............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

marți, 17 mai 2016

Știri fierbinți din Franța și o întrebare: Este deja România terenul unor macro-experimente politice?

EXPLOZIV !


O știre care a venit de curând din Hexagon, via AFP, va electrocuta, în mod cert, alegătorii din România: francezii par să se fi săturat de tot ce înseamnă clasa politică, indiferent că este vorba despre partidele de stânga sau de dreapta, și și-au exprimat dorința pentru un nou tip de politică printr-o mișcare începută la Paris și care s-a extins către orașele din provincie.

 
Protestele au început la sfârșitul lunii martie, când oamenii au ieșit în stradă pentru a manifesta împotriva unor modificări la legea muncii. În primele zile, sute, iar mai apoi zeci de mii de protestatari s-au adunat zilnic în Piața Republicii din Paris pentru a-și exprima nemulțumirile, cum ar fi cele legate de corupție, de nivelul de trai, de violențele poliției, de cârdășia elitelor, de dificultatea de a găsi o locuință etc.
„Ideea este să creăm o nouă agora în spațiul public” – astfel sintetizează acțiunea un participant la mișcarea căreia i s-a dat numele Nuit Debout (Noaptea în Picioare).
„Vrem să exprimăm saturația generală împotriva societății, împotriva guvernului. Să luăm politica în mâinile noastre”, își continuă explicațiile cetățeanul, în timpul manifestației din Piața Capitoliului, la Toulouse, unde s-au adunat peste 10.000 de oameni.
Câteva sute de kilometri la nord de acest oraș, ministrul francez al Economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 38 de ani, a anunțat la o „reuniune cetățenească” lansarea unei noi mișcări „nici de dreapta, nici de stânga”, pe care a denumit-o En Marche (În marș).

 
În pofida reacțiilor aparent calme ale politicienilor, unii își arată interesul față de mișcările Nuit Debout și En Marche. Este cazul responsabililor stângii radicale, dar și al prim-secretarului Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadélis, care a recunoscut că a făcut „o mică plimbare discretă” prin Piața Republicii. „Este primăvara politicii”, a spus el, declarație pe care și-a nuanțat-o la scurt timp, comparând această mișcare mai degrabă cu cele din Hyde Park sau Puerta del Sol.
„Nimeni nu știe unde se va ajunge”, mărturisește unul dintre participanții la Nuit Debout, care crede însă că „acesta este un spațiu de discuții de care avem mare nevoie”.
Ceea ce se petrece în Franța seamănă izbitor cu evenimentele care au avut loc la finele anului 2015 în România, după catastrofa de la Colectiv. Oameni ieșiți masiv în stradă, fluturarea de lozinci contra clasei politice, a legii lustrației, solicitarea unui alt tip de politică, în directă relație cu „Vocea străzii”, opțiunea pentru un guvern tehnocrat, mesajul „Ne-am săturat” transmis pe toate canalele media, toate acestea se regăsesc în mare măsură în evenimentele din Franța.

 
O asemănare care scoate de la naftalină o întrebare mai veche, care persistă în multe minți lucide: „A ajuns România ultimilor ani un soi de poligon al macro-experimentelor politice europene?” (Bogdan Tiberiu Iacob).
Iată o știre prezentată de Press TV în data de 16 aprilie 2016:
„Cele mai recente ciocniri dintre miile de protestatari francezi și forțele poliției din capitala Paris au condus la reținerea de către polițiști a 22 de demonstranți, în timp ce manifestațiile împotriva reformelor muncii dorite de guvern continuă, au declarat autoritățile.

Oamenii ascultă un discurs în timpul mișcării Noaptea în Picioare, în Paris, pe 15 aprilie 2016

Aproape 100 dintre cei peste 3.000 de protestatari au dat foc la pubele cu gunoaie și au aruncat sticle, cutii de conserve și pietre în polițiști, în timpul manifestațiilor de vineri noapte, 15 aprilie, din piața Place de la Republique. Protestatarii și-au petrecut din nou Noaptea în Picioare manifestând, potrivit unei declarații de sâmbătă a departamentului de poliție din Paris.
Potrivit știrilor locale, polițiștii au răspuns cu gaze lacrimogene, în încercarea de a îi goni pe protestatari din piață.
Protestele care au loc noapte de noapte au început pe 31 martie, împotriva unor reglementări guvernamentale care vor facilita concedierea muncitorilor de către companiile care au dificultăți financiare.

Un jongler face spectacol în timpul adunării Noaptea în Picioare, în piața Place de la Republique din Paris, pe 15 aprilie 2016
Ciocnirile au continuat în nord-estul capitalei, unde s-a raportat că două bănci și un șantier au fost vandalizate. Potrivit declarației poliției, patru dintre oamenii legii au fost răniți în timpul violențelor, iar 22 de demonstranți au fost reținuți.
Sute de protestatari s-au adunat în fiecare noapte în ultimele două săptămâni în zona din estul Parisului unde a fost construit un monument în amintirea celor 130 de victime ale atacurilor teroriste din noiembrie 2015, comise de facțiuni ale grupării Takfiri Daesh.
Protestatarii francezi spun că s-au inspirat din mișcarea de stradă a spaniolilor, Indignados (Indignații), din anul 2011, care a condus la ascensiunea la putere a partidului de extremă stângă Podemos.

