Experiment: «Acţiunile fantomatice» sunt reale

Cercetătorii de la Universitatea de Tehnologie Delft din Olanda au realizat un experiment care a dovedit unul dintre principiile fundamentale din teoria cuantică (obiecte separate de distanţe mari pot să îşi influenţeze comportamentele reciproc, instantaneu) contrazicându-l astfel pe Albert Einstein.

„Acţiunile fantomatice” sunt reale

Descoperirea reprezintă încă o lovitură dată unuia dintre principiile de bază ale modelului standard din fizică, cunoscut sub numele de „principiul de localitate”, conform căruia un obiect este direct influenţat de mediul din vecinătatea sa imediată, informează site-ul cotidianului american The New York Times.

Studiul cercetătorilor olandezi, publicat în revista Nature întăreşte şi mai mult o teorie pe care Albert Einstein a respins-o în mod public, în epocă. Celebrul savant a spus că teoria cuantică avea nevoie să dovedească „o acţiune fantomatică la distanţă” şi a refuzat să accepte noţiunea că Universul ar putea să se comporte într-un fel atât de ciudat şi, aparent, întâmplător.

În special, Einstein a ironizat ideea că două particule separate ar putea fi „încâlcite” atât de mult, complet, încât simpla măsurare a unei particule ar influenţa-o instantaneu pe cealaltă, indiferent de distanţa care le separă. Albert Einstein a fost profund nemulţumit de „incertitudinea” introdusă de teoria cuantică şi a spus că implicaţiile acesteia seamănă cu „a-i cere lui Dumnezeu să dea cu zarul”.

Dar, începând din anii 1970, o serie de experimente de mare precizie realizate de echipe diferite de fizicieni au generat tot mai multe dubii – explicaţii alternative cunoscute sub numele de „loopholes” („ambiguităţi”, „chichiţe”, „portiţe de scăpare” n.r.) – în ceea ce priveşte posibilitatea ca două particule anterior „încâlcite”, chiar dacă ajung să fie separate de întregul Univers, să poată să interacţioneze instantaneu.

Noul experiment, realizat de un grup de savanţi care au fost coordonaţi de Ronald Hanson, profesor de fizică la Institutul de Nanoştiinţe Kavli, asociat Universităţii Delft, la care au participat şi savanţi din Spania şi Marea Britanie, reprezintă cea mai puternică dovadă găsită până în prezent care sprijină principiile fundamentale ale teoriei mecanicii cuantice despre existenţa unui univers bizar, creat dintr-o „ţesătură” de particule subatomice, în care materia nu se formează până când este observată şi timpul se scurge atât înapoi, cât şi înainte.

Cercetătorii olandezi au descris experimentul lor ca pe un „test Bell lipsit de ambiguităţi”, referindu-se la un experiment propus în 1964 de fizicianul John Stewart Bell pentru a dovedi că „acţiunea fantomatică la distanţă” este reală. Potrivit savanţilor olandezi, ei au eliminat toate acele posibile variabile ascunse care ar putea să ofere o explicaţie pentru reacţia la distanţă bazată pe legile fizicii clasice.

Cercetătorii de la Universitatea Delft au reuşit să pună în legătură doi electroni, separaţi de o distanţă de 1,3 kilometri, care au schimbat apoi informaţii între ei. Fizicienii folosesc termenul „entanglement” („reţea”, „încâlcire a firelor” n.r.) pentru a se referi la o pereche de particule care au fost generate într-o asemenea manieră încât nu pot fi descrise independent. Savanţii au plasat două diamante în două locuri din colţuri opuse ale campusului Universităţii Delft, separate de o distanţă de 1,3 kilometri.

Fiecare diamant a conţinut o trapă minusculă pentru electroni unici, care deţin o proprietate magnetică, denumită „spin”. Pulsuri de microunde şi energie laser sunt apoi utilizate pentru a conecta şi pentru a măsura „spinul” electronilor. Distanţa – măsurată de detectoare amplasate în colţuri opuse ale campusului – a asigurat faptul că nu s-a realizat niciun schimb de informaţii (între cei doi electroni) prin mijloace confidenţiale în perioada de timp în care erau efectuate măsurători.

Potrivit mecanicii cuantice, particulele nu capătă proprietăţi formale până când nu sunt măsurate sau observate într-un anumit fel. Până atunci, ele pot să existe, simultan, într-unul sau mai multe locuri deodată. Odată măsurate, ele pătrund totuşi într-o realitate clasică, existând într-un singur loc.

Dincolo de rezultatele imediate, fizicienii consideră că experimentul din Olanda reprezintă un pas major ce a fost făcut în vederea unei mai bune înţelegeri a universului miniatural, considerat multă vreme o „provincie periferică” a disciplinei de studii numită fizică. Mecanica cuantică a avut deja un impact uriaş asupra industriei şi tehnologiilor moderne. De exemplu, ea reprezintă fundamentul pe care au fost create computerele moderne şi laserele.

Citiţi şi: 
Undele cuantice – punte de legătură între ştiinţă şi spiritualitate 
«Unităţile de măsură» ale lui Dumnezeu

 yogaesoteric

22 noiembrie 2015

Piramida bogăției: Jumătate din averea lumii e controlată de 1% din populația globală

Jumătate din averea mondială se află în mâinile a doar 1% din populația globală, arată un nou studiu.

Clasa de mijloc a avut de suferit după declanșarea crizei din 2008, în timp ce bogații au devenit și mai înstăriți, potrivit analizei realizate de Credit Suisse, informează The Guardian.

Studiul citat mai arată o premieră. Pentru prima dată, chinezii au o clasă de mijloc mai numeroasă decât S.U.A.: 109 milioane de oameni, comparativ cu 92 de milioane.

„Averea celor care aparțin clasei de mijloc a crescut într-un ritm mai scăzut decât cea a bogaților, astfel că s-a inversat tendința înregistrată înainte de criză”, susțin specialiștii de la Credit Suisse.

Potrivit raportului, o persoană are nevoie de o avere de 3.210 de dolari pentru a se afla în prima jumătate a clasamentului celor mai înstăriți oameni de pe planetă.

Pentru a te afla în primii 10%, trebuie să deții active în valoare de 68.800 de dolari, în timp ce cei ultra-bogați (1%) au peste 759.900 de dolari.

La polul opus, în jur de 3,4 miliarde de oameni, adica 70% din populația de peste 18 ani a Globului, au o avere mai mică de 10.000 de dolari. Un alt miliard de persoane au o avere între 10.000 şi 100.000 de dolari.

383 de milioane de adulți – adică 8% din populație – au o avere mai mare de 100.000 de dolari, 34 de milioane fiind din S.U.A.

Dintre aceștia, 123.800 de persoane – adică 0,026% din populaţia adultă – au mai mult de 50 de milioane de dolari, iar 45.000 – 0,009% din populaţia adultă – dețin bunuri care valorează mai mult de 100 de milioane de dolari.

