Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV.

Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat "să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice", în timp ce Vsevolod Tchaplin - preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea - n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice: "Nu trebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli".

Prin urmare, nici rusii nu sunt cu nimic mai vrednici decat occidentalii. Cu totii isi sapa de zor groapa.

C.M.

Răspunsuri la ...obiect.

 Intr-o zi m-am intalnit cu un prieten si am intrat sa bem o cafea.
 Vis-a-vis de masa noastra erau niste batranei.

 Ma uitam la ei si i-am spus  prietenului meu:

-Ii vezi pe batraneii aia?! Peste 10 ani o sa fim si noi ca ei.
 Prietenul meu se uita lung la mine si-mi spune:

-Bai, tampitule,vis-a-vis de noi este o oglinda!

 *********************

- Care a fost primul barbat care a spus: "E nevoie de o femeie in casa"?

- Mesterul Manole

***********************************
- Ce fac peștii cand sunt multi?
- Bancuri

**************************
- Cum se numesc dacii care gandesc?
- Gandaci
*************************
- Un american care traieste in Florida poate fi inmormantat la New York ?
- Nu. Pentru ca traieste

***************************
- Ce-ti inspira un tigan fara maini ?
- Incredere

***********************
- Ionel, tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
- Visez sa fiu miliardar, ca tatal meu.
- Pai ce, tatal tau e miliardar?
- Nu, si el viseaza.

*******************************
- Ionel, e a cincea oară când întârzii săptămâna asta. Ştii ce înseamnă  asta?
- Probabil că este vineri!

****************************
- Cum recunosti un iepuras cu aripi?
- Are un vultur in spate.

******************
Discutie intre pensionari:
- Azi am fost la doctor si a zis ca mai am de trait doua luni!
- Din ce, bani, Vasile? Din ce bani?!!!
********************

Unu' se duce la o biblioteca:
- Dati-mi si mie, va rog, o carte despre sinucidere.
Bibliotecarul:
- Du-te ma de aici, ca tu n-o mai aduci inapoi !!
 ************************

  - De ce nu trebuie sa calci cu masina un tigan, care merge pe bicicleta ?
- Poate fi bicicleta ta!

***********************************

Un tip intra intr-o farmacie. Multa lume, inghesuiala:
- Nu va suparati, va rog sa ma lasati sa intru in fata, am pe cineva la pat, nu pot sa astept!
Oamenii binevoitori si cumsecade, il lasa sa treaca:
- Sigur, sigur.
Ajunge tipul la ghiseu, se apleaca si spune:
- As dori si eu cinci prezervative, va rog !
****************************

- De ce ai fugit din sala de operatie inainte de a fi operat?
- Pentru ca infirmiera spunea tot timpul: Curaj, nu va fie teama, e o operatie usoara!
- Pai si?... asta nu te-a linistit?
- Nu..... Pentru ca vorbea cu chirurgul!
**********************

Reclama la o agentie de turism din Germania :
- Vizitati Romania, masina dumneavoastra este deja acolo!
***************************

Horoscopul pe luna urmatoare :
Sanatate: astrele iti surad.
Dragoste: astrele iti surad si mai tare.
Bani:  astrele deja au lesinat de ras.
**************************

Geo si Ion, doi prieteni in varsta, se intâlneau in parc in fiecare zi sa hraneasca porumbeii, sa priveasca ratele si sa discute despre problemele lumii.
Intr-o zi, Geo nu a aparut. Ion nu stia nimic despre asta si s-a gandit ca poate a racit sau ceva.
Dar dupa ce Geo nu a aparut pentru o saptamana, Ion era ingrijorat.
Deoarece singurele momente, in care s-au intalnit, au fost in parc, Ion nu stia unde locuieste Geo, asa ca i-a fost imposibil sa afle ce s-a intamplat cu el.
Dupa o luna, Ion a venit iar in parc si - sa vezi si sa nu crezi! Aparuse Geo!
Ion a fost foarte fericit sa-l vada si l-a intrebat:
- Pentru numele lui Dumnezeu, Geo, ce s-a intamplat cu tine?
Geo a raspuns:
- Am fost in inchisoare.
- Inchisoare? striga Ion. Pentru ce?
- Ei bine, a spus Geo, o stii pe Maria, chelnerita draguta, blonda de la cafeneaua, unde merg cateodata?
- Da, a spus Ion, Imi amintesc de ea. Ce e cu ea?
- Ei bine, ea a depus plangere de viol impotriva mea si la cei 89 de ani ai mei, am fost atat de mandru, incat atunci, cand am ajuns in instanta, am spus "vinovat!".
- Bine, si ti-au dat doar o luna pentru viol?
- Ei, nu, judecatorul ala cretin mi-a dat 30 de zile pentru marturie mincinoasa!
***************************

La un coafor, patronul a instalat un papagal colorat la intrarea in salonul lui.
De fiecare data cand o anume tanara femeie trecea prin fata salonului de coafura, papagalul ii zicea :
- Ei, Curva! Ei, Curva!
Intr-o zi, satula de pasare, fata intra in salon si se plange patronului. Pentru a-l pedepsi, patronul decide sa vopseasca papagalul in negru.
Cateva zile mai tarziu, femeia trece din nou prin fata
salonului de coafura si papagalul ramane mut.
Mirata, tanara se opreste si-i spune:
- Hei!! Acum nu mai spui nimic?? Nu mai faci pe smecherul?!
Papagalul ii raspunde cu calm:
- Cand sunt in smoking, nu vorbesc cu curvele !!!

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
          O bătrână merge încet pe trotuar abia târând după ea doi saci de gunoi. Unul din saci se rupe şi bancnote de 20 de euro încep să se înşire pe trotuar.
Un poliţist aflat în apropiere o opreşte şi îi spune:
−  Doamnă, vi s-a rupt sacul şi vă cad banii.
Bătrâna se uită şi spune:
− Noroc că aţi văzut domnule poliţist, acum trebuie să
mă întorc să adun banii!
−  Staţi, că nu-i aşa simplu! De unde aveţi banii, nu i-aţi furat?
−  Nu, domnule, e simplu. Eu stau lângă un teren de fotbal şi unii dintre spectatori vin să urineze printre uluci pe florile mele. Aşa că, atunci când e o partidă, îmi iau
foarfeca de vie şi mă aşez în spatele gardului. Când vine vreunul la gard, eu îl apuc bine şi-i spun: 20 de euro sau ţi-o tai!
Poliţistul se gândeşte că e just şi începe să râdă.
− Dar ce aveţi în celălalt sac?
− Păi, stiti . .. .nu toţi vor să plătească...