 
Pe data de 9 aprilie au apărut ciocniri sporadice între manifestanții din Paris și forțele de ordine. Ministrul de Interne francez, Bernard Cazeneuve, a declarat pe 15 aprilie că 151 de membri ai forțelor de ordine au fost răniți de când protestele s-au încins, afirmând că incidentele violente sunt «intolerabile».”


yogaesoteric
17 mai 2016
Publicat de la Niciun comentariu:

Câinele, prietenul nostru devotat

Publicat de la Niciun comentariu:

luni, 16 mai 2016

Ionuţ Budişteanu, românul care concurează cu fabricile gigant din China

Autor: Bogdan Biszok | luni, 16 mai 2016 

Ionuţ Budişteanu, considerat unul dintre cei mai inteligenţi români, a terminat cu participarea la concursuri şi a trecut la un alt nivel, cel de antreprenor.
Are 24 de ani şi este din Râmnicu Vâlcea, catalogat de presa străină, oraşul hackerilor. Ionuţ Budişteanu a devenit celebru în 2013 când a câştigat locul 1 şi un premiu de 75.000 de dolari la concursul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF), cea mai mare competiţie de ştiinţă şi inginerie din lume dedicată elevilor de liceu. Proiectul său era un model de maşină fără şofer. Deşi a făcut mai multe teste cu automobilul autonom prin oraşul natal, s-a împotmolit la realizarea plăcilor electronice. A încercat să colaboreze cu firme din China, însă a fost refuzat deoarece produsele necesare nu aveau o valoare mare. Astfel, tânărul inventator a decis să amâne acest proiect şi să contruiască singur un robot industrial care să realizeze plăcile. A pus bazele companiei VisionBot, care în prezent are doi angajaţi, peste 300 de comenzi şi face exporturi în Anglia.
„Noi facem roboţi industriali care asamblează plăcile electronice ce pot fi folosite la telefoane mobile, tablete etc. Am încercat să lucrez cu fabrici din China pentru produse în valoare de 50.000 de dolari, dar m-au refuzat pentru că pe ei nu îi interesează să lucreze cu companii mici, pe ei îi interesează să facă profit. Am decis să construiesc singur şi astfel am pus bazele VisionBot. Este efectiv tehnologia din imprimantele 3D. Piesele m-au costat 200 de dolari şi toate cheltuielile inclusiv înregistrarea firmei m-au costat 500 de dolari. Concurenţa noastră este reprezentată de fabricile din China care au echipamente de sute de mii de dolari“, a declarat Ionuţ Budişteanu.
„Tehnologia şi inovaţia trec pe lângă noi“
Budişteanu nu se consideră inventator, ci maker (n.r. - creator) pentru alţi makeri. „Cea mai mare problemă pentru makeri, inginerii în electronică, inventatori, hobbyişti este să transforme prototipurile în produse industriale din cauză că au nevoie de roboţi de fabrică. Cu VisionBot, încerc să ajut makerii să reușească să îşi transforme ideile în produse“, spune acesta. În ceea ce priveşte tehnologia şi inovaţia din România, Budişteanu spune că suntem foarte bine cotaţi în domeniul de programare, dar extraordinar de puţin reuşim să facem produse informatice care să fie realizate în România şi să fie vândute de către companiile româneşti în străinatate, iar tehnologia şi inovaţia trec pe lângă noi.
„România promovează foarte bine competitivitatea. Am participat la 130 de concursuri de informatică, electronică, programare, dar nu este normal ca la facultatea de Matematică şi Informatică din 33 de examene, 31 să se dea pe hârtie“, spune Budişteanu. Dacă va avea succes cu firma lui, VisionBot, Budişteanu vrea să producă câţiva ani roboţi industriali, iar apoi să se întoarcă la softul mașinii fără șofer, dar şi la celelalte proiecte amânate cum ar fi senzorul care ajută nevăzătorii să simtă lumea înconjurătoare cu limba și o cameră prin care poate detecta, cu ajutorul inteligenţei artificiale, identitatea unui hoţ chiar dacă are cagulă.
Genialitatea nu înseamnă să faci un produs foarte bun sau un brevet, contează cum este implementat, cum este prezentat, cum este vândut. Din păcate, în România, creăm chestii, dar niciodată nu le vindem.
Ionuţ Budişteanu
http://www.capital.ro/

Publicat de la Niciun comentariu:

Modul de operare al grupului din CNA care protejează interesele infractorului Dan Voiculescu

Autor: Mălin Bot | luni, 21 martie 2016 


“Niciodată în istoria acestei instituţii nu a existat o asemenea majoritate care să protejeze, în grup organizat, la comandă politică sau pentru alte motive, interesele cuiva”. Această declaraţie m-a fost făcută chiar de către unul dintre membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului în momentul când am decis să merg în faţa acestei instituţii pentru a arăta ceva extrem de grav.

