............................................................................................................................................................................................................................................................................................. PENSIILE SPECIALE ȘI FONDURILE ALOCATE PARTIDELOR POLITICE DIN BUGETUL STATULUI REPREZINTĂ FURT DIN AVUȚIA NAȚIONALĂ

miercuri, 18 mai 2016

Sunt francmasonii cu mult mai puternici decât am fi crezut?

Teorii ale conspiraţiei susţin aceasta de ani de zile. O arhivă secretă dezvăluie însă că într-adevăr e posibil ca francmasonii să fi trasat istoria Marii Britanii

Secole la rând s-au învăluit în mister. Istoria lor este obscură, iar originile acestei organizații sunt absconse chiar și pentru ei.
Ritualurile lor se derulează în secret, iar membrii depun un jurământ melodramatic, plin de sinistre amenințări: „să-mi fie tăiat gâtul, limba smulsă din rădăcini și să fiu îngropat în adâncul mării” în cazul încălcării jurământului.
Însă numeroasele semne de întrebare și speculații au apărut datorită influenței exercitate de această organizație din umbră până în inima cercurilor conducătoare: politicieni de frunte, persoane cu un înalt rang militar, diplomați și spioni, șefi ai poliției și oameni de știință.
Este vorba, desigur, despre francmasonerie. Conform unei arhive secrete a membrilor organizației, făcută publică în luna noiembrie 2015, numărul liderilor francmasoni din istoria Marii Britanii este cu mult mai mare decât s-ar fi crezut, chiar și de către conspiraționiști.
Lista publicată anul trecut prezintă peste două milioane de nume incluzând cel puțin cinci regi (cei mai recenți fiind Edward al VII-lea, Edward al VIII-lea și George al VI-lea), actualul Duce de Kent, oamenii de stat Winston Churchill și Lordul Kitchener, geniul militar Ducele de Wellington, autorii Rudyard Kipling și Arthur Conan Doyle, fostul fotbalist și antrenor Sir Alf Ramsey, exploratorul Ernest Shackleton, cercetătorul care a descoperit penicilina, Sir Alexander Fleming, dar și Oscar Wilde.
Conform estimărilor, există 250.000 de masoni în Marea Britanie și șase milioane în întreaga lume. Deși numărul lor este relativ mic, ei exercită o considerabilă influență în toate sectoarele societății.
Simpla menționare a francmasoneriei – una din cele mai vechi și mai mari organizații pretins nereligioasă – garantează apariția unei explozii de reacții contradictorii. Apărătorii se grăbesc să arate către tradiția organizației de a strange fonduri pentru acte de caritate și site-urile oficiale care promovează apartenența la francmasonerie ca fiind un „hobby plăcut”.
Într-adevăr, de exemplu, site-ul Marii Loje Unite a Angliei (United Grand Lodge of England) recomandă înscrierea în masonerie pentru „dezvoltarea unor noi prietenii și relații”.
Dar aceste relații strânse nu conduc oare la prea multă putere acordată unor indivizi care favorizează frații masoni în orice domeniu, de la promovare până la afacerile pe care le întreprind? Listele cu membri sunt foarte greu de obținut, fiind astfel imposibilă detectarea corupției.
Alții consideră francmasoneria, cu ceremoniile oculte, cu strângerile secrete de mână, cu şorţurile din piele de miel, cu brâie brodate și inelele de aur, cu simbolurile ei emblematice: echerul și compasul – ca fiind o simplă pantomimă.
Nu există, până la urmă, prea multe „societăți secrete” ai căror membri să facă legăminte legați la ochi, cu pieptul dezgolit, cu lanțuri la gât și un pumnal la inimă și cu pantalonul suflecat la piciorul stâng.
În urmă cu un an, studiind arhivele complete ale membrilor francmasoneriei engleze, din 1751 până în 1921, site-ul genealogic Ancestry a descoperit că minim cinci oameni implicați în ancheta oficială a scufundării Titanicului au fost francmasoni. Site-ul argumentează că aceasta poate să fi influențat rezultatul anchetei, în urma căreia figurile cheie implicate au fost exonerate de orice vină.
În urma studierii acestor arhive, s-a afirmat că unul dintre criminalii cei mai cunoscuți din istorie este, de asemenea, posibil să fi fost francmason. Potrivit ultimei cărți a lui Bruce Robinson, autorul filmului Withnail & I, criminalul notoriu Jack Spintecătorul a fost, de asemenea mason. Se ridică întrebarea dacă identitatea sa a fost acoperită, permițându-i-se astfel să-și continue crimele, ce a dus la moartea a cel puțin cinci femei.
Site-urile lojilor masonice din zilele noastre, acelea care se străduiesc mai mult formal să diminueze aura de secretomanie, insistă asupra moralității membrilor și neagă folosirea statutului acestora în ascensiunea profesională. De-a lungul secolelor însă, activitățile clandestine ale francmasonilor au convins multă lume că acest grup „fratern” nu a dus la nimic bun.
A ieșit la iveală săvârșirea multor nereguli grave. Fostul arhitect și francmason John Poulson a fost închis timp de șapte ani după ce a fost găsit vinovat, în 1974, că a mituit numeroase figuri politice pentru a câștiga contracte. Judecătorul l-a numit pe Poulson „un om incalculabil de malefic” și condamnarea sa a precipitat demisia secretarului de stat Reginald Maudling, care a fost directorul firmei lui Poulson.
Începuturile francmasoneriei în Marea Britanie par să dateze cel puțin din secolul al XIV-lea. Francmasonii cred că rădăcinile lor – precum și numele și simbolurile lor – provin de la masonii care au construit marile catedrale medievale, precum Salisbury, începută în 1220.
Cu certitudine, la sfârșitul secolului al XVII-lea, existau mai multe loje concentrate pe teritoriul insulelor britanice și minim șapte în Londra. În iunie 1717, patru loje din Londra s-au unit și au format „Marea Lojă”, care și-a publicat constituția în anul 1723.
În următoarele decenii, masonii au început să atragă în rândurile lor tot mai mulți oameni influenți din societatea londoneză, inclusiv membri ai societății regale, artiști și scriitori precum William Hogarth, Alexander Pope și membrii ai aristocrației, chiar duci.
Francmasonii au inaugurat, în anul 1776, o sală somptuoasă drept sediu al Marii Loje, în strada Great Queen, din centrul Londrei, care mai apoi a fost înlocuită, în anii ʼ30 de monolitica Sală a Francmasonilor.
Rețeaua lor de influență s-a răspândit rapid în țară și în societate. Unele loje se reuneau în taverne sau hanuri – iar astăzi, mulți taximetriști, instalatori și chiar măturători sunt masoni. Există și două loje pentru femei.
Cu toate că masonii insistă că întâlnirile lor secrete nu ascund nicio activitate abjectă, aceasta nu este întotdeauna adevărat. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, de exemplu, o lojă din Brentford a fost acuzată de complot pentru uciderea regelui George al III-lea. Cu toate acestea, existența acestei conspirații nu i-a împiedicat pe cei doi fii ai monarhului, George al IV-lea și William al IV-lea să devină francmasoni.
