miercuri, 29 martie 2017


Traian Băsescu, despre Tudorel Toader: „A fost un discurs profesionist, cu o concluzie de slugă”


Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a declarat, miercuri, că nu este oportună, în acest moment, declanşarea procedurii de revocare a procurorului general şi a procurorului şef al DNA. Traian Băsescu a lansat acuzații grave la adresa ministrului și spune că deciziile au fost luate de acesta alături de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu.
La B1 TV, Băsescu l-a numit ”slugă” pe ministru și a spus că decizia sa e extrem de gravă.
”A fost un discurs profesionist, cu o concluzie de slugă. A constatat încălcarea gravă a Constituției și spune că nu e oportun să luăm măsuri împotriva celor care încalcă Constituția. E explicația unui marțafoi propulsat de Fenechiu la CCR care s-a pliat pe interese. Păcat că știe carte, dar rămâne o slugă. E vorba despre statul de drept, am relativizat Constituția.
S-au întrunit cu Dragnea, cu Tăriceanu, s-au temut de manifestații, de amenințări, de vizita ambasadorului SUA, de sistem, nu știu, dar azi, în România, s-a stabilit relativizarea Constituției. E extrem de grav. Nu mai e nimic de comentat. Sistemul e cel care își impune punctul de vedere, cu sau fără Kovesi sau Coldea. Constituția e terfelită de un neisprăvit de ministru și o neisprăvită de majoritate. Niște slugi ale sistemului. E mai rău decât ”marțea neagră”. ”, a spus Traian Băsescu.

http://www.stiripesurse.ro

Traian Băsescu, facebook.com



              Traian Băsescu, (La adresa actualilor guvernanți): 

Slugilor,
Dacă nu sunteţi în stare să vă apăraţi la voi acasă Constituţia, cum credeţi că îi veţi apăra pe români în faţa presiunilor Brexit-tului ? Dar în relaţia cu Trump ?
Când nu-ţi respecţi tu, român, propria Constituţie, cum vrei să ţi-o respecte alţii ?
Când nu-ţi aperi Constituţia, nu ai cum să-ţi aperi ţara !
Luaţi aminte slugilor.

marți, 28 martie 2017

«Greşalele în politică sunt crime»



Cuvintele usturătoare pe care Mihai Eminescu le-a scris în presa vremii la adresa clasei politice sunt uluitor de potrivite și pentru a descrie vremurile pe care actualmente le trăim. Vă oferim în continuare mai multe citate din scrierile jurnalistice ale lui Mihai Eminescu menite a ne ridica unele semne de întrebare.
Statul a devenit, din partea unei societăţi de esploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate.”
S-au zidit fără îndoială multe palate în Bucureşti, s-a înmulţit numărul acelora care trăiesc numai în capitală sau numai în străinătate; ţara munceşte înzecit pentru a întreţine absenteismul şi luxul, precum şi pătura numeroasă de oameni care şi-au făcut din politică o profesie lucrativă.”
Peste tot aceeaşi idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români puţin îmi pasă!”
Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român.”
Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rândul lor, atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii «patrioţilor» trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde «patrioţii» au câte un petec de moşie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui «patriot».”
Greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”
Dacă am aplica această din urmă paradigmă, oare câți oameni politici ar trebui să răspundă pentru greșelile lor, voite sau nevoite?
Oare de la ce nivel al greșelii începe crima împotriva propriului popor?
Oare atunci când faci legi împotriva poporului tău, ar trebui să te vedem ca pe un criminal, sau ca pe un biet om supus greșelii?
yogaesoteric 
27 martie 2017


vineri, 24 martie 2017

Raport nazist din 1940 pentru colonizarea României. Un proiect care iată a revenit în actualitate sub patronajul Uniunii Europene