Atitudini: Monica Macovei

Europarlamentarul Monica Macovei a declarat, sâmbătă seară, că DNA și SRI sunt atacate de politicienii care vor să ”să scape” de acuzațiile care li se aduc, conform Realitatea.net.
Citește și: Cinci arestări în noul dosar al fostei șefe Antimafia. Declarații INCENDIARE ale Alinei Bica: "Îmi rup capul ăştia! Cum să mă duc la Elena și să-i spun că am pus o dezaxată la ANRP?”
"Ma intreb de ce nu vorbesc despre ei si ce au facut ei, de ce vorbesc despre altii? Dupa parerea mea ar trebui sa taca cu totii, sa stea cu capul plecat, ca si-au batut joc de tara asta de ani de zile", a comentat Monica Macovei, când a fost întrebată cum comentează declarațiile din dosarul Microsoft.

Macovei a precizat ca nu stie daca acuzatiile aduse de Elena Udrea Serviciul Român de Informații sunt adevarate sau nu, dar este de parere ca institutia a facut bine ca a negat ferm si nu a intrat in dialog cu cercetatii penal.
Citește și: Numirea Codruței Kovesi la DNA. Cum răspunde Ponta acuzațiilor Elenei Udrea. Pe cine susține PSD la SRI și SIE

"Se ataca DNA si SRI pentru ca SRI lucreaza cu DNA - coruptia e una din amenintarile la adresa sigurantei nationale. Cei care vor sa scape, vor da intotdeauna in DNA si in cei de la SRI. Se intampla asta, vedem ca sunt acuzati, terfeliti, si procurorii si judecatorii de la Inalta Curte care dau condamnari", a mai spus Monica Macovei.
Citește și: Udrea, noi precizări despre denunț: Când am acuzat un general de serviciu secret, s-a creat PANICĂ
Elena Udrea a anunțat, vineri seară, într-un interviu acordat Hotnews, că a depus un denunț contra directorului SRI.
 http://www.romanialibera.ro

Coperta publicaţiei The Economist este plină de simboluri criptice şi predicţii cumplite pentru anul 2015

Revista The Economist a publicat o ediţie numită „Lumea în 2015”. Pe copertă apar imagini ciudate: un nor în formă de ciupercă, Rezerva Federală într-un joc numit „Panica” și multe altele.

În mod normal, nu aş dedica un articol întreg ca să analizez coperta unei publicații, dar în cazul de faţă nu este vorba de o publicaţie oarecare. Este The Economist, revistă direct legată de elita mondială. Ea este parțial deținută de familia de bancheri Rothschild din Anglia, și redactorul său şef, John Micklethwait, a participat de mai multe ori la conferințele anuale Bilderberg – întâlniri secrete în care cele mai puternice personalități din lumea politică, a afacerilor financiare și mass-media discută despre politici globale. Rezultatul acestor reuniuni este secret total. Prin urmare, putem spune fără să greşim că cei de la The Economist știu lucruri pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc. Din acest motiv, coperta lor cu „predicţii pentru 2015” este destul de greu de descifrat.

Sumbra şi sinistra copertă prezintă figuri politice, personaje fictive și eroi din cultura pop care vor fi cu siguranţă în prim plan în ştirile din 2015. Cu toate acestea, cel mai important lucru este că ea include, de asemenea, mai multe desene simbolice ce fac aluzie la elemente importante aflate pe agenda elitei. Iată coperta:

La prima vedere, observăm figuri politice, cum ar fi Obama și Putin, referiri la cupa de rugby și noul film Spider Man. Dar o privire mai atentă relevă o multitudine de elemente deranjante. Iată câteva dintre ele.

Globul cu două feţe

O faţă a globului priveşte cu stoicism spre Vest, în timp ce cealaltă faţă pare iritată. Reprezintă oare aceasta o confruntare între Est și Vest? Coperta mai conţine şi câteva simboluri referitoare la „ridicarea Estului”.

Şi mai neliniștitor este faptul că imediat sub acest glob furios este pictat un nor în formă de ciupercă (de tipul celor care se formează după explozia unei bombe nucleare) și un satelit spion care este lansat în spaţiu.

Supraveghere cu înaltă tehnologie și război nuclear. The Economist nu este foarte optimist.

Culoarea feţelor

Priviţi mai atent la fețele personalităților reprezentate pe copertă. Unele dintre ele sunt colorate în timp ce altele sunt în alb și negru. De ce?

Printre personalitățile în alb şi negru îi recunoaştem pe Putin, Merkel, Obama, Hilary Clinton și David Cameron. Printre cei coloraţi se află David Blaine, un tânăr care ține un banner pe care scrie „Singapore” (Singapore este gazda campionatelor sportive ale Asiei de sud-est din 2015) și un tip oarecare ce poartă un echipament pentru realitate virtuală. O compilație rapidă a acestor date arată că persoanele reprezentate alb-negru par a face parte din elita malefică aflată la putere (inclusiv un membru al ISIS care, probabil, lucreaza pentru ei), iar cei coloraţi sunt „outsideri”. Este oare acesta modul în care elita percepe lumea?

Flautistul vrăjitor

Prezența flautistului vrăjitor în această temă a coperţii din 2015 este de-a dreptul tulburătoare. Flautistul din Hamelin este o legendă germană despre un om care şi-a folosit fluierul său magic pentru a ademeni copiii din orașul Hamelin, pe care apoi i-a dus undeva departe şi nu au mai fost văzuţi niciodată.