Un alt aspect interesant este că printre scopurile noii agende ONU (Agenda 2030) se numără şi acela de redistribuire a averilor între state şi în interiorul statelor. Credeţi că cei aflați în vârful piramidei vor fi dispuşi să își diminueze averile fabuloase pentru ajutorarea celor săraci? Istoria ne-a dovedit de nenumărate ori că nu. Oricât de sclipitoare şi aparent nobile ar fi scopurile expuse cu mare emfază şi aplomb în septembrie anul acesta la summitul ONU, cu siguranță calculele organizației nu s-au referit nicio clipă la marii magnați ai lumii finaciare. Într-o societate în care cei câțiva în mâinile cărora se concentrează puterea financiară fac regulile jocului, nu ne putem aștepta decât ca decalajul dintre cei ultrabogați și marea masă de oameni să crească vertiginos, așa cum se prefigurează în acest studiu realizat de Credit Suisse. 

  

Citiți și: Frăţia bancherilor care decid soarta lumii
Bilderberg sau conducerea secretă a lumii de către aşa-zişi «ILUMINAŢI»

yogaesoteric
19 noiembrie 2015

 

Un ONG condus de un medic contestă proiectul legii vaccinării obligatorii: Acesta pune în pericol sănătatea copiilor, iar totodată e ilegal și abuziv

Cum sunt demontate argumentele Ministerului Sănătății

 

Informația că Ministerul Sănătății pregătește o lege a vaccinării obligatorii naște reacții adverse din partea societății civile.
Astfel, Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita a trimis o scrisoare deschisă către Ministrul Sănătății Nicolae Bănicioiu, în care critică dur măsura propusă.

Organizația, condusă de dr. Christa Todea Gross, afirmă că un astfel de proiect „pune în pericol sănătatea copiilor”, măsura fiind „ilegală, neconstituţională şi abuzivă, întemeindu-se pe informaţii false sau tendenţioase”.

Semnatarii mai spun că argumentul Guvernului cum că legea ar fi inspirată din Germania este mincinos, deoarece în această țară vaccinurile nu sunt obligatorii, ci doar recomandate.
În plus, legea ar fi ilegală, susține Federația, deoarece încalcă nu mai puțin de șase prevederi constituționale, dar și Legea Drepturilor Pacientului, 46/2003.

Iată textul integral al scrisorii deschise:

Domnule Ministru,

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România trage un semnal de alarmă asupra proiectului de lege privind vaccinarea obligatorie a copiilor, care urmează a intra în dezbatere publică.

Considerăm că decizia care obligă părinţii să îşi vaccineze copiii pune în pericol sănătatea copiilor, este ilegală, neconstituţională şi abuzivă, întemeindu-se pe informaţii false sau tendenţioase.

În luna aprilie a acestui an, când aţi adus în discuţie proiectul de lege privind obligativitatea vaccinurilor, aţi declarat următoarele: „Ne inspirăm după legislaţia existentă în vigoare în Franţa, Germania şi Polonia, întrucât ne apropiem de pragul de vaccinare de 80%, sub care nu putem scădea, potrivit recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii”.

Această afirmaţie este falsă, aşa cum aflăm din Buletinul Epidemiologic Nr. 34 al Institutului german pentru sănătate publică Robert Koch [1], ediţia din 24 august 2015, în care se arată că în Germania vaccinurile nu sunt obligatorii, ci doar recomandate:

„Vaccinurile şi alte profilaxii specifice sunt doar recomandate, conform Instituţiilor de Sănătate care se bazează pe Regulile date de STIKO, conform art. 20 alineatul 3 al Legii de protecţie împotriva bolilor infecţioase.”

De asemenea, în Germania, accesul copiilor în școli și grădinițe nu este condiționat de efectuarea vaccinurilor, iar părinții care nu-și vaccinează copiii nu sunt amendaţi şi nici nu sunt discriminaţi de către părinţii copiilor vaccinaţi.

În ceea ce priveşte Polonia, aceasta a fost singura ţară din lume care a refuzat, în anul 2009, să achiziţioneze vaccinuri împotriva virusului gripal AH1N1, premierul de la Varşovia acuzând companiile farmaceutice că nu vor să-şi asume responsabilitatea pentru efectele secundare şi solicitând Comisiei Europene o „declaraţie” prin care să îşi asume riscurile vaccinării. [2]

În timp ce premierul Poloniei manifesta vigilenţă, invocând motive legate de siguranţa cetăţenilor şi exprimându-şi neîncrederea faţă de companiile producătoare, românii se îmbulzeau la centrele de vaccinare, înspăimântaţi de afirmaţiile secretarului de stat al Ministerului Sănătăţii, Adrian Streinu-Cercel, care susținuse, în 2006, că gripa aviară va ucide două milioane de români în 5 luni. [3] Acesta soma populaţia din România să se vaccineze, ameninţând atât personalul medical, cât şi persoanele aflate în grupele de risc care refuzau vaccinarea împotriva virusului AH1N1, că vor suporta costurile tratamentului, în cazul în care se vor îmbolnăvi de gripă porcină.

Amintim că acea vaccinare a avut efecte dezastruoase în lume, vădind imixtiunile oneroase ale concernelor farmaceutice pe lângă factorii de decizie naţionali şi internaţionali, cât şi efectele adverse grave (în special leziuni cerebrale) ale vaccinului Pandemrix. Acesta a afectat peste 800 de copii în Europa, doar în Marea Britanie plătindu-se 60 milioane de lire despăgubiri în urma unui proces câştigat de 60 de victime ale acestui vaccin. [4]

Aşadar, modelul legislativ după care se inspiră ministerul pe care-l conduceţi în ceea ce priveşte vaccinarea forţată rămâne cel al Franţei, singura ţară din UE care menţine politica vaccinării obligatorii împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive. Însă, conform Institutului Naţional Francez pentru Prevenţie şi Educaţie de Sănătate, nivelul de neîncredere al francezilor în vaccinuri a crescut de la 10% în 2005, până la 40% în 2010. [5]

Totodată, după cum scrie EurActiv France, în Germania, Marea Britanie, Olanda şi Spania vaccinarea nu mai este obligatorie, deoarece mii de cazuri de scleroză multiplă şi de autism au fost considerate ca fiind urmare a unor vaccinuri.

În plus, trebuie subliniat faptul că întregul efort internaţional de vaccinare în masă utilizează drept justificare teoria imunităţii de turmă sau comunitare (herd immunity). Această teorie este pusă sub semnul întrebării de însemnaţi membri ai comunităţii ştiinţifice mondiale [6], fiind considerată un mit întreţinut artificial şi interesat, dar infirmat de realitatea concretă [7]. Imunitatea vaccinală limitată în timp, cât şi desele nereuşite ale vaccinurilor în a produce anticorpi, dar mai ales nenumăratele epidemii pornite în sânul comunităţilor integral vaccinate spulberă mitul imunităţii de turmă realizată prin vaccinare. [8]

Domnule Ministru,

Scăpaţi de sub jugul dictaturii comuniste, românii întrevăd din nou apusul libertăţii. Plătită cu preţul de sânge al eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, libertatea românilor este pusă astăzi sub semnul întrebării prin măsuri coercitive, care încalcă în mod flagrant drepturile şi libertăţile garantate prin lege.