Săptămâna aceasta am fost pentru prima oară la Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Am ţinut să stau în faţa lor şi să mă uit în ochii lor când le spun cât sunt de corupţi şi cum protejează un grup de mardeiaşi media care acţionează pentru agenda personală a infractorului Dan Voiculescu, încarcerat la Penitenciarul Rahova.
Sunt lucruri pe care le-am mai scris în editorialele mele în ultimii ani.
Am ţinut însă să le comunic personal opinia mea celor din CNA şi să le arăt cele mai urâte consecinţe ale protecţiei pe care ei o acordă unui individ aflat în puşcărie, care a infectat România, în ultimii ani, cu un val de ură fără precedent, folosind cele mai abjecte metode aleSecurităţii comuniste, instituţia care l-a plămădit pe Dan Voiculescu aşa cum este el acum.
Reclamasem cele două zile de linşaj mediatic la televiziunea Antena3 pentru editorialul în care am explicat cum a eşuat mineriada pusă la cale de Voiculescu ca să scape de executarea silită începută de ANAF.
Reclamaţia mea a fost pusă pe ordinea de zi a şedinţei din această săptămână, în care s-a prezentat şi raportul de monitorizare.
De zeci de ori m-au acuzat “nazism” derbedeii media care îl slugăresc pe infractorul de la Rahova.
O zi întreagă au reluat, în buletinele de ştiri, aceste denigrări. Când s-au vizionat scenele respective, adunate în raportul de monitorizare, au fost atât de multe încât chiar Radu Herjeu a răbufnit: “Chiar trebuie să vedem de 30 de ori cum i-au acuzat de nazism. Am înţeles ideea!”