Masoneria și-a luat cu adevărat avânt după cele două Războaie Mondiale. În trei ani după Primul Război Mondial au fost create 350 de loji, iar în trei ani după cel de-al Doilea Război Mondial au fost create aproape 600 de loji. Francmasonii susțin că acest lucru s-a datorat numărului mare de bărbați care „au vrut să continue camaraderia apărută între ei în timpul războiului, dorind un loc liniștit într-o lume puternic schimbată și aflată într-o continuă schimbare”.
Chiar dacă ar fi adevărat, aceasta nu răspunde întrebării pe care mulți au pus-o de mai bine de trei secole despre activitățile lor: cine beneficiază de pe urma a ceea ce fac ei, indiferent ce ar fi aceasta? Francmasonii înșiși sau întreaga societate?
Masonii nu neagă că mare parte din generozitatea lor este îndreptată către împlinirea scopurilor organizației și către adepții lor, adesea sub forma îngrijirilor medicale și educației. Nu e nimic rău în crearea unei societăți pentru beneficii reciproce. Beneficiază și cauzele bune. Anual, francmasoneria oferă 1 milion de lire Colegiului Regal al Chirurgilor „pentru binele omenirii”. Cu siguranță că mulți membri sunt decenți și onești, cu intenții altruiste.
Dar e greu de crezut, având în vedere legăturile strânse dintre membri, că aceștia nu se favorizează reciproc, închizând ochii când nu ar trebui, promovând pe nedrept, semnând contracte și înțelegeri pe la spate și gratulându-se în toate felurile cu beneficii care nu sunt disponibile pentru alții.
Între toate aceste opinii contradictorii, cine are dreptate? Citiți mai departe și judecați singuri.
Francmasonii au ascuns adevărul despre scufundarea Titanicului?
La scurt timp după scufundarea Titanicului în data de 4 aprilie 1912, au apărut cereri din ambele părți ale Atlanticului pentru cercetarea motivelor din cauza cărora vasul s-a scufundat chiar la inaugurarea sa și de ce au fost atât de puțini supraviețuitori.
Explicația potrivit căreia ciocnirea cu un iceberg a fost cauza scufundării Titanicului a fost primită ca o glumă în Marea Britanie.
În Statele Unite, Senatul a acuzat atât proprietarul vasului, compania White Star Line, cât și Ministerul Comerțului Britanic pentru că a permis lansarea la apă a vasului cu foarte puține bărci de salvare.
În Marea Britanie, cercetarea oficială a fost extrem de îngăduitoare până la punctul de a fi o farsă – posibil datorită implicării la nivel înalt a unor masoni importanți, care ar fi putut avea interesul să-i acopere pe colegii lor implicați în producerea tragediei.
Investigația a fost condusă de un francmason, Lordul Mersey, inițiat al unei loji din Londra, în anul 1881. Ministrul Comerțului, Sydney Buxton a fost, de asemenea, și el mason, membru al unei loji londoneze. Lordul Pirrie, directorul șantierului din Belfast, unde s-a construit Titanicul și director al companiei White Star a fost, de asemenea, mason.
S-a descoperit, de asemenea, că doi dintre experții anchetatori au fost francmasoni. Profesorul John Biles, specialist în arhitectură navală, era înscris în Loja Clausentum din Woolston, Hampshire, din 1890, iar Edward Chaston, inginer expert în marină, aparținea de Loja St Nicholas din Newcastle, din același an.
Astăzi este dificil să stabilim cu exactitate dacă acești oameni au complotat pentru subminarea investigației, dar este evident că toți aveau interesul comun de a nu duce ancheta prea departe, așa cum mulți cred că deja a fost dovedit.
În finalul anchetei s-a stabilit că Ministerul Comerțului, compania White Star și căpitanul vasului nu au avut nicio vină. Doar viteza mare și icebergul au fost cauzele scufundării Titanicului.
Francmasonii au ascuns identitatea lui Jack Spintecătorul?
Crimele săvârșite de Jack Spintecătorul în Estul Londrei în 1888 au fost atribuite mai multor persoane. Această teorie a fost susținută de personalități precum autorul Lewis Carrol, artistul Walter Sickert și chiar de Ducele de Clarence, fiul cel mare al lui Edward al VII-lea.
Autorul Bruce Robinson, în noua sa carte – They All Love Jack: Busting The Ripper (Toți îl iubesc pe Jack: Dezvăluiri despre Spintecător) – susține că faimosul criminal era cântărețul Michael Maybrick care, deși avea o profesie umilă, făcea parte din Supremul Mare Consiliu al Francmasonilor (the Supreme Grand Council of Freemasons), fiind protejat de poliția împânzită la rândul ei de masoni.
Robinson își argumentează teoria pe baza unui desen straniu, cu simboluri masonice, descoperit la locul unei crime. Mai mult decât atât, el susține că tăieturile de pe fața victimei Catherine Eddowes reprezentau o pereche de compasuri – un binecunoscut simbol masonic.
Întreaga clasă conducătoare era compusă din francmasoni, de la cei așezați pe tron până la ultimul moștenitor. Ideea cea mai importantă în Francmasonerie este că orice ar fi, se protejează frăția – asta s-a petrecut”, spune Robinson.
Datorită publicării arhivelor francmasoneriei, putem observa că multe persoane importante în investigația care a avut loc atunci erau membre ale acestei societăți secrete.
Comisarul Poliției Metropolitane la acea vreme, Sir Charles Warren, și colegul său inspectorul-șef Donald Swanson erau francmasoni, precum și doi procurori care s-au ocupat de faimosul caz. S-a mai descoperit că trei dintre medicii care au examinat victimele au fost masoni.
Aceștia nu îl protejau neapărat pe Spintecător, cât sistemul din care făceau parte. Și ca să protejeze sistemul, erau nevoiți să îl protejeze pe Jack, iar el era conștient de acest lucru”, mai spune Robinson.
Francmasonii l-au protejat pe criminalul „Furia străzii”?
Francmasonul Kenneth Noye, numit și „infamul ticălos”, a primit o sentință pe viață pentru uciderea cu sânge rece a lui Stephen Cameron în 1996.
Încă de la o vârstă fragedă, Noye s-a ocupat cu ticăloșii precum furtul de bani, vânzarea de biciclete furate și a fost implicat în acte de violență.
Și-a făcut ucenicia în tâlhărie timp de 20 de ani, cât a trăit alături de alți hoți, până când a fost arestat în 1977, la vârsta de 30 de ani, pentru deținere de bunuri furate.
Noye a reușit să evite acuzațiile, pentru că era informator al poliției dar probabil și pentru că a hotărât să se înscrie într-o lojă francmasonică din Hammersmith. Mai târziu s-a aflat că fusese propus ca membru de doi ofițeri de poliție și că a avansat repede, fiind aproape de a deveni Maestru al Lojei.
În următorii ani Noye a construit un adevărat imperiu criminal cu activități în întreaga lume. Făcea contrabandă cu droguri și aur și a fost implicat în celebrul jaf Brink's-MAT din 1983, când au fost furate lingouri de aur, diamante și bani în valoare de aproximativ 79 milioane de lire.
Statutul de mason nu a putut să-l scape în acest caz de sentința de 14 ani închisoare cu executare, fiind exclus din francmasonerie, dar abia la trei ani după condamnare.