Decizia vaccinării obligatorii a copiilor este ilegală deoarece:

• Încalcă principiul inviolabilităţii libertăţii persoanei, reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o contrângere a voinţei persoanei copilului, cu atât mai mult cu cât proiectul de lege reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără acordul prealabil al părinţilor.

• Încalcă dreptul fundamental la educație, prevăzut în Constituţia României, la art. 32, alin 1: „Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.”

• Încalcă dreptul constituţional la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică a persoanei, prevăzute de art. 22, alin. 1 din Constituţia României. Actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică. Din toate cazurile dramatice apărute în presă urmare aplicării unor vaccinuri și chiar din cuprinsul oricărui prospect de vaccin, rezultă că nu există nicio garanţie împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale unui vaccin.

• Încalcă principiul constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu prevăzut de art. 26, alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în familia acestuia, ÎN MĂSURA ÎN CARE NU EXISTĂ UN ACORD PREALABIL EFECTUĂRII ACESTUIA.

• Încalcă dreptul la libertatea conştiinţei, consacrat de art. 29 din Constituţia României. În conţinutul oricărui proiect legislativ este obligatoriu să se reglementeze dreptul părinţilor de a refuza administrarea vaccinului din motive religioase sau de conştiinţă (dreptul la obiecţiune de conştiinţă).

• Încalcă dreptul la ocrotirea sănătăţii şi a dreptului special de protecţie a copiilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art. 49 din Constituţia României, prin faptul că nu se prezintă o garanţie suficientă şi rezonabilă de statul român că prin administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în pericol acestuia viaţa sau integritatea fizică sau psihică.

• Încalcă convenţiile internaţionale. Obligativitatea unui act medical (vaccin) prevăzut într-o lege este în contradicţie cu reglementările internaţionale privind atât etica şi cercetarea medicală, cât şi profesia de medic în general, reglementări legate de drepturile pacienţilor, consimţământul informat şi obligaţiile autorităţilor medicale. S-ar încălca astfel Declaraţia de la Helsinki (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (Cap. 2, 3, 4, 6), Declaraţia de la Geneva.

• Încalcă deontologia medicală. Existenţa efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativităţii acestora.

Deontologia medicală şi jurisprudenţa internaţională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale ale căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puţin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potenţial periculoase şi controversate în ce priveşte eficienţa.

Astfel, în literatura ştiinţifică medicală se menţionează faptul că vaccinurile pot provoca: boli autoimmune [9] [10] [11], boli neurologice [12], autism [13], encefalită [14], diabet (tip I) [15], sindromul morţii subite a sugarului [16] şi alte afecţiuni grave [17].

Aceste afecţiuni postvaccinale au fost certificate şi de instanţe judecătoreşti sau medicale, iar producătorii responsabili puşi să plătească despăgubiri victimelor [18], aproximativ un milion de dolari pe caz [19].

• Încalcă Legea drepturilor pacientului 46/2003 care prevede, la cap. 3, art. 13, că „pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa”.

Cu încrederea că veţi avea în vedere aspectele mai sus argumentate, vă asigurăm, DOMNULE MINISTRU, de întregul nostru interes pentru promovarea transparenţei şi independenţei decizionale în ce priveşte politicile de sănătate publică.

FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO-VITA DIN ROMÂNIA,
Vicepreşedinte
Dr. Christa Todea-Gross

Note:
[1] http:/www.rki.de/DE/Content/infekt/EpidBull/Archiv/2015/Ausgaben/34_15.pdf[2] http://www.gandul.info/international/polonia-refuza-sa-achizitioneze-vaccinuri-impotriva-ah1n1-5090390
[3] http://www.libertatea.ro/detalii/articol/aviara-ar-putea-ucide-doua-milioane-de-romani-156192.html
[4] http://www.ibtimes.co.uk/brain-damaged-uk-victims-swine-flu-vaccine-get-60-million-compensation-1438572
[5] http://www.euractiv.com/sections/health-consumers/distrust-vaccinations-rise-across-eu-313296
[6] Tetyana Obukhanych, Ph.D.in Imunologie – Herd Immunity: Myth or Reality? Can Mass Vaccination Achieve It?

[7] Dr. Russell Blaylock, Ph.D. – The Deadly Impossibility Of Herd Immunity Through Vaccination

[8] Catherine Diodati – Vaccination-Utilitarianism &Herd Immunity, din Immunization: History, Ethics, Law and Health

[9] Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin – „Autoimmune/inflammatory syndrome induced by adjuvants”, Journal of Autoimmunity, 2010; 3:1-5
[10] Agmon-Levin N, Paz Z, Israeli E, Shoenfeld Y. – „Vaccines and autoimmunity”, Nat. Rev. Rheumatol., 2009; 5(11):648-52
[11] Adam Austin, Angela Tincani, Shaye Kivity – „Transverse myelitis activation Post-H1N1 immunization: a case of adjuvant induction?”, Israel Medical Association Journal, vol.17, febr. 2015
[12] Grose C, Spigland I. – „Guillain-Barré syndrome following administration of live measles vaccine” – American Journal of Medicine, 1976 Mar; 60(3):441-3
[13] Young HA, Geier DA, Geier MR. – „Thimerosal exposure in infants and neurodevelopmental disorders” – Journal of Neurological Sciences, jurnalul oficial al World Federation of Neurology, afiliat OMS, 2008
[14] Avinoam Shuper – „Suspected measles-mumps-rubella vaccine-related encephalitis” – Scandinavian Journal of Infectious Diseases, sept.2010
[15] Harris Coulter, Ph.D. – „Childhood Vaccinations and Juvenile-Onset (Type-1) Diabetes”, 2005
[16] Prospectul oficial al vaccinului DTP produs de Tripedia, la pagina 11, la sectiunea Reactii adverse
[17] e. g. prospectul vaccinului Priorix produs de GSK, sectiunea despre reactii adverse
[18] Vaccine Court Awards Millions to Two Children With Autism

[19]http://www.financiarul.ro/2013/02/01/copii-care-au-dezvoltat-autism-in-urma-vaccinarilor-de-rutina/

Citiți și:
Vaccinarea antipolio – «grija» autorităților de a infecta cu un virus cancerigen zeci de milioane de americani Vaccinarea – o afacere bănoasă pentru companiile farmaceutice, dar păguboasă pentru sănătatea noastră

yogaesoteric
19 noiembrie 2015

Traian Băsescu - Facebook

Spaimele lui Ponta

De două zile, Doctor Ponta îşi face publice spaimele precum că Guvernul Cioloş îi va distruge realizările măreţe ale mandatului şi, din păcate, sunt destui care îi ţin isonul.
În realitate, Doctor Ponta a guvernat prin minciună şi populism şi a împins ţara pe marginea prăpastiei din punct de vedere al echilibrelor macroeconomice, la fel ca şi aliatul său Tăriceanu în 2007-2008.
Speranţa mea este că Dacian Cioloş nu a mers atît de departe cu concesiile făcute PSD încît să persevereze în politicile prociclice catastrofale ale predecesorului.
Doctor Ponta, mergi, omule, şi te odihneşte. Pentru România, este o binecuvîntare că nu mai eşti la butoanele bugetului pe care să apeşi iresponsabil, ca un bebeluş care încă nu merge în piciore, dar care apasă vesel pe tastele telefonului mobil.