Nazismul este interzis de lege în România, e faptă penală şi asta e o mare problemă.
Legea Audiovizualului prevede strict că persoana acuzată de orice trebuie să îşi expună şi ea punctul de vedere, că trebuie prezentate dovezi şi că e obligatorie difuzarea unui drept la replică, dacă e solicitat. Televiziunile au obligaţia să respecte aceste reguli, când acuză pe cineva de orice.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Legea a fost călcată în picioare în mod grobian.
În ultimii ani, aproape după fiecare editorial în care am explicat cum acţionează infractorul Voiculescu, am fost insultat, jignit, înjurat de mardeiaşii media pe care condamnatul îi plăteşte cu zeci şi zeci de mii de euro ca sa fie eficienţi, convingători, perseverenţi. Şi-au dezvoltat un mecanism tipic pe care îl folosesc în cazul oricărei persoane publice pe care s-a supărat Voiculescu de-a lungul timpului, pentru acelaşi scop: şantajul.
Este o mentalitate tipică găştilor interlope care terorizează unele cartiere. “Dacă te mai iei de noi, te călcăm în picioare!”, aceasta e ideea.
Nu e numai pentru cei călcaţi în picioare, e mai ales pentru toţi cei care ar avea de ceva de spus sau de făcut împotriva mârşăviilor pe care infractorul Voiculescu le tot face în societate.
Jurnaliştii care scriu articole ajung să se teamă să-şi spună opinia, să ia atitudine, de frică să nu fie târâţi în noroi ca cei denigraţi deja.
Magistraţii care judecă alte cauze ale găştii lui Voiculescu trebuie intimidaţi şi ajung să se teamă că Felix îndreaptă către ei ventilatorul cu rahat şi îi linşează mediatic aşa cum a fost linşată Camelia Bogdan sau Laura Codruţa Kovesi.
Politicienii care controlează instituţiile cu care are interese gaşca lui Voiculescu trebuie să ştie că dacă nu îl ajută sunt stigmatizaţi, demonizaţi, supuşi unui oprobiu public atroce.
Această metodă a fost aplicată de ani de zile cu toţi cei pe care Voiculescu a avut vreun interes să-i timoreze, reducă la tăcere, intimideze. Cei care au opus rezistenţă au fost desfiinţaţi şi puşi la stâlpul infamiei.
Cheia succesului şantajului naţional pe care îl comite astfel infractorul de la Rahova, de ani de zile, sunt fost câteva emisiuni realizate de “băieţii” lui „şmecheri”, “vedetele” pe care le plăteşte cu zeci de mii de euro ca să linşeze la comandă în emisiunile de la radio şi de la TV sau chiar pe reţele sociale.
Radu Tudor te face nazist dumincă seara. Dana Grecu te zgârie pe faţă ziua următoare.Mircea Badea te înjură la radio şi pe Facebook. Pastorul Mihai Gâdea ţine o slujbă de demonizare la Sinteza zilei. 
Gaşca e bine organizată şi acţionează cu precizie chirurgicală când Varanul dă din coadă pentru comanda cafteala mediatică.
Nimic din toate acestea nu se puteau produce şi România nu era acum o ţară infestată cu ura lui Voiculescu împotriva oricui i s-a opus, dacă o instituţie şi numai una îşi făcea datoria: Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Tot succesul acestor operaţiuni de intimidare, şantaj şi denigrare stă în modul cum aplică sau se prefac că aplică legea secretarii de stat din CNA. Legea are prevederi clare, amenzi consistente şi un mecanism care impune măsuri în crescendo. Dacă scopul urmărit de lege era aplicat aşa cum e stipulat în lege, cele mai abjecte linşaje mediatice din ultimii ani nu se puteau produce.
Acesta este motivul pentru care şi eu am fost linşat două zile într-o manieră care a isterizat pur şi simplu telespectatorii Antena3. Unii dintre ei m-au căutat personal, pe Facebook, pentru a-mi transmite ura care le fusese indusă de emisiunile în care am fost linşat mediatic.
Dintre toate mesajele primite, unele cu un limbaj birjăresc inimaginabil, unul este cel care m-a determinat să merg pe drumul pe care am pornit zilele acestea. Este un mesaj în care un telespectator Antena3 îmi spunea cum ar vrea să-mi violeze mama.
O spunea folosind cuvinte şi expresii de un vulgarism infiorător. Am primit mesajul obscen chiar într-un moment farte greu pentru mine, când comemoram moartea mamei mele.
Nu există în limba română cuvinte care să descrie sentimentul pe care l-am simţit când am citit acel mesaj, în contextul trist în care mă aflam.
Ştiam însă că persoana care l-a trimis este o victimă a propagandei unui securist nenorocit lăsat să-şi facă de cap, deşi avem instituţii care ar fi trebuit să-l oprească. Nu de la acel smintit venea mesajul. Cel care l-a trimis era doar un ins lipsit de educaţie şi inteligenţă, victimă sigură a unor “băieţi şmecheri” care îl manipulaseră să urască într-o manieră atît de sinistră.
“Băieţii şmecheri” ai lui Voiculescu şi cei care le permit să fie şmecheri sunt cei care au generat momentul oribil prin care treceam. Ei trebuie puşi să suporte consecinţele faptelor lor.
Un pas de pe drumul pe care am decis să merg după acest moment oribil a fost să mă prezint în faţa CNA şi să citesc cateva dintre mesajele primite celor care au făcut posibilă situaţia prin neaplicarea legii aşa cum trebuie, de câte ori alţii au fost linşaţi înaintea mea.
Am vrut să vadă personal fiecare dintre ei mesajul cel mai urât şi să afle, în timp ce se uită în ochii mei, în ce moment am primit eu acel mesaj.