TRIST, DAR ADEVĂRAT !!
O introducere de Miron Manega:
Textul de mai jos este un fragment dintr-un raport german din 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523.
Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa lui. Actualitatea acestuia nu este dată de observațiile istorice (câteva judicioase, dar cele mai multe profund eronate), ci de viitorul colonial pe care ni-l pregătea, la momentul acela, Germania. Viitor pe care ni-l pregătește acum Uniunea Europeană (sau de Euro-Germania, cum o consideră unii). Observați analogiile…
Raportul nazist despre România are multe erori, dar şi multe observaţii corecte. „Spaţiul colonial de care vorbeşte, „care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare, era constituit în state independente încă din 1330 (Ţara Românească) şi 1359 (Moldova). Autorul raportului nu ştie nimic despre asta, şi nici despre momentele de glorie europeană ale unor domnitori români. Cunoaşte în schimb foarte bine istoria Ţărilor Române de la 1710 încoace (începutul perioadei fanariote) şi pe această cunoaştere îşi fundamentează toată analiza. Sub această rezervă, raportul are o importanţă documentară incontestabilă şi scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.”
Raport german din 4 noiembrie 1940
România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea, cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare.
Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”. „Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei.
Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea.
Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reușit prin apariţia sistemului industrial european, care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nicio legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune.
Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă. Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier, deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem, au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nicio şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.
Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor.
În primul rând nu există un conducător şi nicio clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi „poporul” nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic, dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe.
Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că, într-adevăr, nu avea la îndemână forţe proprii care să-i fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care, înainte de toate, pretinde cinste, s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna, din punct de vedere al politicii externe, de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel, prin aceste exporturi româneşti se pare că vor fi asigurate lipsurile industriei germane.
Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi prin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale.
Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare, asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect.
Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că, în mod oriental-slav, se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la vreun fel de schimbare.
Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată, ci să fie folosită pe deplin, acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta, este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi, trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mari armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se pot alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi, cum este de dorit, să îl dezvolte.
Ţara de dincoace de Carpaţi poate, prin munca saşilor transilvăneni, să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea, grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi, treptat, numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea, nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi – şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti – fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabile de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea, astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.
4 noiembrie 1940
Citiți și:

yogaesoteric
24 martie 2017

joi, 23 martie 2017

Declarații șocante ale generalului Iulian Vlad: Sergiu Nicolaescu a regizat momentele de panică și explozii din 1989, în București

A folosit recuzită specială și cascadori…

 
Evenimentele din anul 1989, numite de unii Revoluție, iar de alții lovitură de stat, au rămas până astăzi o mare nebuloasă, acel moment fiind cu certitudine unul în care și serviciile altor state și-au băgat coada.


Simplul fapt că de puțină vreme s-a redeschis Dosarul Revoluției, după ce fusese băgat la sertar, fără soluții, iar cei considerați în mod oficial un fel de eroi ai Revoluției până acum, în frunte cu Ion Iliescu, sunt astăzi inculpați pentru crime împotriva umanității, ne spune cât de mari sunt interesele în legătură cu mușamalizarea evenimentelor de acum 27 de ani.
Și iată că în contextul emoției creată de redeschiderea dosarului amintit, revista Periscop (publicație a cadrelor în rezervă și retragere din Serviciul de Informații Externe), citată de Evz.ro, prezintă un interviu incendiar în care ultimul șef al Securității comuniste, generalul Iulian Vlad, a făcut mărturii care cutremură spațiul public românesc. Astfel, fostul șef al Securității din regimul Ceaușescu spune, nici mai mult nici mai puțin, că Sergiu Nicolaescu este autorul unor înscenări cu explozii la începutul evenimentelor din anul 1989, din București, menite să provoace tulburări, acțiuni realizate cu recuzită specială și cascadori, totul gândit să ducă la căderea regimului Ceaușescu și la concentrarea puterii în mâinile nou creatului Front al Salvării Naționale, născut din vechi nomenclaturiști.
Iată câteva fragmente din acest interviu. Generalul Iulian Vlad:
Organizarea momentelor de panică și explozii urmate de țipete i-a aparținut lui Sergiu Nicolaescu. El a fost cel care a regizat acele provocări, pentru care a folosit recuzita și o parte dintre cascadorii utilizați la scenele pe care le turna la filmări.
De altfel, Sergiu Nicolaescu a făcut ani de zile obiectul Direcțiilor a III-a și a IV-a, care au documentat destul de bine contactele intense și dubioase pe care le avea la diferite niveluri cu cadrele de conducere din armată și, îndeosebi, pe timpul lungilor deplasări efectuate în străinătate, mai ales în Germania. Din păcate, la nivelul cel mai înalt, nu s-a dispus nicio măsură în consecință.
Și, după evenimentele din 1989, Sergiu Nicolaescu, dintr-o dată, s-a pus în capul bucatelor și a ajuns ceea ce a ajuns. Cine l-a numit pe Sergiu Nicolaescu președinte al Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989? Evident că Ion Iliescu! Adică pui lupul paznic la oi?
Ordinul de deschidere a granițelor a fost dat de Ion Iliescu și CFSN, la insistențele generalului Nicolae Militaru, care comanda Armata și toate instituțiile de forță ale statului. El, acest trădător ordinar, trebuia să se ducă și să propună închiderea frontierelor. Ori, a procedat exact invers…
…Mai departe, influența extraordinar de puternică pe care au avut-o posturile de radio și televiziune străine, îndeosebi din unele țări vecine. Faptul că zeci de mii de sovietici veniți atunci pe teritoriul României s-au implicat direct în acțiune, că au dat buzna peste frontiere ungurii, care au făcut enorm de mult rău, sârbii, pe care i-am considerat de-a lungul timpului ca pe cei mai buni prieteni ai României și s-au dovedit atunci a ne fi dușmani, toți laolaltă au făcut ca România să fie pusă într-o situație dintre cele mai grele cu putință, să determine dezmembrarea ei. Asta s-a urmărit!
Din fericire pentru noi, scenariul dezmembrării României copt în acele vremuri nu a putut fi dus până la capăt. El continuă însă astăzi în mințile înfierbântate ale ungurilor și rușilor, dar și în ale altora. Să sperăm că vom rezista și acum…