Premierul desemnat Dacian Cioloș o retrage pe Cristina Guseth.

de Ondine Ghergut , 17 noiembrie 2015 

Cioloș o RETRAGE pe Cristina Guseth "pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul Justiției". Premierul desemnat a facut anunțul pe Facebook

Premierul desemnat Dacian Cioloș a anunțat pe Facebook, în jurul orei 0.20, că o retrage pe Cristina Guseth, avizată favorabil de șapte comisii parlamentare  pentru fotoliul de ministru al Justiției.

"Pentru a nu vulnerabiliza in niciun fel încrederea in ministrul Justitiei din Guvern, intr-un an foarte important pentru mentinerea credibilitatii activitatii Justitiei, am hotarât sa retrag propunerea doamnei Cristina Guseth pentru acest portofoliu. Dimineață voi inainta conducerii Parlamentului o nouă propunere" a motivat Cioloș  pe Facebook.

Guseth este al doilea ministru nominalizat retras de premierul desemnat, primul  fiind Andrei Baciu, propus pentru Ministerul Sănătății.

Cristina Guseth, directoarea ONG-ului Freedom House România,  a fost singura propunere de ministru care, în comisiile parlamentare, a fost supusă unor  avalanșe de întrebări din noile  Coduri, din Constituție, din alte acte normative.  Ceilalți miniștri nominalizați au avut parte de un "tratament" blând.

Cristinei Guseth I-au fost puse întrebări din manualele de Drept, deși parlamentarii au fost anunțați că doamna Guseth nu are studii juridice. Cu alte cuvinte, știau că nu se va descurca, dar au vrut probabil să o umilească. Între cei agresivi s-au aflat Șerban Nicolae ( PSD, apropiat al condamnatului Cătălin Voicu), Florina Jipa ( cea care l-a miruit pe senatorul Dan Șova pentru a scăpa de arestare), Eugen Nicolicea ( UNPR) și Steluța Cataniciu ( ALDE).

Cristina Guseth, cum era de așteptat, nu a dat răspunsuri satisfacătoare ( nu a făcut Dreptul!). 

Prestația mult sub așteptări  a dat apă la moară nu numai criticilor obișnuiți ai directoarei Freedom House, ci chiar apropiaților ei, care au acuzat-o că a fragilizat societatea civilă.

După audieri și avizul favorabil dat de cei 53 de parlamentari din cele șapte comisii, t

eleviziunile și Facebook-ul  s-au incins de critici. Guseth a fost anatemizată și de asociațiile de magistrați. 

"Hărmălaia" a fost sti

nsă după miezul nopții, de anunțul de pe Facebook al premierului desemnat Dacian Cioloș.

Încă nu se știe care va fi următoarea propunere pentru fotoliul de la Justiție. Marți dimineața, la ora 10.00 era programat votul de învestire a guvernului Cioloș în plenul Parlamentului. Cum noul propus la Justiție, alături de Vasile Dîncu, nominalizat pentru Ministerul Dezvoltării și Administrației (nu a fost audiat luni pentru că i s-a făcut rău),  trebuie audiați de comisiile parlamentare, probabil votul final va fi amânat pentru altă oră.

http://www.romanialibera.ro/

Prima confruntare Cioloș Versus Ponta, 8 – 0. Domeniul este prioritate zero pentru România

Prima confruntare Cioloș Versus Ponta, 8 – 0. Domeniul este prioritate zero pentru România

de Petre Badica , 16 noiembrie 2015 

 

 

Chiar înainte de votul pentru învestitură, guvernul de tehnocrați îl surclasează pe cel al lui Victor Ponta în ceea ce privește studiile membrilor săi. Mai mult de o treime dintre membrii executivului Cioloș au studiat la universități de prestigiu din Occident, performanță de care cabinetul Ponta a fost foarte departe.

România liberă a prezentat, într-o campanie jurnalistică întinsă pe mai multe episoade, faptul că nici un membru al guvernului Ponta nu a obținut o diplomă universitară sau post-universitară la una din primele 500 de universități ale lumii. Nici un alt executiv, dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu avea parte de o asemenea contraperformanță. Lucrurile se vor îmbunătății din acest punct de vedere, o dată cu învestitura guvernului Cioloș. Asta, pentru că opt din cei 21 de membrii ai noului guvernul au obținut o diplomă la o universitate aflată în prima jumătate a clasamentului mondial al universităților QS World University Rankings. Acesta monitorizează cele mai  bune instituții de învățământ superior de pe întregul mapamond. Mai mult, patru miniștrii au urmat universități aflate în primele 100 la nivel mondial.

Citește și: Miniștrii lui Cioloș, audiați în comisiile de specialitate

Asta chiar și în contextul în care există miniștrii care nu și-au prezentat biografia completă care să permită o analiză exhaustivă a studiilor lor. Este cazul lui Victor Vlad Grigorescu desemnat ministrul al Energiei și a Aurei Carmen Răducu, ministrul Fondurilor Europene.

Cel mai prestigios ministru, după pregătirea educațională, este Cristina Paşca Palmer, propusă pentru funcţia de ministru al Mediului. Este specialist în probleme de mediu și a predat la Universitatea Harvard (locul 2 în QS World University Rankings), iar acum lucrează la Comisia Europeană. De asemenea, are un master în Administraţie Publică la Harvard Kennedy School of Government.

Dan Stoenescu, în vârstă de 35 de ani, este ministrul delegat pentru Relaţiile cu Românii de peste Hotare. A absolvit, în 2003, Austin College cu o diplomă de licență în Studii Internaționale, iar în 2004 a obținut un master în Globalizare și Dezvoltare la Universitatea Warwick (locul 44 în QS World University Rankings) din Marea Britanie.

Citește și: Ce conține programul de guvernare al premierului desemnat Dacian Cioloș

Șeful portofoliului de la Economie, Costin Grigore, este licenţiat al Universtităţii Politehnica din Bucureşti, în Inginerie Energetică obţinând ulterior o diplomă de master şi doctoratul la Universitatea Wisconsin Madison (locul 54). În cadrul acestei instituţii, a fost şi asistent universitar pentru o perioadă de cinci ani, între 1995 şi 2000.