Să vadă bine care este cel puţin una dintre consecinţele abuzului în serviciu pe care ei îl comit neaplicând legea şi neexercitând rolul pentru care societatea le plăteşte salariile şi cheltuielile de funcţionare.
Decizia de a mă adresa astfel CNA a determinat pe unul dintre membrii acestui consiliu să-mi descrie, din interior, care este modul de operare aplicat pentru protejarea intereselor lui Dan Voiculescu.
Îi voi proteja identitatea, dar sper ca lucrurile pe care el le-a descris să ajungă şi pe masa autorităţilor judiciare competente să cerceteze abuzul în serviciu comis de persoane cu funcţii de secretari de stat.  
Sunt trei metode descrise de acest membru CNA. Omul observă de ani de zile cum sunt constant şi organizat protejate interesele lui Voiculescu şi cum este mimată aplicarea legii pentru ca fiecare linşaj să se lase cu cele mai mici sancţiuni, astfel încât acest mod de comportament să se poată perpetua.
Îl las să vă explice, aşa cum mi-a explicat şi el mie, care e modul de operare al grupului aservit infractoruli Voiculescu.
“Şi-au făcut o acoperire perfectă în numărul de amenzi aplicate. Dacă te uiţi în statistici, Antena 3 are cele mai multe amenzi şi somaţii. Dar este o manipulare pentru că, de fapt, amenzile sunt în sume pe care cei vizaţi le gândesc din momentul când bugetează emisiunile.
Am văzut proiecte de emisiuni bugetate din start cu un anumit cuantum al amenzilor. Ei ştiu cât încasează din publicitate şi ştiu care sunt limitele în care pot să plătească amenzi, ca să nu intre pe minus. Totul e gândit din start.
Cei mai mulţi dintre colegii din CNA îi protejează pentru că aşa e comanda de la partidul care i-a pus acolo. Niciodată în istoria acestei instituţii nu a existat o asemenea majoritate care să protejeze în grup organizat, la comandă politică, interesele cuiva.
Alţii au interese directe. Ştiu că unul dintre ei a avut probleme medicale şi că toate cheltuielile cu analizele şi tratamentul i-au fost achitate ca recompensă pentru că a votat aşa cum a trebuit, când a fost nevoie”.
Sursa despre care vorbesc mi-a indicat cu nume şi prenume membrul CNA aflat în situaţia aceasta şi mi-a indicat numele unei clinici. Nu prezint acum aceste informaţii pentru că încă nu am dovezile care să le susţină.  
Citiţi, mai departe, ce spune sursa aceasta:
„În mod normal, când Gâdea sau Badea sau alţii fac mai multe emisiuni în care denigrează pe cineva, din punctul de vedere al legii sunt fapte diferite.
Legea e încălcată în emisiuni şi momente diferite. Ar trebui să fie amenzi separate pentru fiecare faptă şi măsurile ar trebui luate în crescendo până la ridicarea licenţei. Acesta e mecanismul legal.
Cei care îi protejează interesele lui Voiculescu în CNA adună mai multe fapte la un loc, chiar şi din zile diferite, pentru a putea să dea o singură amendă. Sunt situaţii când aplică amenda pentru fapta mai puţin gravă, după ce au aranjat lucrurile în aşa fel încât mai multe fapte să fie comasate.
Uneori, când se încalcă grosier legea, se dă o amendă foarte mare şi asta induce în eroare un observator care nu ştie bine legea.
O amendă mare e nimic pe lângă suma care se cumula din amendarea fiecărei fapte şi mai ales pe lângă consecinţele legale produse de faptul că într-un timp scurt se succed mai multe sancţiuni. Dacă legea era aplicată în spiritul ei şi nu făceau constant comasarea faptelor pentru a da o singură amendă, riscau chiar suspendarea licenţei.
Cvorumul este altă metodă pe care o folosesc ca să determine o decizie mai avantajoasă pentru interesele lui Voiculescu.
Este obligatoriu să fie minim opt membri prezenţi în sală şi să fie minim şase voturi pentru orice decizie.
Dacă nu e cvorum, nu se pot lua decizii, aşa că se înţeleg între ei cum să plece din sală ca să nu fie cvorum când lucrurile nu merg cum au stabilit sau pentru a amâna aplicarea sancţiunii, când e scandal public. Sub pretextul că nu e cvorum, amână lucrurile pur şi simplu.
Uneori, când este cvorum, stabilesc o oră obligatorie de încheiere a şedinţei şi apoi lungesc aiurea discuţiile pentru a nu se mai ajunge la punctele sensibile de pe ordinea de zi şi astfel se obţine amânarea pentru un context mai favorabil”.
Acest mod de operare în faţa încălcării legislaţiei este motivul pentru care linşajele mediatice nu se opresc niciodată şi continuă, deşi legea are toate instrumentele necesare pentru stoparea lor.
Acestea sunt motivele pentru care o instituţie a încetat să-şi îndeplinească rolul în societate şi a devenit o formă fără fond care mimează doar aplicarea legii.
Mi-a fost necesară o singură vizită la CNA pentru a înţelege clar cum funcţionează protecţia acordată lui Voiculescu. În şedinţa la care eu am participat lucrurile s-au petrecut exact aşa cum au fost descrise. 
Acesta este un mod de operare prin care un grup organizat protejează interesele unui infractor şi stopează funcţionarea normală a unei instituţii, cu consecinţe grave pentru societate şi punctual pentru foarte multe persoane publice din România: magistraţi, politicieni, jurnalişti, lideri de opinie, oameni de afaceri.  
Publicat de la Niciun comentariu:

duminică, 15 mai 2016

Noi dezvăluiri din culisele puterii

Aproape toate știrile sunt fabricate şi modificate în fel şi chip de mass-media, iar cel mai adesea ele sunt manipulate într-un mod grosolan!

Preambul
Cu mai bine de 100 de ani în urmă, într-o epocă îndepărtată din istoria presei, un mare ziarist american, John Swinton (1829-1901), pe atunci redactor șef al ziarului New York Sun, a tras deja un semnal de alarmă cu privire la condiția jurnaliștilor, rostind un discurs memorabil despre înșelătoria „presei libere“, care i-a scandalizat la vremea aceea pe colegii lui ziariști. Swinton fusese mai întâi angajat, începând cu anul 1860, ca redactor șef la New York Times, unde a lucrat întreaga perioadă a Războiului Civil (1861-1865). El a părăsit ziarul în 1870 și s-a implicat în confruntările și luptele sociale ale clasei muncitoare din acea vreme. Mai apoi, el a lucrat timp de 8 ani ca redactor șef la New York Sun, iar ulterior a editat o publicație săptămânală numită John Swinton’s Paper.
Observațiile pe cât de dure, pe atât de justificate la adresa slugărniciei și aservirii presei au fost făcute de John Swinton cu ocazia unui banchet oferit în cinstea lui într-o seară a anului 1880 de către liderii breslei ziariștilor, la care el a fost invitat de onoare. Un invitat care nu era un apropiat a lui Swinton și nici nu era avizat despre starea mizerabilă a presei a propus un toast în onoarea „presei libere“. Swinton s-a ridicat revoltat și a dat o replică usturătoare, în care evidenția starea jalnică a presei și a ziariștilor corupți, care erau aserviți puterii financiar-bancare încă din acea epocă:
„Nu există niciun fel de presă independentă în America, în acest moment al istoriei lumii. O știți și voi, și o știu și eu. Nu există nici măcar unul dintre voi care să îndrăznească să își consemneze în mod sincer și cinstit părerile în ziarul la care lucrează, iar dacă ați face-o, știți dinainte că ceea ce ați scrie nu ar ajunge să fie tipărit niciodată. Adevărul este că eu sunt plătit săptămânal tocmai pentru a nu-mi exprima în mod sincer opiniile în ziarul pentru care lucrez. Și voi, ceilalți, sunteți plătiți săptămânal ca să faceți la fel, și oricare dintre voi care ar fi atât de prost, încât să-și scrie în mod cinstit părerile ar ajunge să fie aruncat în stradă și ar fi apoi nevoit să-și caute altceva de lucru. Dacă mi-aș permite să-mi exprim părerile personale în mod cinstit, fie și numai într-unul dintre numerele ziarului la care lucrez, mi-aș pierde slujba într-un interval mai scurt de 24 de ore.
Treaba jurnaliștilor este tocmai aceea de a falsifica adevărul, de a scrie minciuni sfruntate, de a perverti, de a denigra, de a se închina la picioarele lui Mammona și de a-și vinde țara și neamul pentru o bucată de pâine.
Știți preabine aceasta și o știu și eu, și atunci ce-i cu nebunia aceasta de a închina un pahar în cinstea presei independente? Suntem cu toții uneltele și slugile bogătașilor care acționează din umbră. Suntem cu toții niște hopa-Mitică; cei avuți trag sforile, iar noi dansăm cum ni se cântă. Talentele, înzestrările și viețile noastre se află în stăpânirea altora. Noi suntem doar niște jalnice prostituate intelectuale.“ (sursa: Povestea nespusă a muncii, Richard O. Boyer și Herbert M. Morais, 1955/1979)
Și în zilele noastre, din ce în ce mai mulți jurnaliști din întreaga lume au avut curajul și au dezvăluit secretele murdare ale presei: jurnaliștii primesc mită să spioneze, să mintă și să manipuleze opinia publică. Totodată, a devenit tot mai evident pentru publicul din întreaga lume faptul că mass-media internațională, departe de a constitui o sursă de informații corecte și obiective, este în realitate (dincolo de aparențele „democratice“ abil întreținute) controlată cu o mână de fier de agenții unor grupuri de interese financiar-bancare. În ultimele decenii, în mai multe rânduri, unii jurnaliști onești din toate țările, sătui de minciuna generalizată a mijloacelor de informare în masă, au încălcat cu orice riscuri „legea tăcerii“ și s-au ridicat împotriva cenzurii și a manipulării grosolane a știrilor care au fost impuse în presă de către mogulii care controlează marile trusturi de presă, marile agenții de știri și practic întreaga mass-media internațională.
În anul 2014, Germania a fost zguduită de dezvăluirile pe care ziaristul Udo Ulfkotte le-a făcut în cartea sa Gekaufte Journalisten. Wie Politiker, Geheimdienste und Hochfinanz Deutschlands Massenmedien lenken (Jurnaliști cumpărați. Mass-media din Germania este controlată de politicieni, de serviciile secrete și de marea finanță). Ulfkotte descrie în cartea sa, publicată în mod voit exact la data de 11 septembrie 2014, cum a fost racolat încă din studenție de serviciile secrete și cum a fost mituit pentru a scrie articole de presă proamericane. El face, totodată, cunoscut întregul mecanism prin care corupția a pus stăpânire pe mass-media germană.
Cel mai faimos ziarist german a mărturisit public în anul 2014, după 25 de ani de „pact cu diavolul“: Jurnaliștii importanți din mass-media internațională sunt cumpărați de serviciile secrete (CIA, BND, MI6 și MOSSAD)
Cine este Udo ulfkotte
Udo Ulfkotte (54 ani), jurnalist și publicist german, a studiat dreptul și științele politice la Freiburg și Londra, unde i-a avut ca profesori pe criminologul elvețian Ruediger Herren și pe Dieter Oberndoerfer, fost consilier al Cancelariei lui Helmuth Kohl. A lucrat pentru departamentul de politică externă al cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitungîncepând cu anul 1986 și până la sfârșitul anului 2003. Printre domeniile de activitate de care s-a preocupat se numără managementul securității, spionajul economic, concurența, dar și monitorizarea grupărilor teroriste islamice. În perioada 1986-1998, jurnalistul a călătorit în peste 60 de țări și chiar a trăit în câteva state islamice (Irak, Iran, Afganistan, Arabia Saudită, Oman, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Iordania). Ulfkotte a fost analist pentru țările din bazinul mediteranean, Africa și Orientul Mijlociu, context în care a ajutat la alcătuirea unui Ghid pentru Investiții în Orientul Apropiat, în cadrul Institutului Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Udo Ulfkotte a publicat numeroase lucrări, având ca tematică, printre altele, securitatea și spionajul industrial: Heiliger Krieg în Europa (Jihadul în Europa), Der Krieg im Dunkeln. Die wahre Macht der Geheimdienste (Război în întuneric. Adevărata putere a serviciilor secrete),Grenzenlos kriminell. Die Risiken der EU-Osterweiterung (Criminalitate fără limite. Riscurile extinderii Uniunii Europene către Est), Marktplatz der Diebe (Piața economică a tâlharilor). A contribuit la fondarea revistei Park Avenue, a mai scris pentru Capital și pentru Cicero și a fost corespondent pentru agenția de știri DDP. În prezent, fostul jurnalist de la Frankfurter Allgemeine Zeitung oferă consultanță unor întreprinderi și este invitatul mai multor posturi de televiziune.