Citiți și:
yogaesoteric 
23 martie 2017


REALITĂȚI SUEDEZE

REALITĂȚI SUEDEZE

Ia cititi si va MINUNATI ! Fraerii de noi !
Ce ne oprește să facem la fel?!

Diferențe între “Suedia comunistă” si “România țiganistă”. Despre o civilizatie de neinteles pentru saltimbancii balcanici.
(13 iunie 2016)






Suedia:- locuitori                   = 9,2 mil.             România : - locuitori           22 mil.
               - PIB                          = 371,5 mld. $                           - PIB                   = 189,8 mld. $
               - venit/cap de loc      = 50,05 $ (loc.11)                        - venit/cap.loc.   =  8,95 $ (loc 70)
                  (în 2015)                                                                           (în 2015)
De curând, am ca vecin un vechi cunoscut, fugit de comunismul din Suedia; Odata mi s-a 'destainuit': "m-am saturat de comunistii astia suedezi"...; am ramas cu gura cascata.. si el mi-a argumentat: nu poti sa faci nimic de capu' tau, nu poti sa gresesti, nu poti sa te simti si tu singur... peste TOT domneste Ordinea si Legea; de ex. - daca intri cu un 4x4 al tau in oras (!) si n-ai platit rovigneta... amenda iti vine in 3 zile si este foarte mare.., daca gresesti, deh. ca tot omu'..., platesti de-ti sar capacele...

Deci vecinul meu s-a săturat de aceasta permanenta pseudo-'Securitate' care obliga la Ordine si Respect..., in rest va las pe voi sa judecati unde-i mai bine: acolo sau aici – eu zic ca aici, aici poti sa faci ce vrei, sa omori si sa stai 3 ani la mancare gratis, sa furi (e bine sa furi mult ca sa ai ce spagi sa dai la cei care te vor judeca) s.a.m.d. Alegeti..., vai noua!

Suedia...o tara la superlativ....legislatia lor....visul la Rai...al omenirii.... Suedia, tara in care politicienii nu au privilegii, nu se bucura de imunitate, iar alegatorii se prezinta la vot in proportie de peste 80%. In topul 2013 al celor mai fericite tari, Suedia figureaza pe locul 5, dupa Danemarca, Norvegia, Elvetia si Olanda, in timp ce Marea Britanie este abia pe locul 22, iar Romania pe locul 90.
Tarile "fericite" au in comun mai multe lucruri, printer care un venit mare pe cap de locuitor, o viata sanatoasa si, mai ales, absenta coruptiei la nivelul liderilor, explica John Helliwel, profesor de economie la Universitatea British Columbia. De asemenea, implicarea oamenilor in viata "cetatii" este tratata cu foarte mare seriozitate.