Claudia Ana Moarcăş, ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, iar un an mai târziu a făcut un masterat în Drept la Universitatea din Geneva (locul 89). Este doctor în drept.

Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Comerţ Exterior, Lazăr Comănescu, ministrul Afacerilor Externe este absolvent și al Cursului de civilizaţie şi limba franceză contemporană a Universităţii Sorbona(222).

Mihnea Ioan Motoc, noul ministrul  al Apărării Naţionale a urmat studii post-universitare în drept internațional privat la Facultatea de Drept a Universității din Nisa (locul 551) și studii de masterat în drept internațional public și comparat la George Washington University (locul 327).

Ministrul Finanțelor, Anca Dana Dragu Paliu şi-a completat educaţia cu studii de economie internaţională la The George Washington University (locul 327), în perioada 1999-2000.

Citește și: Un guvern altfel pentru România

Patriciu Achimaş-Cadariu, care va prelua portofoliul Sănătății, este medic primar, supraspecializare ginecologie oncologică şi chirurgie oncologică și deține un master în advanced oncology (Universitatea Ulm, Germania poziția 338 în QS World University Rankings. Este doctor în ştiinţe medicale are o bogată activitate profesională, didactică şi de cercetare.

De ce e necesar pentru un ministru să studieze şi în afara României, o ţară izolată zeci de ani de lumea occidentală, pare o întrebare retorică. Şi totuşi, Dragoș Ciuparu, profesor timp de șapte ani la Yale University (poziția a 15-a în clasamentul mai sus menționat) arată că “experiențele profesionale în afara României sunt de dorit pentru că ele deschid mult orizontul de informare, de cunoaștere și de abordare a problemelor. Ele sunt cu atât mai utile cu cât se petrec în medii mai competitive, cu exigențe și standarde mai ridicate și în cadrul unor programe de pregătire care oferă calificări clare sau certifică anumite competențe prin activitățile în care îi implică pe participanți. Acum nu aș vrea să se înțeleagă că absolvenții programelor de studii din România sunt toți o apă și-un pământ. Cu certitudine sunt licențiați ai școlilor românești care fac cinste programelor absolvite. Acum, însă, nu știu dacă dintre aceștia din urmă ajung și în Guvernul României… Calitatea acțiunii politice guvernamentale cred că se corelează cu nivelul de pregătire, dar și cu etica și morala celor ce exercită puterea”.

Desigur  faptul că cineva a studiat în Occident nu este o garanție a succesului într-o poziție guvernamentală. Dar într-o lume politică tot mai atinsă de impostura academică, date fiind multiplele acuzații de plagiat, o diplomă obținută la o universitate importantă din străinătate ar mai îndepărta din suspiciuni.

 http://www.romanialibera.ro/

Vladimir Putin: Statul Islamic primeşte fonduri din 40 de ţări

de Andra Dolana , 16 noiembrie 2015

Vladimir Putin: Statul Islamic primeşte fonduri din 40 de ţări

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat, luni, că gruparea jihadistă Statul Islamic primește fonduri din 40 de țări, inclusiv din stare membre G20, relatează Mediafax. 

”În cursul reuniunii G20, le-am prezentat colegilor exemple din datele pe care le deţinem despre finanţarea filialelor reţelei Stat Islamic de către indivizi. Fondurile provin din 40 de ţări, printre acestea figurând şi state membre G20", a declarat Putin într-o conferinţă de presă organizată după summitul din staţiunea turcă Antalya.

Citește și: Francois Hollande, discurs în fața Parlamentului: Franța este în RĂZBOI

Astfel, preşedintele Rusiei a cerut blocarea urgentă a tranzacţiilor ilegale cu petrol efectuate în Irak şi Siria de reţeaua teroristă Stat Islamic.

"Le-am arătat colegilor noştri imagini filmate prin sateliţi care arată amploarea comerţului ilegal cu produse petroliere. Coloana de vehicule-cisternă se întindea pe zeci de kilometri", a spus Vladimir Putin.

Citește și: Presa străină: Franţa va cere suspendarea acordului Schengen

Liderul de la Kremlin a reiterat disponibilitatea Rusiei de a susţine opoziţia din Siria în eforturile de a lupta împotriva reţelei teroriste Stat Islamic.

http://www.romanialibera.ro/

Grupul de hackeri Anonymous intră în războiul contra reţelei teroriste Stat Islamic

de Andra Dumitru , 16 noiembrie 2015 

Grupul de hackeri Anonymous intră în războiul contra reţelei teroriste Stat Islamic

Filiala franceză a grupului de hackeri Anonymous a declarat "război cibernetic" reţelei teroriste Stat Islamic, informează Mediafax.

Citește si: Ce schimbări face România după atacurile din Franța

"Atacurile de la Paris, comise de reţeaua teroristă Stat Islamic, nu pot rămâne nepedepsite. De aceea, toti activiştii grupului Anonymous îi vor vâna pe membrii acestei organizaţii în întreaga lume", a declarat un reprezentant al organizaţiei de hackeri într-o înregistrare video.

"Viermilor care aţi omorât oameni nevinovaţi veţi fi vânaţi aşa cum i-am urmărit pe autorii atacurilor comise la revista Charlie Hebdo", adaugă reprezentantul grupului de hackeri.

"Să vă aşteptaţi la o reacţie masivă din partea Anonymous, vă vom găsi, nu ne ne vom lăsa", a spus bărbatul, purtând pe faţă o mască.

Citește si: Noi amenințări din partea Statului Islamic: Urmează SUA și alte țări europene

"Intenţionăm să lansăm cea mai mare operaţiune împotriva voastră, veţi avea de-a face cu numeroase atacuri cibernetice", a subliniat el.

http://www.romanialibera.ro/

Ce s-a întâmplat cu cele 1,6 miliarde euro date de UE pentru autostrăzi în România?

de Doru Cireasa , 16 noiembrie 201

Ce s-a întâmplat cu cele 1,6 miliarde euro date de UE pentru autostrăzi în România

La capătul celor nouă ani în care a putut folosi banii din instrumentele structurale ale Comisiei Europene, bilanţul lucrărilor de infrastructură este modest. Au fost realizaţi doar 280 de kilometri de autostradă, pe porţiuni disparate. Multe lucrări sunt de proastă calitate.

În perioada 2007-2015 în care a putut folosi cele 1,78 miliarde euro date de UE pentru autostrăzi,  România a reuşit să construiască aproximativ 280 de kilometri de autostradă, mult mai puţin decât angajamentul iniţial. Potrivit documentului-cadru de implementare a Programului Operaţional Sectorial Transporturi (POS-T), urma să creştem lungimea reţelei naţionale de autostrăzi cu cel puţin 373 kilometri de drumuri noi faţă de 2006.