Ulfkotte este membru al Marshall Memorial Fund din SUA și fost membru al Fundației Konrad Adenauer.
El publică actualmente o revistă numită Whistleblower (Deconspiratorul) în care tratează subiecte nepublicate și cenzurate de presa germană oficială.
Dr. Udo Ulfkotte, fost jurnalist important la prestigiosul cotidian Frankfurter Allgemeine Zeitung, s-a deconspirat singur și a recunoscut public că a fost plătit de CIA ca să mintă și să manipuleze oamenii
Ziaristul german Udo Ulfkotte, după 25 de ani de pseudo-jurnalism, a dezvăluit că știrile (așa cum sunt ele prezentate publicului) sunt fabricate și manipulate grosolan, cu intenția de a ni se distorsiona întreaga realitate. Udo Ulfkotte chiar se întreba în mod ironic: „A fi jurnalist chiar înseamnă doar ca serviciile secrete să-ți scrie articolele?“
În contextul celebrului caz Robert Turcescu de la noi, din România – în care acesta s-a deconspirat că ar fi fost agent sub acoperire, dezvăluirea ziaristului german capătă o altă nuanță. Oare câți ziariști români celebri nu se găsesc pe listele de plată ale serviciilor secrete române sau chiar americane? De aceea, acest articol nu-l veți găsi niciodată în mass-media oficială! Sau dacă, prin absurd, ar apărea, atunci cazul ar fi bagatelizat și ironizat. Mai jos, vă oferim transcrierea liberă realizată după un interviu acordat de dr. Udo Ulfkotte. Citiți-l și vă veți cruci!
„Am fost jurnalist timp de 25 de ani și am fost educat să mint, să trădez – iar nu să spun adevărul oamenilor… Presa americană și germană încearcă să provoace război în Europa împotriva Rusiei. Este o situație critică, iar din această cauză voi lua atitudine și consider că ceea ce am făcut în trecut nu a fost bine: am manipulat oameni, am făcut propagandă împotriva Rusiei și nu a fost corect ceea ce am făcut eu și ce au făcut colegii mei. Ei au fost mituiți să-și trădeze semenii nu doar în Germania, ci și în toată Europa… Mă tem de posibilitatea izbucnirii unui nou război în Europa și nu aș vrea să-l văd izbucnind. Întotdeauna există oameni care ațâță războiul și printre aceștia nu se află doar politicienii, ci și jurnaliștii. Ne-am trădat poporul… Motivul pentru care am scris această carte este teama de un nou război, pentru că acesta nu apare de la sine, ci oamenii sunt cei care îl declanșează. Și aici nu este vorba doar de politicieni, ci și de jurnaliști. Și eu am scris în cartea mea cum ne-am înșelat cititorii, doar pentru a promova războiul... Și nu mai suport aceasta, pur și simplu m-am săturat de acest gen de propagandă. Noi trăim într-o republică bananieră, și nu într-o țară democratică, în care am avea libertatea presei, unde am avea drepturile omului.“
„Eu am devenit cetățean de onoare al statului Oklahoma. De ce? Pentru că am scris în favoarea Americii. Am fost sprijinit de CIA. De ce? Pentru că eram pro-american. Însă acum m-am săturat pur și simplu... nu vreau s-o mai fac! Așa că am scris o carte (nu pentru bani, căci trebuie să știți că publicarea ei mi-a provocat o mulțime de probleme), pentru oameni, pentru a le oferi o frântură de adevăr din ceea ce se petrece în spatele ușilor închise.“
„Există o mulțime de exemple... Dacă ne întoarcem în arhive, în martie 1988, în Irak, ni se spune astăzi despre kurzi că ar fi fost omorâți cu gaze ucigașe de oamenii regimului Saddam Hussein. Acest fapt este știut de toată lumea. Dar în iulie 1988, eu am fost trimis în orașul Zubeidat, aflat la granița iraniano-iraqiană... încă era în toi războiul dintre Iran și Irak. Am fost trimis acolo pentru a face fotografii din care să reiasă că iranienii au fost intoxicați cu gaze chimice germane (cu „gaz muștar“). Când m-am întors în Germania, s-a publicat doar o singură poză mică, în Frankfurter Allgemeine, și doar un articol mic, fără a se scoate în evidență cum este posibil, la doar câteva decenii de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, să fi fost uciși brutal atâția oameni cu gaz toxic produs în Germania. Aceasta a fost o situație în care am simțit că am fost folosit, fără a putea striga în gura mare ceea ce Germania a făcut în spatele ușilor închise.“
„Mă întrebați ce am făcut eu pentru serviciile secrete? Vedeți voi, jurnaliștii pretind că sunt doar ziariști, dar o mare parte din ei sunt «acoperiți neoficial»..., cum am fost și eu. Ce înseamnă aceasta? Că lucrezi pentru o agenție de informații, că îi ajuți dacă ei doresc aceasta, dar, dacă ești descoperit, agenția nu va admite niciodată că ai fost agentul ei. I-am ajutat în câteva situații și mi-e rușine. Am lucrat pentru ziare prestigioase ca Frankfurter Allgemeine și am fost mituit de americani să nu spun adevărul. Chiar îmi imaginam ce s-ar fi petrecut dacă aș fi scris un articol pro-Rusia în Frankfurter Allgemeine? Nu știu ce s-ar fi petrecut, dar am fost educat să scriu articole pro-Europa, pro-America. Îmi pare foarte rău pentru aceasta... nu așa înțeleg eu democrația și libertatea presei... Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informații, chiar dacă CIA nu va admite niciodată.
Frankfurter Allgemeine nu scrie niciodată adevărul. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scris un articol în favoarea lui Putin. Noi avem o informație pur americană. De fapt, suntem o colonie.
Știu ce se petrece dacă refuz să colaborez cu ei. Casa mea a fost percheziționată de șase ori pentru că am fost acuzat că aș fi dezvăluit secrete de stat.
Nu mă interesează ce se va petrece dacă nu voi mai colabora cu ei. Nu am copii. Chiar dacă mă vor băga în închisoare, este bine, câtă vreme adevărul este restabilit.“