Flautistul vrăjitor conduce copiii din Hamelin.
Ilustrație din „Flautistul pestriţ din Hamelin”, de Robert Browning

Acest personaj folcloric datând din Evul Mediu se spune că reprezintă fie moartea în masă provocată de o catastrofă sau de o epidemie cumplită, cum a fost cea de ciumă, fie o mișcare de imigrație masivă. De asemenea, îi reprezintă perfect pe tinerii de astăzi care sunt „ademeniţi” și păcăliţi de „muzica” mass-media. În mod destul de convenabil, exact sub flautul vrăjit este desenat un băiețel.

Copilul neştiutor

Chipul băiatul de sub flaut are o expresie uluită. El se uită la un joc numit „Panic”. În partea de sus a acestui joc se observă cuvintele „Federal Reserve” și „Chi” (care, cel mai probabil, vine de la China), iar în partea de jos cuvintele „lumina verde!” și „sis!” (care poate proveni de la „Isis!” sau, mai probabil, de la „Crisis!” - criză). Băiețelul priveşte la acest ciudat joc de Plinko în același mod în care masele neştiutoare privesc neputincioase la diferitele evenimente dezvăluite de mass-media. Așa cum sugerează numele jocului, scopul final este de a provoca panică în întreaga lume, pe măsură ce crizele sunt generate aproape aleator de cei care controlează jocul. Și aceasta se regăsește pe o coperta a revistei deținute de Rothschild.

Stropirea culturilor

În faţa lui Putin este desenat un avion mic pe care scrie Crop-O-Dust. Aceasta se referă la conceptul de stropire a culturilor – crop dusting –, care este „procesul de pulverizare a culturilor cu insecticide sub formă de pudră sau fungicide dintr-un avion”. Chiar sub elicopter un copil mănâncă ceva. Neliniștitor.

Chiar sub avionul care stropeşte, un copil mănâncă dintr-o cutie cu tăiţei foarte procesaţi.
Ingerează el otrava care a fost împrăştiată de avion?

China

Un urs panda care poartă un slip cu steagul Chinei și îşi încordează mușchii este un mod destul de limpede de a ilustra puterea tot mai mare pe care o dobândește China. Lângă el se află un luptător de sumo care ține o baterie mare cu polaritățile (+ și -) clar indicate, polaritatea plus având culoarea roșie. Se face oare în acest fel o aluzie la o inversare a polilor puterii mondiale de la vest la est?

Fantoma

Ivindu-se din spatele picioarelor lui Obama, o fantomă citește o revistă intitulată „Vacanţa”. De ce această fantomă, care este o persoană moartă, planifică o vacanţă? Vrea să reprezinte faptul că masele vor fi atât de împovărate încât singura dată când îşi vor permite o vacanţă va fi după moarte? Sau se referă la nenumărați oameni care au murit în timp ce călătoreau în ultimele luni? Înfricoşător.

Broasca ţestoasă

În fața tuturor, privind direct în sufletele noastre, este reprezentată o broască ţestoasă cu linii de accent în jurul carapacei. Ce reprezintă? Vor reveni spectaculos ţestoasele în 2015? Probabil că nu.

O broască ţestoasă furioasă este simbolul Societății Fabian, o organizație extrem de puternică, care lucrează de peste un secol pentru formarea unui guvern unic mondial.

Motto-ul Societății Fabian este „Când lovesc, lovesc tare”.

Filozofia din spatele socialismului Fabian este, în principiu, schița a ceea ce numim astăzi Noua Ordine Mondială.

Societatea Fabian este un grup foarte vechi, din 1884, originar din Anglia, având scopul de a forma un singur stat socialist, la nivel mondial. Și-au luat numele de la generalul roman Fabius, care a folosit strategii atent planificate pentru a-şi obosi dușmanii într-o perioadă lungă de timp în vederea obținerii victoriei. „Socialismul Fabian” folosește schimbările treptate pe o perioadă îndelungată, pentru a transforma încet un stat, spre deosebire de utilizarea revoluţiilor violente ca modalitate de a obține schimbarea. Acesta este, în esență, socialism prin mijloace secrete, prin hoție. Emblema lor inițială era un scut cu un lup în blană de oaie ţinând un steag cu literele F.S. Astăzi, simbolul internațional al Societății Fabian este o broască ţestoasă, cu motto-ul: „Când lovesc, lovesc tare”. (Societatea Fabian, The Weather Eye)

Societatea Fabian obişnuia să susţină în mod deschis o societate planificată științific și sprijinea eugenia prin sterilizare. Logo-ul său original a fost un lup în blană de oaie… Dar cred că nu era cel mai bun mod de a ascunde lupul de mase.

Logo-ul original al societății Fabian

Introducerea unui sistem global prin mici modificări incrementale este exact ceea ce face elita mondială în prezent. Acesta este, probabil, motivul pentru care pe coperta acestei publicații legată de Bilderberg găsim o broască ţestoasă supărată, care stă în faţa haosului ce se desfăşoară în spatele ei.

11.3 şi 11.5

În partea din dreapta jos a coperţii se găsesc unele simboluri mai criptice: o grămadă de pământ și două săgeți pe care este scris 11.5 și 11.3. Sunt aceste date demne de reținut? De ce alături este prezentă acea grămadă de pământ? Dacă aceste cifre sunt considerate ca fiind coordonate, ele indică un loc situat undeva în Nigeria. Afișarea unor numere care pot fi cu adevărat înțelese doar de „cunoscători” este unul dintre hobby-urile preferate ale elitei oculte.

În fața grămezii, în picioare, este Alice din Țara Minunilor privind în sus către pisica Cheshire.

Această pisică emblematică este cunoscută pentru capacitatea pe care o avea de a dispărea, rămânând vizibil doar rânjetul ei înfiorător. Prin urmare, este o altă aluzie la o lume a fanteziei, iluziei și înșelăciunii precum cea percepută de Alice – o reprezentantă a maselor. Împreună cu includerea oarecum inutilă a lui David Blaine – un magician –, coperta amestecă evenimente reale cu iluzii.