Reportajul "Suedia - Taramul politicienilor fara privilegii"
("Sweden - Land of Politicians Without Privileges"), difuzat de televiziunea braziliana TV Bandeirantes, ne prezinta o lume despre care, obisnuiti cu situatia din Romania, ne e greu sa credem că există cu adevarat ... !!!

Cateva date generale:
Suedia este o monarhie constitutionala.
Din 1971, Parlamentul tarii este unicameral si are 349 de membri, alesi prin vot direct si proportional, ei reprezentand 9,2 milioane de cetateni. Regele Carl al-XVI-lea Gustaf indeplineste doar functii ceremoniale, cele politice fiind preluate de Purtatorul de Cuvant al Parlamentului.
Statul este conceput ca un sprijin pentru toti cetatenii sai, care sunt tratati echitabil prin intermediul unor servicii sociale consistente, bazate pe o economie solida. Aceste servicii sunt asigurate tuturor gratuit, indiferent de venituri sau clasa sociala. In schimb, taxele sunt mari, dar ele se intorc sub forma de pachete de asistenta sociala.
Aceasta relatie intre stat si cetateni face ca alegerile sa fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor, peste 30% dintre ei sunt membri in diverse partide si peste 80% sunt membri de sindicat. Prezenta la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii considera dezbaterile politice si prezenta la vot esentiale pentru democratie.

Fara privilegii sau lux pentru politicieni.
Tara este condusa de clasa politica, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicati si de atenti la activitatea depusa de cei carora le dau votul, motiv pentru care acestia nu au privilegii si nici nu beneficiaza de conditii de lux. Pana in 1990, in Suedia nici nu existau locuinte puse gratuit la dispozitia parlamentarilor. Acestia obisnuiau sa doarma pe canapelele din birourile lor, situate in cladirea Parlamentului.
In prezent, parlamentarii suedezi au la dispozitie garsoniere detinute de stat, cu o suprafata de circa 40 de metri patrati. Singura camera este folosita atat ca living, cat si ca dormitor. Spalatoria este comuna, iar demnitarii trebuie sa se programeze din timp daca vor sa isi spele asternuturile. Sunt si parlamentari care traiesc intr-un spatiu chiar mai mic, de doar 18 metri patrati. In aceste cazuri, inclusiv bucataria este impartita in comun. Nu exista personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: "Pastrati curatenia".
Biroul unui parlamentar are circa 18 metri patrati.
Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici masini de serviciu cu sofer.
"Eu ii platesc pe politicieni. Nu vad niciun motiv pentru care banii platitorilor de taxe sa fie folositi pentru a le oferi politicienilor o viata de lux", explica un suedez in reportajul televiziunii braziliene.
Resedinta oficiala a premierului suedez nu depaseste circa 300 de metri patrati.
Nici acesta nu beneficiaza de personal de serviciu. Mai mult, purtatorul de cuvant al guvernului a declarat ca premierul isi calca singur camasile si isi spala singur rufele, la fel ca orice simplu cetatean.
Suedia este impartita in 21 de comitate conduse de cate un birou administrativ numit de guvern impreuna cu un consiliu ales de cetateni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localitati. Nici primarii si guvernatorii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite, iar consilierii nici macar nu au salariu lunar sau un birou propriu, asa ca lucreaza de acasa.
"Suntem alesi sa reprezentam cetatenii si, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe", a explicat o consiliera. Doar parlamentarii, care lucreaza la elaborarea legilor, se considera ca exercita un serviciu public pentru care trebuie sa fie remunerati cu salarii lunare. Un parlamentar suedez castiga aproape dublul venitului net al unui professor.

Fără îndemnizații speciale
Parlamentarii care nu domiciliaza in capitala nu primesc bani in plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenti la cabinetele parlamentare din localitatile de origine. Acolo, multi

dintre ei lucreaza de acasa si utilizeaza sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se intalni cu alegatorii.
Toate calatoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie sa fie aprobate si rezervate la agentia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizatii speciale.