Calculul priveşte doar domeniul 1.1 al POS-T, anume modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere de-a lungul axei centrale europene de transport. Pentru atingerea obiectivelor la domeniul 1.1 ­s-au prevăzut 2 miliarde euro, din care 1,78 miliarde euro alocare din partea CE, restul de la bugetul de stat.

Ce s-a realizat

Cel mai mare eşec al programului POS-T este poate incapacitatea autorităţilor, respectiv a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale şi a Ministerului Transporturilor de a lega rutier estul ţării, Portul Constanţa şi Litoralul cu Capitala şi mai departe cu uzinele Dacia Renault şi vestul ţării.

S-a reuşit construirea a 280 de kilometri de autostradă la un nivel calitativ mediocru. Tronsoanele construite sunt separate unele de celelalte, ceea ce obligă şoferii să folosească loturile inaugurate în combinaţie cu vechile drumuri naţionale aglomerate şi  desfundate. Deseori lipsesc chiar amenajările de acces în autostrăzi, acesta fiind cazul celor zece ­kilometri de autostradă construiţi lângă Lugoj, care stau nefolosiţi căci nu există o soluţie de descărcare a traficului de pe autostradă.

Tronsoanele construite în cadrul POS-T sunt: 38 de kilometri între Nădlac şi Arad, lot terminat cu greu după ce constructorul primului lot, Nelu Iordache, a fost reţinut de justiţie, iar constructorul lotului 2, firma austriacă Alpine, a dat faliment. Tot din bani europeni CNADNR a reuşit şi construirea secţiunii Arad-Timişoara şi a centurii Arad, proiecte începute dintr-un împrumut bancar al Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi transferat pe banii europeni. Lucrările au fost însă de proastă calitate. Gropile au apărut pe întreaga centură a Aradului, dar şi pe lotul spre Timişoara.

Mergând spre estul ţării, nu mai există o legătură compactă rutieră care să lege oraşe mari, loturile de autostradă fiind ­terminate pe principiul unul da, unul ba. Lotul 1 din Timi­şoara-Lugoj pentru care Comisia Europeană a dat 178 milioane lei, este urmat de un lot ce a fost fazat pentru următorul exerciţiu financiar. Lotul 1 ­Lugoj-Deva este  definitivat, fiind şi acesta urmat de alte trei loturi neterminate care ar fi trebuit deschise circulaţiei la finele actualului exerciţiu financiar al CE. Secţiunea Orăştie-Sibiu ar fi  gata integral, însă sute de metri din lotul 3 au fost demolaţi şi necesită refacerea în urma craterelor apărute în asfalt şi vecinătatea autostrăzii.

Incapabilă să cheltuie banii UE, CNADNR înregistrând un grad de absorbţie de cel mult 60%, multe proiecte au fost ­divizate în două componente, una încheiată în actualul ­exerciţiu, cealaltă amânată pentru ­perioada 2014-2020. Aceste proiecte vor cheltui resurse financiare din viitoarea alocare de la CE, în loc ca aceste finanţări să ajute la realizarea unor ­proiecte noi.  Este cazul loturilor de ­autostradă restante dintre ­Timişoara şi Sibiu, ­anume lotul 2 Timişoara-Lugoj, loturile 2,3 şi 4 din Lugoj-Deva şi lotul 3 din Orăşti-Sibiu, precum şi de secţiunile de autostradă cuprinse între Sebeş şi Turda.  

Cauze

  Demararea tardivă a Programului Operaţional Sectorial Transporturi, acreditarea cu întârziere a Autorităţii de Management a acestui program.

  Inactivitate totală în perioada 2007-2008 în primii doi ani ai acestui program.

  Blocarea contractelor de autostrăzi de către actuala conducere a CNADNR, lucrări de proastă calitate ce necesită refacerea.

  Modificări organizatorice în cursul absorbţiei. Autoritatea de management a trecut de la Ministerul Transporturi la cel al Fondurilor Europene.

  Cheltuire frauduloasă a fondurilor europene, corecţii aplicate de către Comisia Europeană.

Guvernul mondial avansează pe două fronturi

Guvernul mondial, ascuns în umbra conferințelor internaționale, avansează pe nesimțite, lent, dar sigur, pe două fronturi în simultaneitate: războiul și capcanele legilor și ale tratatelor transcontinentale.

„Vom avea un guvern mondial, nu știu dacă înainte sau după Al Treilea Război Mondial, dar aceasta se va petrece.” – afirma Jacques Attali, consilier de stat foarte ascultat și apreciat de ultimii președinți francezi. În ceea ce privește guvernul mondial, vom fi martorii modului în care acesta va face să dispară toate reperele, fapt care a început să se petreacă cu șapte decenii în urmă. Toate acestea își au începutul în aprilie 1945, odată cu crearea Națiunilor Unite în cadrul Conferinței de la San Francisco, ținuntă lună de lună după împărțirea lumii la Ialta. Câștigătorii nu pierd deloc timpul, iar cursa dominării mondiale este deja în curs de desfășurare. (1)

Căci ONU, în spatele fațadelor de sticlă ale sediului din New York, este de fapt atelierul Noii Ordini Mondiale care, sub pretextul că „ajută la construirea păcii” – așa-zisul peacebuilding –, vizează în realitate înlocuirea statelor suverane cu himera neargă a unei suveranități colective. Ca să nu spunem colectivizată. Cu alte cuvinte, este vorba despre înființarea unei birocrații atotputernice la scară planetară.

Acest worldbuilding are loc chiar sub privirile noastre neputincioase. Căci fiind lipsiți de o perspectivă panoramică, nu putem percepe decât anumite segmente discontinue, fără o legătură care poate fi imediat decelată între unele și altele. Dar depunând efortul de a repune la locul lor toate aceste fragmente în ordinea lor cronologică, toate încep să prindă rapid un sens. Pornind din acest punct este lesne de văzut unde ne îndreptăm și unde suntem conduși volens nolens. Un singur cuvânt definește și desemnează paradisul care ne este promis: totalitarismul!

Să ne aducem aminte, de exemplu, faptul că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) dispune de mijloacele juridice și coercitive de natură cvasidictatorială care îi permit să realizeze în masă vaccinarea unor națiuni întregi contra voinței lor sau să le izoleze manu militari sub simpla prezumție a unui potențial risc epidemic.

În aceeași ordine de idei, supergrupul de presiune multinațional al celor care  susțin că încălzirea globală este de origine antropică se va reuni, cu costuri enorme și într-o agitație mediatică asurzitoare, la Paris între 30 noiembrie - 11 decembrie. Obiectivul urmărit este obținerea unui acord aplicabil în toate țările pentru a limita efectele încălzirii globale la 2 grade Celsius. Cel puțin în principiu, deoarece există o urgență absolută – dar aceasta ar necesita limitarea, adică combaterea voracității hipercapitalismului cosmopolit – ar fi bine să fie stopate definitiv și în toate locurile din lume, de la Polul Nord până la Tropice, defrișările masive care amenință viitorul ființelor vii în totalitatea lor.