Printre simbolurile notabile de pe această copertă se mai află un purcel puşculiţă zburând din buzunarele lui James Cameron, un model care poartă o creație a lui Alexander McQueen (designerul favorit al elitei, care a murit în circumstanțe ciudate), precum și un ofițer din Asia care poartă pe faţă o mască pentru a se proteja de o boală mortală.

2015 pare grozav, nu-i aşa?

În concluzie

The Economist nu este un ziar oarecare care publică previziuni ciudate pentru anul 2015 doar pentru a vinde câteva exemplare în plus. Este conectat direct la cei care modelează politicile globale și care se asigură că acestea sunt și aplicate. Publicația este parțial deținută de familia Rothschild din Anglia și redactorul șef participă regulat la reuniunile Bilderberg. Cu alte cuvinte, The Economist este conectat la cei care au mijloacele și puterea de a face din „previziuni” o realitate.

Coperta tematică 2015 reflectă practic agenda globală a elitei și este înțesată cu simboluri criptice care par să fie incluse special pentru „cunoscători”. Iar masele, așa cum Alice se uită cum pisica Cheshire dispare, se vor concentra asupra iluziilor în timp ce lupul în blană de oaie va lovi… și va lovi tare.

Sursa: The vigilant citizen

Citiţi şi: Planul secret, diabolic al așa-zișilor «Iluminaţi» ce a fost conceput pentru secolul XXI Întâlnirea grupului Bilderberg a provocat și anul acesta conflicte între jurnaliștii independenți și forțele de securitate

yogaesoteric
27 ianuarie 2015

Torpilează Guvernul Ponta Curtea Constituțională?

de Cristian Campeanu , 22 ianuarie 2015


Vulnerabilitatea lui Toni Greblă generată de asocierea acestuia cu persoane din lumea interlopă ar putea fi folosită pentru decredibilizarea și subminarea autorității Curții Constituționale de către instituțiile de siguranță națională. Acest lucru ar reprezenta o lovitură extrem de gravă dată statului de drept și separației puterilor în stat în România.
Nici o lege privind siguranța națională nu poate justifica un asemenea atac și de aceea SRI și DNA trebuie să gestioneze cu foarte multă reținere această situație, mai ales că originile dosarului lui Greblă par să se afle în zona PSD.
Domnul judecător Toni Greblă nu are motive să hamletizeze pe tema demisiei. În joc nu se află vinovăția sau nevinovăția sa, ci credibilitatea și autoritatea instituției pe care o reprezintă și care este mult mai importantă în statul român decât Toni Greblă sau oricine altcineva. Din acest motiv, domnul Greblă era dator să demisioneze din momentul în care a fost declarat suspect de DNA și a fost anunțată începerea urmăririi penale. Vinovăția sau nevinovăția sa sunt irelevante, precum și caracterul fabricat sau nu al dosarului care îl privește.
Pentru că impresia că este un dosar fabricat este extrem de puternică. Povestea cu BMW-ul, telefonul, rochiile (ieftine), capsele, capsatoarele și struții de la Telești pare o aglomerare de găinării dezgropate pentru a construi un „caz Greblă“. Nici măcar povestea cu exportul de carne în Rusia nu este foarte convingătoare în sine pentru că nu este vorba de reglementări ale Uniunii Europene pe care să le fi încălcat „grupul infracțional organizat“, ci de un embargo unilateral impus de Rusia produselor alimentare din Europa față de care cetățenii UE nu au nici o obligație legală. Prin urmare, din punct de vedere comercial, nu există nici o constrângere legală dacă o companie dorește să ocolească embargoul rusesc prin Turcia. Dacă demersul implică însă falsificarea documentelor vamale și trafic de influență, așa cum susține comunicatul DNA,  atunci domnul Greblă are o mare problemă, mai ales că statutul său de judecător CCR îi interzice să se apropie de orice fel de activitate care ar putea fi măcar bănuită că ar avea caracter lucrativ. Or, din acest punct de vedere, domnul Greblă este departe de a fi imaculat, iar demisia este cu atât mai necesară.
Asocierea sa cu mafiotul Ion Bîrcin, al cărui naș este - practica aceasta a nășirii interlopilor romi de către oameni din sfera Puterii politice fie că se numesc Toni Greblă, fie Mircea Băsescu ar trebui să fie înscrisă în codurile etice ale partidelor cu litere roșii -, nu reprezintă decât o circumstanță agravantă. Nu poți - cel puțin din punct de vedere moral, dacă nu și legal - să judeci constituționalitatea legilor României și să te plimbi cu mașina peștelui care trimite, după propriile spuse, „țigăncile la furat și la produs”.
Că Toni Greblă a fost „lucrat” pare foarte plauzibil în acest moment. Întrebarea este cine l-a lucrat? Președintele Curții Constituționale, Augustin Zegrean, a amintit ieri de presiunile la care au fost supuși judecătorii Constituționale de către oameni politici precum Sebastian Ghiță și de către SRI (al cărui director l-a atacat frontal în toamna trecută pe Daniel Morar) pentru declararea drept neconstituționale a legilor Big Brother, dar s-a ferit să facă o conexiune directă. Și bine a făcut pentru că nu este deloc clar că aici este mâna SRI sau a DNA. Mai degrabă, stilul și genul de fapte - repetăm, găinării, dar găinării penale - invocate poartă inconfundabila amprentă a serviciului de informații al Ministerului de Interne, DGIPI, fosta doi ș’un sfert, și există informații credibile potrivit cărora dosarul a fost într-adevăr întocmit de DGIPI, care a făcut demersurile ulterioare către SRI și DNA. Dacă din interceptările făcute de SRI la cererea DNA a reieșit că domnul Greblă a făcut trafic de influență în favoarea lui Bîrcin, cu atât mai rău pentru Greblă, dar atât SRI, cât și DNA trebuie să se abțină de la orice demers care ar duce la subminarea autorității Curții Constituționale, chiar dacă aceasta le-ar servi în chestiunea Big Brother. Jocul ar fi unul mult prea periculos și nici o lege privind anticorupția și siguranța națională nu merită prețul torpilării separației puterilor în stat și subminării libertăților fundamentale ale cetățenilor României.
Ne aflăm pe teritoriul nesigur al speculațiilor de presă, dar sunt semne de întrebare legitime care merită ridicate. Dintre toate serviciile de informații ale României, cel mai nereformat și singurul care nu s-a despărțit de practicile trecutului este tocmai DGIPI. Pentru controlul DGIPI - care a funcționat de multe ori ca serviciu secret al Guvernului și, mai grav, al PSD - s-au dat lupte politice sângeroase, în urma cărora au căzut capete grele, cel mai cunoscut fiind cel al lui Cătălin Voicu. De la venirea sa în fruntea Guvernului, Victor Ponta, în esența lui un „babyface killer” politic perfect amoral, și-a subordonat orice putea să își subordoneze în materie de informații (a încercat inclusiv cu STS), astfel că, de o bucată bună de vreme, DGIPI se află în subordinea directă a lui Ponta. Acum, Liviu Dragnea susține că PSD nu are serviciu de informații care să îl urmărească pe Toni Greblă. În cinismul său fără limite, Liviu Dragnea minte. DGIPI este cel mai apropiat lucru de un serviciu secret al Guvernului și, implicit, al PSD care există în România.
Dar de ce și-ar torpila Ponta propriul om pus la CCR, mai ales că cei doi au făcut parte din aceeași organizație de partid la Gorj? Nu că ar avea scrupule să-și sacrifice colaboratorii. Nu a răspuns Greblă la comenzile politice ale partidului care l-a numit? Sau au decis PSD și Ponta să dea asaltul final asupra CCR, singura instituție care a stat în picioare în iulie 2012, ce e drept cu susținerea masivă a partenerilor americani și europeni, și s-a așezat stavilă în calea instituirii domniei arbitrariului?
Cazul Greblă pune Curtea Constituțională într-o situație vulnerabilă într-un moment în care președintele Iohannis nu pare încă pregătit sau dispus să își folosească întreaga autoritate cu care a fost învestit pentru a salvgarda ordinea constituțională a țării. Dacă asistăm la un atac la adresa Curții Constituționale, atunci vor trebui activate din nou toate mecanismele de apărare a statului de drept.  
http://www.romanialibera.ro