Fără imunitate.
Politicienii suedezi nu sunt privilegiati in fata legii si nu se bucura de niciun fel de imunitate. Mona Sahlin a cumparat o ciocolata si alte cateva obiecte personale cu credit cardul guvernamental si a platit scump - si-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru in anii '90, fiind cunoscut sub numele de "cazul Toblerone". Sahlin si-a compromis cariera politica, fiind nevoita sa demisioneze din functia de lider al Partidului Social Democrat. 


Transparența si control cetațenesc. 

Cetatenii sunt foarte atenti la modul in care Parlamentul isi foloseste puterea. Transparenta activitatii parlamentare are radacini in Constitutie. Fiecare cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern si declaratia de impozit pe venit a premierului.

Mai mult, functionarii trebuie sa puna la dispozitia doritorilor corespondenta zilnica si emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetatean avand acces la aceste informatii.
In sala calculatoarelor este posibil chiar sa studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitatii publice. De exemplu, unul din rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus si pranzul luat impreuna cu presedintele Bancii Centrale, precizandu-se chiar si ce au mancat si au baut cei doi.
Administratia Parlamentului suedez tine socoteala cheltuielilor in rapoarte ale membrilor, depozitate intr-o singura incapere. Exista dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum si pentru Purtatorul de cuvant al Parlamentului.
Orice suedez poate veni sa studieze dosarele sau poate cere informatiile prin intermediul Internetului.
Principiul transparentei este inclus in Constitutia suedeza de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de coruptie sa fie extrem de rare in aceasta tara. 

(Transmiteti mai departe la TOTI cei pe care-i cunoasteti ! Ar trebui transmis pe TOATE retelele TV, la presa scrisa si vorbita, pentru a fi adus la cunostinta tuturor !)

http://www.agorapress.ro/intre-suedia-comunista-si-romania-tiganista-despre-o-civilizatie-de-
neinteles-pentru-saltimbanci-balcanici

Despre sindromul «ordonanţă» si estetica sfârşitului de ţară


MOTO: „Stăpâne, ai mai văzut un dezastru atât de frumos?” (Nikos Kazantzakis, Alexis Zorba)
Celebra frază a filosofului american de origine spaniolă George Santayana, „Cei ce nu-şi pot aminti trecutul, sunt condamnaţi să-l repete”, a devenit, prin repetiție, aproape un truism. Dar asta nu-i scade cu nimic gravitatea conținutului, pe care-l constatăm zilnic în istoria lumii. În afară de marii manipulatori ai popoarelor, nimeni nu învață nimic din trecut, pentru că nimeni nu și-l mai amintește. „Opinia publică n-are memorie” remarca și Nae Ionescu, iar pe această amnezie a mentalului colectiv se bazează construcția marilor imperii, fie ele teritoriale, coloniale sau, mai nou, economice.
Ceea ce ni se petrece astăzi poate fi gândit, evident, într-o logică liniară, simplă, a cărei coerenţă poate fi impecabilă. Dar tocmai această coerenţă ne este fatală, pentru că, de fapt, lucrurile nu se desfăşoară într-o reprezentare plană, ci într-una tridimensională, în care ceea ce vedem este doar o faţetă. Uneori, această faţetă este atât de seducătoare, încât nu numai că nu putem vedea ansamblul, dar nici nu vrem. Manifestaţiile contra (chipurile) ordonanţei de urgenţă au generat cel mai paşnic şi mai frumos spectacol de imagine din istoria mondială a protestelor. Cum să accepţi ideea că acest spectacol, care este, într-adevăr, relevant pentru inteligenţa şi creativitatea spontană a unui popor, poate fi, de fapt, o manipulare criminală prin care masele colaborează voluntar la dispariţia propriului stat? Şi nu orice fel de mase, ci elita intelectuală tânără, care a căpătat deja eticheta nobiliară de „tinerii frumoşi şi liberi”. E posibil însă ca acest blazon să se transforme în stigmat istoric.
Comportamentul incalificabil al guvernului este rezultatul cutumelor politice de până acum. Toţi, toate guvernele, au făcut aşa: au dat sute, mii de ordonanţe anapoda, fără să consulte pe nimeni, fără să le pese dacă e sau nu vorba de vreo urgenţă. Lor nici nu cred că li s-a părut că au încălcat vreo lege (şi până la urmă nici n-au încălcat), procedura n-a fost nici ea ilegală, a fost doar incorectă. Dar incorecţi au fost TOŢI, până acum, de 27 de ani încoace.