Departe de a nega existența dereglărilor climatice, la care suntem martori direct afectați, este totuși destul de ușor de decelat ceea ce se află în spatele agendei de bune intenții afișate pentru a reduce amprenta de carbon personală a fiecăruia dintre noi. De fapt, este vorba despre modalități – adoptate sub pretextul binelui comun și a sănătății ecologice – de a îngroșa buzunarele câtorva oligarhi (mizele acestor politici se calculează în sute de miliarde de dolari), de a găsi pretexte indiscutabile și imperioase pentru introducerea de noi taxe și chiar pentru a instaura o dominare și mai puternică asupra activităților noastre industriale și individuale. Aici este vorba din nou despre o morală înșelătoare – și perversă – umanitaristă, pe care se bate monedă pentru a ne convinge. Ecologia, protejarea mediului înconjurător, diversitatea biologică, iubirea pentru natură și protejarea ei, reprezintă tot atâtea pretexte la care se face apel și oferă cu ușurință posibilități considerabile de a sidera și apoi de a reduce la tăcere opiniile publice.

Să remarcăm, fără a trage vreo concluzie prematură sau excesivă, că dacă se vorbește despre scăderea calotelor de gheață, aceasta nu este totuși valabil și în cazul mărilor și oceanelor polare. Astfel, în cursul verii anului 2013, calota glaciară arctică a crescut cu aproape 60%, adică 2.383.000 km cubi, echivalentul a jumătăte din Europa, de la insulele canadiene până la coastele de nord ale Rusiei. Aceasta a însemnat o revenire spectaculoasă a întinderilor maritime care se aflau sub debaclu (erau invadate de bucăți de gheață desprinse din calotă) după ce a fost atins un record de topire a gheții în 2012, la șase ani după ce BBC a anunțat că, tocmai în 2013, încălzirea globală ar trebui să facă să dispară complet blocurile de gheață plutitoare specifice anotimpului estival.

Cu alte cuvinte, complexitatea fenomenelor ne scapă deocamdată, dar instrumentele exploatării geopolitice se arată atotștiutoare, cu scopul de a crește imixtiunile în afacerile popoarelor Pământului, pentru a le încorseta strâns prin legi inviolabile supranaționale. (2)

În ceea ce privește Al Treilea Război Mondial, putem spune că acesta nu va apare, deoarece a început deja. În Siria există cel puțin câteva sute de naționalități care se înfruntă în diferite câmpuri și facțiuni, astfel încât în sânul Statului Islamic takfiriști ceceni se luptă alături de uiguri turcofoni veniți din stepele asiatice. De aici a apărut și intervenția Rusiei și supravegherea strânsă din partea Chinei.

Guvernul mondial avansează, prin urmare, pe două fronturi: cel al Republicii universale, adică al Națiunilor Unite și al multitudinii sale de conferințe intruzive internaționale, și pe frontul războaielor „calde” care formează un adevărat inel de foc, de la Marea Japoniei până în Golful Guineii. Să ne amintim faptul că războiul din Spania a fost, de asemenea, multinațional și a reprezentat fără îndoială preludiul conflagrației generale sau fluierul de început.

Note:
(1) James Burnham, protoideolog neoconservator, The Struggle for the World, 1947, apărută la New York și la Paris sub titlul Pentru dominarea mondială(2) Pe 15 septembrie se deschidea la New York a 70-a sesiune aniversară a Adunării generale a Națiunilor Unite. Pe ordinea sa de zi, din 25 – 27 septembrie, al patrulea Summit mondial referitor la Obiectivele milenare pentru dezvoltare (OMD) trebuia să definească obiectivele dezvoltării durabile (ODD) pentru anii care vor veni. Guvernul mondial există, este operativ, dar New York este departe, iar creierele europene sunt amorțite de ziare și bombardări audiovizuale obsedante.

Citiți și: Dincolo de aparenţe, este evident că Uniunea Europeană este deja vârful de lance pentru instaurarea sinistrei «Noi ordini mondiale» (I)
Guvernul francmasonic mondial nu e total învăluit în mister. Cine refuză să facă parte din acest sistem universal nu va avea dreptul să trăiască
 

yogaesoteric
13 noiembrie 2015

Turcia, NATO şi Orientul Mijlociu, la răscruce

Toropiţi pesemne de căldură, mulţi analişti şi formatori de opinie şi-au cultivat moleşeala şi şi-au prelungit somnolenţa, ignorând vulcanul evenimentelor cruciale stând să erupă în inima şi-n flancul răsăritean al NATO, a susţinut Petre M. Iancu la Deutsche Welle.

În cauză au fost lupta împotriva terorismului musulman de tip Statul Islamic (SI) şi raidurile anti-kurde ale forţelor armate ale regimului islamist de la Ankara. A mai fost  vorba, simultan, de tăcerea vinovată a Alianţei Nord-Atlantice. O alianţă care, grevată de incompetenţe şi erori strategice ivite la Washington, ca şi de manifestarea unor contradicţii interne, a asistat neputincioasă cum Turcia, stat membru al NATO, a plasat Occidentul în postura imorală şi stupidă de a-şi trăda cei mai preţioşi aliaţi anti-SI.

Pe moment, Turcia a stăruit ca alianţa să-i fie alături, deşi Ankara a pus unilateral pe butuci armistiţiul cu PKK şi a bombardat viguros poziţiile acestei forţe rebele, independentiste, de sorginte marxistă, considerată teroristă deopotrivă la Ankara, cât şi în statele occidentale. Atacurile asupra acestei organizaţii (urmate de ripostele ei teroriste) au avut loc, deşi kurzii, cu tot cu gruparea lor din stânga radicală, reprezintă singura forţă terestră care se opune de o bună bucată de vreme, cu succes, barbariei fară egal, de la nazişti încoace, a terorismului de epocă de piatră practicat de Statul Islamic.

Din unghiul Ankarei care a insistat că ar fi atacat totodată şi poziţiile SI, chestiunea ar fi simplă. Turcia, susţin demnitarii islamişti din subordinea preşedintelui Erdogan, ar  fi „combătut” pur şi simplu „terorismul”, cu care nu se poate negocia, Ankara fiind, ca atare, la fel de îndreptăţită să aspire la solidaritatea NATO ca America după mega-atentatele de la nine/eleven (9/11).

Unii din aliaţii occidentali ai Turciei s-au arătat, fireşte, consternaţi. Prin vocea şefului diplomaţiei germane, Frank Walter Steinmeier, Berlinul a lansat un apel cerând Turciei să relanseze procesul de pace cu minoritatea kurdă şi să repare punţile distruse de atacurile mutuale.