Cum arată PSD-ul care lucrează la dărâmarea Guvernului PSD

de Laurentiu Mihu , 22 ianuarie 2015

În PSD nu se duce o bătălie politică, ci o luptă în plin noroi. Este de fapt o confruntare subterană a agendelor personale pe care câțiva, mai răsăriți și mai frustrați, din acest partid le poartă zi de zi în buzunarele de la sacourile scumpe. Ce va aduce ea, însă? Probabil o mai rapidă cădere a Guvernului Ponta. Altfel nu ar avea nici o utilitate publică și nici măcar o logică.
Într-un deja consacrat efort zootehnico-electoral, de îngrășare a porcului în ajun, Guvernul României, condus de strălucita figură a stângii de caviar cu cartofi prăjiți și mujdei de usturoi, Victor Ponta, a inaugurat cu câteva zeci de ore înaintea turului II al prezidențialelor un tronson de autostradă care acum crapă din toate încheieturile.
E vorba de lotul 3 al autostrăzii Sibiu-Orăștie, care continuă să alunece, a cărui bandă de rulare este brăzdată de cratere și al cărui viaduct, cel de la Aciliu, prezintă fisuri în zona pilonilor-gigant.
E acel lot al autostrăzii Sibiu-Orăștie care, cu puțină vreme înainte de a fi botezat prin tăierea panglicii, prezenta atâtea sute de erori, încât, confruntând situația din teren cu comunicatele optimiste ale oficialilor, te întrebai deștept în ce măsură mai există, la nivelul Guvernului României, funcționari familiarizați cu legile fizicii și cu specificul construcției de autostrăzi.
La vremea respectivă, România liberă a avertizat, prin articolele colegului Doru Cireașă, că situația e infinit mai proastă decât cea zugrăvită de oficialii guvernamentali, iar acum înțeleg că și constructorul acuză existența unor presiuni substanțiale ca tăierea panglicii să se consume la mijlocul lui noiembrie 2014; cum spuneam, între cele două tururi ale prezidențialelor; și cum ar spune mulți specialiști, s-ar putea lăsa cu costuri suplimentare mari de tot tocmai pentru bugetul de stat.
Guvernul, deci, care a autorizat monstruozitatea asta de dare electorală în folosință a unui tronson de autostradă precar, nesigur și tot mai scump e controlat de PSD, iar șeful Executivului, cel care împrăștie decizii cu rezonanță națională în funcție de agenda sa politică, e liderul respectivului partid.
Partid care, pe fondul eșecului suprem la prezidențiale, joacă în această perioadă o scenetă ieftină de primenire, e drept, pe mai multe planuri și cu nenumărați actori.
Prima dimensiune a zisei primeniri e cea a continuității prin reformare internă, promovată asiduu de aripa Ponta-Dragnea.
Fără a-și pune o clipă problema asumării eșecului electoral prin demisie, Victor Ponta și Liviu Dragnea trag toate sforile și ațele posibile pentru a supraviețui pe funcții.
Cei doi vociferează la unison ideea unei transformări radicale a formațiunii.
Te și doare mintea cât de departe sunt capabili să avanseze cu minciuna și cinismul, din moment ce un plagiator cu o familie hrăpăreață și prieteni conectați la numeroase contracte cu statul, respectiv un baron al cărui rânjet conferă corupției o definiție plenară au ajuns să vorbească despre debaronizarea PSD, despre sancționarea pungașilor partidului și despre idealul unei etici mănăstirești în politica românească.
În momentul de față, chinul și țelul lui Ponta trimit la păstrarea funcției de premier (pentru a avea în continuare ce oferi inamicilor din interior) și, implicit, la prevenirea atomizării PSD.
A doua dimensiune se numește (prozaic, e drept) „dimensiunea Ghiță”.
Tânărul mogul (și el, încă unul care se simte intangibil, ca atâția alți intangibili, până la urmă atinși) flutură ideea construcției unei noi formațiuni de stânga.
Cu aer proaspăt, fără comuniști și fără bătrâni (sunt expresiile lui, nu ale mele), orientată mereu spre viitor.
Un viitor de carton, dacă-mi permiteți să mă hazardez în pronosticuri.