yogaesoteric
18 mai 2016

În urma exploatărilor de hidrocarburi prin fracturare, statul Oklahoma din SUA a ajuns să fie «polul cutremurelor» produse de om!

Riscul ca un cutremur ce ar putea provoca pagube serioase să aibă loc în anumite zone din Oklahoma şi în statele din vecinătate este la fel de mare ca și în zonele puternic seismice din California, conform unui raport realizat de Agenția pentru Supravegherea Geologică a SUA (USGS – United States Geological Survey). 
Vinovatul? Activităţile legate de producţia de petrol şi gaze ce generează condiţii de cutremure în regiunea central-estică a SUA, după cum afirmă seismologii de la USGS.
Cercetătorii de la USGS au elaborat prima hartă care include riscurile seismice pentru 2017, atât pe cele din cauze naturale, cât şi pe cele induse de om. Până acum, agenţia guvernamentală includea doar riscurile de cutremure naturale.
Raportul, care este parte dintr-o examinare pe 50 de ani a riscului seismic, arată că aproximativ 7 milioane de oameni trăiesc şi muncesc în zone cu risc de cutremur indus de om. Zonele din centrul şi estul SUA prezintă riscul de a suporta un cutremur de aceeaşi magnitudine ca cele care se produc în mod natural în California, transmite USGS.