„Germania este, în mare parte, o simplă colonie a Statelor Unite. Deși marea majoritate a oamenilor nu doresc ca în Germania să se afle rachete nucleare, totuși avem arme nucleare americane. Și fiind o colonie a SUA, organizațiilor transatlantice le este foarte ușor să racoleze tinerii jurnaliști. Toți jurnaliștii respectați din toată mass-media germană sunt membri ai acestor organizații transatlantice. Nimeni nu vine să-ți spună »Noi suntem de la CIA. Nu vrei să lucrezi pentru noi? «Nu! Nu așa se petrece. Prin aceste organizații transatlantice, ei te invită să vizitezi SUA, ei îți plătesc drumul, îți plătesc toate cheltuielile... În final, te mituiesc. Ei știu să creeze contacte umane, îți devin prieteni. Ei te întreabă: «Poți să faci aceasta? Poți să scrii cealaltă?» Ți se spală astfel creierul prin acești tipi.
Să nu credeți că acești «acoperiți neoficial» sunt doar jurnaliștii germani; este cazul și al celor britanici (pentru că au o relație mai strânsă cu cei americani), al jurnaliștilor israelieni, a unei părți din jurnaliștii francezi, al celor din Australia, Noua Zeelandă, din țările arabe (Iordania sau Oman, de exemplu). Tocmai atunci când crezi mai abitir despre un jurnalist că ar fi unul respectabil, descoperi că el nu este altceva decât o marionetă pe sfori, manipulată de CIA.
Să vă dau un exemplu. BND (Serviciul Federal Secret al Germaniei) este o creație a CIA după cel de-al Doilea Război Mondial; BND este sora mai mică a CIA-ului. Într-o zi au venit la biroul meu de la Frankfurter Allgemeine cei de la BND ca să mă roage să scriu un articol despre Libia și colonelul Gaddafi. Ei mi-au dat toate informațiile despre Gaddafi și au vrut doar să semnez articolul cu numele meu. Am făcut asta, iar articolul a apărut în Frankfurter Allgemeine, dar era creația Serviciului Federal Secret al Germaniei. Vi se pare că în felul acesta mai poate fi vorba despre jurnalism? În condițiile în care serviciile secrete scriu articolele? Articolul despre Gaddafi insinua că liderul libian ar fi încercat să construiască o fabrică secretă de gaze mortale, iar articolul «meu» a fost preluat de toată presa mondială peste 2 zile. Eu nu aveam nicio informație despre acest caz, toate informațiile fiindu-mi oferite de BND. Acesta nu este în niciun fel jurnalism, pentru că serviciile secrete decid ceea ce se publică și ceea ce nu.“
Ceea ce este perfid, după cum mărturisește Ulfkotte, este că, în mod curent, serviciile secrete folosesc „acoperiri neoficiale“ – oameni care lucrează pentru servicii, dar care nu se regăsesc pe ștatele de plată ca și agenți. Avem de-a face cu o rețea ascunsă și extinsă de „prieteni“, care-și fac unii altora favoruri și de care poți să dispui oricând. Mulți dintre ei sunt jurnaliști importanți din numeroase țări. Acest gen de „acoperire neoficială“ oferă posibilitatea de a nega plauzibil orice legătură dintre servicii și jurnaliști, aceștia fiind pe cont propriu în cazul capturării.
Ulfkotte a confirmat că jurnalistul american James Folley, despre care se presupune că a fost ucis de teroriștii de la ISIS, a probat cele de mai sus pe pielea lui, deoarece lucra pentru mai multe servicii secrete. De asemenea, Ulfkotte a declarat că informațiile despre jurnaliștii acuzați de spionaj sunt aproape întotdeauna veridice.
Ulfkotte a mai dezvăluit că există multe tranzacții, trocuri între corespondenții de presă și serviciile secrete. De sume mari de bani, cadouri, recunoaștere publică, avansări semnificative în carieră beneficiază acei jurnaliști care furnizează informații utile despre persoanele pe care le întâlnesc sau pe care le cunosc sau despre locurile pe care le vizitează. De multe ori, jurnaliștii precum Ulfkotte, nu trebuia decât să-și pună numele pe un articol deja scris pentru ei de unele servicii secrete sau instituții financiare. Banii și avantajele te schimbă. Se deschid ușile celor mai elitiste grupuri, cum ar fi Comisia Trilaterală, Atlantik-Brücke, Institutul Aspen șiGerman Marshall Fund din Statele Unite ale Americii. Cei care nu cooperează sunt concediați și eliminați din sistem.
Într-un interviu recent pentru Russia Today, Ulfkotte a afirmat că serviciul secret german, BND, a fost creat de CIA, iar pentru el, acest fapt este un simbol al statutului Germaniei de „republică bananieră“, de „colonie a Statelor Unite ale Americii“.
Prin dezvăluirile sale, Ulfkotte speră să convingă și alți jurnaliști să renunțe la această lume coruptă a spionajului și a știrilor contrafăcute pentru uzul maselor ignorante și credule. El era tânăr, ca mulți alții, atunci când „a căzut în această capcană“. Ulfkotte își dorește „o nouă generație de jurnaliști“, care să nu fie coruptă și vândută. „Sper să putem pune capăt acestui sistem“, spune el.
Jurnaliștii de la Frankfurter Allgemeine Zeitung au fost amenințați de către patroni cu intentarea unui proces dacă nu publică o replică oficială tăioasă din partea ziarului la adresa lui Ulfkotte. Halal „libertate a presei“…
Udo Ulfkotte a enumerat sute de nume din spatele acelor organizații care influențează din umbră presa germană, între care: Podul Atlantic, Comisia Trilaterală, Fundația Marshall din Germania, Consiliul American pentru Germania, Academia Americană, Institutul Aspen și Institutul pentru Politică Europeană. De asemenea, sunt dezvăluite implicarea serviciilor secrete în activitatea organizațiilor de lobby, tehnicile de propagandă și formularele prin care se pot accesa fonduri pentru proiecte de influențare țintită a opiniei publice în Germania.
Cine și-ar fi putut închipui că agenţi specializați ai serviciilor secrete compun texte, care apoi sunt publicate sub semnătura unor jurnaliști consacrați? După cum declară Ulfkotte, astăzi cele mai reputate distincții pentru jurnalism se acordă practic precum odinioară, în cazul titlurilor de „Erou al muncii socialiste“ din fosta Republica Democrată Germană. De la jurnalist la propagandist nu este o distanță prea mare.
Cei care vor citi cartea lui Ulfkotte vor privi ziarele germane cu alți ochi, vor închide mai des televizorul și vor ști mai bine ce să creadă din ceea ce aud la radio: aproape nimic! Udo Ulfkotte oferă și informații despre fiecare post TV și radio, dezvăluind cărui partid politic îi aparține, care jurnaliști sunt influențați și cum. La sfârșit, totul devine limpede: diversitatea opiniilor este doar mimată de agenții mass-media cu o abilitate demnă de o cauză mai bună, iar „știrile“ din presa oficială sunt de cele mai multe ori curată spălare pe creier.

yogaesoteric
15 mai 2016 
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)