Că acest partid-Facebook (ce sublimă tragere în derizoriu a spiritului care a contribuit decisiv la a pune cruce ascensiunii lui Ponta!) e conceput ca o platformă de refugiu pentru Victor Ponta, ori că va fi încă una dintre misiunile subterane ale acestui „rebel” făurit de Sistem, devine, cumva, irelevant. Cert este, însă, că domnul Ghiță Sebastian va pune pe roate un partid NOU numai în cazul în care o nouă generație de academicieni va da o nouă definiție NOULUI – gen VECHI.
Pentru că, da, în ciuda vârstei (sub 40), Ghiță pare mai bătrân ca Ion Iliescu (84/85) și mai vulpoi ca Hrebenciuc (5,10 - cine știe cât ar putea lua).
Caz în care, dacă veți fi de acord cu această caracterizare, veți fi inevitabil de acord și că, practic, nu va reuși să lanseze nimic semnificativ pe piața politică din România. Asta, dacă prin semnificativ înțelegem cu toții ceva NOU.
Dacă, însă, stabilim că putem înțelege ceva VECHI, atunci, așa e, Sebastian Ghiță are toate cărțile pentru a relansa ceva VECHI.
În cazul lui Ghiță, totul crapă.
Reumatismul politic ronțăie din fiecare inițiativă pe care o ambalează frumos.
Le are pe toate: contracte astronomice cu statul, tehnică interesantă de intimidare a adversarilor, strategie de laborator în ceea ce privește cosmetizarea deselor sale ieșiri din afaceri controversate, măiestrie suspectă în manipularea opiniei publice.
Totul, dar absolut totul trădează în cazul domniei sale o mentalitate de anii '90, îmbinată cu apucături de anii '80.
Prin urmare, partidul Facebook-Ghiță, să stabilim de pe acum, nu va putea fi altfel decât o domnișoară a cărei virginitate nu se mai vede de experiența vastă ca escortă.
În fine și în al treilea rând, dimensiunea alternativă la celelalte dimensiuni e cea pe care s-au apucat să o prezinte doi corifei ai politicii autohtone de stânga, Marian Vanghelie și Mircea Geoană.
Primul a acumulat (ca un) primitiv capital, s-a remarcat ca unul dintre pesediștii iscusiți în pescuirea voturilor de la nevoiași, iar curiozitatea de copil l-a mânat în găsirea celor mai controversate portițe de cunoaștere a oamenilor (magistrați, politicieni, amici, inamici, etc.).
Cel de-al doilea a excelat cum puțini ar fi fost în stare la capitolul oportunism - inclusiv locativ, dar nu numai și asta e important de reținut -, pățania sa prezidențială din 2009 făcând carieră în istoria post-decembristă a României.
Mai mult, inconsecvența rămâne constant una din trăsăturile care-l caracterizează din plin.
În lumina ultimelor evoluții ale eforturilor sale de a se răzbuna pe băieții răi din PSD, prin punerea umărului la scindarea partidului alături de Vanghelie, putem spune că lipsa de consecvență mai strălucește o dată plenar.
Din moment ce, inițial, a pornit cu Marian Vanghelie pe drumul construcției unei noi formațiuni, pentru ca acum să sugereze că vrea să candideze la președinția PSD, chiar dacă a fost exclus și chiar dacă nu știe nimeni când va mai avea loc acel congres, putem spune că Mircea Geoană promite, din nou, multe spre foarte multe.
Ei bine, toți acești actori din actualul PSD - care promit, după caz, fie PSD-uri nou-nouțe, fie același PSD, dar cu față umanoidă – au în comun un lucru: fac de veghe asupra proprie agende sau agendei grupului care îi sprijină.
Nu îi mână în luptă nimic bun sau măcare ceva benign.
Toți, dar toți vor doar să supraviețuiască, în rest Dumnezeu cu mila!
E drept, însă, că personaje precum Vanghelie și Geoană, grație tocmai frustrărilor și agendelor lor ascunse, vor putea sluji colateral scopului mai general de destabilizare a PSD, atât cât Ponta și partidul pe care vremelnic îl conduce să scape din mâinile noduroase guvernarea.
De fapt, la atât se poate limita utilitatea publică a unora ca Marian Vanghelie și Mircea Geoană, asta dacă nu luăm în considerare și teorii ale conspirației potrivit cărora chiar și un ins ca Sebastian Ghiță e folosit, în ciuda aparențelor, tot la așa ceva.
Atenție, însă!
Personal, nu cred în teoria comnspirației, deci rămâne cum am stabilit în rândurile care au precedat-o pe singura pomenită în acest text.
 http://www.romanialibera.ro