 
Prin includerea cutremurelor induse de om, previziunile seismice au crescut semnificativ în anumite zone ale SUA”, a afirmat într-o declaraţie Mark Petersen, şeful Proiectului Naţional de Cartare a Posibilelor Evenimente Seismice, din cadrul USGS. „Această cercetare arată, de asemenea, că o mai mare parte din populaţie se află în faţa unui risc semnificativ de a fi expusă în anul următor la cutremure, fie naturale, fie induse de om, care să fie însoţite de pagube.
Cutremurele din zona central-estică a SUA sunt deseori produse din cauza apei reziduale, susține USGS. Aceasta provine din activităţile de obţinere/extragere de petrol şi gaze, când apa este pompată în puţuri subterane la mare adâncime în interiorul pământului. Aceasta diferă de fracturarea hidraulică, în care apa, nisipul şi substanţele chimice sunt pompate în pământ pentru a sparge rocile şi a extrage petrolul şi gazele.
Fracturarea hidraulică, așa cum este practicată în prezent, prezintă probabil un risc mai mic de a produce cutremure sesizabile, afirmă USGS (apa reziduală de la fracturarea hidraulică este în general pompată înapoi în puţurile de injectare a apei reziduale).
Totuşi, procedeele de injectare de apă reziduală au pus pe harta cu riscuri seismice şase state. Oklahoma prezintă cel mai mare risc, fiind urmată de Kansas, Texas, Colorado, New Mexico şi Arkansas, potrivit USGS. Oklahoma şi Texas au cea mai mare populaţie care locuieşte lângă zone cu risc de cutremure induse de om.
În ultimii cinci ani, USGS a documentat cutremure masive de pământ şi pagube în diferite arii ale acestor şase state, majoritatea fiind induse de om”, a spus Peteresen.
Mai mult, site-ul USGS «L-aţi simţit?» a arhivat zeci de mii de raportări de la oameni care au experimentat cutremure în aceste state, incluzând cam 1500 de rapoarte de cutremure puternice sau pagube.

Fiecare punct albastru de pe această hartă reprezintă un cutremur cu magnitudinea de cel puţin 2,5 începând cu anul 1980. Din 1978 până în 2008, există o medie de 24 de cutremure cu magnitudinea de 3, sau mai mari, care au atins zona centrală a SUA în fiecare dintre aceşti ani. Dar începând cu 2009 şi până în 2015, numărul a crescut la o medie de 318 de cutremure pe an, cu magnitudinea respectivă. În 2015 s-au înregistrat cele mai multe cutremure – 1010 cu magnitudinea de 3 sau peste 3. 
Începând cu mijlocul lunii martie 2016, 226 de cutremure cu magnitudinea de 3 sau mai mare s-au produs deja în zona centrală a SUA, conform USGS.
Cel mai mare cutremur care s-a produs în apropierea unui loc de injectare de apă reziduală a avut magnitudinea de 5,6 şi a avut loc în 2011, lângă Prague, Oklahoma.
Cercetătorii de la USGS au descoperit 21 de arii cu frecvenţă crescută de seisme induse de om. Unele zone, cum ar fi regiuni din Alabama şi Ohio, au avut cutremure induse de om în trecut, dar prezintă un risc relativ mic pentru anul 2017, deoarece activităţile care au determinat aceste cutremure s-au diminuat.
Alte zone din Alabama şi unele părţi din Mississippi prezintă însă o creştere a acestor activităţi. Dar cercetătorii caută încă să afle dacă cutremurele din aceste zone apar natural sau sunt induse de om, afirmă USGS.
Cercetătorii au găsit aria cu cel mai mare risc de cutremur indus de om ca fiind în zona central-nordică a statului Oklahoma şi în partea sudică a statului Kansas. Ei au calculat că există un risc de 10-12% ca un cutremur puternic să apară în aceste zone în 2016. Un asemenea cutremur, au estimat ei, ar putea avea gradul 6 sau mai mult pe scara Mercalli de Intensitate Modificată, ceea ce înseamnă că va putea fi simţit cu uşurinţă dar nu va produce pagube mari. Aceasta este echivalent cu aproximativ gradul 5 pe scara Richter.
Deşi cercetătorii nu sunt de acord cu ipoteza că injectarea de apă reziduală conduce la cutremure mai mari sau mai mici comparativ cu cele naturale, în ariile respective din regiunea centrală și estică a SUA, când se produce un cutremur mare apar mii de fisuri/falii, după cum afirmă USGS. Mai mult, cutremurele induse de om tind să vină în rafale de evenimente mici care se produc la adâncimi mici şi care nu se simt de obicei, pe când cutremurele naturale este mult mai probabil să fie simţite şi să producă daune.
Noul raport despre cutremure va ajuta arhitecţii să determine care ar fi cel mai bun design pentru clădirile din zonele de risc. Cetățenii din SUA care trăiesc în zone cu risc seismic pot citi despre măsuri de siguranţă pe site-ul FEMA's Ready Camp.
yogaesoteric
18 mai 2016

Semnal masonic ce provine de la șeful SRI şi este transmis pentru cei care ştiu ce înseamnă, de fapt, aceasta

Directorul SRI: Nici măcar nu îl cunosc pe Marian Munteanu.
Directorul SRI, Eduard Hellvig, neagă, într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, orice amestec în legătură cu desemnarea lui Marian Munteanu ca și candidat al PNL la Primăria Capitalei, așa cum s-a speculat într-o parte a presei.


Astfel, întrebat dacă are vreo legătură cu candidatura lui Marian Munteanu, Hellvig a spus: „Nu, categoric, nici măcar nu îl cunosc”.


yogaesoteric
18 mai 2016

marți, 17 mai 2016

Știri fierbinți din Franța și o întrebare: Este deja România terenul unor macro-experimente politice?

EXPLOZIV !


O știre care a venit de curând din Hexagon, via AFP, va electrocuta, în mod cert, alegătorii din România: francezii par să se fi săturat de tot ce înseamnă clasa politică, indiferent că este vorba despre partidele de stânga sau de dreapta, și și-au exprimat dorința pentru un nou tip de politică printr-o mișcare începută la Paris și care s-a extins către orașele din provincie.