Germania a fost scandalizată (dar a ezitat să adopte poziţii foarte ferme, spre a nu adânci clivajul din NATO), nu doar pentru că Turcia, în mod evident, n-a fost atacată de kurzi precum America de teroriştii Al-Qaeda în 2001. Ci şi pentru că Berlinul a înțeles că, lovindu-se în kurzi, se slăbeşte decisiv frontul anti-SI, o grupare teroristă despre care, nu fără temei, s-a reliefat că a beneficiat timp îndelungat de toleranţa, dacă nu şi de complicitatea activă a islamiştilor sunniţi din conducerea turcă. Cei din urmă, de pildă, au permeabilizat ani la rând frontiera turcosiriană, spre a permite scurgerea de combatanţi şi armament spre extremiştii islamişti ai SI care luptau împotriva regimului Assad.

Cu toate acestea, kurzii au reuşit să ţină piept, cu ajutorul unor raiduri ale aviaţiei, ofensivelor repetate lansate de forţele genocide ale Califatului, conduse de liderul terorist Al Baghdadi. Kurzii au salvat bunăoară Kobane, în timp ce puterile occidentale au refuzat să disloce trupe terestre contra ucigaşilor în masă din SI. Totuşi, kurzii şi-au asumat misiunea de a-i combate sistematic pe terorişti, nu doar cu sprijinul compatrioţilor lor nord-irakieni moderaţi, din subordinea unor Barzani şi Talabani, ci şi cu susţinerea unor forţe din componenţa cărora face parte şi PKK.

Dar nu are, oare, Ankara tot dreptul să zdrobească această formaţiune, al cărei lider zace de ani de zile în puşcărie, în Turcia, de vreme ce PKK e cotată şi în Vest ca una teroristă?

În complicata ecuaţie orientală, ar părea că Turcia ar avea acest drept. În realitate, priorităţile turceşti sunt neclare, imorale şi, din unghi occidental, contraproductive. Gradul de pericol al marxiştilor kurzi e, cât se poate de vădit, foarte redus. E net mai redus, în orice caz, pentru omenirea civilizată, decât ameninţarea acută reprezentată de fanatismul descătuşat al teroriştilor pseudocalifatului, care răstignesc, decapitează, ard de vii şi îneacă în serie oameni, doar pentru că sunt creştini, yezizi, şiiţi ori musulmani sunniţi moderaţi.

Că Turcia are alte priorităţi se înţelege nu atât din pretextul semi-oficial al ofensivei antikurde a guvernului de la Ankara, în speţă combaterea oricăror tentative de edificare a unui stat kurd, cât din alte date politice interne confruntând regimul Erdogan. Acuzat masiv de corupţie şi de islamizare a ţării, acest regim autoritar, perfect compatibil cu al Rusiei, a îngropat Statul de Drept.

În revanşă, la ultimele alegeri, executivul islamist de la Ankara şi-a văzut puterea limitată de electorat. Speriată de islamişti, de progresiva dezagregare a statului laic şi de măsurile antidemocratice ale regimului Erdogan, o parte substanţială a naţiunii turce s-a raliat unui partid al opoziţiei moderate, HDP, în ciuda originii kurde a fondatorilor şi liderilor săi.

Ca reacţie, atacurile antikurde şi anti-HDP au reprezentat nu doar o tentativă a lui Erdogan, prietenul şi apropiatul ideologic al unor politicieni cu accese patriotarde de genul Putin, de a-şi reapropia cercurile naţionaliste ale electoratului, ci şi de a destructura opoziţia. Regimul islamist a nădăjduit să-şi recapete astfel, în probabilele alegeri anticipate, puterea absolută pierdută la ultimul scrutin.

Din păcate, miza enormă a chestiunii a depăşit categoric interesele politice interne ale regimului Erdogan. A întrecut-o şi pe cea a combatanţilor kurzi ai acestui conflict. În fine, în joc nu a fost doar combaterea Statului Islamic, un factor-cheie în viitoarea configuraţie a Orientului Apropiat. În stare critică a fost însăşi coeziunea şi, prin urmare, viitorul Pactului Nord-Atlantic, o alianţă jucată pe degete şi profund dezbinată de volta turcească.

Amplificarea tensiunilor şi agravarea fără precedent a situaţiei s-au petrecut într-un moment în care raporturile transatlantice şi mai cu seamă relaţiile esenţiale germano-americane au traversat o criză adâncă, iar democraţiile s-au văzut expuse unor susţinute şi masive agresiuni din interior şi exterior.

Mai mult decât oricând este nevoie de o strategie apuseană coerentă şi eficientă. Rămâne de văzut dacă SUA şi aliaţii ei vor reuşi s-o elaboreze şi s-o aplice în timp util, înainte ca incendiul din Orientul Mijlociu să nu mai poată fi îngrădit, iar Alianţa să se destrame definitiv şi irevocabil.

Sursa: dw.com

Citiţi şi:
Efectele dezastruoase la nivel global ale deciziilor politice impuse de clica criminală de la vârful francmasoneriei devin tot mai vizibile (I) Agravarea violenţelor din Irak ameninţă securitatea regională

yogaesoteric
14 noiembrie 2015 

Jihadişti printre refugiaţi

Patru mii de jihadişti din Statul Islamic au ajuns în Europa după ce s-au strecurat printre refugiaţi şi sunt gata să acţioneze oricând, avertiza la începutul lunii septembrie 2015 presa engleză, citată de postul B1 TV.

De altfel, fluxul de imigranţi către Vest a fost reluat după ce Budapesta a decis să permită refugiaţilor să urce la bordul trenurilor către Viena.

Pe fondul acestei crize din ţara vecină, ministrul maghiar al Apărării şi-a dat demisia (mai exact luni, 7 septembrie 2015).

Peste 350.000 de refugiaţi au ajuns anul acesta în Europa, lucru care a adus traficanţilor de oameni peste 7,5 milioane de euro. Un jihadist din organizaţia Statul Islamic a povestit ziariştilor de la Sunday Express că peste 4000 de terorişti au pătruns în Europa în calitate de refugiaţi. Strategia acestora e simplă: se alătură fluxului de refugiaţi în porturile turceşti Izmir şi Mersin, de unde ajung pe coastele Italiei pe Marea Mediterană, apoi se îndreaptă către alte ţări europene, acolo unde aşteaptă ordinul de a lansa atentate. (adevăr confirmat, din păcate, de atentatele din Franța, din seara de 13 nov.; n.m.)

Informaţiile au fost confirmate de călăuzele din Turcia şi vin după ce chiar şi premierul maghiar a tras un semnal de alarmă în privinţa teroriştilor ascunşi printre imigranţi.

Citiţi şi:
S-ar putea ca luptători ISIS ce au fost infiltraţi printre refugiaţi să fi adus în Europa o armă cumplită Despre valurile imense de imigranţi, între patetism ieftin şi discernământ 

yogaesoteric
14 noiembrie 2015