Cum îți ia plagiatorul Ponta banii și peste 10, 20, chiar 30 de ani

 de Laurentiu Mihu , 15 ianuarie 2015


O parte semnificativă a tinerilor români au șanse reduse de a se integra, educațional și profesional, în societatea în care trăiesc. Societatea, la rândul ei, are posibilități extrem de reduse de a-i susține, nu doar acum, ci și peste decenii, când vârsta înaintată îi va condamna pe tinerii neintegrați de azi să depindă și mai mult de cei din jur. În timpul ăsta, motoarele care pot începe încă de azi să îndrepte, cât de modest, situația se țin în două pistoane ruginite, crăpate din milimetru în milimetru.
România ocupă un loc fruntaș în clasamentul negru al tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care nici nu învață, nici nu lucrează.
Lucrurile stau prost și dacă extindem grupa de vârstă, respectiv 15-24 de ani.
Sărim peste media UE cu un spor de care nici muncitorii japonezi nu sunt în stare, după cum elocvent o ilustrează, dacă mai era cazul, un recent raport al Comisiei Europene, intitulat Evoluțiile Sociale și ale Ocupării Forței de Muncă (Sursa: Hotnews.ro).
Sigur, nu ne-am instalat chiar pe locul întâi al acestei rușinoase și canceroase cozi, însă, chiar dacă în fața noastră tronează alte câteva nefericite state, ar merita să reținem un lucru simplu: spre deosebire de mulți, deținem și marele dezavantaj al uzurii.
România post-ceaușistă, căci ea trebuie ne să fie reperul, are deja în spate 25 de ani de condiție precară a tânărului, sistemul național de educație și piața forței de muncă numărându-se printre mediile cele mai puțin prietenoase.
Asta e, de atât au fost în stare pompos numitele „strategii naționale”!
Prin urmare, faptul că situația stă atât de prost la nivelul lui 2014-2015 ar putea rămâne ultimă grijă a clasei politice, a noastră a tuturor.
Ar fi însemnat că ne confruntăm cu un accident, cu o realitate atipică și, implicit, cu consecințe negative cu rază limitată de acțiune în timp.
Dar nu, nu putem vorbi de un accident, ci de o cursivitate, căci tinerii fără perspectivă de acum sunt doar o prelungire, ei se adaugă unor generații și generații de tineri care i-au precedat și care s-au confruntat cu aceeași problemă.
Luați împreună, sunt mulți, foarte mulți, o bombă cu ceas grăbit.
În 2013, românii loviți de riscul sărăciei și al excluziunii sociale treceau de 40%, în interiorul UE depășindu-ne numai bulgarii, care mai au puțin și ating 50%.
Tot adjuncții bulgarilor suntem, potrivit aceluiași raport al Comisiei Europene, și la capitolul lipsuri materiale severe (28 de procente, deci aproape unul din trei), iar cine nu vede o legătură strânsă între condiția pătată, trecută și prezentă, a populației tinere, respectiv precaritatea în care se scaldă populația generală înseamnă că nu a înțeles nimic nici măcar din viața sa de zi cu zi.
De ce am ținut să fac această introducere presărată cu cifre seci, dar care prevestesc un viitor cu infinite scenarii sumbre de imaginat?
Foarte simplu: pentru că la vârful sistemului românesc de educație continuă să facă jocurile doi demnitari profund nocivi din perspectiva mult așteptatei resetări a angrenajului – un plagiator, astăzi mai disperat ca oricând să dea foc la ceea ce e în jur pentru a supraviețui politic și penal, respectiv un avocat senin al plagiatorului cu pricina, oportunist și, era de așteptat, lipsit total de viziune.
Altfel spus, premierul Victor Ponta și ministrul de resort, Sorin Câmpeanu, doi Nimeni de bățul cărora atârnă, însă, nu numai soarta unor tineri cărora orizontul li se îngustează văzând cu ochii, ci o întreagă societate, care va deconta grosul facturii azi, ca și peste 10, 20 ori chiar 30 de ani.
Își poate cineva imagina că, dacă ai ajuns deja la vârsta de 18-20 de ani într-o asemenea fundătură – din punct de vedere intelectual și al aptitudinilor sau calificării - mai subzistă șanse reale ca lucrurile să stea tocmai invers la vârsta de 30, 40 sau 50 de ani?
Din contră, partea activă a populației, tot mai restrânsă ca număr și putere, va trebui să ducă în cârcă o povară tot mai grea, pe deasupra și tot mai tânără, iar asta pe lângă faptul că tinerilor îmbătrâniți devreme li se vor adăuga și cei ce vor ieși în mod natural din activitate, în ritmul dictat de lucrarea timpului.
Or, având pe masă această proiecție, e clar că ține de anormal să continuăm a mai pierde, fie și o singură zi, din timpul în care am putea, de fapt, începe să rescriem cu 180 de grade cursul.
Este, însă, realist să te aștepți ca o minune să se întâmple câtă vreme la cârma educației naționale stau un Ponta și un Câmpeanu care nu contenesc să mutileze Legea Educației, ambii făcând asta doar pentru a salva un Nimeni care a plagiat sau pentru a servi interese obscure din industria subterană a diplomelor?
Ordonanța de Urgență pe care Ponta și-a făcut-o cadou între Crăciun și Revelion, când vigilența societății românești coboară chiar mai jos decât este ea în mod obișnuit, a adus modificări perverse nu numai legislației în materie de plagiat, ci și, de pildă, în ceea ce privește organizarea învățământului dual.
Altfel spus, a alterat chiar și acea ramură care, dacă ar fi rămas neatinsă, ar fi fost în măsură să constituie una din premisele care, în câțiva ani, să îmbunătățească tocmai șansele de integrare educațională și pe piața muncii a categoriilor de vârstă reliefate ca vulnerabile și în raportul Comisiei Europene de care am pomenit la început.
Tovarășul Câmpeanu, efemer ministru al Educației, nu a avut scrupule în a semna deformările cu pricina, după cum l-a lăsat rece și faptul că pixu-i de vătaf va mâzgăli inclusiv sistemul de evaluare a universităților, iar asta în condițiile în care, e binecunoscut, superficialitatea și configurarea tip gașcă a învățământului superior românesc făcuseră până acum un rău aproape iremediabil economiei și țesutului social din țara asta.
Pentru că, da, atunci, între Crăciun și Revelion, când pixul tovarășului Câmpeanu a încercat să pună plagiatul tovarășului Ponta în culori ceva mai calde, același pix a tras și o linie dizgrațioasă peste capitolele „învățământ dual” și „Consiliul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior”.
Nu este aici locul pentru a intra în detalii suplimentare, "România liberă" acoperind deja subiectul în săptămânile care s-au scurs, însă ceea ce trebuie subliniat și reținut e faptul că nu te poți aștepta la o Românie a lucrului bine făcut, în Educație de pildă, atâta timp cât primii doi inși, în ierarhia învățământului național, vădesc un profund dispreț față de statul de drept (Ordonanță de Urgență dată fără să fie urgență, deci cu sfidarea prevederilor legale, și cu dedicație pentru un om, respectiv câteva grupuri de interese), ca și față de interesele cotidiene și de termen lung ale concetățenilor lor.
Când Ponta dictează, iar Câmpeanu execută, când Ponta are afaceri personale de reglat, iar ministrul său are ordine de executat și interese meschine de protejat, nu te poți aștepta ca nivelul academic să crească și nici ca tinerii români care nici nu studiază, nici nu lucrează să poată avea la un moment dat o șansă.
Iar asta, indiferent cât promiți că vei aloca Educației din PIB și, la fel de indiferent, câte pacte naționale și politice vei semna pentru, zice-se, a revitaliza o florărie care e clar că, date fiind condițiile reale, nu va putea livra comunității decât jerbe artificiale. 
Sursa: http://www.romanialibera.ro