 
Protestele au început la sfârșitul lunii martie, când oamenii au ieșit în stradă pentru a manifesta împotriva unor modificări la legea muncii. În primele zile, sute, iar mai apoi zeci de mii de protestatari s-au adunat zilnic în Piața Republicii din Paris pentru a-și exprima nemulțumirile, cum ar fi cele legate de corupție, de nivelul de trai, de violențele poliției, de cârdășia elitelor, de dificultatea de a găsi o locuință etc.
Ideea este să creăm o nouă agora în spațiul public” – astfel sintetizează acțiunea un participant la mișcarea căreia i s-a dat numele Nuit Debout (Noaptea în Picioare).
Vrem să exprimăm saturația generală împotriva societății, împotriva guvernului. Să luăm politica în mâinile noastre”, își continuă explicațiile cetățeanul, în timpul manifestației din Piața Capitoliului, la Toulouse, unde s-au adunat peste 10.000 de oameni.
Câteva sute de kilometri la nord de acest oraș, ministrul francez al Economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 38 de ani, a anunțat la o „reuniune cetățenească” lansarea unei noi mișcări „nici de dreapta, nici de stânga”, pe care a denumit-o En Marche (În marș).

 
În pofida reacțiilor aparent calme ale politicienilor, unii își arată interesul față de mișcările Nuit Debout și En Marche. Este cazul responsabililor stângii radicale, dar și al prim-secretarului Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadélis, care a recunoscut că a făcut „o mică plimbare discretă” prin Piața Republicii. „Este primăvara politicii”, a spus el, declarație pe care și-a nuanțat-o la scurt timp, comparând această mișcare mai degrabă cu cele din Hyde Park sau Puerta del Sol.
Nimeni nu știe unde se va ajunge”, mărturisește unul dintre participanții la Nuit Debout, care crede însă că „acesta este un spațiu de discuții de care avem mare nevoie”.
Ceea ce se petrece în Franța seamănă izbitor cu evenimentele care au avut loc la finele anului 2015 în România, după catastrofa de la Colectiv. Oameni ieșiți masiv în stradă, fluturarea de lozinci contra clasei politice, a legii lustrației, solicitarea unui alt tip de politică, în directă relație cu „Vocea străzii”, opțiunea pentru un guvern tehnocrat, mesajul „Ne-am săturat” transmis pe toate canalele media, toate acestea se regăsesc în mare măsură în evenimentele din Franța.

 
O asemănare care scoate de la naftalină o întrebare mai veche, care persistă în multe minți lucide: „A ajuns România ultimilor ani un soi de poligon al macro-experimentelor politice europene?” (Bogdan Tiberiu Iacob).
Iată o știre prezentată de Press TV în data de 16 aprilie 2016:
„Cele mai recente ciocniri dintre miile de protestatari francezi și forțele poliției din capitala Paris au condus la reținerea de către polițiști a 22 de demonstranți, în timp ce manifestațiile împotriva reformelor muncii dorite de guvern continuă, au declarat autoritățile.

Oamenii ascultă un discurs în timpul mișcării Noaptea în Picioare, în Paris, pe 15 aprilie 2016

Aproape 100 dintre cei peste 3.000 de protestatari au dat foc la pubele cu gunoaie și au aruncat sticle, cutii de conserve și pietre în polițiști, în timpul manifestațiilor de vineri noapte, 15 aprilie, din piața Place de la Republique. Protestatarii și-au petrecut din nou Noaptea în Picioare manifestând, potrivit unei declarații de sâmbătă a departamentului de poliție din Paris.
Potrivit știrilor locale, polițiștii au răspuns cu gaze lacrimogene, în încercarea de a îi goni pe protestatari din piață.
Protestele care au loc noapte de noapte au început pe 31 martie, împotriva unor reglementări guvernamentale care vor facilita concedierea muncitorilor de către companiile care au dificultăți financiare.

Un jongler face spectacol în timpul adunării Noaptea în Picioare, în piața Place de la Republique din Paris, pe 15 aprilie 2016
Ciocnirile au continuat în nord-estul capitalei, unde s-a raportat că două bănci și un șantier au fost vandalizate. Potrivit declarației poliției, patru dintre oamenii legii au fost răniți în timpul violențelor, iar 22 de demonstranți au fost reținuți.
Sute de protestatari s-au adunat în fiecare noapte în ultimele două săptămâni în zona din estul Parisului unde a fost construit un monument în amintirea celor 130 de victime ale atacurilor teroriste din noiembrie 2015, comise de facțiuni ale grupării Takfiri Daesh.
Protestatarii francezi spun că s-au inspirat din mișcarea de stradă a spaniolilor, Indignados (Indignații), din anul 2011, care a condus la ascensiunea la putere a partidului de extremă stângă Podemos.

 
Pe data de 9 aprilie au apărut ciocniri sporadice între manifestanții din Paris și forțele de ordine. Ministrul de Interne francez, Bernard Cazeneuve, a declarat pe 15 aprilie că 151 de membri ai forțelor de ordine au fost răniți de când protestele s-au încins, afirmând că incidentele violente sunt «intolerabile».”