Este greu să crezi în spontaneitatea acestor mişcări. Insistenţa, anvergura, ingeniozitatea, creativitatea, frumuseţea demonstraţiilor, toată această risipă colosală de imagine nu se potrivesc cu obiectul cauzei. Disproporţia este prea mare. Este doar un indiciu, folositor poate, într-o eventuală analiză mai puţin încordată. Mai este şi un aspect de „textură” a manifestaţiei, respectiv implicarea, ca parteneri de „cauză”, a unor entităţi cel puţin suspecte: DNA, SRI, PNL, USR şi, bineînţeles, capul de afiş al acestei asocieri, preşedintele Iohannis. Nu deranjează pe niciunul dintre manifestanţi această companie? Nu știm să se fi disociat cineva de ei, deci este vorba de o promiscuitate acceptată.
De cealaltă parte este electoratul, care aşteaptă, totuşi, din partea guvernului un program de guvernare. Nu interesează pe nimeni? Pare că este vorba de o înscenare de proporții. În ultimul timp în România nu se vorbeşte decât despre „ordonanța de urgenţă”, iar în Piaţa Victoriei erau, la un moment dat, 50 de agenţii de ştiri şi televiziuni din străinătate (CCTV din China, Rai 3 din Italia, PTC TV din Serbia, Rusia 1CNNBBCCehia TVAl JazeeraNews 24 din America, EuronewsB TVOn AirBulgaria TV și Nova Tv din Bulgaria etc.). Nu sesizează nimeni nicio analogie, nicio amenințare, niciun pericol? Nu observă nimeni că această paranoia naţională a ordonanţei nu a apărut şi nu se menţine spontan? Nu vede nimeni ce se petrece în jurul României, în timp ce noi ne luptăm eroic cu un guvern care nu vrea să-şi dea demisia? Nu observă nimeni portavionul?
Ceva asemănător a fost în decembrie 1989. Nici aceea nu a fost revoluţie, a fost lovitură de stat. Dar măcar miza era atunci căderea unui regim, a unui sistem, nu o ordonanţă de urgenţă. Am fost unul dintre „revoluţionari”, unul dintre „tinerii frumoşi şi liberi” ai acelui decembrie însângerat… Am fost acolo, sub pânza de gloanţe, simţind, trăind momentul participării la istorie… N-a fost însă revoluţie, ci o colosală manipulare, la care am participat cu tot sufletul. Când am început să aflu adevărul, iniţial am refuzat să-l accept, căci mi se confisca cel mai măreţ moment din viaţa mea… Am fost, cu alte cuvinte, complice la situaţia de astăzi a României.
Nu vreau să spun că, dacă în 1989 a fost manipulare, este obligatoriu să fie şi acum. Nu e doar o suspiciune. Am şi informaţii din „zona de competenţă” a unor servicii. Evident, unii vor spune că mint. Alţii, care ştiu că nu mint, vor spune (au făcut-o deja) că cei care mi-au furnizat asemenea informaţii, m-au „intoxicat”.
Nu am ce să răspund. Este cuvântul meu împotriva cuvântului oricui. Dar, dacă e adevărat şi lucrurile se întâmplă, cine-şi asumă asta…? România, cu două manifestaţii antagoniste, nu seamănă cumva cu Euromaidanul de la Kiev, înainte de izbucnirea violenţelor? Îşi mai aminteşte cineva cum jumătate dintre ucrainieni erau cu Uniunea Europeană, iar cealaltă cu Rusia? Chiar credem că nu ni se poate întâmpla? Ia cineva în considerare această perspectivă, acest risc? Cineva, adică vreunul dintre manifestanţi…
Dizlocarea Transilvaniei nu e o glumă, e un proiect. Românii din Ardeal (nu toţi, dar destul mulţi), foarte bine „fezandaţi” mental (tot prin manipulare, evident), s-au cam săturat de „miticii” din Parlament şi Guvern şi au început să se simtă îndreptăţiţi să pretindă, sau chiar să declare, autonomia. Nu mai trebuie decât un pas: România să fie declarată ţară neguvernabilă.
Dar, vorba lui Eminescu, „ceea ce are să se’ntâmple se va’ntâmpla, dar e păcat şi nu e demn ca atunci când timpurile sunt foarte serioase, un popor să joace mica comedie a luptelor sale dinlăuntru”. (Timpul, 1 ianuarie 1883). La care adaug, cu mâhnire: dacă, ceea ce se pregăteşte să ni se petreacă, ni se va petrece, ce va rămâne din tot acel spectacol magnific din Piaţa Victoriei, care a făcut înconjurul lumii? Ce altceva decât amintirea tristă a celui mai grozav cine-verite dintr-o magnifică estetică a crimei organizate sau a dezastrelor? Un cimitir imens, cu toate lumânările aprinse, într-o noapte de Sâmbăta Morţilor Patriei…
P.S. Manifestaţiile stradale constituie, sociologic vorbind, forma modernă a unui reflex tribal. Şi totuşi… dacă toată această concentrare de forţe antagoniste s-ar uni? Dacă manifestanţii anti-guvern s-ar deplasa în coloană spre Cotroceni şi și-ar da mâna cu manifestanţii anti-Iohannis? Dacă s-ar uni şi ar rămâne uniţi? Asta, da, ştire de făcut înconjurul globului. Ăsta, da, spectacol! Ăsta, da, miracol!… 
Visez, desigur… O fi el miracol, dar nu e cool…
de Miron Manega