Guvernul Ponta a corupt până și anticorupția

de Alina Mungiu-Pippidi , 21 ianuarie 2015 

Guvernul Ponta nu mai are probleme cu faptul că membrii săi iau singuri șpaga, dar ne propun la toți să împărțim riscul, sub forma unor pacte de guvernare. Nici cu faptul că au aruncat țara în aer cu încercarea de a cumpăra aleșii locali de pe piață, făcându-i pe mulți să-și piardă mandatele și punând sub semnul îndoielii toate deciziile luate la care au participat traseiștii. Ce mai contează că azi și la ora asta secretari de stat cu creier bine mărginit din guvernul Ponta sună la Bruxelles să pună pile pentru ca fondurile europene să meargă la unii sau la alții, sau că un parteneriat public privat cu acest guvern a ajuns un împrumut cu dobândă ca în romanele lui Balzac, pentru care vor plăti cămașa de pe ei și urmașii urmașilor noștri. Soluția la toate aceste probleme a fost găsită și se numește educația anticorupție. În fiecare şcoală va exista, din luna septembrie, un consilier de integritate, care va gestiona nu corupția, care se descurcă singură și fără nici un ajutor, ci chestionarele privitoare la riscul de corupţie, distribuite în şcoală. Profesorii vor participa la un curs de formare obligatoriu, cu finanţare europeană, cu noţiuni de drept penal referitoare la infracţiunile care apar în mediul lor. Prin Metodologia privind managementul riscurilor de corupţie în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi al instituţiilor şi unităţilor subordonate intrată în vigoare din 15.12.2014 o să distribuim grămezi de chestionare pe care după aceea le strângem. Vor fi niște întrebări profund revelatoare și adânc simțite, care vor scoate adevărul la lumină cât ai clipi. Doar doar un exemplu:: “Au încercat terţii să influenţeze deciziile vreunui angajat al structurii?”. Paralel, În cadrul Ministerului Educaţiei se vor constitui comisii al căror scop declarat este prevenirea corupţiei.
Multă ipocrizie e în anticorupție în general, de asta de zece ani încoace eu am hotărât că singurul fel de a face activism anticorupție acceptabil este integral pe gratis și în timpul liber, dar cinismul Ministerului Educației îți taie respirația. Dați-mi voie să vă fac eu o listă de măsuri anticorupție pe care să le puteți lua de mâine, după ce îmi răspundeți la cererea prin 544 ce consultanți ați folosit pentru elaborarea măreței strategii și cu cu cât am plătit-o din banii noștri.

1. Afișați bugetul fiecărei școli din România pe site-ul propriu MEN și pe ușa școlii, defalcate pe categorii, că așa vor ști părinții ce este finanțat și ce nu și la ce mai pot contribui din resurse proprii. Adăugați un paragraf că darurile personale pentru profesori sunt ilegale și îi pot băga în pușcărie și pe cei care dau, și pe cei care iau.
   
2. Trimiteți înapoi la catedrele lor (știu, sună trist, mai ales pentru studenții și elevii lor) pe toți cei lăsați prin puncte cheie de dna Andronescu pentru a avea grijă ca banii ministerului să ajungă la cine trebuie în timp ce deasupra lor șefii se trag în poze. Am uitat cum îl cheamă pe oligofrenul ăla în poziție politică care anul trecut semna alocări directe de granturi și tare mă tem să nu fi fost avansat și să fi ajuns șeful cercetării între timp. Dacă e chiar el cel care sună la Bruxelles să pună pile? Că există și unii care nu au aflat că li se ascultă telefoanele și stația următoare e DNA.
   
3. Dați banii de cercetare furați cu japca anul trecut de la donori internaționali care dădeau disperați telefoane, înapoi la agenția națională independentă și nu mai băgați labele acolo, cereți DG Research să vă ajute să organizați jurizarea independent și să vă facă ei consilierea de integritate cum sunt jurizate proiectele de cercetare. Să stea un olandez sau danez cu voi la toată faza de jurizare, mediere și alocare și o să fim toți liniștiți.
   
4. În loc să mai cumpărați și microfoane în plus la celebrele camera video de la Bac desființați BACul și orice sistem de examen la ieșire, care pervertesc învățământul, înlocuind cu o testare flexibilă, permanentă, examene online gen SAT. De banii ăia dați la fiecare elev un laptop cu conexiune Internet.
   
5. Dați dreptul oricui are doctorat din România luat de la o universitate acreditată Bologna să îndrume doctorate ca să nu mai aibă nimeni de ce să care damigene pe la îndrumătorii monopoliști de azi.
   
6. În loc de comisia de acreditare, luați un soft antiplagiat sau plătiți o secretară să ia bucățile care par scrise mai curățel din orice doctorat să le caute pe Google Scholar, eventual după o trecere prin Translator.
   
7. Măcar prin organismele de acreditare nu mai puneți oameni de la universități de zero sau o stea, unde, cu alte cuvinte, impostura e generală.
   
8. În loc de chestionare standardizate scris e de cretini pentru cretini, să mai ascultăm un pic ce spun elevii când vorbesc între ei despre eficiența educației pe care o primesc și să anulăm regulamentele prin care le putem anula publicațiile și pune botnița în gură.
   

Înțeleg că responsabilul cu aceste reforme este dl. Gabriel Ispas, seminarist și om de afaceri buzoian, secretar general adjunct, avansat când a pierdut o căruță de bani europeni. Ceea ce lămurește chestiunea, scopul întregului demers nefiind evident prevenirea corupției, ci creșterea absorbției fondurilor europene în acest an critic prin aruncarea acestor bani în același canal în care s-au dus mare parte și din precedenții.

http://www.romanialibera.ro