yogaesoteric
17 mai 2016

Câinele, prietenul nostru devotat

luni, 16 mai 2016

Ionuţ Budişteanu, românul care concurează cu fabricile gigant din China

Autor: Bogdan Biszok | luni, 16 mai 2016 

Ionuţ Budişteanu, considerat unul dintre cei mai inteligenţi români, a terminat cu participarea la concursuri şi a trecut la un alt nivel, cel de antreprenor.
Are 24 de ani şi este din Râmnicu Vâlcea, catalogat de presa străină, oraşul hackerilor. Ionuţ Budişteanu a devenit celebru în 2013 când a câştigat locul 1 şi un premiu de 75.000 de dolari la concursul Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF), cea mai mare competiţie de ştiinţă şi inginerie din lume dedicată elevilor de liceu. Proiectul său era un model de maşină fără şofer. Deşi a făcut mai multe teste cu automobilul autonom prin oraşul natal, s-a împotmolit la realizarea plăcilor electronice. A încercat să colaboreze cu firme din China, însă a fost refuzat deoarece produsele necesare nu aveau o valoare mare. Astfel, tânărul inventator a decis să amâne acest proiect şi să contruiască singur un robot industrial care să realizeze plăcile. A pus bazele companiei VisionBot, care în prezent are doi angajaţi, peste 300 de comenzi şi face exporturi în Anglia.
„Noi facem roboţi industriali care asamblează plăcile electronice ce pot fi folosite la telefoane mobile, tablete etc. Am încercat să lucrez cu fabrici din China pentru produse în valoare de 50.000 de dolari, dar m-au refuzat pentru că pe ei nu îi interesează să lucreze cu companii mici, pe ei îi interesează să facă profit. Am decis să construiesc singur şi astfel am pus bazele VisionBot. Este efectiv tehnologia din imprimantele 3D. Piesele m-au costat 200 de dolari şi toate cheltuielile inclusiv înregistrarea firmei m-au costat 500 de dolari. Concurenţa noastră este reprezentată de fabricile din China care au echipamente de sute de mii de dolari“, a declarat Ionuţ Budişteanu.
„Tehnologia şi inovaţia trec pe lângă noi“
Budişteanu nu se consideră inventator, ci maker (n.r. - creator) pentru alţi makeri. „Cea mai mare problemă pentru makeri, inginerii în electronică, inventatori, hobbyişti este să transforme prototipurile în produse industriale din cauză că au nevoie de roboţi de fabrică. Cu VisionBot, încerc să ajut makerii să reușească să îşi transforme ideile în produse“, spune acesta. În ceea ce priveşte tehnologia şi inovaţia din România, Budişteanu spune că suntem foarte bine cotaţi în domeniul de programare, dar extraordinar de puţin reuşim să facem produse informatice care să fie realizate în România şi să fie vândute de către companiile româneşti în străinatate, iar tehnologia şi inovaţia trec pe lângă noi.
„România promovează foarte bine competitivitatea. Am participat la 130 de concursuri de informatică, electronică, programare, dar nu este normal ca la facultatea de Matematică şi Informatică din 33 de examene, 31 să se dea pe hârtie“, spune Budişteanu. Dacă va avea succes cu firma lui, VisionBot, Budişteanu vrea să producă câţiva ani roboţi industriali, iar apoi să se întoarcă la softul mașinii fără șofer, dar şi la celelalte proiecte amânate cum ar fi senzorul care ajută nevăzătorii să simtă lumea înconjurătoare cu limba și o cameră prin care poate detecta, cu ajutorul inteligenţei artificiale, identitatea unui hoţ chiar dacă are cagulă.
Genialitatea nu înseamnă să faci un produs foarte bun sau un brevet, contează cum este implementat, cum este prezentat, cum este vândut. Din păcate, în România, creăm chestii, dar niciodată nu le vindem.
Ionuţ Budişteanu
http://www.capital.ro/

Modul de operare al grupului din CNA care protejează interesele infractorului Dan Voiculescu

Autor: Mălin Bot | luni, 21 martie 2016 


“Niciodată în istoria acestei instituţii nu a existat o asemenea majoritate care să protejeze, în grup organizat, la comandă politică sau pentru alte motive, interesele cuiva”. Această declaraţie m-a fost făcută chiar de către unul dintre membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului în momentul când am decis să merg în faţa acestei instituţii pentru a arăta ceva extrem de grav.

Săptămâna aceasta am fost pentru prima oară la Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Am ţinut să stau în faţa lor şi să mă uit în ochii lor când le spun cât sunt de corupţi şi cum protejează un grup de mardeiaşi media care acţionează pentru agenda personală a infractorului Dan Voiculescu, încarcerat la Penitenciarul Rahova.
Sunt lucruri pe care le-am mai scris în editorialele mele în ultimii ani.
Am ţinut însă să le comunic personal opinia mea celor din CNA şi să le arăt cele mai urâte consecinţe ale protecţiei pe care ei o acordă unui individ aflat în puşcărie, care a infectat România, în ultimii ani, cu un val de ură fără precedent, folosind cele mai abjecte metode aleSecurităţii comuniste, instituţia care l-a plămădit pe Dan Voiculescu aşa cum este el acum.
Reclamasem cele două zile de linşaj mediatic la televiziunea Antena3 pentru editorialul în care am explicat cum a eşuat mineriada pusă la cale de Voiculescu ca să scape de executarea silită începută de ANAF.
Reclamaţia mea a fost pusă pe ordinea de zi a şedinţei din această săptămână, în care s-a prezentat şi raportul de monitorizare.
De zeci de ori m-au acuzat “nazism” derbedeii media care îl slugăresc pe infractorul de la Rahova.
O zi întreagă au reluat, în buletinele de ştiri, aceste denigrări. Când s-au vizionat scenele respective, adunate în raportul de monitorizare, au fost atât de multe încât chiar Radu Herjeu a răbufnit: “Chiar trebuie să vedem de 30 de ori cum i-au acuzat de nazism. Am înţeles ideea!”