yogaesoteric
22 martie 2017

Generalul Mircea Chelaru: «Aşa începe nenorocirea. Să ştiţi că niciun război nu a început dintr-o dată»

 
„Întreaga economie şi finanţele româneşti sunt ciuruite de pompele sugative de vlagă românească ale transnaţionalelor. Dacă o luăm de la controlul bogăţiilor subsolului şi până la exploatarea criminală a pădurilor, până la controlul tuturor resurselor de apă, până la, dacă vreţi, controlul şi subminarea întregii teritorialităţi agricole a României. Şi pot continua cu enumerările. Mă miră faptul că oamenii aceştia nu ies cu sutele de mii în stradă să întrebe de ce ni se taie pădurile, de ce ni se scoate aurul din subsol, de ce nu mai avem flotă, de ce nu mai avem nicio bancă românească, de ce copiii noştri sunt captaţi, ca inteligenţă, şi se duc în afară. Şi aşa mai departe. Aşadar, sunt multe interese deasupra naţiunii române. (…) Iar noi suntem la o vânătoare interinstituţională, a unor instituţii faţă de alte instituţii, lustruindu-ne care suntem cei mai prolifici în a arăta naţiunii cât de grozavi suntem.”
„La ora actuală, echilibrul între puteri este grav zădărnicit. Este competiţia între puteri care duce la distrugerea şi vlăguirea de energie a naţiunii. Se distruge ultimul reazem de coeziune naţională. Pentru că, dacă aţi văzut acum, românii sunt cei mai dezbinaţi chiar în momente în care la frontierele noastre, deasupra noastră, în aerul pe care îl respirăm, sunt bacilii ticăloşi ai războiului şi ai răzbunării. Putin se întâlneşte la Budapesta, urmează să vină Trump acolo, aţi văzut iniţiativa societăţii secuieşti de a produce Republica Interioară Secuiască. Am primit şi eu telefon din Budapesta, de la prietenii noştri, că şi în Budapesta sunt foarte mulţi români, aşa cum în Bucureşti sunt foarte mulţi unguri. Iar acolo, pe panourile publicitare, s-au transmis continuu imagini de la protestele din capitală şi din alte oraşe ale României, iar în limba maghiară se subtitrează că sunt proteste pentru autonomia ţinutului secuiesc. Asta este realitatea. Deci, pe panourile publicitare din Budapesta se întâmplă asta. Nu pe toate, doar pe unele dintre ele. Dar e suficient. Aşa începe nenorocirea. Să ştiţi că niciun război nu a început dintr-o dată. Toate au fost pregătite, iar indicii de identificare a acestor consecinţe sunt cât se poate de nefavorabili nouă.”

 
yogaesoteric
21 martie 2017