Nazismul este interzis de lege în România, e faptă penală şi asta e o mare problemă.
Legea Audiovizualului prevede strict că persoana acuzată de orice trebuie să îşi expună şi ea punctul de vedere, că trebuie prezentate dovezi şi că e obligatorie difuzarea unui drept la replică, dacă e solicitat. Televiziunile au obligaţia să respecte aceste reguli, când acuză pe cineva de orice.
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Legea a fost călcată în picioare în mod grobian.
În ultimii ani, aproape după fiecare editorial în care am explicat cum acţionează infractorul Voiculescu, am fost insultat, jignit, înjurat de mardeiaşii media pe care condamnatul îi plăteşte cu zeci şi zeci de mii de euro ca sa fie eficienţi, convingători, perseverenţi. Şi-au dezvoltat un mecanism tipic pe care îl folosesc în cazul oricărei persoane publice pe care s-a supărat Voiculescu de-a lungul timpului, pentru acelaşi scop: şantajul.
Este o mentalitate tipică găştilor interlope care terorizează unele cartiere. “Dacă te mai iei de noi, te călcăm în picioare!”, aceasta e ideea.
Nu e numai pentru cei călcaţi în picioare, e mai ales pentru toţi cei care ar avea de ceva de spus sau de făcut împotriva mârşăviilor pe care infractorul Voiculescu le tot face în societate.
Jurnaliştii care scriu articole ajung să se teamă să-şi spună opinia, să ia atitudine, de frică să nu fie târâţi în noroi ca cei denigraţi deja.
Magistraţii care judecă alte cauze ale găştii lui Voiculescu trebuie intimidaţi şi ajung să se teamă că Felix îndreaptă către ei ventilatorul cu rahat şi îi linşează mediatic aşa cum a fost linşată Camelia Bogdan sau Laura Codruţa Kovesi.
Politicienii care controlează instituţiile cu care are interese gaşca lui Voiculescu trebuie să ştie că dacă nu îl ajută sunt stigmatizaţi, demonizaţi, supuşi unui oprobiu public atroce.
Această metodă a fost aplicată de ani de zile cu toţi cei pe care Voiculescu a avut vreun interes să-i timoreze, reducă la tăcere, intimideze. Cei care au opus rezistenţă au fost desfiinţaţi şi puşi la stâlpul infamiei.
Cheia succesului şantajului naţional pe care îl comite astfel infractorul de la Rahova, de ani de zile, sunt fost câteva emisiuni realizate de “băieţii” lui „şmecheri”, “vedetele” pe care le plăteşte cu zeci de mii de euro ca să linşeze la comandă în emisiunile de la radio şi de la TV sau chiar pe reţele sociale.
Radu Tudor te face nazist dumincă seara. Dana Grecu te zgârie pe faţă ziua următoare.Mircea Badea te înjură la radio şi pe Facebook. Pastorul Mihai Gâdea ţine o slujbă de demonizare la Sinteza zilei
Gaşca e bine organizată şi acţionează cu precizie chirurgicală când Varanul dă din coadă pentru comanda cafteala mediatică.
Nimic din toate acestea nu se puteau produce şi România nu era acum o ţară infestată cu ura lui Voiculescu împotriva oricui i s-a opus, dacă o instituţie şi numai una îşi făcea datoria: Consiliul Naţional al Audiovizualului.
Tot succesul acestor operaţiuni de intimidare, şantaj şi denigrare stă în modul cum aplică sau se prefac că aplică legea secretarii de stat din CNA. Legea are prevederi clare, amenzi consistente şi un mecanism care impune măsuri în crescendo. Dacă scopul urmărit de lege era aplicat aşa cum e stipulat în lege, cele mai abjecte linşaje mediatice din ultimii ani nu se puteau produce.
Acesta este motivul pentru care şi eu am fost linşat două zile într-o manieră care a isterizat pur şi simplu telespectatorii Antena3. Unii dintre ei m-au căutat personal, pe Facebook, pentru a-mi transmite ura care le fusese indusă de emisiunile în care am fost linşat mediatic.
Dintre toate mesajele primite, unele cu un limbaj birjăresc inimaginabil, unul este cel care m-a determinat să merg pe drumul pe care am pornit zilele acestea. Este un mesaj în care un telespectator Antena3 îmi spunea cum ar vrea să-mi violeze mama.
O spunea folosind cuvinte şi expresii de un vulgarism infiorător. Am primit mesajul obscen chiar într-un moment farte greu pentru mine, când comemoram moartea mamei mele.
Nu există în limba română cuvinte care să descrie sentimentul pe care l-am simţit când am citit acel mesaj, în contextul trist în care mă aflam.
Ştiam însă că persoana care l-a trimis este o victimă a propagandei unui securist nenorocit lăsat să-şi facă de cap, deşi avem instituţii care ar fi trebuit să-l oprească. Nu de la acel smintit venea mesajul. Cel care l-a trimis era doar un ins lipsit de educaţie şi inteligenţă, victimă sigură a unor “băieţi şmecheri” care îl manipulaseră să urască într-o manieră atît de sinistră.
“Băieţii şmecheri” ai lui Voiculescu şi cei care le permit să fie şmecheri sunt cei care au generat momentul oribil prin care treceam. Ei trebuie puşi să suporte consecinţele faptelor lor.
Un pas de pe drumul pe care am decis să merg după acest moment oribil a fost să mă prezint în faţa CNA şi să citesc cateva dintre mesajele primite celor care au făcut posibilă situaţia prin neaplicarea legii aşa cum trebuie, de câte ori alţii au fost linşaţi înaintea mea.
Am vrut să vadă personal fiecare dintre ei mesajul cel mai urât şi să afle, în timp ce se uită în ochii mei, în ce moment am primit eu acel mesaj.
Să vadă bine care este cel puţin una dintre consecinţele abuzului în serviciu pe care ei îl comit neaplicând legea şi neexercitând rolul pentru care societatea le plăteşte salariile şi cheltuielile de funcţionare.
Decizia de a mă adresa astfel CNA a determinat pe unul dintre membrii acestui consiliu să-mi descrie, din interior, care este modul de operare aplicat pentru protejarea intereselor lui Dan Voiculescu.
Îi voi proteja identitatea, dar sper ca lucrurile pe care el le-a descris să ajungă şi pe masa autorităţilor judiciare competente să cerceteze abuzul în serviciu comis de persoane cu funcţii de secretari de stat.  
Sunt trei metode descrise de acest membru CNA. Omul observă de ani de zile cum sunt constant şi organizat protejate interesele lui Voiculescu şi cum este mimată aplicarea legii pentru ca fiecare linşaj să se lase cu cele mai mici sancţiuni, astfel încât acest mod de comportament să se poată perpetua.
Îl las să vă explice, aşa cum mi-a explicat şi el mie, care e modul de operare al grupului aservit infractoruli Voiculescu.
“Şi-au făcut o acoperire perfectă în numărul de amenzi aplicate. Dacă te uiţi în statistici, Antena 3 are cele mai multe amenzi şi somaţii. Dar este o manipulare pentru că, de fapt, amenzile sunt în sume pe care cei vizaţi le gândesc din momentul când bugetează emisiunile.
Am văzut proiecte de emisiuni bugetate din start cu un anumit cuantum al amenzilor. Ei ştiu cât încasează din publicitate şi ştiu care sunt limitele în care pot să plătească amenzi, ca să nu intre pe minus. Totul e gândit din start.
Cei mai mulţi dintre colegii din CNA îi protejează pentru că aşa e comanda de la partidul care i-a pus acolo. Niciodată în istoria acestei instituţii nu a existat o asemenea majoritate care să protejeze în grup organizat, la comandă politică, interesele cuiva.
Alţii au interese directe. Ştiu că unul dintre ei a avut probleme medicale şi că toate cheltuielile cu analizele şi tratamentul i-au fost achitate ca recompensă pentru că a votat aşa cum a trebuit, când a fost nevoie”.
Sursa despre care vorbesc mi-a indicat cu nume şi prenume membrul CNA aflat în situaţia aceasta şi mi-a indicat numele unei clinici. Nu prezint acum aceste informaţii pentru că încă nu am dovezile care să le susţină.  
Citiţi, mai departe, ce spune sursa aceasta:
„În mod normal, când Gâdea sau Badea sau alţii fac mai multe emisiuni în care denigrează pe cineva, din punctul de vedere al legii sunt fapte diferite.
Legea e încălcată în emisiuni şi momente diferite. Ar trebui să fie amenzi separate pentru fiecare faptă şi măsurile ar trebui luate în crescendo până la ridicarea licenţei. Acesta e mecanismul legal.
Cei care îi protejează interesele lui Voiculescu în CNA adună mai multe fapte la un loc, chiar şi din zile diferite, pentru a putea să dea o singură amendă. Sunt situaţii când aplică amenda pentru fapta mai puţin gravă, după ce au aranjat lucrurile în aşa fel încât mai multe fapte să fie comasate.
Uneori, când se încalcă grosier legea, se dă o amendă foarte mare şi asta induce în eroare un observator care nu ştie bine legea.
O amendă mare e nimic pe lângă suma care se cumula din amendarea fiecărei fapte şi mai ales pe lângă consecinţele legale produse de faptul că într-un timp scurt se succed mai multe sancţiuni. Dacă legea era aplicată în spiritul ei şi nu făceau constant comasarea faptelor pentru a da o singură amendă, riscau chiar suspendarea licenţei.
Cvorumul este altă metodă pe care o folosesc ca să determine o decizie mai avantajoasă pentru interesele lui Voiculescu.
Este obligatoriu să fie minim opt membri prezenţi în sală şi să fie minim şase voturi pentru orice decizie.
Dacă nu e cvorum, nu se pot lua decizii, aşa că se înţeleg între ei cum să plece din sală ca să nu fie cvorum când lucrurile nu merg cum au stabilit sau pentru a amâna aplicarea sancţiunii, când e scandal public. Sub pretextul că nu e cvorum, amână lucrurile pur şi simplu.
Uneori, când este cvorum, stabilesc o oră obligatorie de încheiere a şedinţei şi apoi lungesc aiurea discuţiile pentru a nu se mai ajunge la punctele sensibile de pe ordinea de zi şi astfel se obţine amânarea pentru un context mai favorabil”.
Acest mod de operare în faţa încălcării legislaţiei este motivul pentru care linşajele mediatice nu se opresc niciodată şi continuă, deşi legea are toate instrumentele necesare pentru stoparea lor.
Acestea sunt motivele pentru care o instituţie a încetat să-şi îndeplinească rolul în societate şi a devenit o formă fără fond care mimează doar aplicarea legii.
Mi-a fost necesară o singură vizită la CNA pentru a înţelege clar cum funcţionează protecţia acordată lui Voiculescu. În şedinţa la care eu am participat lucrurile s-au petrecut exact aşa cum au fost descrise. 
Acesta este un mod de operare prin care un grup organizat protejează interesele unui infractor şi stopează funcţionarea normală a unei instituţii, cu consecinţe grave pentru societate şi punctual pentru foarte multe persoane publice din România: magistraţi, politicieni, jurnalişti, lideri de opinie, oameni de afaceri.